NOUA “NORMALITATE”: STATUL POLITIENESC PUS IN SLUJBA CORPORATIILOR/ Securismul din sufletele noastre/ Transformarea SRI in organ de cercetare penala – CONTESTATA DE JUDECATORI
Nu doar serviciile secrete americane spionează la scară largă, ci și europenii. Sub pretextul “terorismului”, agențiile speciale din Marea Britanie, Spania, Franța și Germania folosesc aceleași tehnici de supraveghere în masă, susține fostul colaborator al NSA, Edward Snowden.
Fostul colaborator al Agenției de Securitate Națională a SUA, Edward Snowden, cunoscut pentru dezvăluirea unor programe globale de spionaj electronic ale serviciilor secrete americane, a subliniat într-un interviu acordat postului spaniol de televiziune La Sexta că spionajul, inclusiv cel care vizează populația, a devenit astăzi ‘mai agresiv și mai invaziv față de cum era odată’, consemnează luni agenția EFE, conform Agerpres.
În interviul dat din Rusia, unde i s-a oferit refugiu pentru a nu ajunge pe mâna justiției americane, Snowden a menționat că nu doar serviciile secrete ale SUA apelează la metode de supraveghere masivă, la fel procedând și altele, cum ar cele din Marea Britanie, Franța, Germania sau Spania, pentru că acest spionaj este ‘ieftin, ușor și util’.
În opinia fostului agent american, terorismul este doar pretextul pentru a justifica această supraveghere pe scară extinsă. “Este vorba de manipulare diplomatică, spionaj economic și control social. Este vorba de putere și nu există nicio îndoială că supravegherea în masă sporește puterea guvernului’, explică Edward Snowden.
În acest context el a amintit că rezultatul unei investigații cerute chiar de președintele Barack Obama a relevat că acest tip de supraveghere nu a fost eficient în combaterea terorismului. “Și-au dat seama că acest tip de programe nu au împiedicat vreodată un atac terorist. Mai mult decât atât, niciodată nu au evidențiat (…) ceva diferit în vreo investigație teroristă în SUA“, a mai argumentat Snowden, subliniind că ‘atunci când culegi toate (informațiile) nu mai înțelegi nimic‘.
Întrebat despre posibilitatea de a se întoarce în SUA, el a spus că a încercat să ajungă la un acord cu autoritățile americane pentru a i se garanta un proces corect. Dar răspunsul primit din partea guvernului de la Washington a fost ‘o scrisoare în care promit că nu o să mă tortureze’, a susținut fostul agent american.
- Cotidianul/ Calin Marchevici: Noua normalitate. Guvernare nereprezentativă, metode polițienești, în beneficiul corporațiilor
Să fie vorba despre despre Rusia lui Vladimir Putin, despre China comunistă, despre Statele Unite ale Americii, despre România sau Uniunea Europeană?… Este vorba despre acele state în care cei care se consideră ”elite” se ridică împotriva partidelor, releele dintre populație și stat, în care partidele uită care este rostul lor, în care tehnocrații se trezesc învestiți cu puterea ”străzii”, în care ”strada” este supravegheată și atent manipulată, în care societatea civilă este tot mai puțin ”civilă” și tot mai mult ”de stat” sau corporatistă.
”Istoria poate să ne demonstreze că începând din acest moment vom lăsa în urmă orice asemănare cu un guvern constituțional și vom intra într-un stat militarist unde toti cetățenii sunt suspecți, iar securitatea bate libertatea”, scrie John W. Whitehead, președintele Rutherford Institute, despre situația din Statele Unite în actuala campanie prezidențială.
Desigur, acesta este momentul în care oficialii guvernamentali încep să opereze după propriile reguli, ce au puțin de-a face cu sistemul de checks and balances, în timp ce cetățenii sunt supuși tuturor tipurilor de înjosiri, rămânandu-le prea puțină speranță că s-ar putea apăra.
Am trecut de perioada guvernului reprezentativ și am intrat într-o nouă epoca – cea a autoritarismului. În ciuda nisipurilor mișcătoare pe care se află, această guvernare și aceste legi în travesti și întoarse cu susul in jos au devenit noua normalitate.
Ramura executivă. Fie că vorbim de supravegherea sistematică a jurnaliștilor și a cetățenilor obișnuiți, de ocuparea unor state, actuala administrație le-a depășit pe cele anterioare în ce privește violarea constituției. Președintele, ca și mulți dintre predecesorii săi, a trecut constant cu vederea de prevederile constituționale când acest lucru servea interesului său și a acționat dincolo de lege și în spatele unui văl a secretului, prin decrete și prin justificări legale specioase. Indiferent de cine va câștiga viitoarele alegeri, puține se vor schimba. Politicile statului polițienesc vor continua.
Ramura legislativă. Nu greșim când spunem că este cea mai egocentristă și semi-coruptă instituție. Abuzurile merg de la neglijarea revendicărilor alegătorilor și până la implicarea în practici individualiste, inclusiv prin alocarea de milioane pentru contracte ale statului în schimbul profitului personal și al contribuțiilor pentru campanie, prin legături nepotrivite cu grupuri de lobby și prin oferiea de informații financiare incomplete și incorecte. Bani publici cheltuiți, legislație trecută în pripă, certuri între partide, o etică a muncii pervertită, corupție și urâțenie morala, toate au contribuit la tot mai marea nemulțumire față de activitatea legislativului.
Ramura judecătorească. A fost creată pentru a fi interveni și proteja oamenii în fața guvernului și a agenților lui atunci când acționează dincolo de limitele trasate. Însă prin deferența față de statul polițienesc, prin favorizarea securității în fața libertății, prin eviscerarea celor mai elementare drepturi de dragul ordinii și al celerității, justiția a devenit gardianul statului polițienesc în care trăim. Prin urmare, dreapta judecată și justiția au lăsat locul legalismului, etatismului și elitismului, în timp ce protejarea drepturilor cetățenilor a fost deprioritizată și subordonata intereselor guvernamentale și corporatiste.
Guvernul din umbră. Viitoarea putere va moșteni mai mult decât o națiune divizată pe marginea catastrofei economice și financiare. Va moșteni și un guvern din umbră, unul perfect operațional și plin de oficiali nealeși care, de fapt, sunt cei care conduc țara. I se spune statul profund si este format din birocrați nealeși, de corporații, contractori, birocrați blazați și birocrati instigatori, cei care trag sforile în culise în acest moment.
Aplicarea legii. Aici intră toți agenții unui stat polițienesc și militarizat, inclusiv armata, poliția și numeroasele servicii secrete. Pentru că li s-a dat lumina verde pentru a cerceta, scormoni, aresta, confisca și pentru a se purta în general grosolan cu aproape oricine cred că este cazul, totul cu binecuvântarea instanțelor, oficialii acestor servicii nu mai sunt slujitorii cetățenilor care i-au învestit cu încredere pentru a menține pacea, ci acum au ajuns parte a unei elite conducătoare care depinde de menținerea maselor în țarc, sub control și tratate ca potențiali inamici, nu cetățeni.
O societate supravegheată. Anti-utopia caracterizează acum cel mai bine știința, tehnologia și un guvern care dorește să fie atoatevăzător, atoateștiutor și atotputernic. Înregistrând conversațiile noastre telefonice, guvernul știe ce vorbim. Intrând în emailurile noastre și citindu-ne postările de pa Facebook, guvernul știe ce scriem. Monitorizându-ne mișcările prin camerele de luat vederi, știe unde mergem. Scormonind în viețile noastre – ce citim, ce vorbim și unde mergem – guvernul poate estima ce urmează să facem (…) Numai suntem nevinovați pâna la proba contrarie.
Se adaugă apoi statul corporatist, complexul militaro-industrial, tehnica de supraveghere invazivă, trupele speciale, supraincriminarea.
Însă dacă guvernul a ajuns o agenție autoritară, aceasta este din cauză că noi am lăsat sa se întâmple așa ceva.
Există patru categorii de cetățeni când vine vorba despre responsabilizarea guvernului. Fiecare categorie spune mult despre opiniile față de guvernare, indiferent de cine se află la putere.
În prima categorie sunt cei care cred că guvernul face ce trebuie, în ciuda eșecurilor repetate. În adoua categorie se află cei care nu numai că nu cred în guvern, ci cred că guvernul este împotriva lor. În a treia categorie se află cei care nu cred că guvernul este un înger, dar nici diavolul în persoană, ci o entitate care trebuie controlată prin intermnediul Constituției. Apoi urmează a patra categorie, formată din indivizi pe care nu-i interesează activitatea guvernului, nu votează, ca să nu mai vorbim că nu știu cine se află la putere. Sunt ușor de distras și de condus, sunt cei care fac ca treaba guvernului să fie mai ușoară decât ar trebui.
Este ușor să fii distras și amuzat de bufoneriile campaniilor electorale, de show-uri și premieri, de competiții sportive și știri mondene, de evanghelismul facil care acum trece drept religie. Ce este mai greu este să faci față realității că șomajul, sărăcia, inegalitatatea, injustiția și violența devin norme.
Puterea vrea să rămânem divizați, alienați unul de celălalt pe criterii politice, pe criteriul contului din bancă, pe criteriul religiei noastre, al rasei sau al sistemului de valori. Orwell a remarcat că ”adevărata discrepanță nu este între conservatori și revoluționari, ci între libertarieni și autoritariști”. Acum singura distincție care mai contează este unde te poziționezi în cadrul statului polițienesc, adica esti fie parte a problemei, fie a soluției.
- Voxpublica/ Costi Rogozanu: Supravegherea SRI şi cît din viaţa privată e pusă oricum pe tarabă zilnic
Scandalul SRI/CCR continuă. Hotărîrea CCR e contestată chiar de apărători ai anticorupţiei. La fel ca în cazul antiterorismului, se constată pe tărîm românesc că în astfel de cazuri, drepturile omului încurcă treaba. Aşa cum acum cîţiva ani specialiştii în economie de pe la noi şi de aiurea constatau că hotărrile democratice pot încurca “salvarea” economiei, adică a centrelor de putere financiare care au fost salvate cu bani publici. În ambele cazuri, mecanismul greoi (dar cîndva considerat necesar) al democraţiei e contestat de tehnocraţi. Pe cît le place tehnocraţia şi status quo-ul pe atît de uşor renunţă la achiziţiile din zona drepturilor. Pentru că ei nu lucrează cu drepturi, ci cu statut.
Mai e o aripă anticorupţie care pur şi simplu ţine doar cu o anumită tabără de corupţi şi nu ţine cu o alta. Sînt cei mai trist-comici, vezi Băsescu.
Mai sînt apoi întrebările cu personalul. În zona poliţienească de diverse feluri s-au tot anunţat suplimentări de fonduri. Acum aflăm că mai trebuie. În ritmul ăsta o să ne angajăm toţi la servicii.
Comparaţia cu Securitatea e inutilă, dar nu e deplasată. În vremea Securităţii, şi asta ştie oricine a avut curiozitatea să citească dosare, se stocau milioane de date (rapoarte, fotografii, interceptări) absolut inutile sau absolut private şi fără vreo relevanţă nici măcar pentru paranoia regimului. Ironia e că ăsta e trendul general acum. Stocare, stocare şi iar stocare, că nu se ştie la ce ne trebuie.
După dezbaterea declanşată de CCR, rezolvarea a venit cu uşi închise pe la CSAT şi ordonanţe de la guvern care numai în spiritul hotărîrii CCR nu sînt. Mulţi comentatori au spus că SRI a primit chiar puteri sporite. Iubitorii SRI spun că nu e cazul, dar cînd se adîncesc în argumentaţie ajung inevitabil într-un loc: antiterorismul şi trendul european de întărire a luptei şi supravegherii. Nu mai stăm să discutăm, de exemplu, ce înseamnă interesul ăla naţional, trădare, diversiune etc. toate prevăzute la punctul 10 din codul penal pe care-l citează cu nesaţ tot timpul doamna Prună, rîzînd în acelaşi timp cînd aude că SRI prinde şi mai multă putere în zona penală.
Nu discutăm şi despre simplul fapt că supravegherea în masă nu ne-a ajutat în UE la prevenirea unor atacuri fioroase. Probabil mult mai mult ne-ar fi ajutat o politică externă cu creier.
Urmăriţi argumentul fanaticilor proSRI şi anticorupţie (de fapt, eu i-aş numi anticorupţi doar într-o direcţie, problema lor fiind că nu acceptă ideea unei inflamări corupte în interiorul serviciilor, ci doar în zona judecătorească), el e expus de doamna Prună, aflată în completă armonie cu Monica Macovei:
“Toate aceste critici cum că am înființat nu știu ce direcție a Securității sunt complet nefondate. În fond, SRI, în materia siguranței naționale, titlul 10 din Codul penal, și în materie de terorism, nu face decât să își păstreze atribuțiile pe care le avea și înainte de decizia Curții Constituționale. Având în vedere că decizia Curții restrânge foarte mult definiția ‘organ de cercetare penală’, la procuror și polițist, nu exista altă soluție. Eu invit pe toată lumea care critică această ordonanță să se uite la ultimele atentate și să se întrebe dacă noi putem combate terorismul într-un mod, cum să zic, amatoristic și eu cred că nu. Cred că agenda europeană și agenda românească fac în așa fel încât să fi fost obligația mea ca ministru să fac o asemenea propunere. Nu am niciun fel de regret și nu îmi pare rău că am făcut acest lucru” (agerpres)
Deci, după ce negăm că suspendăm tot soiul de drepturi, de fapt argumentăm că am luat hotărîri motivate de o situaţie de excepţie europeană. Păi atunci livraţi măcar exlicaţia clasică transatlantică “vreţi securitate, mai terminaţi-o cu libertăţile”. E nevoie să ştim măcar că ni se întîmplă asta. Că poate la următoarele alegeri vom căuta un partid care să susţină ca SRI să-şi vadă de terorişti şi altfel decît prin supradimensionare, supraimplicare în activitatea justiţiei etc.
Cît din viaţa privată e pus oricum pe tarabă zilnic
Am vorbit cu cîţiva amici care se şi pricep despre cît punem noi la dispoziţie din viaţa privată. Deşi sîntem acuzaţi că o facem voluntar, că ne cedăm singuri libertăţile, o facem de fapt pentru că altfel nu prea se mai poate, e o piaţă care forţează cedare de viaţă privată contra piaţă digitală fluentă. Nu prea e dispus nimeni (din cei care vor viaţă fără încordări şi atuoexcluderi) să nu se integreze tehnologic. Or, iată ce ţi se cere cînd instalezi o aplicaţie banală, chestii pe care le ştim şi ignorăm cu toţii, altfel n-am putea chema taxi prin aplicaţie mobilă:
Unii folosesc această invadare “cu permisiune” a vieţii private în cheia următoare: dacă tot vă lăsaţi urmăriţi de sute de companii private care vă şi stochează, traficheză, scot pe piaţa liberă identităţile digitale, de ce mai faceţi figuri cu SRI? (Pentru că da, nu vorbim doar despre ascultări, ci despre urmărirea tuturor urmelor digitale – şi dacă privim scandalul Snowden, nici măcar nu vorbim despre “urmărire”, ci stocări, filtrări gigantice, chestii pe care CCR le-o fi atins indirect, din moment ce SRI a luat foc în halul ăsta).
Ideea e exact invers. Că sîntem prinşi între două fronturi între care mai rămîn de fapt foarte puţine opţiuni. Frontul pieţei libere şi forntul securităţii. Amândouă cu efect coercitiv – cedezi pentru că nu ai de ales. Uneori cele două intră în conflict, vezi Apple vs. guvernul SUA. Departamentul de justiţie american a făcut o acuzaţie frontală: de fapt Apple ar fi foarte antiamericană pentru că nu le dă posibilitatea să decripteze şi să acceseze datele dintr-un telefon, dar că de fapt au făcut-o pentru guverne precum cel chinez. Apple a negat, bineînţeles, şi a constatat că guvernul american luptă aruncînd imediat la înaintare acuzaţia de trădare.
Ce se întîmplă de fapt. Apple spune că nu decriptează nici măcar pentru FBI pentru că deschide poarta abuzului guvernamental (şi în alte părţi ale lumii) asupra clienţilor săi. De fapt Apple anunţă că vinde viaţă privată. Mai brutal, o firmă îşi face campanie că ea vinde un aparat la pachet cu drepturile omului. Aceste din urmă drepturi, contestate, fluidizate periculos, au devenit opţiune.
Aş mai atrage atenţia că DNA e mai de succes decît DIICOT şi că aş prefera să fie invers. Vreau să văd prinşi mai mulţi interlopi care să domine zone de pe care statul şi-a luat mîna, vreau să văd mai puţine femei bătute de mafioţi de faţă cu jandarmi (apropo, jandarmeria a rupt în zona bugetară anii ăştia, a tot beneficiat de bani în plus) care apoi să-şi retragă plîngerea de frică. Or, mie mi se pare că trendul e să eliminăm un anumit tip de politică şi s-o înlocuim cu ceva chiar mai corupt şi mai violent.
Ştiu că de la CCR/SRI, la scandalul APPLE – Departament of Justice e cale lungă. Eu zic că greşim dacă ignorăm ambele aspecte, fără dezbatere, fără consultări atente ale stadiului în care ne aflăm cu cedarea de libertăţi. În România se zburdă destul de uşor şi în mediul privat prin spaţiul privat al cetăţenilor. Serviciile secrete, cu oblăduirea statului, filtrează din ce în ce mai mult după criterii laxe. Iar toate aceste libertăţi vin, ce să vezi, la pachet cu netransparenţă din ce în ce mai mare.
Cu cît e mai transparentă viaţa cetăţeanului de rînd, cu atît mai netransparentă devine vînzarea sau investigarea ei. Ştiu, chestii prea poetice pentru tehnocraţi.
- Romania Curata/ Victoria Stoiciu: Securiștii din sufletele noastre
În sfârșit, serviciile secrete au o țară – și-au luat țara înapoi. Și nu oricum, ci prin lege. Mai exact, printr-o ordonanță de urgență prin care SRI primește competențe de organ de cercetare penală specială. Astfel, la 27 de ani de la căderea comunismului, România, prin Guvernul Cioloș, reușește performanța de a reînvia un soi de direcție a VI-a, de anchete penale, a Securității – conform ordonanței, în cadrul SRI se organizează o subunitate specializată în care îşi desfășoară activitatea ofițerii care au calitatea de organe de cercetare penală specială. Ordonanța modifică, astfel, Legea de funcționare a SRI, care prevedea în mod expres, prin articolul 13, că SRI nu poate efectua acte de cercetare penală. Ei bine, de acum încolo SRI poate face cercetare penală specială în cauze care privesc siguranța națională.
Dar ce anume înseamnă siguranță națională? Mai nou, cam totul ar putea fi o chestiune de securitate națională, atâta timp cât prevederile Codului Penal sunt suficient de vagi încât să permită interpretări. Aflăm, prin gura unora precum generalul SRI Dumitru Dumbravă sau a directorului SRI Eduard Hellvig că și anti-corupția e o chestiune de securitate națională, iar justiția e un câmp tactic pentru SRI, deși potrivit Codului Penal, Titlul X, printre infracțiunile contra securității naționale nu e menționată corupția. Și totuși, SRI a recunoscut ca acționează ca o parte în procedurile judiciare, ceea ce este cu totul interzis de lege. Uniunea Națională a Judecătorilor din România a făcut nenumărate eforturi pentru a elucida misterul implicării serviciilor în justiție, printre care și desecretizarea și publicarea tuturor hotărârilor CSAT din ultimii 15 ani care au vizat justiția. Previzibil, eforturile au fost în zadar.
Prin urmare, decizia 51/2016 a CCR, care a declarat neconstituționale interceptările făcute de SRI în dosare penale, era un moment bun să separăm într-un final, lucrurile și să punem capăt binomului DNA-SRI. Ordonanța ar fi trebuit să dea acces la infrastructura existentă a SRI – n.r. unor polițiști şi procurori, punct. În loc de asta, Ordonanța de urgență a venit să consfințească de jure vechea practică a imixtiunii SRI în cercetările penale. Speranțele celor care se așteptau la un pas în direcția normalității au fost spulberate brutal, prin consacrarea legală a unei legături incestuoase. Separarea justiției penale de chestiunile de siguranță națională e o chestiune de sănătate a democrației și de separare a puterilor în stat, chiar dacă mulți au sărit, alarmist, să critice decizia Curții. Dacă unii mai au dubii cu privire la felul în care implicarea SRI a pervertit lupta anti-corupție, nu au decât să se întrebe de ce cazuri, cum e Dosarul Ferma Băneasa, pentru care existau interceptări încă din 2007-2008 au ajuns pe masa DNA abia în 2015, după plecarea de la șefia SRI a lui George Maior, ale cărui bune relații cu Dan Andronic, unul din cei implicați în dosar, sunt de notorietate? Sau, să se întrebe cum e posibil ca Elena Udrea să ajungă la DNA fix după plecarea lui Maior, față de înlocuirea căruia se pronunțase critic și pe care Maior o avertizase personal cu privire la pozele de la Paris în care Udrea apărea cu șefa DIICOT, Bica? Exemplele pot continua. Dar pentru unii, ele nu vor fi niciodată convingătoare, pentru că așa cum au demonstrat ultimele zile, pentru foarte mulți, scopul scuză mijloacele.
Nu ne pasă cu ce mijloace luptăm împotriva corupției, chit că încălcăm drepturile omului sau comitem abuzuri, atâta timp cât suntem eficienți. Discuția despre drepturi e un lux teoretic, ne spune doamna Prună, în timp ce doamna Macovei argumentează că nivelul înalt de criminalitate scuză anumite încălcări ale drepturilor omului (aluzie la decizia CCR). Sumedenii de analiști și formatori de opinie s-au raliat acestor poziții, considerând că oportunitatea primează în fața principiilor, a legii fundamentale și a democrației. Care e diferența dintre acest tip de gândire și totalitarism? Niciuna, cred.
Și astfel ajungem la trista concluzie că după aproape 30 de ani de democrație, securistul din sufletele multora nu a murit. E viu, e acolo, chiar dacă folosește un vocabular nou și critică furibund comunismul. Dar reflexul totalitar, în care lupta cu dușmanul de clasă – în acest caz corupții – scuză mijloacele, nu a dispărut. Democrația e pentru ei o fantoșă, care le oferă șansa de a se exprima liber despre cum să tăiem azi un drept, mâine altul, și tot așa, fără să le pese că în lupta cu marele monstru – corupția, construiesc un monstru și mai mare. Cei supărați pe decizia CCR au acuzat Curtea că face jocul Rusiei, căci așa e la noi, nu există nici un rău pentru care să nu fie de vină rușii, ungurii sau Soros. Din păcate, modelul pe care ei îl apără și către care ne îndreptăm vertiginos este exact modelul Rusiei lui Putin – acela al unor servicii secrete puternice, necontrolate de nimeni și care controlează tot. Dacă vi se pare exagerat, gândiți-vă doar că România are cel mai mare număr de agenți secreți dintre toate statele membre NATO (fiind depășită doar de SUA), că bugetul SRI are cea mai mare pondere în cheltuielile publice și că SRI e singurul serviciu militarizat, cu excepția Turciei. Un model în care drepturile fundamentale sunt considerate, așa cum declară Prună și Macovei, un lux și trebuie sacrificate de dragul luptei cu dușmanii poporului. E un final de drum trist, cel în care descoperim securistul sub masca democratului, în care pretinșii democrați fac, de fapt, jocul totalitarismului.
Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania condamna in termeni categorici faptul ca Guvernul a acordat Serviciului Roman de Informatii, printr-o ordonanta de urgenta, statutul de “organ special de cercetare penala”, atribuind astfel unui serviciu de informatii secret un rol activ in procesul penal, fapt de natura a afecta drepturile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil.
Modul in care Guvernul a inteles sa rezolve situatia rezultata in urma deciziei Curtii Constitutionale contravine in mod flagrant art. 115 alin. 6 din Constitutie, care prevede in mod neechivoc ca ordonantele de urgenta nu pot afecta drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie.
In mod eronat, atat Ministrul Justitiei cat si Prim Ministrul au afirmat in spatiul public ca, prin aceasta ordonanta, SRI nu a primit absolut nicio competenta pe care nu o avea pana la decizia 51/2016 a Curtii Constitutionale.
Aceasta afirmatie este contrazisa de insasi prevederile legale in vigoare, modificate prin textul ordonantei. Art. 13 din Legea 14/1992 de functionare a SRI prevede in mod ferm ca “organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala, nu pot lua masura retinerii sau arestarii preventive si nici dispune de spatii proprii de arest”.
Aceasta prevedere a fost inclusa in mod expres in legea privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, tocmai pentru a se evita abuzurile permise de un astfel de amestec intre munca informativa si cea de cercetare penala. O astfel de competenta a permis Directiei VI – anchete penale – a fostei Securitatii comiterea, sub acoperirea legii, a celor mai atroce abuzuri si incalcari ale drepturilor omului.
Prin ordonanta data de Guvern, Serviciul Roman de Informatii dobandeste atributii de cercetare penala, fapt ce inseamna o indepartare de valorile europene si o intoarcere spre trecutul comunist.
Vulnerabilitatile generate de amestecul atributiilor serviciilor de informatii cu cele ale cercetarii penale au fost sesizate inca din 2006, intr-un raport intocmit de expertii Comisiei Europene. Acestia au subliniat ca nu exista nici un control asupra modului in care SRI, folosindu-se de structura sa strategica, colecteaza informatii despre investigatii si, daca este asa, cum foloseste aceste investigatii.
Aceasta veche vulnerabilitate este acum mult agravata. Dubla subordonare a ofiterilor de informatii, creata prin aceasta ordonanta, fata de procuror pe de-o parte şi fata de superiorii din SRI, pe de alta parte, va crea probleme legate atat de securitate, cat si de dreptul la un proces echitabil.
In loc sa rezolve problemele, solutia adoptata de Guvern le adanceste. Romania are deja o structura specializata in domeniul terorisimului, si anume DIICOT, astfel incat stirbirea atributiilor sale, pentru a fi trecute unui serviciu secret, este de neinteles intr-un stat care a ales sa confere procurorilor statut de magistrati, tocmai pentru a permite anchete independente, si de neacceptat in situatia in care solutia este adoptata printr-o ordonanta de urgenta.
De asemenea, UNJR atrage atentia asupra faptului ca Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, despre care se vorbeste in ordonanta, nu are o lege de fundamentare transparenta, care sa ii stabileasca in mod clar natura juridica, structura, functiile si modul de control, fapt ce ne situeaza, din nou, in afara principiului legalitatii.
Ordonanta mai adauga organelor de cercetare penala si „lucratori specializati din cadrul politiei”, ceea ce extinde din nou – in mod neclar – sfera persoanelor ce dobandesc dreptul de a face cercetare penala. Codul de Procedura Penala vorbeste de organe de cercetare penala speciale, o categorie mult mai restransa decat a lucratorilor specializati din cadrul politiei, acesta din urma incluzand si lucratorii din structurile de informatii ale Ministerului de Interne.
Nu in ultimul rand, UNJR atrage atentia ca orice probe stranse in baza acestei ordonante ar putea fi periclitate, motiv pentru care constitutionalitatea acestei ordonante trebuie verificata in integralitate de indata.
Fata de aceste vulnerabilitati grave, UNJR solicita Avocatului Poporului sesizarea de urgenta a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate vizand aceasta ordonanata, pentru a se evita si riscul bulversarii unor acte procedurale importante in procese penale in curs.
UNJR trage un semnal serios intregii opinii publice sa constienteze faptul ca pana acum actele de cercetare penala erau atributul exclusiv al procurorilor, care sunt magistrati, parte a autoritatii judecatori si independenti de orice alta putere. Atribuirea dreptului de a face acte de cercetare penala unui serviciu secret ne duce inapoi in era comunista si compromite independenta anchetelor si implicit independenta justitiei.
- ROMANIA, STAT TOTALITAR. Dupa ce guvernul Ciolos a reactivat, practic, Directia a VI-a a Securitatii, ministrul RALUCA PRUNA, cea “afiliata in idei cu Monica Macovei” si al carei TATA a fost SECURIST (!), explica: “DISCUTIA DESPRE DREPTURI E UN LUX TEORETIC”. Dar halatul, doamna, cat e halatul? (FOTO, VIDEO)
- GUVERNUL TEHNOCRAT SALVEAZA ROMANIA… SECURISTA sau: Binomul a murit, traiasca SECURITATEA reinviata! Ordonanta de urgenta FLAGRANT ANTICONSTITUTIONALA si ANTIDEMOCRATICA care reglementeaza REGIMUL INTERCEPTARILOR dupa decizia CCR. “Ne intoarcem la mai rau!” – SRI, ORGAN DE CERCETARE PENALA SPECIALA!
- RAZBOIUL LUMILOR ACOPERITE. Decizia CCR privind interceptarile SRI arata doar varful aisbergului: INFRASTRUCTURA GIGANTICA A SERVICIULUI SECRET SI PRACTICILE SUPRAVEGHERII GENERALIZATE/ Cine este Darren White si de ce o contesta vehement pe sefa DNA, Laura Codruta Kovesi?/ JUDECATOR: “Societatea s-a obisnuit cu anormalul, iar o readucere la normalitate socheaza, sperie, ba chiar creaza panica si isterie”/ SRI bate FBI la interceptari! (VIDEO)
*
- OBSESIA SECURITATII SI DERIVA ANTI-DEMOCRATICA. Persoana, redusă la datele biometrice
- CONSILIUL EUROPEI. Semnal de alarma asupra SUPRAVEGHERII IN MASA:dezvoltarea unor COMPLEXE INDUSTRIAL-PANOPTICE poate duce la CATASTROFE ANTI-DEMOCRATICE
- “Prefer sa fiu victima unui terorist decat sa traiesc sub continua observatie”. CUM A AJUNS UN SCRIITOR SUSPECT DE TERORISM PENTRU FBI DIN CAUZA SCRIERILOR SALE “ANTI-PROGRES” SI “ANTI-DEZVOLTARE”
2 Commentarii la “NOUA “NORMALITATE”: STATUL POLITIENESC PUS IN SLUJBA CORPORATIILOR/ Securismul din sufletele noastre/ Transformarea SRI in organ de cercetare penala – CONTESTATA DE JUDECATORI”