EFECTUL ASA-ZISEI INVAZII A “IMIGRANTILOR”: Nu va avea loc nicio islamizare a continentului, ci doar o BESTIALIZARE GENERALIZATĂ. Lumea va fi tranformată într-o imensă FERMĂ A ANIMALELOR, condusă fără milă/ COMISIA EUROPEANA VREA SA OBLIGE ROMANIA SA PRIMEASCA PESTE 6000 REFUGIATI (Video)

Femeie din Siria: “ACESTIA NU SUNT REFUGIATI. SUNT IMIGRANTI. Occidentul urmareste sa ajute persoanele care fug din tara”

• Digi24:

Comisia Europeană: România trebuie să primească 6.351 de refugiaţi. Statele care nu găzduiesc imigranți, bune de plată

Uniunea Europeană va redistribui în total 160.000 de refugiaţi în următorii ani. Anunţul a fost făcut de preşedintele Comisiei Europene, în discursul rostit la Strasbourg în faţa Parlamentului comunitar. Jean Claude Juncker mai spune că spaţiul Schengen, de liberă circulaţie în Europa, va rezista presiunii uriaşe a valului de imigranţi.

ACTUALIZARE 14:00  Statele care nu primesc refugiați trebuie să plătească.

Comisia Europeană propune o clauză de solidaritate temporară: Dacă – din motive justificate sau obiective, cum ar fi un dezastru natural – un stat membru nu poate participa total sau parțial la decizia de relocare a refugiaților, atunci va trebui să contribuie financiar la bugetul UE cu 0,002 la sută din PIB-ul național.

Comisia Europeană va analiza motivele comunicate de țara respectivă și va lua decizia dacă se justifică sau nu neparticiparea ei la efortul colectiv pentru o durată maximă de 12 luni. În cazul unei participări parțiale la relocare, suma va fi redusă proporțional, explică un comunicat al CE.

Relocarea refugiaților se va face pe baze obligatorii, folosindu-se criterii obiective și cuantificabile: 40 la sută din mărimea populației, 40 la sută din PIB, 10 la sută din media numărului de cereri de azil din trecut, 10 la sută din rata de șomaj.

ACTUALIZARE 13:00 Reacția premierului Victor Ponta: „Capacitatea noastră este de 1786 de locuri, în condițiile în care avem vreo 200 ocupate. Nu putem să ne angajăm la mai mult decât putem face”.

ACTUALIZARE 12:50 Comisia Europeană a publicat tabelul cu cotele suplimentare de refugiaţi ce revin fiecărei ţări. România va trebui să primească încă 4.646 de refugiaţi, cei mai mulţi urmând a fi preluaţi din Ungaria, astfel încât, coroborat cu cifrele din mai, va ajunge la un număr total de 6.351 de imigranţi:

Țările care vor primi cei mai mulți imigranți. România, pe locul 6

1. Germania – 31.443

2. Franţa – 24.031

3. Spania- 14 931

4. Polonia- 9287

5. Olanda – 7214

6. România – 4646

7. Belgia – 4.564

Țările cu cei mai puțini refugiați:

1. Malta – 133

2. Cipru – 274

3. Estonia – 373

4. Luxembourg – 440

5. Slovenia – 631

6. Lituania – 780

---

ACTUALIZARE 10:45  „Sistemul Schengen nu va fi abolit!” anunță Jean-Claude Juncker, care anterior menționase oficial că este vorba de relocarea a 160.000 de imigranți.

„CE a propus un mecanism de urgență, în mai, pentru a reloca 40 de mii de oameni, oameni din Italia si Grecia. De aceea, propunem un al doilea mecanism de relocare a 120 de mii de oameni din Grecia, Italia si Ungaria. Trebuie să o facem obligatoriu”, a spus Jean Claude Juncker.

El a declarat că noua redistribuire este obligatorie şi i-a îndemnat pe membrii blocului comunitar să aplice legislaţia europeană pentru azilanţi, care deja există. Şeful executivului european a criticat ţările membre, precum Polonia şi Ungaria, care se opun sistemului de distribuire. Cu toate acestea, Jean-Claude Juncker a recunoscut că Uniunea Europeană are nevoie de politică externă mult mai puternică pentru a face faţă noilor provocări de pe scena internaţională.

Dacă până acum statisticile spuneau că în anul acesta au ajuns în Europa în jur de 350 de mii de oameni, cifrele citate de preşedintele Comisiei Europene sunt mult mai mari. Jean-Claude Juncker a îndemnat, totuşi, la calm.

„De la începutul anului, aproape 500.000 de oameni au ajuns în Europa. Majoritatea lor au fugit din Siria, de teroarea Statului Islamic din Libia sau de dictatura din Eritreea. (…) Cifrele sunt impresionante. Pentru unii sunt înfricoşătoare, dar acesta nu este momentul să ne fie frică, ci este momentul să acţionăm împreună, cu determinare şi îndrăzneală: Uniunea Europeană, instituţiile ei şi ţările membre”, a îndemnat Jean-Claude Juncker.

În acest context, preşedintele Comisiei Europene a anunţat noul sistem de redistribuire a refugiaţilor, de data aceasta obligatoriu.

„Comisia a propus un mecanism de urgenţă în luna mai, nu acum, ci în mai, pentru relocarea, în primă instanţă, a 40.000 de oameni care se aflau în Italia şi Grecia şi aveau nevoie de protecţie internaţională. Iar astăzi, propunem un al doilea mecanism de urgenţă pentru relocarea altor 120.000 de oameni din Italia, Grecia şi Ungaria. Acest mecanism este obligatoriu. 160.000, acesta este numărul persoanelor care au nevoie de protecţia europenilor”, a spus Juncker.

Noile măsuri ar urma să fie adoptate la consiliul miniştrilor de interne de la mijlocul acestei luni.

În perspectiva acestei reuniuni, Jean-Claude Juncker a susţinut puternic ajutarea imigranţilor.

„Să o spunem deschis şi sincer pentru cetăţenii noştri adesea atât de îngrijoraţi! Atât timp cât va mai dura războiul din Siria şi teroarea din Libia, criza refugiaţilor nu va dispărea pur şi simplu. Putem să construim ziduri sau garduri, dar gândiţi-vă puţin – pentru că am fost cu toţii demagogi – dacă ar fi fost vorba de voi şi de copilul vostru pe care îl duceţi în braţe, iar lumea pe care o ştiaţi ar fi zdruncinată în jurul vostru, nu ar exista preţ pe care să nu-l plătiţi, niciun zid pe care nu v-aţi căţăra, nicio mare pe care să nu navigaţi, nicio graniţă pe care să nu o treceţi”, a declarat președintele Comisiei Europene.

Şeful Comisiei a avut, totuşi, şi cuvinte de laudă pentru ţările europene. Cu ajutorul navelor şi elicopterelor puse la dispoziţie de 29 de state au fost salvaţi numai în acest an peste 120 de mii de refugiaţi, a declarat Jean-Claude Juncker. Acesta a recunoscut, totuşi, că Uniunea Europeană are nevoie de o politică externă mai viguroasă şi mai conştientă de ceea ce se întâmplă pe scena mondială.

---

Discursul lui Jean-Claude Juncker a debutat cu un schimb de replici tăioase între preşedintele Comisiei Europene şi euroscepticul Nigel Farage. Acesta din urmă a încercat să-l întrerupă chiar în timp ce vorbea despre solidaritatea Uniunii Europene. Răspunsul lui Juncker a fost acid:

„Mă puteţi întrerupe din când în când, dar nu voi răspunde de fiecare dată la ceea ce spuneţi, pentru că ceea ce spuneţi nu are nicio valoare”, a spus președintele CE, bătând convingător cu palma în pupitru.

---

În primul său discurs despre Starea Uniunii pe care îl rostește în fața Parlamentului de la Strasbourg, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, va detalia planul ale cărui linii mari sunt deja cunoscute. El prevede repartizarea între statele membre UE a până la 160.000 de imigranți, în cursul următorilor doi ani. Discursul va începe la ora 10:00, ora României, fiind urmat la ora 12:00 de o conferință de presă susținută de Jean-Claude Juncker și de președintele Consiliului European, Donald Tusk, ce ar urma să se concentreze strict pe problema refugiaților. Conferința de presă va fi transmisă în direct de Digi24.

Germania a cerut marți partenerilor săi europeni să primească mai mulți refugiați. „Avem nevoie în final de un sistem deschis de cote, pentru repartizarea obligatorie a persoanelor care au drept de azil”, a declarat cancelarul Angela Merkel. Ea consideră că plafonarea în avans a numărului de imigranți nu are niciun sens. În opinia ei, propunerile așteptate din partea Comisiei Europene nu sunt decât un prim pas, în ciuda reticențelor anumitor țări europene.

Potrivit unei surse europene citate luni de Reuters, România ar urma să primească peste 6.300 de solicitanți de azil în cazul în care noua schemă a Comisiei Europene va fi adoptată de liderii statelor membre ale UE.

Conform unei propuneri precedente a CE, din luna mai, România ar fi urmat să primească 1.705 solicitanți de azil, dintr-un total preconizat de 40.000. Însă, noua schemă prevede că în România ar trebui să fie relocați alți 4.646 de refugiați, dintr-un total suplimentar de 120.000. Astfel, dacă liderii europeni vor fi de acord cu noua schemă, România ar urma să primească în total 6.351 de solicitanți de azil, dintr-un total estimat de 160.000, scrie Agerpres.

Cei 160.000 de refugiați i-ar include pe care 66.400 care au ajuns în Grecia, cei 54.000 care au ajuns în Ungaria și pe cei 39.600 care se află în Italia.

Italia și Grecia sunt principalele puncte de intrare pentru refugiații care ajung în UE pe mare, în timp ce Ungaria este principalul punct de intrare pentru cei care ajung pe uscat traversând Balcanii. Ungaria va beneficia, alături de Italia și Grecia, de o excepție de la sistemul de cote al CE.

Potrivit celor mai recente date publicate de ONU, peste 380.000 de migranți și refugiați au sosit în Europa prin traversarea Mării Mediterane începând din luna ianuarie a acestui an, iar 2.850 au decedat sau au fost dați dispăruți.

O Europă divizată

Distribuirea refugiaţilor a împărţit Uniunea Europeană în două tabere.

Pe de o parte, există state precum Germania, Franţa şi Suedia, care vor un sistem obligatoriu de cote. Este o propunere cu care alte ţări nu sunt de acord. Polonia, Slovacia, Estonia şi România, între altele, cer ca aceste cote să fie stabilite de fiecare ţară în parte.

„Suntem pentru cote pe baza voluntară şi vom insista pe această poziţie. Sigur, în măsura în care va exista o majoritate care să adopte această decizie, va trebui să vedem ce facem”, a explicat la Digi24 Leonard Orban, consilier prezidenţial pentru afaceri europene.

„Gândiţi-vă la o localitate cu 500 de locuitori unde ajunge un singur om şi i se spune: „Nu, nu, nu avem loc şi pentru el, nu-l putem ajuta”. Aici vorbim de o datorie morală profundă, avem o responsabilitate umană”, a declarat Stefan Lofven, premierul Suediei.

„Condiţiile variază de la o ţară la alta, sunt standarde diferite, asta înseamnă că mulţi refugiaţi se tem că o să ajungă într-o ţară UE cu standarde scăzute şi unde nu pot obţine azil. Asta împinge oamenii mai ales către Germania, dar şi către Suedia şi Austria”, a explicat cancelarul Austriei, Werner Faymann.

„Polonia nu îşi permite să accepte imigranţi economici. Trebuie să ne asigurăm că acţiunile noastre nu atrag un val necontrolat de astfel de imigranţi”, a explicat, la rândul său, premierul Poloniei, Ewa Kopacz.

22 dintre cele 28 de state ale Uniunii Europene fac parte din acest calcul al cotelor. Italia, Grecia şi Ungaria sunt scutite de sistem, pentru că sunt ţări care se confruntă deja cu un aflux important de refugiaţi.

Nu în ultimul rând, Marea Britanie, Danemarca şi Olanda nu sunt obligate să accepte astfel de cote, dar s-au oferit, totuşi, să primească mii de refugiaţi.

Potrivit calculelor, în Germania vor ajunge cei mai mulţi – până la 40 de mii de oameni. Franţa ar urma să primească în jur de 30 de mii, Marea Britanie şi Spania – aproximativ 20 de mii.

„Dacă mă întrebaţi, cred că ne descurcăm cu o jumătate de milion de refugiaţi pe an, asta pentru câţiva ani, nu am nicio îndoială. Poate am putea primi şi mai mult. Dar ca să zici: germanii sunt puternici, iar restul Europei să spună că nu e disponibilă… Nu merge aşa”, a declarat vicecancelarul Germaniei, Sigmar Gabriel.

Spațiul Schengen riscă să se prăbușească

În acest context, oficialii Naţiunilor Unite trag un semnal de alarmă.

„Spaţiul Schengen riscă să se prăbuşească şi foarte probabil că asta se va întâmpla dacă nu se va ajunge la o politică europeană comună în privinţa imigraţiei”, a avertizat Peter Sutherland, Înaltul Reprezentant ONU pentru Migraţie.

Un număr record de refugiaţi se află deja de mai mult timp în statele vecine Siriei. Potrivit ONU, aproape 4 milioane de oameni au fugit din calea războiului în Liban, Turcia şi Iordania.

State care acceptă sistemul de cote:

Germania

Franta

Austria

Suedia

State scutite de sistemul de cote:

Italia

Grecia

Ungaria

State care acceptă cote voluntare:

România

Slovacia

Cehia

Polonia

Cipru

Belgia

Spania

Estonia

Lituania

Letonia

Croația

State voluntare:

Danemarca

Irlanda

Marea Britanie

Finlanda

Malta

Portugalia

Olanda

Luxemburg

DOSAR SIRIA | Cauzele valului de migranți în Europa

Criza refugiaţilor domină agenda publică de aproape o lună. Vedem zi de zi fluxul continuu de oameni care intră în Europa. Sunt oameni alungaţi de acasă de foamete, distrugere, teroare. Vedem, mai nou, cum Europa încearcă să înţeleagă ce i se întâmplă şi, eventual, să facă faţa acestei probleme fără precedent. Această dramă de dimensiuni copleşitoare are nişte cauze complexe. Cel mai elocvent exemplu este Siria. Acolo, 11 milioane de oameni şi-au părăsit casele în ultimii patru ani. Au plecat prin te miri ce colţuri ale ţării lor, prin ţări vecine şi, mai nou, vin în Europa. Ce i-a gonit? O combinaţie devastatoare: regimul Bashar al-Assad şi ISIS. Plus acţiunile sau, dimpotrivă, lipsa de acţiune a Occidentului. Şi aceasta este o discuţie importantă. Mai întâi, cine e Bashar al-Assad. Şi cum a ajuns Siria să cadă, bucată cu bucată, în mâinile celei mai periculoase grupări terorise: Statul Islamic.

Bashar al-Assad, preşedintele Siriei: Nu-mi pasă ce spun, atâta vreme cât am sprijinul poporului sirian. Ei îmi dau legitimitate. Vine din interior. De ce mă contestă? Pentru că, înainte, Vestul avea în aceste ţări marionete, nu lideri independenţi. De aceea au probleme cu Putin, pe care îl demonizează pentru că el poate spune “Nu” şi vrea să fie independent. Vestul şi în special SUA nu acceptă parteneri, ei acceptă doar supuşi. Deşi Europa nu face parte din SUA. Sincer vorbind, aceasta este şi problema lor cu Siria. Le trebuie cineva care să-i tot aprobe, o păpuşă, o marionetă.

Cum a devenit Bashar al-Assad președintele Siriei

Bashar al-Assad, al doilea fiu al fostului preşedinte sirian Hafez al-Assad, a ajuns la putere fără să fi avut vreodată ambiţii politice. Studiase medicina la Universitatea din Damasc şi era oftalmolog la un spital din Londra.

În 1994, a fost rechemat în ţară, după moartea fratelui său Bassel, care fusese desemnat succesorul lui Hafez al-Assad. Trimis la Academia Militară, Bashar al-Assad a început pregătirile pentru a deveni un veritabil lider.

S-a întâmplat mai repede decât se aştepta. A fost ales preşedinte în 2000, după moartea tatălui său şi după ce Parlamentul a votat scăderea vârstei minime pentru candidaţii la funcţia supremă: de la 40, la 34 de ani. Adică fix cât avea el! A câştigat alegerile cu peste 97 la sută din voturi.

Tânărul lider sirian a promovat reforme economice, dar a continuat politica autoritară a tatălui său. Problemele lui au început să apară după primăvara arabă.

În 2011, activiştii pentru drepturile omului denunţau torturile la care erau supuşi membrii opoziţiei siriene şi chemau la proteste de masă. Preşedintele a decretat stare de urgenţă şi a cerut armatei să înăbuşe revoltele.

Era începutul unui sângeros război civil. Şi era şi sămânţa celei mai mari probleme de azi: apariţia şi expansiunea ISIS. Acum, cea mai periculoasă grupare teroristă din lume controlează o treime din teritoriul ţării, dar – ce e mai important – a pus mâna pe aproape toate resursele de petrol şi gaze ale Siriei.

Tot ce se întâmplă în Siria de la înăbuşirea primăverii arabe încoace a dus la moartea a 250.000 de oameni. Iar 11 milioane de sirieni sunt refugiaţi. Patru milioane au fugit în afara graniţelor.

Contestat de Occident, în special de Statele Unite, care îl consideră un dictator vinovat de crime împotriva propriilor cetăţeni, Bashar al-Assad pare să fie salvat de la o înlăturare brutală de la putere, asemenea liderilor din Irak sau Libia. Vestul are nevoie acum de Assad în lupta împotriva Statului Islamic şi îi întinde, timid, mâna pentru negocieri.

Bashar al-Assad, preşedintele Siriei: În principiu, în Siria considerăm că orice dialog este pozitiv. Suntem deschişi pentru orice dialog cu oricine, inclusiv SUA, un dialog bazat pe respect reciproc.

Charlie Rose, realizator CBS News: Care este comunicarea dintre guvernul sirian şi guvernul american?

Bashar al-Assad: Nu există o comunicare directă.

Charlie Rose: Niciun fel?

Bashar al-Assad: Nimic până acum.

Charlie Rose: Nimic încă?

Bashar al-Assad: Nimic încă. Până acum, nu.

Charlie Rose: Dar aţi vrea să fie?

Bashar al-Assad: Orice dialog este pozitiv, cum am spus, în principiu. Desigur, fără să încalce suveranitatea Siriei.

Charlie Rose: Aveţi multă putere în mâinile dvs. ca să iniţiaţi acest proces. Dacă vor cere să demisionaţi ca să se poarte negocieri, vi se pare inacceptabil?

Bashar al-Assad: La militanţi vă referiţi?

Charlie Rose: Nu, mă refer la Statele Unite sau Rusia sau alţi participanţi la dialog.

Bashar al-Assad: Nimeni din exterior nu are legătură cu viitorul Siriei, cu Constituţia sau preşedintele. Nu vom discuta cu ei aşa ceva. Este problema Siriei. Dacă sirienii vor să-şi schimbe preşedintele, o pot face, în aceeaşi zi. Exagerez, desigur. Se face printr-un proces politic, unul constituţional. Aşa se schimbă preşedinţii. Nu prin terorism şi nu prin intervenţii externe

Charlie Rose: Sunteţi de acord că nu se poate încheia printr-o acţiune militară?

Bashar al-Assad: Întru totul de acord. Orice conflict, inclusiv un război, trebuie să se încheie printr-o soluţie politică.

Rusia, aliat al lui Bashar al-Assad

Cel mai puternic şi mai vocal susţinător al regimului său este Vladimir Putin. El se opune unei intervenţii externe pentru înlăturarea de la putere a lui Bashar al-Assad şi cheamă comunitatea internaţională să găsească o soluţie politică în Siria. De altfel, Putin a anunţat că preşedintele sirian este dispus la concesii.

Apelul la dialog politic cu puterea de la Damasc vine într-un moment în care Moscova a fost, practic, nevoită să confirme că a trimis experţi militari în Siria, pentru a-i instrui pe ofiţerii sirieni cum să folosească tehnica militară primită din Rusia.

Potrivit Le Monde, experţii s-au deconspirat după ce au postat selfiuri pe reţelele de socializare. Oricum, Statele Unite le reperaseră mişcările. Responsabilii americani au declarat că trei avioane militare ruseşti au aterizat în ultimele zile în Siria.

Rusia explică. „Nu am ascuns niciodată că livrăm tehnică militară autorităţilor siriene în lupta lor împotriva teroriştilor”, spune acum Ministerul de Externe de la Moscova. Şi preşedintele Vladimir Putin completează: Rusia nu vrea ca Siria să treacă prin acelaşi scenariu prin care au trecut Libia şi Irakul şi atrage atenţia că Statul Islamic are arme mai bune decât au trupele guvernamentale.

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei: „(Ne temem că) Siria ar putea deveni la fel ca Libia sau Irak. Ştiţi că, în Irak, înainte de distrugerea autorităţilor şi răsturnarea lui Saddam Hussein, acolo nu erau terorişti. Să nu uităm. Oamenii preferă să nu vorbească despre asta. Dar cine a creat condiţiile pentru apariţia terorismului în acele teritorii? Nu este clar? După invazia Irakului, distrugerea autorităţilor şi spânzurarea lui Saddam, a apărut ISIS, Statul Islamic. Ce s-a întâmplat în Libia? S-a dezintegrat complet. Statul nu mai există. Chiar şi eforturile diplomatice ale SUA au eşuat. Nu dorim un scenariu similar în Siria. Este punctul de plecare al sprijinului nostru pentru preşedintele Assad şi guvernul său. Credem că este o poziţie corectă.”

„Cerem găsirea unei soluţii politice, care, cu certitudine, va duce la transformarea regimului politic. Suntem pregătiţi să discutăm acest lucru şi cu preşedintele Assad. Apropo, recent, la ONU, s-a făcut apel la colaborare cu regimul lui Assad, care se luptă cu ISIS şi cu alte grupări teroriste. Suntem pregătiţi să colaborăm cu preşedintele (Assad) pentru o transformare la nivel politic în beneficiul tuturor sirienilor, care să aibă acces la pârghiile de putere, şi pentru evitarea unei soluţii militare a conflictului”, a adăugat președintele Rusiei.

Charlie Rose, jurnalist CBS News: Sunteţi pregătit să-i cereţi lui Assad să renunţe la putere? Pentru obţinerea unei soluţii politice alternative, care să împiedice avansul ISIS către Damasc?

Vladimir Putin: Moderatorul este american get-beget! Fără intervenţii externe, asta sunt pregătit să discut. Doar sirienii îi pot cere preşedintelui să demisioneze. E logic. Am mai spus că suntem pregătiţi pentru un dialog cu preşedintele Assad, care să facă reforme politice împreună cu reprezentanţii “opoziţiei sănătoase”. E constructiv şi poate fi aplicat.

Dacă lucrurile ar sta astfel, intervine o întrebare esenţială: e dispus preşedintele sirian să împartă puterea? Vladimir Putin susţine că da.

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei: Înţelegem că este nevoie de schimbări politice. Colaborăm cu partenerii noştri din Siria şi din lume pentru a ne uni eforturile în lupta anti-teroristă, care trebuie să meargă în paralel cu procesul politic din Siria. Preşedintele sirian a acceptat organizarea de alegeri legislative anticipate şi a luat legătura cu “opoziţia sănătoasă”, pe care o invită la guvernare.

Vladimir Putin propune formarea unei coaliţii internaţionale de luptă împotriva terorismului şi extremismului. A discutat despre un asemenea plan cu preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, cu preşedintele Turciei şi al Egiptului, cu liderii din Arabia Saudită şi cu regele Iordaniei.

Americanii sunt cumva reticenţi. Se tem că implicarea militară a Rusiei alături de regimul lui Bashar al-Assad va complica lucrurile şi mai tare.

Cum se poziționează Statele Unite

Americanii insistă că Bashar al-Assad trebuie să renunţe urgent la putere. Condiţie pentru iniţierea unor posibile discuţii cu Damascul. Şi, susţin americanii, singura soluţie pentru salvarea Siriei.

Barack Obama, preşedintele SUA: „Regimul lui Bashar al-Assad trebuie să se încheie.”

John Kerry, secretat de Stat: „Assad trebuie să plece!”

Statele Unite cer demisia preşedintelui sirian încă din 2011, după sângeroasa înăbuşire a revoltelor populare.

Barack Obama: „În Siria, singura cale pentru încheierea războiului civil şi pentru unitate împotriva ISIS este o tranziţie politică către un nou guvern, fără Bashar Al Assad. Un guvern pentru toţi sirienii. Am discutat acest lucru cu partenerii noştri din Golf şi recent, la telefon, cu preşedintele Putin. Am spus foarte clar că SUA vor continua să acţioneze pentru a obţine o astfel de tranziţie. Ţinând cont de ameninţarea extraordinară a ISIS, este important să colaborăm şi să asigurăm condiţiile pentru un nou guvern sirian.”

În aceste condiţii, toată lumea se întreabă dacă nu cumva este începutul sfârşitului pentru Bashar al-Assad. Americanii caută să-şi întărească alianţa cu partenerii tradiţionali din zonă, dar să şi găsească alţi aliaţi în regiune. Alianţe noi posibile doar acum şi doar datorită unui numitor comun: lupta cu ISIS.

Barack Obama: „America este în fruntea luptei pentru a slăbi şi a distruge în final grupul terorist cunoscut ca Statul Islamic. Am cerut lumii, în special comunităţilor musulmane, să respingă ideologia extremismului violent şi să facă mai mult pentru a atrage potenţialul extraordinar al tinerilor lor.”

Ashton Carter, secretarul Apărării din SUA: „Încercăm să identificăm şi să recrutăm persoane pe care ne putem baza. Care din punct de vedere mental, dar şi al ideologiei, să nu fie angrenaţi în grupări precum ISIS. A fost foarte dificil să-i găsim.”

Sunt voci care spun că Siria poate fi salvată, dar numai cu preţul sacrificării lui Assad.

Cine este de vină pentru apariţia ISIS?

Sunt răspunzătoare Statele Unite pentru că au neglijat pericolul, deşi deţineau informaţii despre grupările jihadiste? Generalul american Michael Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare, DIA, a recunoscut, într-un interviu pentru postul Al-Jazeera, că administraţia americană a ignorat pericolul reprezentat de ISIS şi a făcut greşeli strategice.

Mehdi Hassan, jurnalist Al-Jazeera: Preşedintele Obama a spus, citez, că va slăbi şi în cele din urmă va distruge gruparea Statul Islamic. La un an de la lansarea raidurilor aeriene împotriva ISIS, cât de aproape sunt SUA de acest ţel? S-a reuşit distrugerea, slăbirea ISIS? 

Lt. Gen. Michael T. Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare: Cred că gruparea ISIS a fost slăbită. Dar o aşa organizaţie nu va putea fi distrusă niciodată. Poate vom reuşi să-i facem să-şi schimbe numele, nu şi să-i distrugem. Să distrugi înseamnă să elimini complet. În termeni militari ar însemna… Nu ar fi trebuit să se exprime aşa. Nu a vorbit corect. Ar fi trebuit să fie mai precis. Ar fi trebuit să prezinte, cred eu, ţeluri realist[ic]e, schimbări de comportament.

Jurnalist Al-Jazeera: Nu a fost realist?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu. Cred că am pierdut foarte mult timp, am pierdut aşa de mulţi ani când am fost doar ineficienţi, deşi puteam să învingem acest inamic, această ameninţare.

Jurnalist Al-Jazeera: Se vorbeşte prea puţin despre responsabilitatea SUA în acest conflict. Este adevărat că ISIS nu ar fi existat azi în Irak dacă SUA nu ar fi invadat şi ocupat ţara în 2003?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Uitându-ne înapoi, cred că s-au făcut mai multe erori strategice. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat în ultimii 15, 16, 17 ani, chiar mai mult. Cu siguranţă, am pus paie pe foc. Cu siguranţă. Nu există niciun dubiu. Istoria nu va ierta deciziile luate în 2003.

Jurnalist Al-Jazeera: În Siria, aţi spus că politica americană a fost greşită. Mulţi au comentat că Statele Unite au văzut cum apare ISIS, dar au închis ochii. Chiar au încurajat asta. SUA au văzut cum apare Califatul ISIS şi nu au făcut nimic.

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că n-am înţeles. Am ratat tot. La început, acum patru ani. Mulţi nici nu-şi mai amintesc de Armata Liberă Siriană, de acea mişcare. Ce face astăzi? De Al-Nasra. Unde sunt azi? Cât de mult s-au schimbat?

Jurnalist Al-Jazeera: Să clarificăm. Spuneţi că nu ar fi trebuit să îi sprijiniţi pe rebeli. Spuneţi că guvernul era de acord…

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Trebuia să fi făcut mai multe eforturi şi mai devreme decât am făcut.

Jurnalist Al-Jazeera: Dar în 2012… Acum trei ani, să fim clari. În 2012, Agenţia dumneavoastră spunea, citez: „Salafiţii, Frăţia Musulmană şi Al-Qaida din Irak sunt principalele forţe care conduc insurgenţa din Siria”. În 2012, SUA au ajutat coordonarea transferurilor de arme către aceste grupări. De ce nu v-aţi opus, dacă eraţi îngrijorat?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu-mi place să spun, dar nu era treaba mea. Treaba mea era să mă asigur de acurateţea datelor prezentate de servicii.

Jurnalist Al-Jazeera: Spuneţi că, în timpul acelei guvernări, ştiaţi de prezenţa acelor grupări, aţi văzut acele analize şi aţi pus problema. Cine nu vă asculta?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că Administraţia.

Jurnalist Al-Jazeera: Administraţia a închis ochii la analizele dvs.?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu cred că a închis ochii. A luat o decizie. O decizie proastă.

Jurnalist Al-Jazeera: O decizie proastă de a susţine insurgenţa condusă de salafiţi, Al-Qaida şi Frăţia Musulmană?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: O decizie proastă de a face ce au făcut. Trebuie să-l întrebaţi pe preşedinte ce face el de fapt, care e politica actuală. Pentru că totul este foarte confuz.

• ActiveNews:

Discursul impresionant al unei femei din Siria, despre ipocrizia europenilor: Dacă Occidentul nu vrea ca refugiații să piară în apele mării, de ce nu ridică sancțiunile care apasă asupra poporului sirian?

Discursul unei femei din Siria, ținut la Belgrad, care denunță ”falșii refugiați” ajunși în aceste zile în Europa și ipocrizia Occidentului, face senzație pe internet.

Site-ul francez ripostel.com redă textul integral al discursului rostit de siriancă în timpul manifestării organizate de Mișcarea Națională Sârbă ”Obraz”, duminică.

”Persoanele pe care le vedeți acum pe străzile Belgradului, luând calea Germaniei sau Olandei, nu sunt sirieni adevărați. Să vă pun o întrebare: dacă Occidentul nu vrea ca acești refugiați să piară în apele mării, de ce nu ridică sancțiunile care apasă asupra poporului sirian și care au costat deja Siria 143 de miliarde de dolari?

Dacă acest lucru nu e pe agenda Occidentului, atunci de ce nu îi ajută pe sirieni să rămână în țara lor ajutând armata siriană să scape de teroriști și astfel Siria să redevină o țară sigură?

De ce restul sirienilor au rămas și rezistă? Occidentul lasă Siria fără oamenii care pot reconstrui țara. Să distrugă Siria și poporul sirian. Pe de o parte, vrea să fure doctorii sirieni și cei mai buni studenți, lucru care va conduce la un ”exod al creierelor”. Pe de altă parte, multinaționalele vor mână de lucru ieftină.

Până acum, am pierdut 100.000 de soldați, care luptă împotriva extremiștilor. Nu am auzit ca Occidentul să plângă pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea națiunii noastre, lăsând în urmă familii îndurerate care au nevoie de ajutor.

Pe de altă parte, Occidentul urmărește să ajute persoanele care fug din țară. Mulți dintre ei sunt jihadiști. Mai mult, sunt plătiți cu milioane de euro pentru asta.

Pot să vă spun că banii pe care ei îi dau pentru a veni în Europa sunt suficienți pentru cumpărarea unei case în zone sigure din Siria, pentru o familie de cinci persoane, pot face o afacere și pot trăi bine.

Aceștia nu sunt refugiați. Sunt imigranți economici.

Coastele noastre sunt foarte bine păzite și nici măcar o ambarcațiune nu a plecat de aici. Un alt motiv este de a-i face pe creștini să plece din Siria, țară care, istoric vorbind, este unul dintre primele locuri creștine.

Ceea ce vedem astăzi în Siria este similar cu ceea ce ați văzut cândva în Serbia. Scopul lor: identitatea noastră, unitatea noastră și suveranitatea noastră”.

Un text TERIBIL despre criza refugiaților: Va urma o BESTIALIZARE generalizată, în care lumea va fi tranformată într-o imensă fermă a animalelor, condusă fără milă. VINOVAȚII trebuie căutați în Occident

E inutil de așteptat efectul imigranților asupra Europei. Se vede deja cu ochiul liber din discuțiile și polemicile stârnite pe marginea subiectului, deși acesta e doar începutul.

Zâzania și certurile au împărțit rapid lumea între poziții cvasirasiste și moraliștii cu telescopul, de regulă comuniști dornici să împartă cadouri pe spinarea altora și să provoace revoluție prin orice mijloace. Diverse grupuri extremiste se pregătesc de războiul cu musulmanii în Europa, în timp ce fete și băieți inocenți așteaptă refugiații cu mintea larg deschisă, repetând la indigo scenariul lui Jean Raspail din romanul “Le camp des saints” (despre care nu există nici măcar o referință, după cunoștința mea, în română).

În aceste condiții, poate că totuși nu e complet inutil de reluat discuția despre rolul imigranților, într-o cheie mai largă, pe urmele sugerate de prietenul meu C.

Potrivit unor gânditori precum Wittgenstein, Weaver sau Macintyre, există o legătură indisolubilă între un limbaj al raționalității practice și un mod de viață. Economiștii Școlii Austriece de Economie (Mises, Rothbard, Hoppe) au sesizat, de pildă, că distrugerea culturii prin invazia imigranților, chiar dacă ar putea aduce beneficii pe termen scurt, în final este similară cu socialismul pe scară largă și cu prăbușirea economică.

Dar este meritul lui Wittgenstein si al celorlalți autori amintiți că au pus în evidență implicațiile mult mai devastatoare ale dispariției presupozițiilor culturale. Pentru că imigrația de tipul celei la care asistăm astăzi nu este altceva decât un pas premergător semnificativ al distrugerii complete a oricărei forme de tradiție și, pe cale de consecință, a oricărui tip de raționalitate socială sau individuală.

În opinia lui Wittgenstein, comportamentul uman comun este sistemul de referință prin care noi interpretăm un limbaj necunoscut. Deoarece avem forme de viață identice, putem avea un limbaj prin care să ne înțelegm. De aici, afirmația lui Wittgenstein, devenită celebră în lumea filozofică, conform căreia dacă un leu ar vorbi, noi nu l-am înțelege. Pentru că nu împărtășim aceeași tradiție și istorie, nu putem pricepe nimic din afirmațiile leului. Cu alte cuvinte, “limbajul relevant pentru raționalitatea și înțelepciunea practică este, la rândul lui, coordonat și subordonat contextului narativ tridimensional ambiant, tradiției, istoriei, retoricii în sens larg”.

Într-un alt exemplu celebru, oarecum asemăntor, Macintyre își imagina situația în care un necunoscut l-ar aborda în stația de autobuz și i-ar spune “histrionicus histrionicus histrionicus”. Propoziția, deși inteligibilă, ar fi complet absurdă în absența unui cadru narativ, care să-i dea sens. Doar un anumit context o poate face rațională. Din acest punct de vedere, Macintyre se situează pe o poziție în mod explicit radicală, întrucât neagă posibilitatea de comunicare și inteligibilitate interumană în absența unui context narativ comun. Viețile și acțiunile noastre au sens doar când împărtășim aceeași tradiție.

Aceste exemple și teoriile implicite dau, cred, destul de convingător și rapid o idee despre legătura necesară care există între raționalitatea practică și formele de viață. Fără o cultură comună, oamenii vor fi aruncați rapid în starea de natură hobbes-iană.

Odiseea imigranților nu este decât ultimul act, poate cel mai transparent, al unui efort concertat spre anihilarea tradiției, adică a oricărei posibilității de raționalitate socială, echivalent transformării aproape literale a indivizilor în animale. Îndobitocirea prin școală publică, publicitate și entertainment, distrugerea deliberată a familiei, asaltul asupra religiei, stimularea conflictelor, a “multiculturalismului”, etc, etc, sunt celelalte piese de rezistență din arsenalul totalitarismului globalist.

Din acest punct de vedere, imigranții vor juca, în mod necesar, un rol dialectic, iar războaiele, cu toate consecințele implicite, vor prisosi. Pulverizarea Europei va continua de acum încolo în pași foarte rapizi, până când nu va mai rămâne piatră pe piatră și nici vreun loc de refugiu. Nu va avea loc nicio islamizare a continentului, ci doar o bestializare generalizată, în care lumea va fi tranformată într-o imensă fermă a animalelor, condusă fără milă.

Vinovații nu trebuie nicidecum căutați în trenurile cu refugiați sau în nisipul Orientului, ci în lumea occidentală. Mai ales că ultimele evenimente ar trebui să spulbere iluziile celui care ar putea crede că invazia este întâmplătoare. Aruncarea Orientului (Iraq, Afganistan, Siria, Yemen, Libia, Egipt) într-un haos sinistru a fost o politică deliberată a elitelor anglo-saxone, la fel cum a fost și găselnița ISIS, la fel cum este și desantul de refugiați.

Nu există niciun rasism la mijloc, după cum nu există niciun conflict cultural inerent și nici vreo solidaritate națională. Există doar proiectul unei lumi ordonate piramidal, cu o masă amorfă de animale și o elită așezată confortabil la etajele superioare.

Băsescu, ATAC dur la Schengen: Știau că și la ei e putregai dar aveau grijă să-l pună în valoare doar pe al nostru

Fostul şef al statului, Traian Băsescu, a vorbit în termeni foarte duri despre spațiul Schengen despre care a spus că este prăbușit din cauza corupției.

De asemenea, Traian Băsescu nu este de acord cu anunțul președintelui Klaus Iohannis privind primirea a circa 1.700 de refugiați, spunând că acest lucru reprezintă ”o concesie” pe care România nu trebuia să o facă, pentru că nu e datoare țărilor care au considerat că este ”incapabilă” să-și apere frontierele și nu au acceptat-o în Schengen.

”Cei care se uitau de sus la România… că ei sunt în Schengen. Uitați-vă că nu sunt în stare să-și protejeze frontierele nu de anul acesta și nu de luna trecută, de vreo trei ani. În schimb, n-au încetat o clipă să dea lecții României. Sunt țări mai corupte decât România în interiorul UE. Ceea ce nu înseamnă că România nu trebuie să nu lupte împotriva corupției. Este problema noastră. Spațiul Schengen este prăbușit din cauza corupției”, a declarat fostul președinte, Băsescu, conform Pagina Europeană.

Fostul preşedinte l-a atacat și pe vicepreședintele CE, Frans Timmermans, căruia i-a transmis să ia refugiații acasă la el.

”Timmermans, ca ministru de externe al Olandei ne dădea lecții, la fel și ambasadorul Olandei, Matthijs van Bonzel. Domn’ profesor olandez să-și ia refugiații la el acasă, că nu prin Portul Constanța intră droguri în UE, ci prin Portul Rotterdam. Știau că și la ei e putregai, aveau grijă să pună în valoare doar putregaiul din România, pe care noi, cinstit, îl recunoaștem. Fraților, da’ ce-i la voi!””, a afirmat Băsescu.

Totodată, el l-a contrazis pe Klaus Iohannis, care a declarat că asupra României nu există presiunea vreunui val migraționist. Băsescu a precizat că de vreo 2-3 ani există presiune pe frontierele României cu Ucraina, cu Serbia și chiar cu Bulgaria, dar România a reușit să gestioneze ”exemplar” acest lucru ”nefiind în marele spațiu Schengen”.

• Hotnews: Criza imigrantilor: Ungaria analizeaza mobilizarea armatei

Mobilizarea armatei in actuala situatie de criza privind imigratia este “necesara si constitutionala”, argumenteaza Lajos Kosa, un deputat din cadrul partidului de guvernamant din Ungaria, Fidesz, in contextul in care Parlamentul ungar va dezbate un proiect in acest sens, informeaza Mediafax citand MTI.

“Mobilizarea armatei are rolul de protejare a populatiei“, a explicat Lajos Kosa dupa o sedinta a Comisiei pentru Aparare din Parlamentul Ungariei.

“Si alte state, precum Austria, Cehia, Danemarca si Slovacia, au recurs la ajutorul armatelor proprii. Spre deosebire de ceea ce sustin socialistii si liberalii, militarii nu vor impusca imigranti la frontiera“, a subliniat deputatul Fidesz.

Adam Mirkoczki, un reprezentant al formatiunii nationaliste Jobbik, a exprimat sustinere pentu aceasta initiativa, subliniind ca necesitatea mobilizarii armatei este “evidenta”.

Parlamentul Ungariei va dezbate o motiune care prevede mobilizarea armatei in contextul crizei imigrantilor extracomunitari.

Opozitia socialista si liberala a criticat initiativa, catalogand-o drept “neconstitutionala”.