ANTICLERICALISMUL – noul consens manufacturat in Romania in “era” Iohannis? “Vom avea un PRESEDINTE LUTERAN care va stabiliza STATUL LAIC cum n-a facut-o nimeni pana acum”!/ EXCLUDEREA RELIGIEI DIN SCOLI SI IMPOZITAREA BISERICII – agenda explicita a unui secularism de masa

23-11-2014 10 minute Sublinieri

lenin

Păna zilele trecute de bine de rău românii erau ortodocşi indiferent că mergeau sau nu la biserică. Fie că se împărtăşeau sau nu, că credeau sau nu în Dumnezeu, românii se considerau ortodocşi, iar vocile care criticau fenomenul religios erau marginale şi, cel mai adesea, non-violente.  Rezerva faţă de cler se putea manifesta la nivel personal dar niciodată ca un fenomen de masă. De acum însă, anticlericalismul a prins curaj să se manifeste ca o voce rezonabilă în spaţiul public. Anticlericalismul şi necredinţa sunt fenomene diferite, necredinţa e personală şi vine în urma unor întrebări pe care cineva şi le pune, anticlericalismul e un fenomen de masă violent şi cu care nu te poţi lupta cu argumente. Biserica Catolică a suferit de la Revoluţia Franceză încoace mai mult de anticlericalism decât de necredinţă. El este un factor irational care o dată intrat în spaţiul public se va răspândi ca un virus.

Săptămâna trecută doua evenimente separate au zguduit Biserica Ortodoxă Română. Biserica încă nu resimte cu acuitate importanţa acestor evenimente, dar timpul ne va arăta că a intrat într-o criză reală, o criză de imagine care se va transforma într-o criză internă. A venit momentul istoric al confruntării ortodoxiei cu istoria politică.

Apartenenţă religioasă şi campanie electorală

Strategia electorală a lui Victor Ponta a fost, din punct de vedere politic, excelentă. Și-a lasat campania cu o propoziţie simplă: Eu sunt creştin ortodox. La fel cum întrebarea lui Emil Constantinescu: «Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?» a schimbat soarta alegerilor electorale din 1996, la fel şi această declaraţie de apartenenţă religioasă schimbă vectorul aceste alegeri. Au fost câteva cuvinte care au încolonat o parte a electoratului de partea sa. Acest lucru nu ar fi fost însă posibil, dacă BOR nu ar fi susţinut tacit această campanie. Au fost câteva cazuri de preoţi, ba chiar şi un episcop, Iustin Sigheteanul, care au susţinut direct, cu puterea lor de reprezentanţi ai lui Dumnezeu, candidatura lui Ponta. Dacă ar fi fost sancţionaţi de Biserică, aşa cum statutul acesteia prevede, ei ar fi constituit o excepţie, o voce separată fară forţă. Dar nu, Biserica a acceptat tacit identificarea ei cu unul dintre candidaţi. În speranţa de a obţine un bănuţ în plus pentru parohia din colţ şi condusă de un discurs care identifică alte confesiuni cu un rău mai mare decât necredinţa, Biserica a optat pentru un candidat fară să îi ceară nimic. Aş fi înţeles atitudinea ei dacă Ponta ar fi susţinut politici pro life, dacă ar fi susţinut educaţia religioasă (în chiar această campanie electorală candidatul susţinut de BOR propune ca studierea religiei să devină facultativă, din opţională cum era până acum), dacă ceva din discursul său ar fi sunat ca al neoconservatorilor americani, atunci aş fi spus, da, Biserica îşi asumă o viziune, duce până la capăt un proiect care să o ajute social, susţine cu votul ei nişte valori care să o reprezinte, la fel cum oricare din noi are dreptul să o facă. S-a repetat de multe ori, în ultimele zile, că preoţii şi biserica nu ar trebui să facă politică. Va trebui să avem curajul să spunem că Biserica nu poate privi cu mâinile în sân la ce se întâmplă în spaţiul public, că are datoria şi dreptul de a-şi spune părerea privitor la organizarea cetăţii pământeşti şi la cei care vor administra această cetate. Dar biserica, ca şi societatea în întregul ei, va trebui să înveţe că: « Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri» (Matei 7 :21). Dacă BOR îşi pune toate eforturile în a susţine un candidat, va trebui să fie sigură că acel candidat este demn de încrederea credincioşilor. În caz contrar, Biserica va pierde enorm din încrederea populaţiei pe care o avea. Valuri de hipsteri au început să se revolte, pe drept cuvânt, de prestaţia unor preoţi şi de a-i identifica cu întreaga biserică. Printre pancardele anti Ponta au început să răsară pancarde anti biserică. Dacă prezenţa icoanelor în şcoli, construirea Catedralei Mântuirii Neamului sunt fapte contestate de cei ce vor secularizarea spaţiului public românesc, dar care pot fi apărate de credincioşi prin apel la o tradiţie,  susţinerea activă a candidatului PSD de o minoritate a BOR şi susţinerea pasivă de majoritate, ne lasă în imposibiliatea de a o apăra. BOR s-a lăsat instrumentalizată de Ponta, doar pentru că Iohannis este protestant, de parcă principiul de la Ausburg, potrivit căreia suveranul decide religia supuşilor, s-ar mai aplica şi astăzi. Dar nu susţinerea politică pentru un candidat e problematică, ci susţinerea unui candidat care nu reprezintă valorile bisericii, care nu le-a susţinut niciodată până în această campanie şi care nu a ştiut nici să le mimeze nici măcar în această camapanie.

Efectul pervers al campaniei ortodoxe

Biserica nu s-a arătat un bun agent electoral aşa cum se aştepta: nu a adus nici voturi pentru Ponta şi a şi stricat imaginea şi aşa şubredă a Bisericii. De data aceasta, ortodocşii s-au supărat că numele lor este folosit într-o campanie electorală şi nu s-au dus să voteze cu candidatul recomandat, câţiva s-au exprimat public, alţii au tăcut dar n-au votat la comandă. Spaţiul public, atât cel concret cât şi cel virtual s-au umplut de discurcuri anti-ortodoxe, susţinătorii secularizării au profitat la maxim de această ocazie pentru a cere excluderea Bisericii ca factor decizional într-o societate. În ultimul moment, Duhul Sfânt a făcut ca Patriarhul să citească o predică favorabilă lui Johanis, prin care acesta devin brusc bunul samaritean. Spun Duhul Sfânt şi nu Patriarhul Daniel, pentru că agenţia de presă Basilica a dat un comunicat prin care anunţă că era vorba de o predică mai veche, reciclată din 2011, dar care, minune, s-a potrivit exact momentului alegerilor. Astăzi, ca lucrurile să devină de-a dreptul comice, umblă pe net o petiţie în care i se cere noului preşedinte să se boteze ortodox, potrivit legii pământului care cerea unui rege, nu să îşi schimbe religia ci să îşi crească copii în religia ortodoxă. Toţi aceşti paşi greşiţi în spaţiul public românesc sunt cauze ale naşterii anticlericalismului.

Decizia CC cu privire la statutul religiei în şcoli

Până acum, obiceiul era de a considera că cine nu face o cerere de a fi exclus de la ora de religie era considerat înscris. Acum, principiul se schimbă: doar cine vrea în mod special ora de religie va face o cerere scrisă în acest sens. Biserica s-a simţit discriminată şi umilită, asociaţiile secular umaniste au jubilat. Înţeleg valoarea argumentului liberal potrivit căruia cine îşi doreşte ceva este liber să se asocieze în acest sens, şi nu contest în sine decizia CC. Dar, ce este cu adevărat problematic sunt consecinţele pe termen lung, dacă de jure religia poate să fie predată în continuare ca până acum, de facto acestă situaţie nu va mai fi posibilă, încă din anul următor. Prima consecinţă este aceea că profesorii de religie nu vor mai fi angajaţi cu contract nedeterminat, jobul lor depinzând de la an la an şi de la şcoală la şcoală. Până acum, profesorii de religie dădeau examene de titularizare sau suplinire, ca toţi ceilalţi profesori, în iulie, deci înainte de începerea anului şcolar. Acum, aceste examene vor fi absurde căci nu ştim exact câţi elevi vor avea.  Modificarea legii lasă mână liberă directorului instituţiei şi nu părinţilor copiilor, aşa cum suntem lăsaţi să înţelegem, căci legea prevede oricum că media nu se va încheia la disciplina religie, dacă se făcea cerere scrisă sau dacă nu există condiţiile obiective pentru organizarea orei de religie. Ce înseamnă aceste condiţii obiective? Se precizează un număr minim de copii pentru care avem dreptul să angajăm un profesor de religie? Nu. Se precizează care va fi statutul în orar al disciplinei? Nu.  Prin urmare, directorul şcolii va fi elementul decizional cheie în acest caz şi nu numărul de cereri ale părinţilor. Evident că vor exista directori care, pe motive de apartenenţă religioasă sau de un alt tip, mai puţin just, vor accepta în continuare orele de religie. Ele nu vor dispărea dintr-o dată, dar măsura este discriminatorie pentru că nu se precizează că ora de religie se va ţine indiferent de numărul de elevi, la fel cum ora de sport se ţine indiferent de numărul celor scutiţi la această disciplină sau ora de muzică indiferent de numărul de afoni.

Consecinţele pe termen lung? În câţiva ani, nu vom avea mai puţin elevi traumatizaţi de chinurile iadului, ci mult mai mulţi elevi fară pic de cultură religioasă. Nu vor mai fi capabili să înţeleagă o parte consistentă din istoria Europei la care creştinismul, vreţi nu vreţi, a contribuit în mod fundamental. În marile muzee tinerii europeni vor fi la fel de pierduţi şi descuraţi ca japonezii, veniţi din altă cultură, pentru care, o imagine cu un înger venind la o tănără nu ascunde nici un simbol.

Pentru că cei credincioşi, din poziţia lor de popor ales, au fost incapabili să negocieze cu cei ce nu le împărtăşesc credinţele în definirea unui bine comun, acceptabil de amebele grupuri, în loc să înlocuim catehizarea morală cu ore de cultură generală creştină, căci asta îţi dă şcoala în primul rând – instrumente pentru a descifra lumea din jur -, a venit o decizie de sus, de la CC, nu de la Dumnezeu, care ne va scăpa şi de catehism şi de cultură în acelaşi timp. Societatea va fi din în ce mai secularizată şi credincioşii din ce în ce mai extremişti, iar un limbaj comun între cele două categorii va deveni imposibil.

Secularism cu crucea în frunte

Cele două evenimente luate împreună, cu toate că obiectiv nu au de-a face unul cu celălalt, decât dacă suntem dispuşi să credem într-o pedeapsă divină, spun foarte multe despre modul în care spaţiul românesc este afectat de secularizare. În cuvinte, credem în Dumnezeu, ba chiar suntem creştin-ortodocşi, nu ca alţii; în fapte, îngreunăm predarea religiei în şcoli. Dacă în restul Europei, lupta pentru secularizare s-a dus la nivelul simbolurilor religioase (vezi cazul crucifixului din Italia sau a portului voalului islamic în Franţa), la noi spaţiul public este ultrasaturat de simboluri şi apartenenţe religioase în care nu mai crede nimeni. O să avem cruci în sălile de clasă care nu vor mai propune educaţie religioasă pănă când nimeni nu va mai şti ce înseamnă plusurile alea mari, un pic asimetrice. O să fim mândri că suntem creştin-ortodocşi pănă când din tot sacrificiul lui Hristos nu va mai ramâne decât un plăcut miros de tămăie. Teoria lui Titu Maiorescu a formelor fară fond se aplică şi astăzi în cultura română. Pe noi nu ne deranjează simbolurile religioase ca pe alţii. Aţi auzit vreo icoană care să critice sistemul politic? Nu! Noi dăm, pe de o parte, satisfacţie practicanţilor, identificându-ne cu ei, mergând la slujbele lor chiar, iar, pe de altă parte, decidem excluderea de facto a religiei din şcoli. Nu contează faptele imorale, anticreştine, contează ca, la final, să ne închinăm.

O soluţie?

BOR, atât ierarhia cât şi laicii, vor trebui să înveţe lecţia modernităţii şi să o întoarcă împotriva ei însăşi. La fel ca şi Biserica Catolică, acum 150 de ani, ortodocşii vor trebui să facă eforturi de contracarare a anticlericalismului şi să se prezinte prin discurs şi comportament ca o prefigurare a Împărăţiei lui Dumnezeu, ca o alternativă la o societate divizată şi tristă, care şi-a pierdut reperele, să se prezinte pe sine ca o voce intelectuală şi socială, care sprijinindu-se pe tradiţia de care este atât de mândră să poată oferi instrumente de critică şi gândire socio-politică.

Politologul Cristian Pârvulescu a comentat, în ediţia de sâmbătă a emisiunii “Dincolo de ştiri”, rezultatul surprinzător al scrutinului prezidenţial din România şi a vorbit despre cauzele eşecului PSD în alegeri.

Acesta a vorbit despre importanţa clivajelor din societatea românească, precum stat-Biserică, periferie-centru, rural-urban, şi de modul în care acestea au fost exploatate în campania electorală.

“Eşecul lui Ponta se datorează unor efecte cumulative care au început înaintea campaniei. Poate chiar în momentul în care USL-ul a fost desfiinţat. Putem să spunem astăzi că strategia lui Crin Antonescu a fost validată, dar nu el a profitat de ea. A fost o strategie de rupere a USL-ului şi de provocare a unei confruntări în societate. Pentru că strategia lui Antonescu viza dezgheţarea acestor conflicte valorice pe care politicienii mai degrabă le intuiesc, decât le cunosc”

În opinia politologului, clivajul stat-Biserică a fost deosebit de important în această campanie, chiar dacă mulţi dintre analiştii politici au spus în repetate rânduri că nu va afecta electoratul şi alegerile sale.

“Majoritatea analiştilor au spus că nu afectează cu nimic votul pentru că există un consens general în ceea ce priveşte religia în România şi, în special, Biserica Ortodoxă. Ei bine, nu a funcţionat. O parte dintre tinerii care au ieşit să voteze, au ieşit şi din cauza asta. Pentru că îşi doresc un stat laic. (…) Vom avea un preşedinte luteran care va stabiliza statul laic cum n-a făcut-o nimeni până acum în România“, a mai spus politologul.

“Biserica va trebui să facă faţă acestei realităţi şi va trebui să se poziţioneze altfel faţă de autorităţile statului decât a făcut-o pană acum”, a adăugat Cristian Pârvulescu.

“Avem cea mai mare victorie din Europa. A unei viziuni supranaţionale, proeuropene. Românii au dat un vot pe care alte state nu au fost capabile să îl dea. E un vot în favoarea unui minoritar“, a completat politologul.

Impozit pentru biserici, vot obligatoriu şi pierderea funcţiei pentru politicienii care comit discriminări. Sunt câteva dintre propunerile de legi pe care tinerii vor să le trimită Parlamentului. Adolescenţii care visează ca, peste ani, să ia locul actualilor aleşi s-au reunit pentru dezbateri în plenul Camerei Deputaţilor.

Din Cluj, Sibiu, Iaşi sau Bucureşti, 120 de elevi şi studenţi au dat pentru câteva zile băncile şcolii pe cele ale parlamentului. Au luat în dezbatere peste 20 de proiecte de lege. Mădălina are 22 de ani şi este absolventă de Drept. În Parlamentul Tinerilor, este membră a Partidului Democrat -Liberal.

„Proiectul meu face referire la impozitarea bisericilor şi mi se pare absolut fundamental pentru că Biserica începe să devină din ce în ce mai tare o societate comercială, care are rulaje foarte mari şi scoate profituri foarte mari, ceea ce contravine statutului de organizaţie cu scop non-lucrativ”, susţine ea.

Un alt tânăr „deputat”, membru al comisiei pentru drepturile omului, vrea să îi lase fără funcţii pe parlamentarii care fac declaraţii discriminatorii. Alţii cer nici mai mult, nici mai puţin, decât vot obligatoriu.

„În urma a trei tentative de discriminare, dau exemplul acum Gabriela Vrânceanu Firea împotriva lui Iohannis, să fie demis din acea funcţie

Ilinca crede că a găsit soluţia pentru a convinge cât mai mulţi cetăţeni să participe la viaţa politică.

„Votul universal obligatoriu … odată ce îţi expui punctul de vedere, mult mai uşor poţi să faci critici la adresa mediului politic”, spunea tânăra.

Printre tinerii care vor să devină politicieni sunt şi unii care au votat pentru prima oară pe 16 noiembrie. „Klaus Iohannis. Îmi place modul său de gândire, modul său de a face politică şi chiar l-am votat”, spune un băiat.

„Pe Ponta. Pentru că este un politician tânăr care ştie să dea argumente”, afirmă o fată.

Parlamentul Tinerilor este la a şasea ediţie. Odată pe an, elevii şi studenţii se reunesc la Palatul Parlamentului, pentru dezbateri în comisii de specialitate, pentru şedinţe în plen şi vot.

Nota noastra:

Analiza Anei Petrache este, in mare, corecta, suferind insa de prejudecatile ce provin din specializarea autoarei (sunt suprapuneri prea facile intre cazul catolicismului si cel al ortodoxiei) sau din usoara, dar sesizabila superioritate fata de actuala ortodoxie romaneasca. Ceea ce lipseste cel mai mult: valul de anticlericalism este, mai precis, un val anti-BOR si are legatura cu interesele politice ale unei anumite tabere partizane, nu doar cu revolta tineresc-hipstereasca a unora. Asta pentru ca implicarea BOR si invocarea religiei de partea “corecta” a spectrului politic nu doar ca nu au starnit niciodata astfel de furii populare, ci au fost intampinate cu entuziasm si aplaudate de aparatul mediatic, acelasi care astazi sterge cu BOR pe jos.

Nu asistam, asadar, la nasterea unui proces social care sa fie spontan (ceea ce nu inseamna ca e total fabricat), ci la unul ce tine de manufacturarea (construirea artificiala) a unui consens societal, adica de manipularea unor stari de spirit din societate pentru a genera o mitologie functionala care sa stea la baza politicilor si deciziilor majore. Consensul manufacturat se deosebeste de cel obtinut prin dezbatere, care se obtine daca exista un spatiu public autonom, o reprezentare rationala a tuturor grupurilor sociale si a intereselor si valorilor acestora. La noi, spatiul public, in ciuda a ceea ce spunea analistul E. Hurezeanu, nu exista, ci exista doar un spatiu mediatico-internautic formatat de naratiuni manipulatoare si care, la nivelul organizational, e dominat de “societati civile” conduse de activisti profesionisti. Acest spatiu captiv poate impune, la momentele oportune, o opinie dominanta.

Una din opiniile dominante derivate din alegerile prezidentiale este legata de BOR si, pentru prima oara, secularismul capata o greutate politica si o capacitate de actiune si decizie concreta, care nu mai pot fi neglijate decat daca suntem inconstienti. Cristian Parvulescu a explicat-o fara rest:

Vom avea un preşedinte luteran care va stabiliza statul laic cum n-a făcut-o nimeni până acum în România. 

Acelasi analist a aratat ca strategia de rupere a USL si de adancire si prelucrare a clivajelor din societate a fost deliberata (sat vs oras, biserica vs stat laic, privat vs asistati social):

A fost o strategie de rupere a USL-ului şi de provocare a unei confruntări în societate. Pentru că strategia lui Antonescu viza dezgheţarea acestor conflicte valorice pe care politicienii mai degrabă le intuiesc, decât le cunosc.”

Sigur ca era deja evident ca tema ruralilor, a “asistatilor” si a bisericii “compromise” au fost folosite special in campania electorala pentru a specula intens faliile existente in societate. Aceasta strategie a clivajelor a fost folosita tocmai pentru a crea acel “val” mobilizator. A fost un calcul cinic: oamenii nu vor veni la vot daca nu vor gasi o motivatie negativa pentru asta. Tragedia este ca votul negativ, la aceste alegeri, nici macar nu a fost doar un vot anti-Ponta, ci anti-rurali, anti-biserica, anti-“asistati social”. Daca ne mai aducem aminte, mult inainte de inceperea campaniei electorale, observaseram ca mesajele anumitor vectori de propaganda sunt indreptate nu atat catre un candidat, cat catre electoratul acestuia. 

De aceea, asa cum am mai aratat si noi, victoria in aceste alegeri a lui Iohannis nu este doar o simpla victorie a unui candidat, sau a unui reprezentant al unor partide, ci este legitimarea unui model de stat si de societate care are fix toate atributele opuse si ostile unui model national si sensibil la traditie. Dupa cum zice acelasi Parvulescu:

“Avem cea mai mare victorie din Europa. A unei viziuni supranaţionale, proeuropene. Românii au dat un vot pe care alte state nu au fost capabile să îl dea. E un vot în favoarea unui minoritar.

Poate sustinatorii ortodocsi ai lui Iohannis vor spune ca e doar comentariul lui Parvulescu, cunoscut activist secularist. Insa comunicarea publica a taberei sustinatorilor a fost foarte “pe fata” si agresiva, exact pe aceleasi coordonate.


Categorii

1. ȘTIRI, Alegeri in Romania, Educatie, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

41 Commentarii la “ANTICLERICALISMUL – noul consens manufacturat in Romania in “era” Iohannis? “Vom avea un PRESEDINTE LUTERAN care va stabiliza STATUL LAIC cum n-a facut-o nimeni pana acum”!/ EXCLUDEREA RELIGIEI DIN SCOLI SI IMPOZITAREA BISERICII – agenda explicita a unui secularism de masa

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Ciorba reincalzita a IMPOZITARII BISERICII. Declaratiile lui EUGEN TEODOROVICI au starnit o noua controversa implicand BOR - Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare