Articole cu eticheta (tag): abuz

Osanalele au fost categoric reduse la tăcere ieri: cântatul rămâne interzis în bisericile din California. În Spania, au luat măsuri suplimentare de precauție pentru interzicerea imnelor. În Grecia, au interzis difuzoarele, nu care cumva sa fie ispitiți sa țină o slujbă în aer liber. Dar, serios, de ce să n-o zicem de-a dreptul? În Irlanda, TOATE slujbele cu participarea oamenilor sunt ilegale și, la fel ca părintele Hughes din Mullahoran, care a ținut slujba cu patruzeci de credincioși, veți primi o amendă de 500 de euro dacă doriți să încercați asta. Iar pastorul Cronin de la Biserica Abundența Harului din Dublin a fost arestat la mijlocul serviciului religios.

O notă pentru doctora de la Nasta. Aceasta anunță că din ce în ce mai mulți pacienți tineri ajung la ATI. Normal, vaxinarea trece la faza pe toate categoriile și, ca atare, trebuie fixată necesitatea vaxinarii și pentru categoriile până acum non beligerante: tineri, copii.

Cred că acest tip de comunicare este făcut special cu personaje cu impact negativ pentru a irita, pentru a amplifica neîncrederea în autorități și pentru a genera neascultare. Da, neascultare. Pe de o parte, ai nevoie de grupurile anti. Prin simpla lor existență, justifici orice insucces al măștii, al lockdown-ului, al vaxinului. Cetățenii responsabili nu se vor îndrepta spre tine, stat, pentru eșec, ci vor trece la război cu cei anti, demonizați de propagandă. Pe de altă parte, dacă cei care nu cred sunt deja prea mulți, este și acest lucru o reușită, oricât de pervers și absurd ar părea. Toată comunicarea anului trecut a fost deliberat confuză, contradictorie. Orice urmă de credibilitate a statului a dispărut. Poate sunt pe un drum greșit, dar decredibilizarea statului și pierderea încrederii în el este o piesă necesară. Cum altfel să aduci oameni în stradă, să ai haos? Haosul impune măsuri si mai dure. Organisme noi, mesianice. Tensiuni sociale, șomaj, sărăcie, un stat eșuat…

Nu ne supunem unor ordine care sunt împotriva legilor, Constituția, care este de fapt Legea fundamentală și ne dă voie să ne rugăm și să ne organizăm viața religioasă. Iată, și astăzi au venit să ne deruteze. Să nu vă lăsați derutați! Să nu ieșiți din biserică, chiar dacă suntem mai mulți. Aici am venit să ne vindecăm, nu să ne îmbolnăvim! Fiți siguri că în biserică vă vindecați, că aici e Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre.

Nu vom îngădui acum, ca dreptul de a-l cinsti așa cum se cuvine, pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, să ne fie călcat în picioare de cei care nu au frică de Dumnezeu și se închină unei științe absurde, care nesocotește pe om în integralitatea sa: trup, dar și suflet. Ce veți face? Ne veți bate, amenda, aresta și executa pe toți cei care vom merge să ne rugăm la Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii sale?!? Veți asmuți justiția și forțele de ordine împotriva propriilor frați și surori pentru a vă atinge scopurile fixate?

Iaşiul a devenit pentru câteva zile un adevărat pustiu al Carantaniei, unde Ispititorul a îmbrăcat savuros, fariseic şi ipocrit, nenumărate ipostaze, neţinând cont că bucuria sărbătorii se putea desfăşura în condiţii de respectare, cu stricteţe, a recomandărilor sanitare în vreme de pandemie şi cu încredinţarea că orice creştin, iubindu-şi aproapele, se protejează atât pe sine, cât şi pe cei din jurul său. Dar, aşa cum deja ştim, sfidarea credinţei nu are nevoie de argumente pentru a se instala. Este nevoie doar de determinare şi, mai ales, de consecvenţă. Peste câteva zile îşi va căuta nestingherit rezidenţă undeva prin Bucureşti.

Stimați oficiali ai statului român, boala nu se combate cu metode polițienești, ci se poate combate cu înțelepciune, fără a pune poveri suplimentare pe umerii oamenilor. Suedia, țara în care își are sediul Episcopia noastră a Europei de Nord, este o dovadă în acest sens.

„Îngenunchem pentru că au învins. Am renunțat la rezistență. Implorăm milă. Dar gloatele rareori iartă. „Suntem de partea voastră”, strigăm (se referă la un incident anume prezentat în materialul video – n.n.). „Suntem solidari. Cruțați-ne!” Dar niciodată nu cruță. „Ce se întâmplă cu țara noastră?” Se mai întreabă jurnalistul de la Fox News. „De ce se predau americanii gloatelor violente? Pentru că asta li s-a spus să facă.”

Aceste instalații, create în cadrul unui parteneriat între companii multinaționale (adevărați proprietari ai bantustan „RO”) și „statul român”, ar fi destinate, în timpul celebrului „vârf al infecției”, pe care îl așteaptă toată Europa post-comunistă ca pe venirea lui Mesia, pentru a adăposti „asimptomatici”, a priori internați forțat, având în vedere că este greu de imaginat un om sănătos care se stabilește de bună voie într-o tabără de refugiați. Desigur, celebrul vârf nu va fi atins niciodată, în România la fel de puțin ca în ​​restul lumii post-comuniste, din motive (în esență, de longevitate scurtă) pe care le-am explicat deja în altă parte. Dar, întrucât aceste tabere sunt, în orice caz, destinate pacienților asimptomatici, singura bază legală pentru posibila lor detenție va fi rezultatul unui test … efectuat de servicii din același stat care îi va ține arestați. Iar ei înșiși nu vor avea la dispoziție a priori nicio modalitate de a supune această judecată expeditivă expertizei unui terț. Cu alte cuvinte: vârf sau nu, habeas corpus (respectarea libertății individuale, n. tr.), în România, s-a evaporat.

Demersul reprezintă cel mai drastic efort din afara Chinei de a opri răspândirea noului coronavirus, cu prețul sacrificării economiei italiene pe termen scurt, pentru a salva-o de efectele devastatoare ale virusului pe termen lung. Luând astfel de măsuri dure, Italia, care cunoaște cel mai agresiv focar de epidemie din Europa, trimite un semnal: restricțiile – care vin în contradicție cu valorile democrațiilor occidentale – se pot dovedi necesare pentru a controla și a învinge virusul, scrie The New York Times.

Da, ăștia mutilează legea. Dar ei fac asta pentru că primii care au mutilat-o ați fost voi. Avantajul vostru a fost că voi ați făcut-o de la caz la caz, concret, ascuns, fără să fie în văzul lumii, fără să modificați texte de lege. Adică mai perfid. Dar așa, în modul ăsta perfid, aveți colegi care au distrus vieți. Uneori, la propriu, oameni care au murit. Adevărate drame. Provocate de colegii voștri, mici Dumnezei în sala lor. De ce nu ați protestat și împotriva lor?

Dacă libertatea asupra propriului corp este pusă în discuție, atunci și libertatea cuvântului este în pericol. Graba cu care a trecut de Senat acest proiect de lege, precum şi declaraţia halucinantă a ministrului sănătăţii referitoare la finalizarea normelor metodologice de aplicare a unei legi care nu a trecut încă de Camera Deputaţilor şi cu atât mai puţin promulgată de preşedintele Republicii, ridică suspiciuni rezonabile cu privire la parcursul legal al acestui act normativ şi la existenţa unor interese de natură financiară.

CUI ÎI PASĂ DE DUREREA ȘI DISPERAREA COPIILOR ȘI PĂRINȚILOR ABANDONAȚI DE STATUL ROMÂN? Observator: Anamaria Stancu, obligată să-şi convingă fiul să plece la tatăl lui, în Portugalia Misiune imposibilă pentru mama acuzată că şi-a răpit copilul din Portugalia. Trebuie …

„L-am văzut azi pe Mihai. De la o întâlnire la alta e mai distrus. A spus că e amenințat tot timpul, că-i este frică și că vrea acasă. I-au schimbat școala și a spus că va refuza să se ducă la altă școala decât cea veche.

În casele de copii din Finlanda sunt boxe ca pentru pușcăriași: o cameră cu ciment pe jos , cu o ușă metalică ca la pușcărie,fără nici un fel de mobilier. Îi țin acolo pe copii când se revoltă. Să meargă cineva să filmeze pușcăriile finlandeze unde țin copiii furați. Nu s-a văzut nicăieri în lume așa ceva. Să bagi copiii la beci când plâng că vor acasă!!!

Pentru a salva acesti copii si a-i aduce in sanul familiei este nevoie de ajutorul tuturor, dupa cum poate fiecare. Rugaciune, comunicare, interventia statului roman, asistenta juridica si, nu in ultimul rand, ajutor financiar. Din primavara anului 2016, un avocat specializat in dreptul familiei in Marea Britanie s-a implicat in apararea cauzei copiilor Andy si Diana. Cheltuielile au ajuns pana acum la aproximativ 15000 de lire (numai pentru asistenta juridica). Taxele de recurs in Marea Britanie sunt foarte ridicate, iar asistenta juridica este, de asemenea, costisitoare.

Drumul până în România n-a fost excursie, a fost o fugă. Una în care amândoi, și mama, și copilul, s-au rugat în continuu. „Am încredere în Dumnezeu. Eu cred că Dumnezeu a făcut ca eu să ajung până în România, că puteau să mă aresteze pe aeroport”, mărturisește Ana Maria. „O altă mamă a fost arestată în momentul în care a schimbat avioanele, și-au dus-o, au aruncat-o în închisoare, nu și-a mai văzut niciodată copiii. Mă rugam în continuu, aveam o cărticică cu rugăciuni. Și eu, și copilul ne rugam în continuu acolo, în aeroport. Și vedeam cum trece poliția pe lângă mine și mă gândeam că mă caută pe mine. Și ne rugam amândoi: Doamne, Doamne, ajută-ne! Ajută-ne să nu ne ia! Să ajungem cu bine în România.”

Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!

Discuția despre drepturi e un lux teoretic, ne spune doamna Prună, în timp ce doamna Macovei argumentează că nivelul înalt de criminalitate scuză anumite încălcări ale drepturilor omului (aluzie la decizia CCR). Sumedenii de analiști și formatori de opinie s-au raliat acestor poziții, considerând că oportunitatea primează în fața principiilor, a legii fundamentale și a democrației. Care e diferența dintre acest tip de gândire și totalitarism? Niciuna, cred. Și astfel ajungem la trista concluzie că după aproape 30 de ani de democrație, securistul din sufletele multora nu a murit. E viu, e acolo, chiar dacă folosește un vocabular nou și critică furibund comunismul.

Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.

în toată povestea asta am identificat o anomalie care mie-mi devoalează făcătura. Otrava securistică. Diversiunea. Provocarea. Capcana. Falsul. Ordinul de evacuare emis de ANAF este semnat de Gelu Diaconu, cel mazilit, şi nu de sereistul care i-a fost pus în loc, cu grăbire. Se acţionează, aşadar, în baza unei hârtii semnate de omul tocmai demis de Cioloş in urma mişculaţiilor golăneşti ale binomului, când firesc ar fi fost ca noua conducere a ANAF să-şi asume vitejia.

„Matei avea pe spate o julitură urâtă şi vânătăi, iar Ioan avea vânătăi pe faţă. La întrebările părinţilor prin care se cereau detalii, reprezentanţii Barnevernet nu a dat prea multe explicaţii, trecând repede peste aceste aspecte. Explicaţiile lor erau că, din vina lui, Matei a căzut pe spate, iar Ioan s-a împiedicat pe scări şi a căzut cu faţa de trepte”, a arătat pastorul Ionescu, care se întreabă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă urmele pe care le au acum copiii s-ar fi găsit pe corpul lor în momentul în care au fost preluaţi din familie. „Noi ne întrebăm, dacă ar fi avut aceste semne copiii în momentul în care au fost luaţi în custodie, ar mai fi fost Marius astăzi în libertate? Ar fi acceptat Barnevernet şi din partea părinţilor astfel de explicaţii cu privire la vânătăile şi juliturile copiilor?”

Însă familiile poloneze care au simțit respirația Barnevernet în ceafa lor nu au rămas mute. Un bun exemplu în acest sens este filmul documentar polonez Barnevernet: vânătoarea de copii [un material VIDEO aici – n.n.] care descrie poveștile familiilor poloneze care au fost separate de copiii lor. Multe dintre aceste familii par atât de serioase și demne de încredere, încât nu poți să nu te întrebi: de ce ei?

HotNews: Mircea Toplean, psiholog clinician: Sa separi copiii de parinti in urma unor marturisiri facute chiar de copii are un efect devastator IN PRIMUL RAND asupra copiilor denuntatori Să zicem că lucrezi la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția …

Marius Bodnariu a avut un mesaj şi pentru cei care nu cred în varianta familiei sale. „Am vrut să le spun celor ce nu ne cred, că nu îi judec şi nici nu încerc să le caştig credibilitatea. Argumentez, însă, că nu e numai ceva cultural. Cei care ne cunosc aici, norvegieni, sunt şocati, dar nu pot să se exprime la fel de uşor ca in Romania. Avem foarte multe mărturii din partea vecinilor şi a colegilor de serviciu şi a unor personalităţi din comunitatea locală, dar pe care le păstrăm ca evidenţe pentru proces şi nu le facem publice”, a spus Marius Bodnariu, care este conştient inclusiv de faptul că protestele de susţinere a familiei sale ar putea chiar fi folosite de autorităţine norvegiene împotriva sa.

Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.

“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.

Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.

In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!

Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.

Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Familii din țări diferite, precum Brazilia, Filipine, India, Rusia și Turcia traiesc aceeași experiență care le unește: „Copiii sunt literalmente smulşi din mâinile părinților lor. Funcționarii și poliția sunt nepasatori și neînduplecați la strigătele mamelor și copiilor, copii care sunt pur şi simplu răpiţi şi duşi spre o destinaţie necunoscuta făra ca părinţii să poată face ceva.” Televiziunile din Lituania și Republica Cehă, în special, au lansat câteva videoclipuri șocante despre abuzurile asupra imigrantilor.

Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.

Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.

Dragnea mai arată în expunerea de motive că, „în cazul adoptării propunerii legislative, România ar fi primul stat membru al UE care ar promova acest model proactiv pentru asimilarea la nivelul societăţii româneşti a principiilor şi a valorilor privind demnitatea umană şi toleranţa faţă de diferenţe dintre grupurile sociale”.

TRINITAS TV: Credinta si cultura azi. “Corectitudinea politică” și marxismul cultural. (06 07 2015) ActiveNews: Scriitorul Răzvan Codrescu: Ne îndreptăm spre o globalizare totalitară Nu puțini sunt aceia care consideră că România a înlocuit totalitarismul de tip comunism, cu totalitarismul …

Deci procesele vor fi asistate de Institutul Elie Wiesel. Insa ce calificare le da dreptul celor de la institut sa ofere aceasta asistenta? Si aceasta e cea mai mica problema – cea elementara fiind de ordin juridic. Pe ce baze legislative va exista aceasta asistenta? Am vazut, deja, ce aberatii enorme a produs Institutul Elie Wiesel: retragerea cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu, actiune oricum anulata prin decizia unui tribunal! (apropo de asistenta…) si lapidarea memoriei publice a lui Mircea Vulcanescu. Un CV numai bun pentru a avea garantia unei asistente competente si lipsite de partinire, nu?!

Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.

Se lucrează coordonat, sub o comandă unică, întotdeauna pe aceleași canale media și întotdeauna pregătind terenul pentru acțiuni judiciare în forță. În deschidere este trimis pentru a pregăti terenul unul din fanfaronii fără egal ai sistemului judiciar, un saltimbanc care are singura misiune de a induce îndoiala și de a testa gradul de acceptabilitate din partea opiniei publice. Urmeaza jurnaliștii de salon, simbriașii fără onoare ai internetului și sfârșește prin a fi pus în mișcare mecanismul greoi dar nemilos al instituțiilor.