“Jos mainile de pe curcubeul meu!”/ QUO VADIS, AMERICA?/ Capitalismul post-industrial si ofensiva gay/ URMEAZA LEGALIZAREA PEDOFILIEI?/ Activist LGBT: Parteneriatele civile, DOAR O ETAPA DE PREGATIRE PSIHOLOGICA pentru casatoriile homosexuale/ DEMENTA EUTANASIERII LEGALE PE MOTIV DE… LIPSA DE SENS! Laura, tanara si deprimata, va fi ucisa prin injectii letale/ MICROCIPUL CONTRACEPTIV – urmatoarea inventie a lui Bill Gates

4-07-2015 26 minute Sublinieri

Recunosc, îmi place curcubeul. Ăla de pe cer.

O legendă kenyană spune că Dumnezeu a creat două curcubeie, unul bărbat şi celălalt femeie, ambele trebuind să lucreze împreună pentru a opri ploaia. În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arătă lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare pentru omenire, după Potop. În rest…

Prin decizia luată (ştiţi dumneavoastră care, nu vă mai daţi coate, nu mai surâdeţi cu subînţeles, nu mai ridicaţi din sprâncene pro ori contra; s-au legalizat casatoriile între persoane de acelaşi sex pe întreg teritoriul SUA), “Curtea Supremă a SUA a deschis o uriașă cutie a Pandorei ” – nu este părerea mea, este părerea unora dintre analiştii “fenomenului”. Acuma…

Steagul curcubeu este cel mai des identificat ca un simbol al comunității și identității LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și transgen). La naiba: a fost un simbol LGBT din anii 1970, fiind prima dată lansat la parada LGBT din San Francisco de artistul Gilbert Baker. Deși steagul original avea opt benzi (roz, roșu, portocaliu, galben, verde, turquoise, albastru și violet), actualul steag LGBT are doar șase benzi (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet). Culorile curcubeului sunt un simbol al diversități din comunitatea LGBT, a diversității orientării sexuale și a speranței pentru drepturi egale.

Bine. Să aleagă altceva. Nu curcubeul meu, curcubeul copilăriei mele, la care nu o să mă mai pot uita fără să văd dungile LGBT propuse de Zucky-padrele Facebook pentru a sărbători liberte-ul, sau fără să silabisesc în minte Cur-cubeu. Gata, mi-am spus părerea. Fără răutate, fără discriminări şi în virtutea dreptului la liberă exprimare (căci, nu-i aşa, dacă arunci cu piatra în mine mă simt discriminată, dacă arunc cu piatra în tine te simţi discriminat): fiecare cu ale lui, nu mă interesează libertăţile altora atâta vreme cât nu o deranjează pe a mea. Cică şi pedofilii vor acuma drepturi. Până aici.

Hm…Curcubeul poate fi văzut doar atunci când stai cu spatele la soare.

De ziua națională a Statelor Unite ale Americii, ActiveNews vă oferă comentariul lui Pat Buchanan. Patrick Buchanan este comentator și analist american, fost consilier a trei președinți americani: Richard Nixon, Gerald Ford și Ronald Reagan. Este jurnalist și autor a numeroase best-seller-uri.

“Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi întotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Dr. Martin Luther King Jr. și lider creștin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune.”

Dar acum judecatorul Anthony Kennedy are ultimul cuvânt.

Căsătoria între persoanele de același sex a devenit Lege a țării, fiincă dreptul homosexualilor și al lesbienelor de a se căsători este menționat chiar acolo, în al 14-lea Amendament al Constituției, care a fost ratificat în 1868. Pur și simplu, noi nu l-am observat.

Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanță judecătorească nu a băgat de seamă.

Lăsând la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezintă un alt pas înainte către revoluția pentru care pleda Antonio Gramsci. Înainte de a putea cuceri Occidentul – arăta marxistul italian –, trebuie să-i cucerim cultura.

Fiindcă, numai dacă modificăm cultura, putem modifica modul de gândire și credințele oamenilor. Și atunci, o nouă generație va ajunge nu numai să accepte, dar și să îmbrățișeze concepții cărora părinții lor li s-au opus din răsputeri.

Să reflectăm la ce înseamnă triumful revoluției gramsciene în vremurile noastre.

În primul rând, are loc eliminarea cu totul din viața publică a Americii și din instituțiile noastre de învățământ a credinței moștenite din strămoși, creștinismul. În al doilea rând, asistăm la răsturnarea vechii orânduiri morale prin legalizarea, acceptarea și chiar celebrarea unor comportamente despre care vechiul sistem moral ne învăța că au un efect distructiv asupra societății și indică decadența morală.

Cât de profunde sunt schimbările care s-au produs?

Până la începutul anilor 1970, Asociația Americană de Psihiatrie considera homosexualitatea drept o tulburare mintală. Până în acest secol, comportamentele homosexuale au fost considerate perversiuni și au fost chiar încadrate printre faptele penale.

Acum homosexualitatea este un nou drept constituțional, iar guvernatorul New York-ului, Andrew Cuomo, oficiază căsătorii civile între homosexuali în fața clubului Stonewall Inn, locul unde s-a petrecut celebra revoltă a homosexualilor din 1969 împotriva raidurilor poliției.

Același lucru e valabil și în cazul avortului. Era, de asemenea, considerat un fapt rușinos, un păcat și o crimă până când Harry Blackmun și alți șase judecători au decis, în 1973, că în al 9-lea Amendament se ascunde dreptul la avort.

S-a schimbat Constituția? Nu, noi ne-am schimbat, așa cum a prezis Gramsci.

Ni se spune că America a „evoluat”, având acum alte concepții cu privire la chestiuni precum avortul și homosexualitatea. Dar, în timp ce modul de gândire, convingerile, legile și, desigur, sondajele se pot schimba, se poate schimba oare și adevărul moral?

Sunt cele Zece Porunci, tradiția creștină și dreptul natural așa cum a fost definit de [Toma de] Aquino bune pentru vremurile trecute, dar nu și pentru vremurile noastre?

Dacă ceea ce a scris judecătorul Kennedy vineri reprezintă adevărul moral, ce se poate spune în apărarea creștinismului care ne învață de 2000 de ani că homosexualitatea este un comportament cu un impact distructiv asupra societății și un semn al decăderii morale?
Cu trei decenii în urmă, cel care scrie aceste rânduri a fost criticat pentru că a spus că homosexualii „au declarat război naturii umane. Iar natura își ia, în mod nemilos, revanșa” – un discurs instigator la ură, se spunea.

Totuși, atunci când scriam aceste cuvinte, bolnavii de SIDA din America erau de ordinul sutelor. Astăzi, la nivel mondial, numărul lor este de ordinul milioanelor. Iar numărul bolilor cu transmitere sexuală din rândul tinerilor americani care s-au alăturat revoluției sexuale declanșate în anii ’60 a atins proporții pandemice.

Ar putea un adevărat „progres social” să aibă astfel de consecințe?

Dacă este o dovadă de progres ca o societate să accepte uniunile între homosexuali și să le ridice la statutul de căsătorie, atunci de ce niciuna dintre societățile înfloritoare din trecut nu s-a gândit să implementeze o reformă atât de „luminată”?

Imperiul Roman târziu și Germania din vremea Republicii de la Weimar sunt cele două exemple de societăți indulgente față de homosexualitate care ne vin în minte.

Adoptarea legii divorțului fără motivare [de comun acord] a fost o primă reformă socială promovată de elitele noastre, urmată de triumful revoluției sexuale, de distribuirea de prezervative săracilor și tinerilor și de subvenționarea avorturilor de către Federația pentru Planificare Familială din America, atunci când se ajungea în situația neplăcută [în caz de sarcină].

Ce efecte au avut aceste reforme în America?

Observă cineva o legătură între aceste reforme considerate vârful de lance al progresului social și procentul de 40 % al copiilor născuți nelegitim [în afara căsătoriei] la nivel național, sau cel de 50 % al copiilor născuți nelegitim proveniți din randul hispanicilor americani, sau procentul de 72 % al copiilor născuți nelegitim din randul afro-americanilor?

Nu se observă o legătură între situația acestor băieți lipsiți de tată și rata tot mai mare a consumului de droguri și a abandonului școlar și creșterea, în ultima treime de secol, de aproape patru ori a numărului celor care se află în închisori?

Zilele trecute, un ziar titra că, în randul albilor din America, numărul deceselor îl depășește acum pe cel al nașterilor. Această situație durează de zeci de ani în Europa, unde toate populațiile native scad vertiginos în timp ce oameni din Lumea a Treia vin în Europa din Mahgreb și Orientul Mijlociu.

Nu există o legătură între legalizarea avorturilor – 55 de milioane de avorturi au fost făcute în SUA de la sentința Roe vs. Wade [care a legalizat avortul in SUA] – și reducerea populației?

„Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune”, spune King.

Cu certitudine, în lumea viitoare, El va avea ultimul cuvânt. Totuși, chiar și în această lume, este greu să găsim în trecut o civilizație care L-a renegat pe Dumnezeu, care și-a lepădat credința și vechile principii morale pe baza cărora s-a dezvoltat ca civilizație, care a îmbrățișat concepții considerate de strămoșii lor degradante, și care, cu toate acestea, să fi supraviețuit.

Președintele nostru utopist o poate considera pe a noastră o „societate perfectă”.

Totuși, America nu a fost niciodată mai dezbinată și mai divizată – în privința politicii și a programelor guvernamentale, a religiei și moralității. Nici măcar nu mai putem ajunge la un numitor comun cu privire la ce este bine și rău, corect și greșit.
Mai suntem oare cu adevărat „o națiune sub conducerea lui Dumnezeu, indivizibilă”?

Traducere: Irina Bazon

  • CulturaVietii:

Oficial rus: „SUA va face presiuni pentru răspândirea ‘familiilor’ gay pe tot globul”

Statele Unite vor încerca să impună răspândirea „casatoriilor” intre persoane de acelasi sex in alte țări, prin exercitarea de presiuni asupra acestora, dar prezenta politică este puțin probabil ca va avea succes, spune Alexey Pushkov, seful Comisiei pentru Afaceri Internationale a Dumei de Stat a Rusiei.

„O mare parte a omenirii va refuza sa accepte aceste noi valori, dar acest lucru nu va opri SUA, care a spus deja că unul dintre obiectivele principale ale politicii sale va fi acela de a globaliza, a universaliza „căsătoriile” între persoane de același sex”, a declarat Pushkov, la audierile Camerei Publice, cu ocazia aniversării de 70 de ani a Națiunilor Unite.

„Și aici, cred, că va acționa, desigur, nu prin mecanismele ONU, ci prin propriile sale mecanisme inerente, cum ar fi presiunea unilaterală și impunerea acestor principii asupra altor țări. Dar cred că această politică nu va avea succes”, a spus el.

În opinia sa, aceste noi valori nu vor fi reflectate în documentele cheie ale ONU, din motive culturale și civilizaționale.

„Obama vrea să universalize ‘căsătoriile’ intre persoane de acelasi sex, dar cred că această situație se va opri la Orientul Mijlociu, deoarece societățile musulmane cu siguranță nu sunt pregătite să accepte acest lucru. Dar nu înseamnă si ca nu se va incerca sa se realizeze asta”, a spus deputatul.

În opinia sa, in răspândirea acestei politici, SUA și aliații săi vor acționa prin intermediul Consiliului Europei, prin intermediul UE, unde sprijinirea paradelor homosexualilor și a demonstrațiilor în favoarea unui statut special pentru minoritățile sexuale este deja oficiala.

Vinerea trecută, Curtea Supremă a SUA a decis ca, de acum, cuplurile de același sex sa aiba dreptul constituțional de a se ‘căsători’ în orice stat al SUA. Interdicția privind căsătoria oficială a unor astfel de cupluri ramasese in vigoare, anterior, in 14 state. Chiar si astfel, voturile judecatorilor in vederea acceptarii acestei decizii, au fost de doar 5 la 4, dintr-un total de 9 voturi.

Cultura homosexuală + capitalismul = LOVE

Sâmbătă 20 iunie la EXPO de la Milano, guvernul SUA inaugurează GayPride 2015. Apple, Google celebrează, cu fast şi eleganţă, agenda LGBT şi Gender. Dar de ce forţe importante ale capitalismului transatlantic impun cultura homosexuală şi a Genului? Mulţi îşi pun această întrebare, pentru că, nu mai avem dubii, asistăm la o impunere.

Rămânem uimiţi în faţa acestei accelerări ale evenimentelor. Cele ce până acum reprezentau simple revendicări ale asociaţiilor LGBT, astăzi se pare că s-au transformat în drepturi civile, drepturi ce nu mai pot fi puse la îndoială într-o normală discuţie democratică.

Afirmarea faptului că există un tratament diferit pentru familia naturală în Constituţia Italiană, reprezintă, în concepţia şi logica asociaţiilor LGBT-Gender, violarea drepturilor omului. Această logică a devenit, de ceva timp, un element constitutiv al sistemului cultural dominant în ţările cu un capitalism avansat şi nu mai poate fi afirmat rolul familiei (naturale) în schimbul generaţional, cu toate consecinţele comportate de acest lucru în privinţa echilibrului demografic şi a susţinerii sistemelor sociale. Ca să nu mai vorbim de justiţie socială.

Această concepţie, într-un orizont temporal mediu spre lung, va genera efecte devastatoare pe plan social; dar din punctul de vedere al capitalului internaţionalizat, acest proces nu trebuie considerat un lucru negativ: capitalul se valorifică într-o dimensiune globală, iar schimbul de generaţii în Occident reprezintă un exces, un cost inutil, nu o bază de profit.

Programa asociaţiilor LGBT şi Gender, înainte de a intra oficial în politica guvernului SUA, sub sigla „diversității”, făcea deja parte din politicile firmelor, inclusiv ale industriei culturale (Holywood, agenţii de publicitate etc.), deci din acea parte a economiei care astăzi înregistrează printre cele mai înalte profituri.

Sectoarele în cauză se aseamănă prin faptul că nu tratează produse fizice în stare de a satisface nevoi – aşa cum se întâmpla cu economia tradiţională – ci bunuri nemateriale, virtuale, ca răspuns la cererea consumatorilor. Exemplul ce mai elocvent în poate constitui IPhone-ul vândut la preţul de 500 de euro şi ce are un cost material de producţie (de maxim) 50 de euro. Diferenţa o constituie valoarea culturală. Iar atunci devine fundamental pentru industria post-materială garantarea dorinţelor, a imaginaţiei şi identităţii consumatorilor. La fel de important, pentru a putea menţine ciclul vânzărilor, este extinderea la infinit a dorințelor consumatorilor, în stare să depăşească toate graniţele materiale ale identităţii persoanei, ale fizicităţii şi ale limitelor sale.

În istoria modernă, conceptul de „homo economicus” se restrânge în principal la sfera producţiei și în special la producţia de bunuri materiale. În faţa „căderii ratei de beneficiu a profitului”, ca să folosim termenul creat de Marx, ce s-a verificat în mare parte începând cu anii 70, de acum înainte, profiturile trebuiesc realizate în sfera „reproducţiei”. Prin urmare, termenul „homo economicus”, paradigmă a unui individ abstract, interesat exclusiv în maximizarea profiturilor şi beneficiilor personale, se extinde la sfera reproducerii, adică la acea sferă în care sunt plasate micro-relaţiile, viaţa intimă şi familia.

În mod paradoxal, chiar protestele din mai ’68, care au marcat deschiderea revoluției sexuale în timp ce se proclama victoria asupra capitalismului tout court, contribuiau puternic la extinderea paradigmei „homo economicus”, la întreaga societate cu intenţia de a se stabili mai mult în sufletul şi în mintea persoanelor, atât de mult încât capitalismul în cheie conceptuală, şi nu doar morală, astăzi apare de necriticat.

Programa asociaţiilor LGBT şi Gender reprezintă expresia unei voinţe de a extinde la maxim libertatea individuală, în dauna drepturilor comunitare(menţinerea sistemelor sociale, a drepturilor educative ale părinţilor etc.) depăşind limitele naturii însăşi. În acest sens, agenda este coerentă cu legea pură a capitalului, când acea lege nu este îmblânzită, integrată şi umanizată de conştiinţa şi de voinţa oamenilor.

Mult din actuala situaţie ne aminteşte de prima fază a capitalismului, când acesta elibera imense energii productive, dar care se deosebea prin generarea de sărăcie, mizerie şi exploatare până la punctul de a pune în pericol însăşi existenţa sa. Atunci, societatea civilă, mişcarea muncitorilor, Biserica cu doctrina ei socială şi alte forţe s-au adunat în vederea domesticirii şi umanizării capitalismului industrial ce abia se născuse. De acelaşi efort avem nevoie şi astăzi din partea persoanelor cu bunăvoinţă, cu scopul de a neutraliza potenţialul distructiv al capitalismului post industrial din Occident, intenţionat, încă o dată, să distrugă omul pentru obţinerea de profit.

  • Stiripentruviata: 

Străzile orașelor americane invadate de parade gay weekend-ul trecut

După ce Curtea Supremă a legalizat „căsătoriile” homosexuale, pe întreg teritoriul al Statelor Unite au avut loc parade LGBT care să sărbătorească evenimentul.

Un comitet ONU recomandă Irlandei referendumul asupra avortului

Comitetul drepturilor economice, sociale și culturale al ONU a recomandat Irlandei un referendum asupra avortului pentru a contrabalansa legile «foarte constrângătoare» aflate acum în vigoare.

Această recomandare este adresată în mod ilegal, de vreme ce niciun tratat internațional nu impune legalizarea avortului.

Pe lângă acestea, comitetul mai recomandă un altul asupra statutului femeii în societate, urmărind revizuirea articolului 41.2 al Constituției irlandeze, care garantează că femeile nu sunt obligate să muncească dacă aceasta presupune «neglijarea îndatoririlor în sânul familiei». Această «inegalitate de gen», asigură comitetul, nu mai trebuie sprijinită de Constituție.

Presiunile asupra Irlandei nu sunt de dată nouă. Acțiunile ONU, dar și ale UE, care cerea respectarea deciziei Curții Europene în privința drepturilor omului (v.  Affaire A. B. C. c. Irlande), s-au soldat cu acceptarea avortului în caz de pericol pentru viața mamei – inclusiv când aceasta amenință cu sinuciderea. Până atunci, conform protocolului, medicii făceau tot posibilul pentru a salva cele două vieți, respectând «egalitatea de drepturi». Pe atunci Irlanda înregistra una din cele mai scăzute rate de mortalitate maternă din lume.

Nu întâmplător, partizanii avortului reclamă scrutinul național după recenta legalizare a «căsătoriilor» homosexuale, sprijinul ONU fiind un argument cu greutate. Acesta survine în urma uneia din evaluările periodice ale Irlandei în privința respectării Convenției ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale, când au fost reînnoite criticile la adresa țării suverane.

«Forța și claritatea raportului comitetului ONU nu lasă urmă de îndoială: trebuie un răspuns realist în privința accesului la avort în Irlanda. Îi revine guvernului datoria de a răspunde în mod judicios recomandărilor», a declarat directorul Asociației Irlandeze de Planificare Familială. În același sens, Colm O’Gorman, președintele executiv al Amnesty International Irlanda, cerea partidelor politice să-și «lămurească» pozițiile, în preajma alegerilor generale.

Așadar, care este miza liberalizării avortului în viziunea comitetului? Aflăm referiri la cazurile de viol și incest, riscurile pentru sănătatea (nu viața) mamei, la care se adaugă necesitatea definirii legale a “riscului real și substanțial pentru viața mamei”. Această din urmă mențiune revelează adevăratul conținut al recomandărilor: pomenindu-se de «impactul discriminant» asupra femeilor care nu pot să-și plătească un avort în străinătate, se deschide ușa avortului la cerere.

Dacă mai exista vreo îndoială asupra pretențiilor Națiunilor Unite, să menționăm și recomandarea revizuirii politicilor de înscriere în școli, în vederea interzicerii «criteriilor discriminatorii», cu trimitere specială la Equal Status Acts, care permite școlilor confesionale să-și aleagă elevii în funcție de religie.

Traducere: Anne Dolhein

VIDEO şocant: 500 de victime la rainbow party, activist pro-homosexualitate arestat în Taiwan

Weekendul trecut, canale media precum Associated Press, RT.com, The Slate, au relatat despre tragedia de la un parc acvatic din Taiwan, unde peste 500 de persoane au fost rănite de o adevărată ploaie de foc care s-a abătut peste ei în urma proiectării în aer de către organizatori a unei pulberi colorate inflamabile, cu ajutorul unor tunuri cu dioxid de carbon.

Imaginile şocante de mai jos arată cum oamenii iau foc, efectiv, la contactul cu aerul pe terenul devenit ring de dans improvizat:

Ceea ce evită, însă, să relateze canalele mediatice occidentale este că petrecerea era organizată de un cunoscut activist local pentru drepturile homosexualilor şi se voia un fel de rainbow party, conform NaturalNews.com, care urmărit sursele media asiatice pentru relatări suplimentare despre eveniment.

Activistul pentru drepturile homosexualilor Zhong Ji Lu (Lu Chung-chi, după ortografia mandarină) este în prezent eliberat pe o cauţiune de un milion de yuani, urmând să fie cercetat în libertate. Locaţia nu avea căi de evacuare adecvate, iar organizatorii (Color Play Creative Company and Rui Bo Marketing Agency, ambele deţinute de activistul menţionat) nu au respectat manevrele de siguranţă, deoarece pulberea de porumb colorată cu adjuvanţi chimici este inflamabilă, lucru făcut cunoscut pe eticheta produsului. Folosirea tunurilor a favorizat inflamarea pulberilor colorate. În plus, organizatorii petrecerii cu dans Color Play Asia au vândut 10.000 de bilete, iar la ora respectivă în locaţie existau 4.000 de participanţi, scrie Taiwan Apple Daily.

Zhong Ji Lu este principalul fondator al organizaţiei Gay Rights Taiwan (http://www.facebook.com/gayrightstw) conform Storm Media Group in Taiwan, iar Liberty Times Net Taiwan îl identifică drept un binecunoscut activist în domeniu. Website-ul pro-homosexualitate Pridewatch Taiwan (http://www.pridewatch.tw/people/yaowz) a scris adesea despre el. Însă relatările din China Times îl leagă pe Zhong Ji Lu şi de alte scandaluri şi afaceri „cu cântec”, printre care şi neplata lucrătorilor la una din întreprinderile sale.

Tragedia din 27 iunie a determinat guvernul vrea să interzică folosirea respectivei pulberi colorate la astfel de evenimente.

Traducere și prelucrare: Ștefana Totorcea

„Părintele” căsătoriei gay: „Urmează mariajul în grup”

Boris Dittrich, activistul homosexual olandez cunoscut ca „părintele” mișcării pentru căsătoria între persoane de același sex, a recunoscut că legalizarea mariajelor în grup (3 sau mai multe persoane) este următorul pas în destrămarea instituției căsătoriei tradiționale, relatează Life Site News.

Într-un interviu video pentru publicația Yagg, destinată homosexualilor francezi, Dittrich – fost membru al parlamentului olandez și activist al organizației internaționale Human Rights Watch – a dezvăluit detalii din culisele planului atent întocmit care a făcut ca Olanda să devină prima țară care a acceptat, în 2001, căsătoria civilă a persoanelor de același sex.

El afirmă că a căutat întâi să determine opinia publică să accepte parteneriatele civile între homosexuali, acest pas conducând apoi la modificarea definiției clasice căsătoriei, de unire între un bărbat și o femeie. Redefinirea mariajului, a spus el, are chiar potențialul de a declanşa discuții despre instituirea căsătoriei de grup. Totuși, această idee reprezintă ceva complet nou, propagandistul homosexual prezicând că instituirea ei va dura probabil mulți ani.

Dittrich a spus că a fost nevoie de mult timp pentru ca ideea de „egalitate în căsătorie” să fie acceptată. Până să îl promoveze împreună cu alți câțiva activiști în Olanda, conceptul acesta nu exista nicăieri în lume. Dittrich a deschis discuția privind dreptul la căsătorie de care ar trebui să se bucure cuplurile homosexuale în 1994, și au trecut șapte ani până când un proiect de lege în acest sens să fie înaintat în parlamentul olandez.

În cadrul interviului, Dittrich a mărturisit că înaintarea conceptului de „parteneriat civil” a fost de la început concepută ca un prim pas în cadrul unui plan mai complex. Când a intrat în Parlamentul olandez, povestește Dittrich, primul lucru pe care l-a făcut a fost să înceapă să vorbească despre căsătorii între persoane de același sex, dar a realizat curând că opinia publică nu era încă pregătită să accepte ideea. În consecință, a decis că era nevoie e o abordare evazivă.

„Ne-am gândit că ar fi mai eficient din punct de vedere psihologic dacă am introduce inițial conceptul de parteneriat civil”, a afirmat Dittrich. O dată ce acesta a fost acceptat în 1998, continuă el, „oamenii s-au obișnuit cu ideea că doi bărbați sau două femei merg la primărie, iar relația lor e recunoscută legal. Iar oamenii au început să o numească ei înșiși «căsătorie gay»”.

Dittrich continuă: „Pentru publicul larg, nu era nici o diferență între cele două. Așa că oamenii s-au obișnuit cu această realitate, văzând că nu începe nici o revoluție, iar țara nu cade într-un abis moral. În consecință, următorul pas a fost egalitatea în căsătorie. Cea mai eficientă metodă de a aduce ideea în fața opiniei publice a fost concentrarea pe principii precum egalitatea și non-discriminarea, punând accent pe separarea între Biserică și stat.” Dittrich a adăugat: „Mesajul meu către oamenii religioși e: «Noi nu ne atingem de căsătoria religioasă. Pe noi ne interesează căsătoria civilă, iar, potrivit legii, toți trebuie să fim tratați egal.»”

Biserica Ortodoxă Rusă rupe legăturile cu principalele biserici protestante din Franța și Scoția datorită problemei „căsătoriilor” între persoane de același sex

Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că rupe legăturile cu principalele biserici protestante din Franța și Scoția datorită problemei „căsătoriilor” între persoane de același sex.

Patriarhia Moscovei a declarat pe 3 iunie că orice “contacte oficiale”, cu cele două instituții au devenit inutile după ce Biserica Protestantă Unită din Franța a votat în luna mai să permită clerului binecuvântarea căsătoriilor de același sex, iar Biserica Scoției a permis clerului să hirotonească preoți aflați în uniuni civile de același sex.

“Luăm la cunoștință, cu regret, că astăzi avem o nouă divizare în lumea creștină, nu numai în ceea ce privește subiectele teologice, dar și în ceea ce privește problemele morale”, a declarat Patriarhia.

Patriarhia Moscovei a menționat că a suspendat anterior legăturile cu Biserica Episcopală din SUA, în 2003, după ce aceasta a consacrat un episcop declarat homosexual, și cu Biserica Luterană din Suedia după ce a oficiat ceremonii pentru uniunile civile în 2005.

Biserica Ortodoxă Rusă a fost vocea de sprijin a ceea ce criticii Kremlinului numesc represiunea sistematică a guvernului rus privind drepturile LGBT (lesbian, gay, bisexual, transsexual) în ultimii ani.

Dar și în Irlanda, Biserica Presbiteriană ia atitudine: într-un gest fără precedent între Irlanda și Scoția, Adunarea Generală Irlandeză a votat să nu trimită un reprezentant în Adunarea Scoțiană anul viitor, astfel rupând o lungă tradiție între cele două biserici-surori.

Au dorit astfel să facă o dojană răsunătoare fraților scoțieni, în semn de protest asupra controversatului vot care permite celor aflați în parteneriate civile de același sex să devină preoți și diaconi.

Această decizie se va aplica pentru un an, dar nu împiedică o invitație către Biserica Scoției de a trimite un reprezentant la Adunarea Generală din Belfast anul viitor.

Un purtător de cuvânt al Bisericii Prezbiteriene Irlandeze a declarat, printre altele, că “mulți au simțit tristețe și regret profund în legătură cu decizia Bisericii Scoției de a permite numirea de preoți aflați în căsătorii de același sex.”

Decizia Adunării Generale de a boicota întâlnirea de la anul de la Edinburgh nu a fost pe placul nou-venitului Moderator, reverendul  Ian McNie, care a apelat în cuvântul de deschidere la o mai mare tolerare de către societate a opiniilor Bisericii, declarând: “Toleranța este o stradă cu două sensuri.”

Traducere și prelucrare: Liliana Puescu

  • ActiveNews: 

Biserica Episcopală din SUA spune că va oficia căsătorii între persoane gay

Biserica Episcopală din SUA a anunțat că va oficia căsătorii între persoane de același sex, după legalizarea lor pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Totuşi, Biserica Episcopală nu-i obligă pe membrii clerului său să oficieze căsătorii dacă aceștia se opun.

“Așa cum acest lucru este permis de lege, canoanele vor permite de acum tuturor cuplurilor să se căsătorească în Biserică”, a anunțat Biserica Episcopală pe contul său Twitter

Biserica Episcopală americană este o ramură a Bisericii Anglicane care numără 80 de milioane de credincioși în 160 de țări. Biserica Episcopală din SUA este apropiată de comunitatea LGTB. În anul 2009, biserica a acceptat şi clerici homosexuali care pot accede la orice funcţie din ierarhia bisericească.

Pe 26 iunie 2015, Curtea Supremă a legalizat căsătoriile homosexuale pe întreg  teritoriul Statelor Unite ale Americii, în toate cele 50 de state. Într-o decizie de 5 la 4, judecătorul Anthony Kennedy a anunțat în numele majorității că o căsătorie este un drept constituțional de care toată lumea trebuie să beneficieze.

Episcopii mexicani îşi riscă libertatea: preferă să meargă la închisoare decât să încheie “căsătorii” gay

Nu doar SUA a legiferat mariajul persoanelor de acelaşi sex. Pe 12 iunie, Supremă Mexicană a abrogat legile de stat ce interzic „căsătoria” între persoane de acelaşi sex. Potrivit unei decizii recente a Curţii Supreme, este „discriminatoriu” să se lege „cerinţele pentru căsătorie de preferinţele sexuale”, deoarece acest lucru „exclude în mod nejustificabil cuplurile homosexuale – care sunt în condiţii similare cu cuplurile heterosexuale”.

Preoţi se opun acestor aşa-zise căsătorii, una dintre cele mai vehemente voci fiind a Episcopului Gustavo Rodríguez Vega de Nuevo Laredo. Acesta a dat propria sa declaraţie, împreună cu clerul Diecezei sale, asigurându-i pe credincioşi că va suferi încarcerarea decât să coopereze la realizarea unor astfel de uniuni. „Nu se poate cere unei instituţii cum este această Biserică să meargă împotriva principiilor sale”, este citat clerul arhidiecezan ca afirmând în diferite relatări de presă locale şi naţionale. „Chiar dacă Curtea Supremă îi va trimite pe Episcopi şi preoţi în închisoare, Biserica nu poate merge împotriva legii Domnului nostru Isus Cristos”, conform www.catholica.ro

„Ştim că putem ajunge la închisoare dacă vreun cuplu homosexual decide să se căsătorească civil dar noi nu îi vom da binecuvântarea. Această lege nu poate obliga Biserica, Biserica nu poate merge împotriva principiilor sale şi de fapt singurii care vor veni la Biserică vor fi cei care împărtăşesc principiile noastre”, adaugă ei. Clerul Diecezei afirmă că poziţia lor „se bazează pe motivaţii ştiinţifice, antropologice, sociale şi religioase” care susţin căsătoria între „un bărbat şi o femeie aşa cum afirmă tradiţia juridică de două mii de ani a Occidentului; este uniunea dintre un bărbat şi o femeie care doresc să procreeze.”

Ofensiva pedofililor: vor același drepturi ca și homosexualii și luptă pentru ele, pas cu pas, urmându-le modelul. Cum scapă pedofilii de pușcărie în România

Folosind aceleași tactici ale activiștilor pentru drepturile homosexualilor, pedofilii au început să caute un statut similar, argumentând că atracția lor pentru copii nu este o orientare sexuală diferită de cea heterosexuală sau homosexuală.

Criticii stilului de viață homosexual au susținut, de multă vreme că, odată ce a devenit acceptabilă identificarea homosexualităţii ca fiind, pur și simplu, un „stil de viață alternativ” sau doar o orientare sexuală, în mod logic nimic nu ar mai fi în afara limitelor. Activiștii gay au considerat asta drept o ofensă și au luat poziție, insistând că acest lucru nu se va întâmpla. Cu toate acestea, psihiatrii încep să susțină că e nevoie de redefinirea pedofiliei, exact în același mod în care a fost redefinită și homosexualitatea, în urmă cu câțiva ani.

În 1973, Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a declasificat homosexualitatea de pe lista tulburărilor mintale. Un grup de psihiatri, împreună cu B4U-Act (n.r. – o organizaţie din SUA al cărei scop declarat este susţinerea psihologică și emoţională a pedofililor) a organizat recent un simpozion pentru a propune o nouă definiție a pedofiliei în „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Health Disorders” al APA.

B4U-Act consideră că pedofilii sunt doar „oameni atrași de minori”. Site-ul organizației (www.b4uact.org) afirmă că scopul B4U-Act e acela de a „ajuta profesioniștii din domeniul sănătăţii mintale să afle mai multe despre atracția faţă de minori și să ia în considerare efectele stereotipurilor, stigmatizarea și teama.”

În 1998, APA a emis un raport în care susținea că „«potențialul negativ» al sexului dintre un adult și un copil a fost «supraevaluat» și că «marea majoritate a bărbaților și femeilor nu au raportat niciun efect sexual negativ în urma experiențelor de abuz sexual din copilarie».”

Pedofiliei i-a fost deja acordat un statut protejat de către Guvernul Federal. Legea „Matthew Shepard and James Byrd, Jr. Hate Crimes Prevention Act” (n.r. un act adoptat de Congresul American în 2009 și promulgat ca lege de Barack Obama) enumeră „orientarea sexuală” ca fiind o clasă protejată, fără a oferi însă și o definiție a acestui termen.

Republicanii au încercat să adăuge un amendament prin care se specifica faptul că „pedofilia nu e considerată orientare sexuală”, însă amendamentul a fost respins de democrați. Alcee Hastings (n.r. – membru al Partidului Democrat) a declarat că toate stilurile de viață sexuală alternative ar trebui să fie protejate prin lege. „Acest proiect de lege arată hotărârea noastră de a pune capăt violenței bazate pe prejudecăţi și garantează că toţi americanii, indiferent de rasă, culoare, religie, origine națională, sex, orientare sexuală, identitate sexuală sau disabilitate sau toate aceste „philias” și fetișuri și “isme”, care au fost înainte, nu trebuie să trăiască în frică din cauza a ceea ce sunt. Îi îndemn pe colegii mei să voteze în favoarea acestei legi.”

Casa Albă a salutat proiectul de lege, spunând: „La bază, nu este vorba doar despre legile noastre; este vorba despre cine suntem noi, ca popor. Dacă ne apreciem unul pe altul, dacă îmbrăţișăm diferențele noastre, mai degrabă decât să permitem ca ele să devină o sursă de animozitate”.

La începutul acestui an, doi psihologi din Canada au declarat că pedofilia este o orientare sexuală, la fel ca și homosexualitatea sau heterosexualitatea.

Van Gijseghem, psiholog și fost profesor la Universitatea din Montreal, a declarat membrilor Parlamentului că „pedofilii nu sunt pur și simplu oameni care comit o infracțiune minoră din când în când, ci mai degrabă ei se confruntă cu ceea ce este echivalentul unei orientări sexuale, așa cum o altă persoană se confruntă poate cu heterosexualitatea sau chiar homosexualitatea.” El a adăugat că „pedofilii adevărați au o preferință exclusivă pentru copii, care este la fel ca orice orientare sexuală. Nu puteți schimba orientarea sexuală a acestei persoane. El poate, cu toate acestea, să rămână abstinent.”

Atunci când a fost întrebat dacă ar trebui să fie comparaţi pedofilii cu homosexualii, Van Gijseghem a răspuns: „Dacă, de exemplu, aţi trăi într-o societate în care heterosexualitatea este proscris sau interzisă și vi s-ar spune că trebuie urmaţi o terapie pentru a vă schimba orientarea sexuală, probabil că aţi spune că acesta e o nebunie. Cu alte cuvinte, nu aţi accepta deloc. Eu folosesc această analogie pentru a spune că da, într-adevăr, pedofilii nu-și schimbă orientarea sexuală.”

Dr. Quinsey, profesor emerit de psihologie la Universitatea Queens din Kingston (Ontario) s-a declarat de acord cu Van Gijseghem. Quinsey a susţinut interesul sexual al pedofililor este faţă de copii și că „nu există nicio dovadă că acest tip de preferință poate fi schimbat, printr-un tratament sau prin orice altceva. “

În iulie 2010, „Harvard health Publications” (n.r. – publicaţie a „Harvard Medical School”) scria că „pedofilia este o orientare sexuală și e puțin probabil ca ea să se schimbe. Tratamentul are ca scop să-i permită unui pedofil să nu dea curs pornirilor sale sexuale. “

Linda Harvey, președintele „Mission America” (n.r. – o organizaţie americană creștină), a declarat că presiunile făcute, ca pedofilii să aibă drepturi egale, vor deveni din ce în ce mai frecvente, pe măsură ce grupurile LGBT vor continua să se afirme. „Totul face parte dintr-un plan ce vizează introducerea sexului pentru copii, de la vârste din ce în ce mai mici (n.r. – introducerea educaţiei sexuale în școli este parte a acestui plan); pentru a-i convinge că prietenia normală este de fapt o atracție sexuală.”

Milton Diamond, profesor la Universitatea din Hawaii și director al „Pacific Center for Sex and Society”, a declarat că pornografia infantilă ar putea fi benefică pentru societate, deoarece „potenţialii delincvenți sexuali folosesc pornografia infantilă ca un substitut pentru sexul cu copii.” Diamond este un eminent conferenţiar al „Institute for the Advanced Study of Human Sexuality” (IASHS) din San Francisco, care a pledat deschis pentru abrogarea legii ce interzice homosexualilor să se înroleze în armată (n.r. – legea a fost abrogată de Obama în septembrie 2011).

Pe site-ul oficial (www.humansexualityeducation.com), IASHS a postat o listă cu „drepturile sexuale de bază”, ce include „dreptul de a se angaja în activități sexuale de orice fel, cu condiția ca acestea să nu implice acte nonconsensual, violență, constrângere, pedepse sau fraudă.” Un alt drept este acela de „a fi liber de la persecuție, condamnare, discriminare sau intervenție socială în comportamentul sexual privat” și „libertatea oricărui gând sexual, fantezie sau dorinţă”. Organizația mai susţine și că nimeni nu ar trebui să fie „dezavantajat din cauza vârstei”.

Legile privind protecția copiilor împotriva agresorilor sexuali au fost modificate în mai multe state, inclusiv California, Georgia și Iowa. Infractorii sexuali susţin că legile care le interzic să trăiască în apropierea școlilor sau parcurilor sunt abuzive, deoarece îi pedepsesc pentru viață.” („Northern Colorado Gazette”)

Elogierea „Pedofililor Virtuoși” din „New York Times”

Articol de mai sus a fost publicat de ziarul „Northern Colorado Gazette” în 2011. Astăzi, el pare mai actual ca niciodată și trage un semnal alarmă pentru întreaga lume.

Ȋn urmă cu 9 luni, „New York Times” publica un articol cu titlul: „Pedofilia: O tulburare, nu o crimă”. „Gândește-te la prima iubire a copilăriei. Poate că era un coleg de clasă sau un vecin. Cel mai probabil, din școală și la maturitate, sentimentele tale au continuat să se concentreze asupra altora, din grupul de aceeași vârstă. Dar imaginează-ţi că nu s-ar fi întâmplat așa. Dupa unele estimări, 1% din bărbaţi continuă, mult timp după pubertate, să fie atrași de copii pre-puberi. Acești oameni trăiesc cu pedofilia, atracție sexuală pentru pre-puberi considerată, adesea, o boală mintală. Din păcate, legile noastre îi resping și, prin urmare, ignoră oportunitățile de prevenire a abuzului asupra copiilor”, scrie Margo Kaplan, asistent universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Rutgers (New Jersey). Aceeași facultate salută azi, pe site-ul oficial, decizia Curţii Supreme de Justiție, de a legaliza căsătoriile între homosexuali.

Kaplan susţine, în articolul din „New York Times”, că a pune semnul egalităţii între pedofilie și molestarea copiilor este „o concepție greșită. Se poate trăi cu pedofilia, fără să acționezi astfel. Site-uri, cum ar fi Virtuous Pedophiles (n.r. – Pedofilii Virtuoși – www.virped.org) oferă sprijin pedofililor care nu molestează copii și care cred că sexul cu copiii este greșit. Nu e vorba de faptul că aceste persoane sunt pedofili „inactivi” sau „nonpracticanţi”, ci mai degrabă de faptul că pedofilia este o stare, și nu un act. De fapt, studiile au arătat că aproape jumătate dintre agresorii sexuali ai copiilor nu sunt atrași sexual de victimele lor. (…) Site-ul Virtuous Pedophiles este plin de mărturiile unor oameni care nu au atins niciodată un copil și, cu toate acestea, trăiesc în teroare. (…) Tocmai pentru că pedofilia este atât de disprețuită, răspunsurile noastre, în materie de justiție penală și de sănătate mintală, au fost atât de inconsistente și contraproductive”, conchide Kaplan.

Prin decizia luată vineri, Curtea Supremă a SUA a deschis o uriașă cutie a Pandorei. Suntem pregătiţi?

Legislaţia română, prea blândă cu pedofilii

Ȋn ce-i privește pe pedofili, din punct de vedere legislativ autorităţile române au capitulat. Noul Cod Penal este mult prea îngăduitor cu cei care agresează sexual copiii.

Dacă vechiul Cod Penal pedepsea cu închisoarea de la 3 la 10 ani „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani”, astăzi pedeapsa este de la 2 la 7 ani (dacă victima nu a împlinit încă 13 ani) și, respectiv, de la 1 la 5 ani (dacă victima are între 13 și 15 ani). (art.220, NCP)

Conform vechiul Cod Penal „cu aceeaşi pedeapsă (n.r. – închisoarea de la 3 la 10 ani) se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex (n.r. – având vârsta) între 15-18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia”. Aceeași infracţiune este pedepsită astăzi cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani. (art.220, NCP)

Vechiul Cod Penal prevedea că, dacă „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”. Noul Cod Penal nu mai incrimează această faptă. Coruperea sexuală a minorilor este definită ca fiind „comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act” și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (art.221, NCP)

Pedepsele, oricum ridicol de mici, se pot reduce cu o treime, prin recunoașterea vinovăţiei (art.374, NCPP), iar din pedeapsa rezultantă cel condamnat execută doar două treimi, termen după care poate cere și de obicei primește liberarea condiţionată (art.100 NCP).

Suntem pregătiţi pentru ce va să vie?

Ultima vară din viaţa Laurei. O poveste adevărată despre medicii care ucid la cerere

Laura are 24 de ani și trăiește în Belgia. E pasionată de arta fotografică. Are prieteni, iubește cafea bună și teatrul. A fost îndrăgostită, a suferit din dragoste, a trecut prin dezamăgirile pe care le încearcă orice om, la vârsta ei. Pentru Laura, aceasta va fi ultima vară.

E tânără și are toată viaţa înainte, dar își dorește ca ea să îi fie luată. A cerut să moară, invocând, ca argument, suferinţa psihică prin care trece. Iar medicii belgieni nu sunt dispuși să o ajute să trăiască. Medicii vor să o ajute să moară.

„Viaţa asta nu e pentru mine”

Povestea acestei tinere a devenit publică în ziarul „De Morgen”. Jurnalista Simone Maas spune că a întâlnit-o pe Laura la lansarea unei cărţi, „Libera me”, ce are ca subiect euthanasierea din motive psihologice. Autorul cărţii, Lieve Thienpont, este unul din psihiatrii care i-au dat tinerei aviz pentru euthanasie.

„Laura este o tânără sănătoasă fizic. Trăìește într-o garsonieră câteva zile pe săptămână, iar majoritatea timpului și-l petrece într-un institut pentru boli mintale, unde este internată de multă vreme. Ea susţine că a fost dintotdeauna afectată de suferinţe psihice insuportabile și că a ajuns în punctul în care vrea să pună capăt vieţii. A cerut să fie euthanasiată”, notează „De Morgen”.
Ȋntr-un interviu acordat acestui ziar, tânăra explică de ce vrea să moară. „Am un aer foarte calm acum, dar probabil că în curând mă voi prăbuși pe jos din cauza durerilor. Lupta mea interioară nu se sfârșește niciodată”. A crescut într-o familie dezorganizată. Tatăl său era alcoolic și violent, iar mama a părăsit-o când ea avea doar un an. Apoi, a urmat naveta între bunicii care o iubeau și mama care trăia în beţii și promiscuitate. Laura a povestit pentru „De Morgen” că la vârsta de 6 ani ea se gândea deja la sinucidere. „Acest gând era foarte prezent încă de la grădiniţă. Stăteam acolo și mă gândeam: «Ce fac eu aici?». Sau, când bunicul mă lăsa la școală, mă gândeam «Nu vreau să vin aici. Nu vreau să trăiesc toate astea».”

La liceu, a început să se auto-mutileze, provocându-și tăieturi pe braţe. Manifesta grave probleme psihice și a fost internată într-un spital psihiatric. Dar, în același timp, Laura a reușit să-și continue studiile și să-și amenajeze apartamentul în care locuiește. Până acum a avut cu siguranţă nenumărate ocazii în care putea încerca să se sinucidă. Nu a făcut-o niciodată. „După ani de luptă cu depresia, ea a clacat. Dorește să moară”, scrie „De Morgen”. „Het monster in mij wordt alleen maar groter. Leven, dat is niets voor mij”, mărturisește tânăra de 24 de ani. „Viaţa asta nu e pentru mine. Monstrul din mine va crește doar.”
Injecţia letală îi va fi administrată acasă. Laura și-a planificat deja funeraliile. „Prietenii și familia mea au înţeles. Ȋmi cunosc povestea și știu că asta este cea mai bună soluţie pentru mine”.

„Obosiţii de viaţă” și cei deprimaţi, pe lista euthanasiaţilor

Poate cineva să oprească moartea acestei tinere? Uciderea ei? Ȋn niciun caz cei trei psihiatrii care și-a dat avizul pentru euthanasiere. Ȋn Belgia, din 28 mai 2002 o lege autorizează pacienţii să ceară euthanasierea atunci când „suferinţa fizică și/sau psihică este constantă, insuportabilă și nediminuabilă”. Este o variantă legalizată a suicidului.

Partizanii euthanasiei din Belgia susţin că viaţa și moartea nu sunt o mare afacere. Dr. Wim Distelmans, președintele Comisiei Federale de Evaluare și Control a Euthanasiei din Belgia, comisie care verifică respectarea regulilor de către medici, a declarat pentru „The New Yorker”: „La comisie, ne confruntăm cu din ce în ce mai mulţi pacienţi care au obosit să se trateze de o serie de afecţiuni mărunte. Ei sunt ceea ce noi numim «obosiţii de viaţă».” Şi chiar dacă suferinţele acestor pacienţi sunt cauzate mai mult de probleme de ordin social decât medical, Distelmans susţine că „suferinţa lor este incurabilă. Dacă cereţi euthanasia pentru că sunteţi singur, și sunteţi singur pentru că nu aveţi o familie care să aibă grijă de dumneavoastră, noi nu putem crea familia.”

Pentru „De Morgen”, Wim Distelmans a declarat că, în fiecare an, circa 50 de persoane solicită euthanasierea în Belgia, din cauza tulburărilor psihice. Reprezintă 3,3% din totalul euthanasierilor. Iar din totalul celor 1500 de oameni care sunt euthanasiaţi în fiecare an, 13% nu sunt bolnavi în faze terminale.

Au fost euthanasiaţi oameni diagnosticaţi cu autism, anorexie, tulburări de personalitate borderline, sindrom de oboseală cronică, paralizii parțiale, orbire asociată cu surditate sau depresie maniacală. În 2013, Wim Distelmans a euthanasiat un bărbat de 43 de ani, transsexual. Nathan Verhelst era devastat de eșecul intervenţiilor chirurgicale suferite, pentru schimbarea sexului. Motivaţia lui Verhelst a fost că se simțea ca un monstru când se uita în oglindă.

Moartea prin euthanasiere reprezintă 2% din totalul deceselor înregistrate în Belgia. Ȋn regiunea Flandra, unde raportul este de 5%, presa a adoptat o politică de încurajare a euthanasiei. Anul trecut, „De Standaard”, un cunoscut ziar flamand, a publicat un tribut adus unei mame deprimate, care a fost eutanasiată. Ea fusese părăsită de prietenul ei și devenise deziluzionată din cauza stării ei psihiatrice. „Ȋi voi fi pentru totdeauna recunoscător, pentru că ea a acţionat atât de bine”, declara în ziar fiul în vârstă de 24 de ani. „Mă bucur că am putut să ne spunem la revedere într-un mod frumos.”

Un alt medic, Dirk De Wachter, profesor de psihiatrie la Universitatea din Leuven, a aprobat recent eutanasierea unei femei în vârstă de 25 de ani, care suferea de tulburare de personalitate de tip borderline. „Nu suferea de depresie, în sensul psihiatric al cuvântului”, a declarat el pentru „The New Yorker”. „Dar problema era existențială; era imposibil pentru ea să aibă un scop în viață”, consideră Dirk De Wachter, susţinând că părinții tinerei „au venit la biroul meu, s-au așezat în genunchi și m-au zis «te rugăm, ajut-o pe fiica noastră să moară».”
“Mi-e teamă de puterea pe care o am în acel moment”

Oamenii singuri, oamenii care suferă din cauza depresiilor, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor din partea semenilor au devenit ţinte vulnerabile. Ȋn loc să încerce să-i vindece sau să le aline suferinţele, care sunt reale, medicii belgieni îi ucid.

Iar legile făcute de niște oameni îi învaţă pe alţi oameni că viaţa este lipsită de valoare. Etienne Vermeersch, fost președinte al Comitetului Consultativ de Bioetică din Belgia, un intelectual reputat, a declarat reporterilor de la „The New Yorker”: „Cum poate să vă fie frică de nimic? Nimic nu vă poate face niciun rău… După moartea, relaţiile voastre s-au terminat. Sunteți în starea în care eraţi înainte de concepţie.” Anul trecut, Vermeersch a militat cu succes pentru modificarea legislației, iar în Belgia copiii cu boli incurabile au devenit eligibili pentru euthanasiere. Acum, Vermeersch lucrează, împreună cu mai mulţi politicieni, pentru a extinde legea, astfel încât persoanele diagnosticate cu demenţă să poată fi euthanasiate, dacă își exprimă dorinţa în avans.

Legile par să creeze o nouă viziune asuprea sinuciderii, asimilând-o unui tratament medical și ignorând dimensiunile ei tragice. Patrick Wyffels, un medic de familie belgian, le-a mărturisit reporterilor de la „The New Yorker” că procesul euthanasierii, pe care-l practică de 8-10 ori pe an, este „foarte magic”. Câteodată, medicul este îngrijorat de modul în care poate influenţa, prin ceea ce face, decizia unui pacient, de a trăi sau de a muri. Ȋn zilele de dinainte și în cele ce urmează euthanasierii, medicului îi este greu să doarmă. „Petreci șapte ani studiind pentru a fi medic și toţi te învaţă cum să vindeci oamenii, iar apoi tu faci exact opusul. Mi-e teamă de puterea pe care o am în acel moment”, mărturisește Patrick Wyffels.

Ȋn Belgia, euthanasierea reprezintă un simbol al iluminării și al progesului. Un semn că ţara s-a rupt de rădăcinile sale patriarhale și de tradiţiile catolice. „Ȋn final, problema e că Belgia a deturnat ideea de libertate nelimitată într-o filozofie naţională a nihilismului”, scrie Michael Cook, editor la „MercatorNet”. „Este o ţară unde te poţi defini ca gay sau te poţi defini ca fiind drept. Te poţi defini ca bărbat sau te poţi defini ca femeie. Şi te poţi defini ca fiind viu sau te poţi defini ca fiind mor

Ţările care au adoptat politica „pro-moarte”

Belgia a fost a doua țară din lume, după Olanda, care a legalizat euthanasia; a fost urmată de Luxemburg, în 2009, și, în acest an, de Canada și Columbia. Ȋn Elveția sinuciderea asistată este permisă din 1942. Curtea Supremă a Statele Unite ale Americii a decis, în 1997, că moartea nu este un drept protejat de constituție, lăsând ca problema sinuciderii asistate să fie rezolvată de fiecare stat, în parte. Câteva luni mai târziu, Oregon a adoptat o lege ce permite medicilor să prescrie medicamente letale pentru pacienții care au mai puțin de șase luni de trăit. În 2008, Washington a adoptat o lege similară; Montana a legalizat sinuciderea asistată un an mai târziu, iar Vermont – în 2013.
„Mișcarea «dreptul la moarte» a luat amploare într-un moment de anxietate legat de îmbătrânirea populației”, scrie „The New Yorker”. „Oamenii cu vârsta peste 65 de ani prezintă cea mai rapidă creștere demografică în Statele Unite, Canada și o mare parte din Europa. Dar legile par a fi motivate nu de dorințele celor în vârstă, ci de preocupările unei generații tinere, care dorește confortul oferit de certitudinea că poate controla sfârșitul vieții.”

Diane Meier, profesor de geriatrie la „Mount Sinai School of Medicine” din New York și unul dintre cei mai cunoscuţi medici specializaţi în îngrijirea paleativă din ţară, a declarat pentru „The New Yorker” că „mișcarea de legalizare a sinuciderii asistate este condusă de „îngrijoraţii binevoitori”,  care sunt îngroziți de necunoscut și doresc să preia din nou controlul”. La fel ca majoritatea medicilor specializaţi în îngrijirea paleativă, domeniu în care se pune accentul asupra calităţii vieţii pentru pacienţii cu boli severe si terminale, Diane Meier consideră că legalizarea sinuciderii asistate nu este necesară. Ea crede că angoasa provocată de promovarea acestui curent ar fi diminuată dacă pacienții ar avea acces mai mare la îngrijiri paleative și dacă medicii ar fi mai atenți la suferinţa psihologică a pacienţilor lor.

Parlamentarii din 23 de state din SUA au introdus legi care permit medicilor „să-i ajute” pe oamenii să moară. Adversarii acest curent „pro-moarte” au avertizat că legalizarea euthanasiei merge către o „pantă alunecoasă”. Ȋn Oregon circa 900 de oameni au folosit reţetele letale, după ce legea a fost adoptată.

Studiile realizate în Oregon, dar și Elveția, au arătat că cei care solicită moartea sunt mai puțin motivați de durerea fizică decât de dorinţa de a rămâne autonomi.

În Belgia și în Olanda, unde pacienții pot fi euthanasiați chiar dacă nu au o boală terminală, medicii au dobândit, prin lege, un rol central: în majoritatea cazurilor, ei, nu pacienţii, sunt cei care comit actul final. În ultimii 5 ani, numărul cazurilor de euthanasiere și de sinucideri asistate din Olanda s-a dublat, iar în Belgia a crescut cu peste 150%.

Fundația Bill Gates a facut o donație de 5 milioane dolari unui centru de cercetare din Oregon pentru crearea unei pilule unice, care ar sta la baza unei noi metode de contracepție”, care sa fie „atat sigura, cat și de durata”.

Aceasta pilula se va adresa in special „femeilor care au destui copii sau celor care nu-i doresc deloc” și va permite femeilor „sa evite luarea pilulei zi de zi, folosirea prezervativelor cu partenerii lor și schimbarea regulata a implanturilor”. „Scopul nostru este foarte simplu: sa facem fiecare sarcina un eveniment planificat și dorit”, a spus Jeffrey Jensen ginecolog, seful departamentului de cercetare de la Universitatea de Știința și Sanatate din Oregon.

Fundatia Bill Gates a finanțat, de asemenea,  un proiect de dezvoltare in valoare de 6,7 milioane de dolari pentru micro-implanturi, ce ar permite „livrarea sau sistarea de substanțe contraceptive in timp util, pe o durata de pana la 16 de ani”.

Cipul funcționeaza prin injectarea a 30 micrograme de substanța hormonala zilnic in fluxul sanguin, printr-o sarcina electrica mica. „Avantajul acestei soluții, comparativ cu o soluție definitiva este oprirea contracepției in orice moment”, spune Robert Farra, președinte al MicrosoftCHIPS și cercetator la MIT. El a precizat ca „posibilitatea de a activa sau nu cipul permite o flexibilitate anumita pentru cei care doresc sa-și planifice familiile”.

Faza de testare a acestei tehnologii a inceput deja, iar cipul ar putea fi  introdus pe piața incepand din 2018.


Categorii

Avort, Eutanasie, Homosexualitate, Pedofilie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la ““Jos mainile de pe curcubeul meu!”/ QUO VADIS, AMERICA?/ Capitalismul post-industrial si ofensiva gay/ URMEAZA LEGALIZAREA PEDOFILIEI?/ Activist LGBT: Parteneriatele civile, DOAR O ETAPA DE PREGATIRE PSIHOLOGICA pentru casatoriile homosexuale/ DEMENTA EUTANASIERII LEGALE PE MOTIV DE… LIPSA DE SENS! Laura, tanara si deprimata, va fi ucisa prin injectii letale/ MICROCIPUL CONTRACEPTIV – urmatoarea inventie a lui Bill Gates

  1. Cum poate să vă fie frică de nimic? Nimic nu vă poate face niciun rău… După moartea, relaţiile voastre s-au terminat. Sunteți în starea în care eraţi înainte de concepţie.”.

    N-am sa vin cu argumente ortodoxe la asa ceva. Pentru ca nu e nevoie. E absurd sa te revolti ca populatia Olandei si a Belgiei nu gindeste crestineste cind ei nu mai sint crestini ortodocsi de 1000 de ani si au incetat sa mai fie crestini de orice fel de vre-o 100 de ani (ma refer la populatia majoritara).

    Ceea ce insa mi se pare important de remarcat este efectul imbecilizant, cretinizator al lipsei indelungate a unei gindiri/educatii spriituale-morale
    De ce spun asta? Pentru ca orice om cu un intelect mediocru ar putea sa puna urmatoarea intrebare de o logica elementara: Bai Varmeersh, sau cum te-o chema….de unde stii tu ca totul inceteaza?! Ai facut tu vre-o excursie p-acolo ca sa vii sa ne spui si noua? Cum adica sa te cred pe tine pe cuvant pentru o decizie atit de radicala si de fara intoarcere cind tu insuti habar n-ai despre ce vorbesti!

    Shakespeare acum vre-o 500 de ani a avut aceeasi dilema prin Hamlet, numai ca el a venit cu un raspuns de un elementar bun-simt: as vrea sa-mi curm suferinta…psihica (la fel ca a Laurei) dar problema e ca nu prea stiu ce ma asteapta dincolo si s-ar putea sa fie f. f. nasol.

    Sigur, suna a gluma ce spun dar de fapt este atit de sinistru incit o executie ISIS este lavanda pe linga urmarirea unui act de eutanasiere. Ce ma ingheata cel mai mult la astia este tocmai politetea, firescul, calmul, acceptarea senina (zice-se) a ceva infiorator.

  2. M-a uns pe suflet articolul cu ‘jos mainile…’. Ar trebui ca orice manifestatie anti-aganda lgbt sa defileze la randul ei curcubeul – poate intr-o alta formula, distincta de a lor, dar sa fie vorba clar de curcubeu. Au monopolizat un important simbol biblic plus un minunat fenomen natural. Nu inteleg de ce permitem asta.

    Intotdeauna exista solutii daca oamenii sunt uniti. sa zicem ca va trece legea si la noi. Daca am fi uniti, ofiterii de stare civila ar refuza, chiar cu riscul pierderii job-ului. Iar cei care nu o vor face, cata vreme sunt putini, e bine. Mai mult, ar trebui sistematic promovata legiferarea clauzei de constiinta – care este pposibila, dar nu este reglementata leegal (la noi), e o clauza facultativa. Aceasta clauza simplifica in mod elegant toate problemele. Din pacate, lupta de a o respinge pana ca si posibilitate (ceea ce era de neconceput acum 20 de ani) este tot mai acerba in occident- desi, repet, vorbim de o clauza fireasca, menita sa dea efect util in domeniul raporturilor de munca dispozitiilor nationale si internationale privind libertatea de constiinta.

    mai mult, trebuie promovata sistematic ideea de adoptare a unui act normativ privind drepturile copiilor si ale fatului.

    Si, nu in ultimul rand, orice ar legifera ei, un corp social sanatos va respinge natural intruziunile unor elemente straine, neasimilabile. Si asta este o metoda de a consacra in plan real gaunosenia unei legislatii lipsite de corespondent in realitatea sociala.

    Sunt destui sfinti care se ocupa de Romania, altii de copii, altii de lupta impotriva desfraului, altii de neutralizarea dusmanilor credintei. Apelul sistematic la acesti sfinti si la Maica Domnului precum si intarirea noastra in vietuirea crestina deja ar trebui sa devina prioritati. Si da, tocmai am enuntat un truism. 🙂

  3. apropo de clauza de constiinta: aceasta judecatoare britanica pune problema in termenii cei mai firesti (pana mai deunazi) posibili.

    http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/law-and-order/10912236/Conscience-clause-could-protect-Christian-workers-says-top-judge.html

  4. Tinerii frumosi si liberi isi colorau si ei conturile in culorile curcubeului ,dupa modelul Lui Barack.

  5. În legătură cu acea fată care vrea să fie eutanasiată aceste organizații pro-viață caută să oprească (mă gândesc) uciderea acesteia. Dar își pun oare problema de a da acelei tinere un motiv de a trăi? Mi se pare că acest caz este ca și cel al tinerilor homosexuali care se sinucid: se consideră că problema este homosexualitatea/eutanasierea și nu pe de o parte faptul că persoana respectivă nu are prieteni care să le dăruiască dragoste necondiționată iar pe de altă parte faptul că cei din jur nu au dragoste față de respectiva victimă. Oricât se va încerca oprirea acestor legi pro-homosexualitate, pro-pedofilie, pro-eutanasie, pro-etc. viitorul îl reprezintă aceste legi deoarece și Hristos a anunțat în Apocalipsă că urmează vremea când va exista libertate absolută față de toată lumea. Și tocmai de aceea ar trebui insistat pe inter-relaționarea cu acestor oameni, pe construirea unei soluții pentru acești oameni care să nu implice a arăta degetul acuzator.

  6. @Saurian:

    Degetul acuzator este spre cei care promoveaza si impun aceste legi si masuri, nu spre victime. Si nici macar nu e vorba de o acuzatie, ci de obligatia de a spune adevarul cu privire la ce se intampla. Si daca ne aflam in imposibilitate fizica de a ajuta pe acele victime, atunci tot fata de ele suntem datori sa spunem adevarul – ca sa nu ni se ceara din mainile noastre sangele lor, dupa cum scrie in Scripturi.

  7. Cum reactioneaza oamenii in America la STEAGUL LGTB…

    https://www.youtube.com/watch?v=T-pq3u-Ey5M

  8. În legătura cu eutanasierea persoanelor cu probleme psihice, acelasi lucru proorocea si un sfant parinte, despre vremea cand oameni vor crede ca singura scapare a celor ce sufera emotional sau din diverse boli psihice va fi uciderea lor prin metode medicale ( injectarea unor substante dunatoare), iar lumea va primi aceasta metoda cu bratele deschise. Articolul in cauza l-am citit într-o postare pe acest site. Ar fi ceva daca s-ar face si o corespondenta intre ceia ce au zis sfintii parinti si ceea ce se intampla in ziua de azi. În final, Doamne ajuta.

  9. Pingback: Europa ia exemplul Americii: CEDO pare ca acorda CUPLURILOR HOMOSEXUALE dreptul la PARTENERIATE CIVILE/ Protestatar crestin LINSAT la o PARADA GAY din SUA (Video)/ Americanii – divizati in privinta raportului dintre LIBERTATEA RELIGIOASA si “D
  10. Pingback: Foarte important: CEDO acorda CUPLURILOR HOMOSEXUALE dreptul la PARTENERIATE CIVILE! Cum ne va afecta decizia?/ Protestatar crestin ATACAT la o PARADA GAY din SUA (Video)/ Americanii – divizati in privinta raportului dintre LIBERTATEA RELIGIOASA si
  11. Un memorandum secret arata ce se pregateste pentru legalizare si strategiile de constrangere: 12 noi perversiuni:
    https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2016/02/19/pedofilia-poligamia-incestul-sexul-cu-animale-in-lista-scurta-a-guvernelor-din-vest/

  12. Pingback: NESFANTA ALIANTA A CORPORATISMULUI GLOBALIST CU NEOMARXISMUL CULTURAL. Care este legatura intre transformarea familiei in “bun de consum” si redefinirea acesteia in sens homosexualist?/ SUB DICTATURA NOULUI COMUNISM. Conferinta Virgiliu Gheorg
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare