Articole cu eticheta (tag): dezbinare

Eu nu sunt de acord cu ideea școlii generalizate online, cum ne asigură unii specialiști că viitorul ar fi al educației indirecte făcută prin aparate. Eu sunt de acord cu ideea că, în împrejurări speciale cum este aceasta, când apar nevoi speciale ale societății, să fim pregătiți tehnic și să putem face o brumă de școală online. Pentru că să nu-mi spuneți mie că școala primară, unde învățătorul/ învățătoarea e centrul universului pentru mințile acestea tinere, unde privirea contează enorm de mult, unde elevii trebuie supravegheați și unde totul se face ca de la om la om s-ar putea face de la distanță de-acum încolo. Iar la universități sau la licee, unde e nevoie de urmărit experiențe în laborator, de văzut tot ce se petrece acolo, chiar în domeniul umanist, examenele orale au importanța lor la anumite discipline. Eu nu pot să prevăd o societate în care oamenii devin dependenți de inteligența artificială. Inteligența artificială trebuie să fie un adjuvant, un ajutor al omului. Dacă ajunge să ne stăpânească inteligența artificială, și văd că unii predică acest lucru, atunci ne pierdem condiția umană, ca să vorbesc și eu ca Malraux. Ne pierdem ceea ce este esențial în om, așa cum îl știm noi, ca o ființă clasică. Eu nu vă pot spune ce va fi omul sau omenirea peste o mie de ani, peste un milion de ani, dacă va mai fi. S-ar putea să fim ca-n filmele de anticipație, însă în acest moment esența omenirii este cea a comunicării de la om la om și a ideii că omul este ființa supremă [de pe pământ], nu robotul.

Fake news-urile au în spate o strategie foarte bine gândită.

Este o întreagă structură ideologică care se ascunde în spatele acestor ştiri mincinoase, propagandistice, tocmai pentru a-i determina pe oameni să creadă într-o realitate care nu există.

Această realitate este atât de bine cosmetizată şi organizată încât oamenii chiar cred că este adevărat ceea ce li se livrează.

Fake news-urile sunt ca o adevărată ciumă”.

Preasfinţia Sa a arătat că una din caracteristicile principale ale ştirilor false de acest gen este că exploatează fricile oamenilor…

E 1 Decembrie 2019, 101 ani de când ne-am regăsit cu toţii, de când stăm la aceeaşi masă. Atunci luptam umăr la umăr şi-i împingeam afară din ţară pe duşmani. N-aveam arme, n-aveam mâncare, n-aveam de niciunele. Dar aveam o ţară şi-aveam fraţi. Acum suntem toţi cu ochii împăienjeniţi de ură, alergând după bani precum câinii vagabonzi după mâncare. Nu mai vedem nimic în faţă, nu mai avem părinţi, copii, bunici. I-am uitat pe toţi şi ştim doar a urî.

Din ură ne-am pus iar domn străin, din ură am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din ură credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi. Din ură lăsăm trădătorii să-şi facă de cap şi-apoi urlăm că nu mai avem ce face. Ne plângem neputinţa după ce am avut puterea să ne facem singuri rău. Când vom înţelege toate acestea?

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii nu pot să contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Ei nu pot sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați. Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente.

A trecut un veac de la acel moment de graţie. Unele din împlinirile de atunci s-au menţinut, altele s-au pierdut pe parcurs. Sunt încă teritorii româneşti înstrăinate, iar plecarea a milioane de români în afara ţării naşte probleme uriaşe în faţa provocării pe care o trăim cu privire la continuitatea şi unitatea neamului. Este, de asemenea, multă dezbinare între noi, iar problema naşterii de copii devine din ce în ce mai îngrijorătoare.

Aici se ascunde miza susținerii cu orice preț la putere a unei persoane pe care poporul ei nu o mai dorește: în scopurile anexioniste ale antantei. Laura Kovesi nu este nicidecum o persoană de neînlocuit. Ea doar este prezentată astfel, pentru a putea fi valorificată mai bine ca instrument și pretext. Instrument de epurare politică și pretext de dezbinare națională. Strategie care, până în prezent, a funcționat. Prima fază a procesului anexionist a fost slăbirea țării prin dezbinare și deznaționalizare. Apoi a urmat distrugerea mediului de afaceri autohton. În prezent ne aflăm în faza de transfer total al controlului politico – economic asupra țării în mâinile de încredere ale „aliaților” de antantă.

Vin vremuri grele peste neamuri şi Biserică, iar media electronică este cea care le grăbeşte cu adevărat către apocalipsă – însă puterea nu stă în aceste mijloace. Puterea lor este numai aceea pe care noi le-o dăm, aceasta pentru că timpul petrecut în mijlocul lor este sensibil mai mare decât cel petrecut cu Hristos.

Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.

Anul ăsta îmi par chiar mai ‘la zi” aceste rânduri decât în 2015, când le scriam. Fiindcă, între timp, presiunea s-a întețit pe toate canalele iar subversivul, propaganda și manipularea au atins cote neîntâlnite până acum. De parcă fiecare an ce ne apropie de centenarul Marii Uniri îi îndârjește și îi strunește pe cei care vor să nu prindem suta de ani împreună, în granițele României. Dar…

A devenit limpede oricui că s-au luat decizii care contravin rânduielilor bisericeşti şi Sfinţilor Părinţi. Dar trebuie să realizăm că, aşa cum este, credinţa ortodoxă la noi în ţară este un factor de unitate, dacă nu singurul, cel mai important! Şi e foarte important în contextul contemporan! Câţi nu s-ar bucura sa fie un scandal în Biserică, motivat sau nu! Aceasta ar fi o premisă pentru un scandal în ţară. Şi ar fi dezmembrarea tării, unii chiar s-au şi pronunţat! Vedeți câți tânjesc, din vest, din est, de peste tot.

Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a ortodoxiei. Din contră, găsesc că au început… Bine, Sinodul (cretan) trebuie urmat de alte Sinoade care să precizeze unele lucruri, asta toți o spun, dar… Pe de o parte, una: cum …

De ani de zile am încercat să atrag atenţia, discret şi din interior, asupra greşelii păstrării unui model discreţionar-ierarhic, în care până şi administrativul primează asupra dimensiunii duhovniceşti.

Mă tem că s-a ajuns la o limită pe care, din păcate, mulţi din ierarhie şi din aparatul administrativ o ignoră cu disperare. Înţeleg de ce, însă ignorarea va duce, mă tem, la dezastru.

Încercările de a pune pumnul în gură – cu felurite acuzaţii sau cu argumentări administrativ-discreţionare – celor care discută ÎN Biserică fac un singur lucru: înmulţesc numărul celor care cred că singura soluţie este despărţirea de cei care fac aceste încercări.

În ceea ce mă priveşte ştiu că, asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul, trebuie să stăm în Biserică şi să mărturisim de aici chiar cu preţul persecuţiei, torturii, morţii.

Dar mulţi nu înţeleg asta şi vor fi pierduţi pentru Biserică dacă lucrurile nu se vor îndrepta.

Aroganţa de a crede că poţi interzice oamenilor să îşi spună părerea despre Sinodul din Creta face doar să alimenteze argumentele extremiste.

Bucuria mea ar fi să văd episcopi care, în loc să dea interdicţii de opinie şi exprimare, ar încuraja discuţii echilibrate şi reale între susţinătorii părerilor pro şi contra, atât în domeniul ecumenismului sau anti-ecumenismului, cât şi al Sinodului din Creta, al organizării eparhiilor şi în orice alte probleme reale ale Bisericii.

Una dintre cele mai judicioase, oneste si lucide analize pe marginea celui mai controversat eveniment bisericesc al anului

Noi, desigur, cu cinstire fata de regimul ierarhic al Bisericii, cu smerenie si cuget bisericesc, avem de datoria sa venim cu pozitii teologice serioase si argumentate, care resping opiniile inselate, iar Hristos, Care este Capul Bisericii, va pastra curat Trupul Sau. De altfel, Biserica este sfintita de catre Capul ei, Hristos, iar nu de catre noi. Nu noi sun­tem mantuitorii Bisericii, de vreme ce Mantuitor al Bisericii este Hristos, Care s-a rastignit pentru ea, ci suntem madulare smerite ale Bisericii, care ramanem in ea ca sa ne mantuim.

Într-o vreme în care Biserica Ortodoxă este atacată de multe forţe exterioare văzute şi nevăzute ale fenomenului secularizării, aceşti răzvrătiți din Biserică, sub pretextul că apără Ortodoxia, tulbură din interior pacea şi unitatea Bisericii, deoarece nu sunt călăuziţi de Duhul lui Hristos.

Râvna noastră, bunele noastre intenţii, chiar şi o anumită erudiţie, nu sunt suficiente. Poate şi să ni se pară că împlinim voia lui Dumnezeu, că apărăm Adevărul, şi să fim, de fapt, în mare rătăcire. Aşa cum se poate vedea şi în pericopele de mai sus şi cum putem constata din întreaga istorie a Bisericii, între semnele cele mai limpezi care ne arată că acţionăm sub spectrul înşelării se numără impulsul de a lua decizii sau de a da sentinţe imediat, ispita de a vorbi doar „limba” ultimatumurilor şi graba de a rupe comuniunea cu ceilalţi. În Biserică e nevoie să acţionăm cu multă răbdare, calm şi chibzuit, cu rugăciune şi cu multă sfătuire. Grabă să fie doar în a arăta dragoste de aproapele, în a căuta comuniunea cu el. Fidelitatea faţă de credinţă trebuie să fie dublată întotdeauna de stăruinţa de a păstra comuniunea. Nici un efort nu este prea mare când e vorba atât de mărturisirea Adevărului, cât şi de păstrarea unităţii în Biserica cea Una a lui Hristos. Amândouă sunt la fel de importante.

Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.

În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.

Active News: Comunicat important privind tulburările aduse de Sinodul din Creta: Atanasie și iezuiții au recurs la aceeași viclenie la sfârșitul secolului al XVII-lea când au reușit să sfâșie trupul Bisericii Ortodoxe din Transilvania Sinodul din Creta a tulburat apele …

Stau si ma intreb, oare cati din cei care ne ataca azi ierarhii, inainte de a-i trata ca pe niste eretici (oare de unde usurinta aceasta de a-i judeca si de a cunoaste voia lui Dumnezeu) s-au smerit si s-au rugat pentru acestia? Odata infierbantati, de acest duh de razvratire, ei nu se multumesc insa cu aceasta. Te indeamna acum sa nu mai pui piciorul in Biserica pentru a nu mai participa la Sfintele Taine ale acesteia. Chiar asa? Am orbit cu totii? Halal crestini drept slavitori! Adesea uitam ca rolul dracilor e sa ne abata de la cele sfinte, de la faptele lucrarii credintei, umplandu-ne timpul cu tot felul de nimicuri, nimicuri ce insa ne primejduiesc sufletele noastre. Aceasta stare de psihoza generalizata, fanatica, extremista si dusa pana la lamentabil ce ne caracterizeaza in aceste zile vine in antiteza cu starea de bucurie euharistica si de isihie pe care viata Bisericii o propovaduieste.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.

De aceea, înainte de a izvorî din plin daruri binecuvântate, râuri de sfinţenie şi de bună cucernicie, trebuie ca omul să înseteze, ne spune Domnul, să înseteze atât de mult după dreptatea care nu cade niciodată, încât să refuze apa stătută pe care o oferă lumea, aceasta de dragul apei celei vii, niciodată stând, niciodată mulţumit de cele ce se văd, căutând tot timpul mai mult, mai frumos, mai bine, mai trebuitor.

Certe-se nebunii, vorbele lor în vânt se vor pierde! Dispreţuiască fariseii, dispreţul lor va fi cinstea celor credincioşi! Nicodim să îndrăznească, apostolii să nu se ruşineze, martirii sângele să-şi verse, singuraticii să se roage, florile să înflorească şi cerul să se lumineze: va veni o vreme când cele rele nu vor mai fi. Căci pogorându-se, Duhul Sfânt va şi înălţa, venind întru noi, va ridica, mângâind va îndrepta, poruncind va vindeca, pierzându-se unii se va întrista, mântuindu-se alţii se va bucura, împreună cu slugile bune şi credincioase va lucra, împreună cu fiii risipitori se va tângui, cu întreaga lume va suspina arătând înspre cele ce nu se văd încă, dar sunt făgăduite cu nemincinoasă făgăduinţă.

“Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră“.

“Unirea în cuget, frăția în Duhul este una din cele mai mari puteri ale unui neam. Să ținem unul la altul și fiecare la neamul nostru, făcând împreună un zid pe care să nu-l poată dărâma nicio meșteșugire a dușmanilor care caută să ne învrăjbească”.

Două mame, ai căror copii au suferit afecţiuni grave, dau vina pe vaccinurile administrate obligatoriu. Ele susţin că efectele adverse ar trebui să cântărească mult mai mult decât beneficiile. […] Următoarea problemă care se ridică este cea a obligativităţii. În timp ce statul vrea să condiţioneze accesul în colectivitate al copiilor de vaccinare, sunt medici care sunt de părere că dreptul unui om la educaţie nu poate fi îngrădit.

[…] – Am văzut că îi îmbrăcaţi în costume populare, că îi îndemnaţi să le îmbrace, să poarte portul popular. Ce vreţi să faceţi cu treaba asta? – În niciun caz nu vrem să creăm o mişcare exterioară, ci, mai …

“Nu ne legăm, nu ne promovăm unii pe alţii. N-avem curaj să ne iubim mai mult, parcă suntem geloşi unii pe alţii, să nu ne bucurăm de valorile noastre”.

…si despre NECANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR, ATACAREA BISERICII, nevalorificarea modelelor de eroi români, fenomenul emigratiei masive si DISCREDITAREA ORICAREI VALORI ROMÂNESTI

sursa: facebook.com Adevarul/ Paul Aparaschivei: Wall-ul de ură. Despre cât şi când contează Facebook-ul într-o campanie electorală Cele două minute de ură, descrise de Orwell în „1984”, au un corespondent şi în România zilelor noastre. Cu diferenţa că în locul …

Starea Natiei: Românii împotriva românilor Tot ce-a făcut perioada asta electorală și tot ce se încearcă acum, în special pe rețelele sociale, este o campanie de montare a românilor împotriva românilor. Cei din țară împotriva celor din străinătate, cei educați …

Custile de securizare – metafora imagistica potrivita pentru controlul prin factionalizare. Pentru fiecare zona sociala cate o cusca… Observand maniera in care procedeaza autoritatile pe unele teme cheie (actele electronice, gazele de sist), modul in care este gestionat politicul (un …

Patriarhia Română participa, din pacate, si in acest an… Basilica: PROGRAMUL SĂPTĂMÂNII DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINĂ – 2014 În a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18 – 25 ianuarie), Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri …

Roman Ortodox in Franta: Daca slabeste unirea noastra, diavolul se arunca asupra noastra ca o avalansa distrugatoare Dumnezeu ne da tot ceea ce Ii cerem atunci cand Ii cerem uniti, in timp ce, daca nu suntem uniti in dorintele noastre …

Emisiunea “Treburi politice” de la 1TV Bacau, realizata de Sebi Sufariu, dedicata parintelui Iustin Parvu, cu pr. Ioan Roncea (Bacau) si dl. Ioan Enache (directorul revistei “Credinta ortodoxa”) – 20.06.2013 1/3

SCENARIU CU REPETITIE PENTRU TRANSILVANIA? * Statele “civilizate” si organizatiile “umanitare” tac complice in fata ororilor, incurajand tacit focarele de ura interetnica si separatismele Doxologia/ pr. Ioan Valentin Istrati:  Golgota Bisericii Ortodoxe din Kosovo Tăcerea statelor occidentale faţă de ororile …

DRAGOSTEA DE ȚARĂ. Ce (mai) este, cum se arată Ce ne mai spune nouă, oameni ai acestor vremuri, dragostea de țară? Între rămășițele ideologiei patriotarde, ale naționalismului ceaușist de paradă, astăzi pe moarte, și cosmopolitul ubi patria, ubi bene, împărtășit …