Articole cu eticheta (tag): democratie

În vreme ce în Germania (30 aprilie) și Franța (18 mai), țări care nu au făcut recomandări liturgice, controlul constituțional a cenzurat comportamentul anti-rule of law al autorităților, reamintindu-le că limitarea libertății religioase trebuie făcută proporțional cu scopul restricțiilor generale, sau în Marea Britanie (15 mai) guvernul a organizat un task-force împreună cu cultele religioase și experți independenți pentru a formula în comun calendarul ridicării restricțiilor în domeniul vieții religioase, statul român se plasează în afara dinamicii democratice a unui stat de drept și se vâră în Potir. Pentru statul român, Potirul Euharistic nu este sursă a libertății religioase, ci ceremonie culturală de care, pe timp de pandemie, trebuie să ne despartă cel puțin 2 metri.

Isteria supravietuirii face societatea atat de inumana. Vecinul tau este un potential purtator de virus de care stai departe. Persoanele in varsta trebuie sa moara singure in casele de batrani, deoarece nimeni nu are voie sa le viziteze din cauza riscului de infectie. Este mai buna prelungirea vietii cu cateva luni decat a nu muri singur? In isteria noastra de a supravietui, uitam complet ce inseamna o viata buna. Pentru supravietuire, sacrificam de buna voie tot ceea ce face ca viata sa merita traita: sociabilitatea, comunitatea si proximitatea. Avand in vedere pandemia, restrictia radicala a drepturilor fundamentale este acceptata fara a fi pusa la indoiala. Serviciile religioase sunt interzise chiar si de Paste. Preotii practica, de asemenea, distantarea sociala si poarta masti de protectie. Ei sacrifica total credinta in favoarea supravietuirii. Caritatea se manifesta prin pastrarea distantei. Virologia descurajeaza teologia. Toata lumea asculta virusologii care au suveranitatea absoluta a interpretarii. Naratiunea invierii cedeaza complet in fata ideologiei sanatatii si supravietuirii.

Orwell își exprimă gândirea cu ajutorul unui roman. Folosește ficțiunea. Dar SF-ul său nu mai este ficțiune; a devenit știință. Acel tele-ecran care ne supraveghează în permanență există astăzi în realitate. Orwell a inventat lucruri legate de controlul și invizibilitatea puterilor. Exact asta deosebește vechiul totalitarism de cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Dar, astăzi, cine decide?Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri?

Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară. E un adevăr care-i doare, de aceea se văicăresc atât de tare. Dincolo de spoiala europeană, îşi dau acum pe faţă arama fariseismului, perorând precum înaintaşii lor de acum două milenii: „Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!” (Ioan 7, 49). Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin? Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia.

În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.

Falsa Europă este utopică şi tiranică. Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.

În realitate, aceste ONG-uri plenipotențiare ale unei foarte abstracte „societăți civile” reprezintă atâtea proiecte politice câte categorii de sponsori au, adică foarte puține: guvernul american și Comisia Europeană exercită un cvasi-monopol centralist în acest domeniu. În sânul democrațiilor noastre vechi și bine stabilite, ele sunt prezente pentru a concura instituțiile de stat în elaborarea normelor, iar după caz pentru a li se substitui. De exemplu, ele detestă democrația directă, pe care o consideră prea națională și înrădăcinată, și care poate face dificultăți programelor lor multiculturale și supranaționale. Ele sunt foarte hotărâte să depășească inițiativa populară, pe care o identifică ca o sursă de inspirație prea apropiată de „populisme”.

Daca se organizeaza acest referendum, care corespunde cu optiunea majoritatii societatii romanesti, atunci societatea romaneasca se va regasi REPREZENTATA de actualul stat si de actualul statut: apartenenta UE, NATO etc. Majoritatea va intelege ca statul roman din prezent, precum si actualele sale apartanente strategice, nu sunt un obstacol in calea afirmarii sale identitar-religioase in cadre constitutionale. Daca acest referendum nu se organizeaza, atunci majoritatea va intelege ca optiunile sale o alieneaza atat fata de propriul stat, caruia ii plateste taxe, cat si fata de aliantele si parteneriatele/apartenentele in care se afla acesta.

îi găsim deghizați în ”societate civilă”, diverse platforme de ”apărare” a drepturilor omului (mai bine zis, de impunere a drepturilor unora în detrimentul altora), de inițiative de ”salvare” a democrației de vot și a statului de drept de domnia legii. Sunt activiști profesioniști, trolli ai agorei, uneori stipendiați, beneficiind de trainiguri, alteori oportuniști isteți care înțeleg unde bate vântul și se aruncă la pradă. Sunt cei care ”salubrizează istoria” și ”igienizează” spațiul public, eliminând simboluri istorice și persoane care au alte vederi ce deviază de la linia de partid și de stat. Sunt cei care înveninează stările de spirit, tensionând și distrugând orice fel de punte între oameni diferiți, dar, altfel, dispuși să coopereze. Sunt cei care vor să impună gândirea unică.

Gruparile Anti-Fa (antifasciste) folosesc metode fasciste de intimidare a tintelor lor. Mascati care #rezista jefuiesc magazine si distrug spatii comerciale fara ca politia sa intervina, caci e protest politic, chipurile. Profesori sunt molestati de studenti, iar acestia nu patesc nimic. Sau profesori incita la violenta, dar sunt lasati in pace, ca e vorba de stanga, de democratie. Toate astea in America lui Trump Opresorul sau, mai degraba, in America in care Hillary a pierdut alegerile si “progresistii” nu vor sa accepte cu niciun pret acest banal “outcome” democratic.

Dacă vă întrebați cum a fost posibil stalinismul în România, priviți ce se întâmplă în ultimele zile. Nu, nu sovieticii l-au adus: noi, românii, l-am construit. Și, în multe aspecte ale sale, i-am depășit, în ticăloșie, pe sovietici. Așa că ne-am mai luat-o încă o dată peste bot. Noi, cei care am făcut prostia să credem că România poate fi o țară liberă și democratică. Din păcate cetățenii ei nu vor asta. Ei vor mai mulți securiști, mai multe închisori, mai pline de dușmanii poporului, mai multă slugărnicie față de ocupanți.

Însă, ultimele luni relevă un spectacol în care ticăloșia și obnubilarea își dau mâna într-un dans macabru. Eseiști de bon ton, adepți ai moderației și relativismului, dilematici subtili în scrieri spumoase, cer, fără niciun fel de dileme interioare, închiderea unor televiziuni incomode pentru povestea facilă de până acum, în care o mână de incoruptibili se luptau pe viața și pe moarte cu o mulțime de corupți. Lidera societății civile autohtone vrea și ea același lucru. Pur și simplu! Un profesor universitar de științe politice dorește sancțiuni internaționale imediate pentru România deoarece nu mai respectă “statul de drept”.

A sustine familia traditionala inseamna a sustine o familie functionala, capabila sa creeze un climat de suport pentru fiecare membru al sau. Nu este o familie bazata pe dominare sau abuz. Orice crestin si orice conservator autentic viseaza si militeaza pentru o astfel de familie. A acuza pe cineva care sustine familia traditionala ca este sustinator al abuzului sau ca e indiferent la acesta este un sofism ipocrit si o magarie.

Astăzi a fost planificat în București un marș împotriva inițiativei noastre pentru familie. Au participat 200 de persoane. Organizarea a fost finanțată din fondurile structurale pentru Europa de Est (în paranteză fiind spus, mai degrabă finanțări pentru destructurarea societăților de aici). Numele a fost manipulant din start: „Dumnezeu nu face politică”. Sloganurile au fost îndreptate împotriva referendumului, partidelor, bisericii ortodoxe, oamenilor religioși în general.

Nu am învățat nimic după Brexit. Ne închipuim că dacă le spunem câtorva milioane de alegători că sunt proști, neinformați sau troglodiți, o să-i convingem să își schimbe opiniile sau, eventual, vor sta în casă și nu vor mai vota. Nu se întâmplă asta. Sub această presiune, alegătorii mint când sunt chestionați de operatorii de sondaje, dar se răzbună când ajung în cabina de vot. Albii, creștini, din clasa de mijloc sau săraci, au ajuns singurul grup social care mai poate fi insultat. Ei pot fi numiți „țărănoi“ sau inculți și nimeni nu-i consideră discriminați. Era normal să reacționeze… Din această perspectivă vă spun: politica unor pseudo-elite de la București, a unor politicieni precum Klaus Iohannis sau jurnaliști precum Dan Tapalagă de a-i expedia în Evul Mediu pe cei care au semnat inițiativa Coaliției pentru Familie și de a încerca să blocheze referendumul pentru redefinirea familiei este un gest nedemocratic

In paralel cu aceste eforturi, exista si altele indreptate impotriva dreptului democratiilor occidentale de a-si apara normele sociale indelung acceptate. De exemplu, gruparile finantate de Soros se afla in spatele nu doar a mariajului homosexual, ci si a toaletelor publice unisex. Ele lupta nu doar pentru dreptul femeilor de a activa in unitati de lupta, ci si pentru a forta soldatii sa locuiasca in baraci unisex. Cu alte cuvinte, acestea sprijina eforturile de a refuza cetatenilor occidentali dreptul de a-si apara cele mai intime valori personale – identitatea si intimitatea sexuala.

Post-democraţia – dacă ar fi să-i spunem aşa – se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură – cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat. Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin – să-i spunem – „presiune socială”. În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.

A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]

Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.

în toată povestea asta am identificat o anomalie care mie-mi devoalează făcătura. Otrava securistică. Diversiunea. Provocarea. Capcana. Falsul. Ordinul de evacuare emis de ANAF este semnat de Gelu Diaconu, cel mazilit, şi nu de sereistul care i-a fost pus în loc, cu grăbire. Se acţionează, aşadar, în baza unei hârtii semnate de omul tocmai demis de Cioloş in urma mişculaţiilor golăneşti ale binomului, când firesc ar fi fost ca noua conducere a ANAF să-şi asume vitejia.

Dacă îi lăsăm să fie educați asupra egalității de gen și îi și provocăm să facă sex cât mai des și mai protejat, dacă se droghează cu droguri aprobate de stat, citesc reviste porno și merg la bordeluri protejate de finațiștii lucizi ai statului, dacă devin delatori împotriva propriilor părinți și bunici vom primi premiul Barnevernet pentru educație? Mă gândesc: oare dacă îți duci copiii noaptea la demonstrații de stradă unde se înjură instituții și oameni, unde argoul de galerie de fotbal este la putere și unde sunt prezente undele manipulării ești un tată bun, responsabil?

Democraţia nu poate exista fără demos, fără popor, fără implicarea acestuia în viaţa socială. Constituţiile, legile sunt pentru oameni, trebuie să‑i slujească pe aceşti oameni, vii, adevăraţi, care au probleme de viaţă, care au memorie, care vor să trăiască normal, să îşi poată iubi şi creşte copiii aşa cum cred de cuviinţă, fără a‑i expune la experimente sociale sau ideologice.

Mai mare intoleranta decat sa ceri autocenzurarea conceptiilor etico-politice ale cetatenilor tai nu exista! A se retine ca crestinii nu au nevoie de asemenea porniri staliniste. Scopul crestinilor nu este sa fie astupata gura celor pro-LGBT, scopul lor este sa fie lasati, intr-un cadru legal echitabil, sa isi exercite dreptul democratic de a propune si vota legi. Rezulta de aici o pozitie ilegitima a asociatiilor pro-LGBT: de vreme ce se bazeaza pe EXCLUDEREA din exercitiul democratic al concetatenilor lor crestini si evita sa intre in agora de pe pozitii de egalitate.

Așadar, în numele anti-corupției, establishment-ul politic și civil din România (vezi, bunăoară, libertarienii proaspăt numiți consilieri de stat) au conferit legitimitate unei politici de austeritate cu consecințe fatale previzibile și care este, la rândul ei, o formă mai sofisticată de corupție. Căci austeritatea nu este nimic altceva, la urma urmei, decât un furt legalizat la scară socială comis de către elitele financiare și politice asupra oamenilor obișnuiți, prin care cei din urmă sunt puși să plătească pentru o criză pe care elitele au făcut-o posibilă și de pe urma căreia tot ele beneficiază. Cu alte cuvinte, austeritatea e Robin Hood întors pe dos: se fură de la săraci pentru a li se da tot bogaților.

Nici nu vedem, în acest timp, că, după perdelele Puterii, cineva rîde în hohote de noi toţi, fie că sîntem de stînga, fie că sîntem de dreapta, căci Tirania nu are mîini, ci numai interese personale! Noi, oamenii ăştia mulţi, nu facem parte nici din familia celui Puternic, nici din clanul său de prieteni. Sîntem doar o permanentă masă de manevră, căreia, din cînd în cînd, i se dă cîte un cap de Moţoc.

Dragi tineri educați cu guvern de tehnocrați chiar la asta voi visați? Această propunere trădează cea mai antidemocratică mentalitate securist-bolsevica este practic reîntoarcerea la sistemul partidului unic.

Acest regim autoritar nu este, insa, de extractie interna. De aceea am folosit termenul de “protectorat” in titlu. Factorul geopolitic atarna decisiv in tot ce se intampla in aceste zile. Dupa cum o arata sursele citate mai sus, ca va fi Ciolos, ca va fi altcineva, premierul va trebui sa fie “prietenos” fata de piete si sa garanteze “reforme structurale” impuse de FMI. Iar una din cerintele acestor reforme structurale a fost, sa nu uitam, macar noi, desfiintarea a 200 de spitale.

The Guardian scria în acest an că 75% din legislaţia europeana este influenţată de lumea lobby-ului. Să nu uităm că această legislaţie este opera Comisiei nealese şi a Consiliului European, nu a Parlamentului European – singura instituţie democratică. Când parlamentul este consultat, de regulă lobby-ştii uşureaza munca eurodeputaţilor şi le furnizează poziţii argumentate, care nu de puţine ori trec de PE fără nicio amendare.

Cercurile puterii nu au nicio legătură cu votul cetăţenilor. România este condusă de oameni care nu au fost votaţi niciodată. Pentru că nu au candidat niciodată. Există cercuri de putere mult deasupra oamenilor pe care îi votaţi. Acesta este adevărul.

Scopul creditorilor este clar: sa forteze Grecia sa ingenuncheze. O saptamana fara acces la contul bancar si perspectiva unui Grexit ii poate impinge pe greci spre un vot Da la referendum Tsipras spune ca, in acest caz, va semna acordul cu creditorii. Dar creditorii insista ca nu au incredere ca guvernul va aplica acordul. Ceea ce inseamna ca agenda lor reala este schimbarea de guvern.

Este un mecanism similar cu cel descris aici: minoritati active (diverse “societati civile”) care agita apele, mass-media racolata si implicata in agrenaj, dupa care institutiile de forta care declanseaza schimbari decisive in sistem. Un sistem reprodus cu succes si in Romania, in care politicul a fost si este eradicat de judiciar si de alte institutii de forta, care functioneaza dupa acelasi mecanism.

De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.

Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.

E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip orwelian scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile.

Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.

Pentru prima dată în istoria omenirii, identitatea nu se bazează pe „persoană” și recunoașterea socială, pe „nume” și „renume”, ci pe datele biologice care nu pot menține nici o relație cu subiectul, cum ar fi arabescurile fără logică pe care degetul mare înmuiat în cerneală le-a lăsat pe o foaie de hârtie sau ordonarea genelor în dublul helix al ADN-ului.