Atunci mi-a venit în minte gândul: oare nu dovedim că avem aceeași credință și că suntem uniți tocmai în momentele când ne apărăm valorile și când nu-i lăsăm pe alții să ne pervertească sufletul, mintea și viața? Iar un mare test care va răspunde la aceste întrebări, cred că va fi tocmai Referendumulpentru definirea familiei tradiționale, naturale și normale, așa cum a lăsat-o Dumnezeu și așa cum ne arată și firea noastră că este și trebuie să fie.
Realitatea Spirituala – Despre credinta si limba, cu Acad. Ioan-Aurel Pop, Realizator: George GRIGORIU *** Episcopia Europei de Nord CONFERINȚA „Credința și Biserica în sprijinul Marii Uniri a tuturor românilor – câteva considerații” SUSȚINUTĂ DE ACAD. IOAN-AUREL POP, PREȘEDINTELE …
A trecut un veac de la acel moment de graţie. Unele din împlinirile de atunci s-au menţinut, altele s-au pierdut pe parcurs. Sunt încă teritorii româneşti înstrăinate, iar plecarea a milioane de români în afara ţării naşte probleme uriaşe în faţa provocării pe care o trăim cu privire la continuitatea şi unitatea neamului. Este, de asemenea, multă dezbinare între noi, iar problema naşterii de copii devine din ce în ce mai îngrijorătoare.
Oare Patriarhia nu stie cate frustari sunt acumulate sub structura ierarhic-administrativa a BOR? Exista multe tensiuni atat in relatia ierarhie – preoti, ierarhie – monahi. Desigur, nu este ceva generalizat, sunt ierarhi si ierarhi, dar problema exista. Si, daca la preoti si la monahi mai exista instrumente “administrative” de presiune si de aducere la disciplina, dar a caror aplicare poate sa aiba efecte perverse (scandal, inclusiv mediatic), cu mirenii ce vor face? Ii vor afurisi? Ca sa isi puna apoi pe status, pe facebook decizia de afurisire sa isi rada de deciziile lor sau chiar sa o transforme in stampila de “ortodoxie prigonita”, deci adevarata?
Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.
Anul ăsta îmi par chiar mai ‘la zi” aceste rânduri decât în 2015, când le scriam. Fiindcă, între timp, presiunea s-a întețit pe toate canalele iar subversivul, propaganda și manipularea au atins cote neîntâlnite până acum. De parcă fiecare an ce ne apropie de centenarul Marii Uniri îi îndârjește și îi strunește pe cei care vor să nu prindem suta de ani împreună, în granițele României. Dar…
Cu alte cuvinte, Basilica nu face altceva decat sa alimenteze toate teoriile agitatorilor anti-ierarhie de la noi, care invoca, deja, existenta unei prigoane in temeiul documentelor votate la Creta si al articolului 22 din sus-mentionatul document! Fie si din punctul de vedere al comunicarii publice, greseala Basilica e atat de grava incat s-ar impune sanctionarea urgenta a celor responsabili de asa ceva! A pune gaz pe foc, dupa ce oricum acesta a fost domolit cu mainile altora, este pur si simplu criminal de iresponsabil!
Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.
În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.
Referința la „înțelegerea Bisericii vechi” dă senzația că există o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea ei autentică până astăzi, care este Biserica noastră Ortodoxă. Credem că nu există absolut nici o diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim în Simbolul de credință că ea este apostolică.
Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?
Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.
Vladimir Lagodya, seful Departamentului Sinodal pentru Relatia Biserica, Societate si Media, a spus, in cadrul unei emisiuni TV, ca “este destul de greu sa vorbesti despre statutul panortodox al Sinodului” [din Creta]. Amintitul Sinod “poate fi numit, probabil, conferinta intra-ortodoxa, dar e greu de numit Sinod Panortodox”. Legodya a reamintit ca, potrivit regulamentului Sinodului, toate deciziile trebuie adoptate in consens, unanim.
Formularea «Biserica Ortodoxă, fiind Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească», a fost așezată pe drept ca un fronton la începutul textului «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», în sensul și cu înțelesul că dă glas unicității acesteia. Pe această temelie Sfîntul și Marele Sinod, ca organ sinodal superior Conferințelor presinodale, va trebui să completeze formularea din acest text și să evite folosirea termenului de «Biserică» pentru eterodocși, folosind în locul lui termenii de «credințe creștine și confesiuni». În felul acesta eterodocșii vor cunoaște cu totul limpede ce gîndim sincer despre ei noi, ortodocșii, cînd dialogăm cu ei. Urmînd această direcție, la punctul 2 al paragrafului 5 al acestui text, ar fi mai corectă formularea: «Biserica Ortodoxă cunoaște (în loc de recunoaște) existența istorică a altor confesiuni creștine…».
Acest lucru este deosebit de important, deoarece într-un loc se specifica: „Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice încercare de a diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure” (Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, paragraful 22). Cu alte cuvinte, în cazul în care decretele adoptate de către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ignorându-i pe ierarhi, călugării și teologi, vin în contradicție cu viziunea patristică, aceștia vor fi considerați răspunzători, judecați și condamnați, în cazul în care ar refuza să le pună în aplicare?
“Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră“.
“Unirea în cuget, frăția în Duhul este una din cele mai mari puteri ale unui neam. Să ținem unul la altul și fiecare la neamul nostru, făcând împreună un zid pe care să nu-l poată dărâma nicio meșteșugire a dușmanilor care caută să ne învrăjbească”.
[…] – Am văzut că îi îmbrăcaţi în costume populare, că îi îndemnaţi să le îmbrace, să poarte portul popular. Ce vreţi să faceţi cu treaba asta? – În niciun caz nu vrem să creăm o mişcare exterioară, ci, mai …
Plus: BISERICA ESTE UNA, CEA ORTODOXA, DAR CE INSEAMNA SA FII CU ADEVARAT IN EA? Predica Parintelui Teofan de la Putna (audio) Doxologia: Evanghelia de la sărbătorile Maicii Domnului – Comentarii patristice Am venit, Măicuță, să te mai vedem… de …
Ne amintim, cu profundă recunoștință, pașii pe care Domnul ne-a făcut capabili deja să-i întreprindem. Acolada deschisă între Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras, aici în Ierusalim, după atâtea secole de tăcere, a pregătit calea pentru un gest important, de a retrage din memoria și sânul Bisericii actele de excomunicare reciprocă din 1054.
Evenimentul este menit sa marcheze 50 de ani de la intalnirea “istorica” dintre Patriarhul ecumenic Athenagoras si Papa Paul al VI-lea, din acelasi loc simbolic, Ierusalim – acolo unde se va inalta templul unde va fi inscaunat Antihrist ca lider …
sursa foto: patriarchate.org *** Theorthodoxchurch.info: Great and Sacred Orthodox Synod to be held in 2016 Istanbul: exista informatii din cadrul Sinaxei Primatilor Ortodocsi conform carora liderii Bisericilor au luat decizia de a organiza “Marele si Sfantul Sinod” al Ortodoxiei in anul 2016. …
Patriarhia Română participa, din pacate, si in acest an… Basilica: PROGRAMUL SĂPTĂMÂNII DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINĂ – 2014 În a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18 – 25 ianuarie), Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri …
Radu Golban despre amprentarea si umilirea… VEZI SI: Din emisiunea “Jocuri de putere” cu Rares Bogdan (Realitatea TV) – 14.01.2014 – invitat economistul Radu Golban – Elmar Brok nu e un simplu europarlamentar popular; este extrem de influent si EXTREM …
“ACUM NU SE MAI TRAGE CU ARMA, ACUM SE TRAGE CU BANCA!” “Ni s-au indus [ca popor] anumite trasaturi, ca sa devenim slabi. Daca suntem slabi, putem fi cuceriti, oricine face ce vrea din noi… Nu avem respect, ne-am invatat …
Roman Ortodox in Franta: Daca slabeste unirea noastra, diavolul se arunca asupra noastra ca o avalansa distrugatoare Dumnezeu ne da tot ceea ce Ii cerem atunci cand Ii cerem uniti, in timp ce, daca nu suntem uniti in dorintele noastre …
Emisiunea “Treburi politice” de la 1TV Bacau, realizata de Sebi Sufariu, dedicata parintelui Iustin Parvu, cu pr. Ioan Roncea (Bacau) si dl. Ioan Enache (directorul revistei “Credinta ortodoxa”) – 20.06.2013 1/3
RTV: Ponta: Avem nevoie de schimbare accelerată, nu e suficient că îl vom schimba pe Băsescu […] Ponta a menţionat că România este o ţară cu uriaşe decalaje, fără infrastructură, cu administraţie neperformantă şi cu rezistenţă faţă de schimbare. “Suntem o ţară …
Doxologia [Constantin Sturzu]: Fariseii vechi şi noi Asa cum se stie, anul acesta este dedicat sfantului maslu si ingrijirii bolnavilor. La slujba acestei sfinte taine, se citesc sapte pericope din Evanghelii, intre care prima face referire la pilda samarineanul milostiv …
DIN REVISTA “FAMILIA ORTODOXA”, nr.8 (43)/2012: „Doar suferind poti sa ii luminezi si pe ceilalti!” Interviu cu Parintele Augustin de la “Schitul Inaltarea Sfintei Cruci” Aiud *** ***
In timpul vizitei intreprinse de Arhiepiscopul Ieronim al Greciei in Rusia, intaistatatorul Bisericii grecesti s-a intalnit cu presedintele Vladimir Putin.
Gandul: PF Daniel: Orice unire este măreaţă şi orice dezbinare este o pierdere Numai un popor unit este un popor demn, iar orice unire este măreaţă şi orice dezbinare este un rău şi o pierdere, a spus patriarhul Daniel …
sursa foto Puterea ”populara” are o agenda a DISTRUGERII ORDINII (LUMII) VECHI Evolutiile recente au probat pana aproape de virgula analizele noastre asupra deturnarii protestelor catre o directie anti-sistem, mecanism prin care Puterea contestata in strada se exonereaza de vinovatia …
Doxologia: IPS Petru Păduraru: “Problema stilului provoacă discuţii inutile şi dezbină creştinii“ La 15 ianuarie, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca …
Doxologia: Anul 2012 – Anul Credinţei în Biserica Catolică Papa Benedict al XVI-lea a declarat anul 2012 Anul Credinţei, într-un demers simbolic cauzat de jubileul Conciliului Vatican II (1962). Această declaraţie înseamnă şi o chemare a credincioşilor catolici să recitească …
