MITROPOLITUL PAVLOS de Sisaniou si Siatista LA IASI, despre TINERI, INDIFERENTA, INDIVIDUALISM SI COMUNIUNE – conferinta video integrala

1-12-2016 3 minute Sublinieri

  • Doxologia:

Conferinţă susţinută la Iaşi de Înaltpreasfinţitul Pavlos, Mitropolit de Sisaniou şi Siatista

În seara zilei de miercuri, 23 noiembrie, ASCOR Iaşi a organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, conferinţa cu tema Tinereţe şi solidaritate creştină sau cum învingem indiferenţa, susţinută de Înaltpreasfinţitul Pavlos, Mitropolit de Sisaniou şi Siatista – Grecia. Seara a adunat în sala muzeului Catedralei Mitropolitane 150 de tineri interesaţi să cunoască, să înveţe şi să renunţe la indiferenţă.

Invitatul a asemănat viaţa, metaforic, cu un ghem de aţă:

Viaţa, de multe ori, seamănă cu un ghem de aţă, al cărui fir, dacă îl tragem şi îl descurcăm fără înţelepciune, riscăm să îl încurcăm şi mai mult. Avem nevoie de foarte multă răbdare pentru a găsi începutul acestui ghem, dacă găsim începutul, atunci putem desface ghemul. În Biserică, ştim că începutul acestui ghem se numeşte Iisus Hristos. Acesta este începutul şi principiul prin care se cern toate, acesta este începutul pe care ne vom întemeia şi cuvântul nostru de astăzi“.

În continuare, am reflectat asupra a ceea ce înseamnă comuniunea de persoane, omul, iubirea.

Cel mai important adevăr al Bisericii noastre este faptul că Dumnezeu este persoană şi, mai mult decât atât, nu este o singură persoană, ci este comuniune de persoane; Dumnezeu este o unitate în treime. Omul, aşa cum ştiţi, este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aşadar şi omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, este şi el persoană, şi prin natura sa, este fiinţă comunională. Aşa cum în Sfânta Treime, natura dumnezeirii este ipostaziată de cele trei persoane, aşa şi firea umană este ipostaziată de mulţime de persoane umane.“

Dumnezeu este iubire. Să luăm aminte că Sfânta Scriptură nu spune că Dumnezeu are dragoste, ci Dumnezeu este dragoste şi iubire, iar omul creat de Dumnezeu este creat să fie iubire, să fie şi să vieţuiască în comuniune de persoane, iar conţinutul relaţiilor dintre oameni să fie iubirea.“

Să facem o simplă distincţie, altceva este persoana şi altceva este individul. Atomul sau individul este o unitate care nu se mai desparte, nu se mai divide; pe când persoana este o realitate şi o unitate care se manifestă în comuniune. Ce înseamnă aceasta în viaţa de zi cu zi? Una este să vorbim despre libertatea individului şi altceva este să vorbim despre libertatea persoanei. Atomul sau identitatea mea individuală mă distinge de toţi ceilalţi oameni şi în raport cu ceilalţi mă consider o realitate unică; atunci când trăiesc această realitate unică, oamenii devin «ceilalţi» şi se aplică aici zicerea lui Sartre care spune că «ceilalţi sunt iadul meu». Sfântul Serafim de Sarov, însă, văzând în oricare alt om, i se adresa cu salutul pascal «Hristos a înviat, bucuria mea!». Pentru Sartre, celălalt este iad, iar pentru Sfântul Serafim de Sarov, celălalt este bucurie, şi asta nu doar pentru că este un simplu sentiment, ci pentru că Hristos a înviat.

Eu nu pot să exist fără de tine, nu pot să te înţeleg pe tine şi nu pot să mă înţeleg pe mine fără de tine. În acest sens putem să luăm aminte la două situaţii, una la începutul creaţiei, şi una din zilele noastre. Când Adam o vede pe Eva, el spune: «Aceasta este os din oasele mele». El înţelege cine este el cu adevărat numai când o vede pe Eva; înainte de aceasta toată creaţia lui Dumnezeu îi trecuse prin faţa ochilor, dar nu s-a găsit un ajutor pe măsura lui şi cineva care să îi spună ceva despre el.“

În încheiere, redăm câteva cuvinte despre indiferenţă şi soluţionarea acesteia prin solidaritate creştină:

Întrebarea care se pune în contextul celor menţionate până acum este: «Aş putea eu să trăiesc în mod individual în Biserică? Pot sa fiu indiferent în relaţie cu lumea şi cu semenii mei?». Cumva această realitate se arată a fi un handicap. Biserica – se înţelege de către toţi – este trupul lui Hristos, creştinii sunt membre ale acestui trup, sănătatea fiecărui trup în general ţine de sănătatea fiecărei celule a acestui trup. Aşadar şi în cazul Bisericii, sănătatea trupului Bisericii ţine de sănătatea fiecărui om în parte.

Au urmat desigur întrebări şi discuţii pe baza subiectului, între cei din sală şi Înaltpreasfinţitul Pavlos, precum şi explicaţii în unele cazuri concrete.

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi mulţumeşte tuturor celor prezenţi pentru participare şi vă aşteaptă şi la celelalte seri duhovniceşti ce se vor organiza în aşteptarea Crăciunului. (Andreea Gabor, ASCOR Iaşi)

„La Dumnezeu ajungem printr-un mod de vieţuire şi nu printr-un mod de gândire“

În deschiderea evenimentului a vorbit pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, care a prezentat invitatul, evidenţiind şi faptul că la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi s-a creat o frumoasă tradiţie în ultimii ani, prin care profesori şi duhovnici renumiţi din ţară şi străinătate se întâlnesc cu studenţii în cadrul unor conferinţe cu teme din aria de preocupare academic-duhovnicească.

În continuare, IPS Părinte Mitropolit Pavlos le-a vorbit studenţilor teologi despre înţelesurile dogmei, despre Dumnezeu şi legătura omului cu Dumnezeu:

Dacă dorim să-L cunoaştem pe Dumnezeu, Dumnezeul cel Viu al Bisericii, trebuie să-L cunoaştem pe calea şi drumul cel drept şi corect, pe drumul credinţei, adică al încrederii. Ajungem aşadar la Dumnezeu printr-un mod de vieţuire şi nu printr-un mod de gândire. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este libertate şi de aceea El nu ar fi creat niciodată fiinţe care să nu fie libere. Le-a creat atât de libere astfel încât în această libertate să poată spune „nu“ chiar şi lui Dumnezeu Însuşi. Căderea omului este o cădere din libertate, dar este o cădere şi din comuniunea şi părtăşia omului cu Dumnezeu. Această cădere are consecinţă întunecarea minţii omului şi dificultatea lui de a-L mai cunoaşte pe Dumnezeu. Spuneam şi cu alte ocazii faptul că Biserica este o icoană a universului; sfinţii sunt oamenii care până mai ieri se aflau împreună cu noi şi care, plecând din viaţa aceasta, au devenit dumnezei după har. Sfinţii sunt mai aproape acum de noi decât atunci când au vieţuit printre noi“.

La final, studenţii prezenţi i-au adresat întrebări părintelui mitropolit, primind răspunsuri din partea acestuia. Translatorul întâlnirii a fost părintele protosinghel Nathanael Neacşu.

pavlos-up


Categorii

1. DIVERSE, Mitropolitul Pavel de Siatista, Video

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare