Michel Onfray: TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE A CONTROLULUI. „Sunt convins că tipii de pe Coasta de Vest americană au un proiect de DOMINARE A LUMII și un proiect transumanist”/ AMENINȚAREA FASCISMULUI E REALĂ, DAR E VORBA DE UN FASCISM DE STÂNGA

28-11-2019 6 minute Sublinieri

Sursa colaj foto: https://www.agoravox.fr/tribune-libre/article/michel-onfray-il-y-a-de-quoi-s-219071

Evenimentul Zilei/ Adrian Pătrușcă:

Poporul este cretinizat pentru a bătători calea spre dictatură

Într-un interviu pentru ziarul belgian L’Echo, filosoful francez Michel Onfray face o analiză necruțătoare a societății occidentale contemporane, care se îndreaptă cu hotărâre spre totalitarismul descris de Orwell.

În recenta sa carte, „Teoria dictaturii”, Michel Onfray prezintă opera lui George Orwell ca pe o perfectă prefigurare a lumii contemporane. Pe baza celor două lucrări fundamentale ale britanicului, „Ferma animalelor” și „1984”, Onfray distinge șapte principii ale oricărei dictaturi:

– distrugerea Libertății;

– sărăcirea și pervertirea Limbii;

– abolirea Adevărului;

– suprimarea Istoriei;

– negarea Naturii;

– propagarea urii;

– aspirațiile imperialiste.

Criticile lui Michel Onfray la adresa societății contemporane, asfixiate de curentele și efluviile neo-marxiste sunt cu atât mai interesante cu cât vin din partea unui gânditor de stânga și ateu declarat pe deasupra. Atenție, însă, el prețuiește capitalismul și, spre deosebire de Cațavencu, nu vrea „progresul cu orice preț”.

Iată mai jos excepționalul interviu acordat publicației belgiene L’Echo:

O putere fără chip exercită un control total asupra oamenilor

Afirmați că George Orwell este un uriaș gânditor politic. A descris toate dictaturile secolului XX și a anticipat epoca noastră. Care sunt semnele de totalitarism ale zilelor noastre? Nu este puțin exagerat? Am intrat cu adevărat într-o nouă formă de dictatură?

Nu, nu este exagerat, deoarece eu nu spun că ne-am întors la nazism sau la stalinism. Ce mă interesează, nu este cum funcționa totalitarismul odinioară, ci cum funcționează el în vremea internetului, a digitalizării și a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu poartă cască sau cizme. În schimb, trăim într-o societate a controlului: faptul că putem fi ascultați în permanență, faptul că se strâng date despre noi etc. Această societate a controlului se află într-un punct de criză nemaiatins până acum.

Așadar, noile tehnologii nu ne aduc nici un avantaj?

Ne aflăm într-un fel de servitute voluntară față de noile tehnologii. Însă uneori situația este foarte perversă. De exemplu, pentru asigurarea confidențialității, ți se cere să accepți anumite lucruri… Însă, acceptându-le, dai unele informații către GAFA (inițialele celor patru coloși a internetului Google – Amazon – Facebook – Apple n.r.). Poți accepta dispozitivul de control, dar îl poți și refuza. Însă dacă îl refuzi, nu te mai poți deplasa cu avionul, trenul etc.

Orwell a anticipat asta?

Orwell își exprimă gândirea cu ajutorul unui roman. Folosește ficțiunea. Dar SF-ul său nu mai este ficțiune; a devenit știință. Acel tele-ecran care ne supraveghează în permanență există astăzi în realitate. Orwell a inventat lucruri legate de controlul și invizibilitatea puterilor. Exact asta deosebește vechiul totalitarism de cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Dar, astăzi, cine decide?Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri? Eu sunt convins că tipii de pe Coasta de Vest americană au un proiect de dominare a lumii și un proiect transhumanist.

(…)

„Populicizii” și moartea democrației reprezentative

Credeți că democrația reprezentativă a murit?

Da. Nu mai există nici o legătură între popoare și reprezentanții lor. În adunări și parlamente există o supra-reprezentare a profesiilor liberale: avocați, profesori etc. Puțini sunt ciobani, șoferi de taxi sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este reprezentată. În plus, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să te conformezi cerințelor unui aparat, să treci prin sita unui partid. Democrația reprezentativă este de domeniul trecutului. Referendumul pe tema Tratatului de la Maastricht („Imperiul mastrichtian” este subtitlul cărții „Teoria dictaturii” a lui Onfray – n.r.) a fost o perfectă întruchipare a limitei sale: aleșii acționează împotriva poporului.

Cum definiți populismul față de care există atâta teamă astăzi, dumneavoastă, care aveți încredere în popor pentru renașterea democrației?

Nu am nici o problemă să mă definesc ca populist. Totuși, eu fac diferența între populiști și „populicizi”. Aici rezidă problema; și nu, cum ne fac să credem, între populiști și democrați. Macron, Chirac și Mitterand sunt niște „populicizi”. Acești oameni nu vor să guverneze pentru popor. Referendumul pentru inițiativa cetățenească (Aceasta este principala revendicare a mișcării Vestelor Galbene. Ea propune instaurarea unui fel de democrație directă, prin care, un anumit număr de cetățeni poate convoca un referendum, fără a fi necesar acordul parlamentului sau președintelui. Referendumul ar avea puterea de a revoca o lege aprobată de Parlament sau un tratat, de a modifica constituția sau a revoca un demnitar ales – n.r.) este o idee foarte interesantă. Ideea de a exista niște aleși revocabili este un lucru bun.

Evident, în contextul actual, cretinizarea progresivă a poporului reprezintă o adevărată problemă. Și aici am să vă surprind prin raport cu ceea ce am spus mai înainte: marele avantaj al internetului este că poporul poate să meargă să caute informații alternative. Faptul ca un text de lege să fie conceput și criticat de popor reprezintă o idee splendidă.

Greta Thunberg este confiscată de „capitaliștii verzi”

Ce credeți despre mișcările de nesupunere civică pe care le vedem apărând?

Când Thoreau vorbea de nesupunere civică, el se referea la războiul împotriva Mexicului. Când Martin Luther King și-a însușit acest concept, a făcut-o pentru a lupta împotriva rasismului. La fel și Gandhi, când a dorit independența Indiei. Astăzi, toată lumea consideră că nesupunere civică trebuie să funcționeze permanent. Întrebarea ce se ridică în legătură cu toate aceste mișcări este următoarea: care este marea cauză ce trebuie apărată? Suntem nevoiți să constatăm că adesea este vorba despre o cauză personală. De exemplu, un profesor va ajunge să refuze să dea o dictare elevilor sau să organizeze un examen pentru că nu este de acord cu o lege a ministrului educației… A refuza să dai o dictare nu te va transforma într-un Jean Moulin (unul dintre liderii Rezistenței Franceze – n.r.). Am o părere excepțională despre Rezistență. Nesupunerea civică trebuie să rămână rezervată marilor cauze comune.

Cum ar fi urgența climatică?

Nu, marea cauză comună ar fi victoria Vestelor Galbene. Urgența climatică este o mască în spatele căreia se ascund interese comerciale.De pildă, mașinile electrice, care ne sunt prezentate ca fiind ecologiste, în realitate nu sunt. Se dorește să ni se vândă un capitalism verde, așa-zis „eco-responsabil”. Astăzi, când doresc să ne facă să cumpărăm un produs, ne spun că este „bio”. Ecologia adevărată, pe care mi-o doresc, este confiscată de această ecologie urbană aflat în mâinile companiilor de publicitate. Este folosită încălzirea globală, care nu poate fi negată, respingându-i-se cauzele științifice veritabile.

Greta Thunberg, despre care ați scris un text foarte polemic, este în concepția dumneavoastră o întruchipare a acestui capitalism verde?

Această fată se află în mâinile capitalismului verde, care folosește ecologia ca pe un bun argument de vânzări. La vârsta ei, oricât de inteligentă ar fi, nu îmi pot imagina că poate dispune de argumentele necesare care să îi permită să stăpânească ansamblul mizelor științifice aflate în spatele chestiunii ecologice.

Popoarele s-au săturat

Cum percepeți diferitele mișcări sociale de pe tot cuprinsul planetei? Există ceva care, mai presus de toate diferențele, să le unească?

Astăzi, nu mai este posibil să scoți armata în stradă, pentru că toată lumea îți sare în cap grație – și în acest caz – a circulației informațiilor. Totuși, mă tem că toate aceste mișcări nu sunt decât o mare convulsie democratică. Pleacă un dictator și un altul îi ia locul… Și credem că s-a schimbat ceva. Or, dându-i papucii lui Macron și punând-o în locul lui pe Muriel Penicaud (actualul ministru al Muncii, a fost membră în conducerea unor mari corporații precum Dassault, Danone, Business France, Orange etc.) nu înseamnă o mare revoluție democratică.

Toate aceste mișcări sunt semnul că popoarele s-au săturat. Nu mai suportă să vadă că există niște averi nesimțite și că există niște tipi care fac războaie cu scopul unic de a se îmbogăți. Ca Trump, care, cu un incredibil cinism, declară, după ce l-a ucis pe Baghdadi, că a făcut-o pentru a asigura securitatea petrolului…

Astăzi, grație rețelelor sociale, oamenii pot ieși în stradă foarte rapid. Această ridicare a popoarelor mă bucură și, în același timp, mă tem să nu fie confiscată de demagogi, care așteaptă mereu la cotitură. Vestele Galbene au fost confiscate de Mélenchon (președintele formațiunii de stânga anarhiste „Franța Nesupusă” – n.r.), prin violența celor care distrug și a „Black Blocs” (anarhiști de stânga, numele lor vine de la trenigurile negre cu care se îmbracă n.r.) etc.

Într-un fel, este o lecție a istoriei: popoarele suferă dintotdeauna de pe urma acestor confiscări.

„Limba este atacată”

(…)

Scrieți: „Limba este atacată”. Ce înțelegeți prin asta?

Tatăl meu a învățat în sistemul educațional de stat. Știa să scrie fără greșeală. Nu făcea erori de logică. Învățase câțiva mari clasici ai literaturii. Distrugerea școlii a dus la distrugerea inteligenței. Acum, se pune mai puțin problema ca sistemul de învățământ să creeze un cetățean care gândește și mai mult să producă un consumator care să plătească. Se învață din ce în ce mai puține lucruri. Unii ne spun că nu mai este nevoie de dictări, de gramatică etc. Or, creierul este un mușchi: dacă nu îl întreții, intră în degenerescență…

La sfârșitul lucrării dumneavoastră, afirmați: „Nu sunt sigur că vreau să fiu progresist”. În ce măsură considerați că progresismul întruchipează o formă de nihilism?

Mă opun progresismului așa cum ne este el prezentat astăzi. Progresul nu este un bine în sine. Poate exista un progres al răului, un progres al morții. A-i spune unei femei sărace că i se va închiria uterul pentru a face un copil nu reprezintă, cred eu, un progres. În acest sens, nu sunt un progresist. Nu intru în jocul care constă în a-i opune sistematic pe populiștii răi cu progresiștii drăguți.

Socialistul libertarian și anarhistul care sunteți poate fi așadar și conservator?

Bineînțeles. Pensionarea la 60 de ani este ceva foarte bun. Trebuie păstrată. De unde vine ideea asta bizară că, dacă trăiești mai mult, trebuie neapărat să muncești mai mult? Dimpotrivă, trebuie redusă greutatea muncii, și este foarte bine că muncitorii ies mai devreme la pensie.

Să faci copii acasă sub plapumă este un lucru care a funcționat timp de secole. De ce să vrei să schimbi neapărat ceva? Trebuie conservat ceea ce a funcționat.

Schimbarea cu orice preț nu are nici un sens. Dacă mi se arată dovada că este mai bine, o pot accepta, dar dacă nu…

Astăzi, civilizația noastră înaintează bâjbâind ca un orbete.

integral pe evz.ro

Anghel Buturugă:

Michel Onfray: amenințarea fascismului e reală, dar e vorba despre un fascism de stânga

Ca fascismul este o amenințare, e un fapt; dar el nu este acolo unde amicii săi și idioții utili spun că s-ar găsi, scrie Michel Onfray în articolul Convergența luptelor barbare”. Trecând în revistă mai multe incidente, printre care și interzicerea unor conferințe ținute de personalități cu vederi contestate de activiști de stânga și pro-LGBT, interzicerea unei piese de teatru de către activiști „antirasiști”, distrugerea unei școli republicane și vandalizarea unei librării de către „antifasciști”, Onfray consideră că ne aflăm în fața unei resurgențe a fascismului de stânga aliat cu islamo-stângiștii în asistența binevoitoare a stângii „macrono-mélenchoniste”, cum denumește filosoful forțele politice noi.

Onfray se referă, printre altele, la scandalul provocat de asociațiile studențești și LGBT prin care au reușit să anuleze conferința filosoafei Sylviane Agacinski, om de stânga, ce dorea să vorbească, la Universitatea Michel-de-Montaigne din Bordeaux, despre „ființa umană în epoca reproducerii tehnice”. Sylviane, soția lui Lionel Jospin, fost premier socialist, este cunoscută pentru scrierile sale pe subiectul reproducerii asistate (recent legalizată de Macron) și care militează – ca orice persoană de stânga ce se respectă, consideră Onfray – împotriva comercializării corpurilor de către sistemul liberal și, iată, și stângist. Sylviane a fost contestată vehement și numită „homofobă notorie” pentru poziția ei asupra reproducerii asistate (detalii în linkul din Liberation). Ea este cunoscută și pentru că, deși de acord cu „căsătoria pentru toți”, și-a manifestat reținerea critică față de „homoparentalitate” și față de consecințele unei astfel de extinderi a căsătoriei asupra filiației.

Aceeași blocadă a fost reușită și asupra filosofului Alain Finkielkraut.

Îi regăsim pe macrono-melenchonisti alături de acești noi barbari: „studenți care, la Sorbona, pretinzând că sunt antirasiști, se arată a fi, de fapt, rasiști față de albi; pretinști antifasciști la Paris, care devastează o librărie folosind metodele grupusculilor fasciste; militanți LGBT la Bordeaux care pretind că vor extinderea libertăților liberale susținând vânzarea copiiilor restrângând, totodată, libertatea de opinie”, delicvenți care-și marchează teritoriul…


Categorii

Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Panopticon, Transumanism

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “Michel Onfray: TRĂIM ÎNTR-O SOCIETATE A CONTROLULUI. „Sunt convins că tipii de pe Coasta de Vest americană au un proiect de DOMINARE A LUMII și un proiect transumanist”/ AMENINȚAREA FASCISMULUI E REALĂ, DAR E VORBA DE UN FASCISM DE STÂNGA

  1. Nu exista fascism de dreapta si de stanga pentru ca fascistii lui Musolinni erau o forta politica de teorie si practica socialista si in consecinta de stanga!

  2. https://youtu.be/syq6p_GVJ2A

    O conferință (de ieri) foarte interesantă despre :”Corectitudinea politică. Noua dictatură.” Invitați Andrei Dîrlău și părintele Ioan Bizău. Iată că există dezbateri de mare folos sufletesc și care ne previn de pericolele care ne pândesc și pentru evitarea cărora, fără nicio îndoială, trebuie să cerem ajutorul Bunului Dumnezeu, pentru că iată atacurile vrăjmașului vin pe mai multe fronturi și nu vom mai putea face absolut NIMIC fără ajutorul Bunului Dumnezeu, căci atacurile sunt deja copleșitoare. Habar n-aveam de ce sunt în stare noii “culturnici” și că au făcut chiar un dicționar a cuvintelor și exprimărilor “corecte politic”. Merită urmărit până la capăt. Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare