România reconfirmă prin VOT MASIV statutul de COLONIE SECURIZATĂ a UE. „JUSTIȚIA POPULARĂ” reinstaurată în forță, se pregătește și VÂNĂTOAREA „COMPLICILOR”. “PSD a fost predat la cheie Coaliţiei SRI-SIE”. Cine va fi următorul DUȘMAN al POPORULUI?/ „Ne așteaptă zile revoluționare”…

31-05-2019 33 minute Sublinieri

Analize și comentarii despre alegerile europarlamentare

  • Hotnews:

FINAL – REZULTATE Europarlamentare 2019 100% din voturi au fost numărate. PNL e pe primul loc cu 27% / Diferență minusculă între PSD și USR-PLUS pentru locul doi

După rezultatele provizorii (brute, din procesele verbale transmise din secții), Biroul Electoral a centralizat și rezultatele provizorii, cele care vor sta la baza rezultatelor finale ale alegerilor europarlamentare. După centralizarea voturilor din țară și din diasporă, PNL a încheiat pe primul loc cu 27%, iar PSD pe doi, la foarte mică distanță în fața USR-PLUS.

ACTUALIZARE – 19:00

Clasament general (țară+diasporă) – Rezultate parțiale – 100% din voturi numărate:

1. PNL – 27% – 2.448.355 voturi

2. PSD – 22,51% – 2.040.682 voturi

3. USR-PLUS – 22,36% – 2.027.032 voturi

4. ProRomânia – 6,55%

5. PMP – 5,66%

6. UDMR – 5,44%

Voturile din ROMÂNIA – 8.690.356 voturi valabile numărate și 270.186 voturi nule – 100%:

1. PNL – 26,79%
2. PSD – 23,38%
3. USR-PLUS – 21,42%
4. ProRomânia – 6,61%
5. PMP – 5,66%
6. UDMR – 5,44%
7. ALDE – 4,24%
8. Peter Costea – 1,41%
9. George Simion – 1,21%
10. Gregoriana Tudoan – 1,11%

Voturile din DIASPORA – 376.925 voturi valabile numărate și 4.196 voturi nule – 100%:

1. USR-PLUS – 43,88%
2. PNL – 31,93%
3. PMP – 7,92%
4. George Simion – 3,25%

5. PSD – 2,41%
6. Peter Costea – 2,32%

Prezență istorică a tinerilor la alegerile de duminică / Au votat 43,2% din tinerii cu vârsta între 18 și 34 de ani / Județele fruntașe

Peste 2,2 milioane de tineri cu vârsta între 18 și 34 de ani au votat la alegerile europarlamentare de duminică, ceea ce înseamnă cu 59,3% mai mult față de alegerile parlamentare din 2016.

Potrivit Consiliului Tineretului din România, 43,20% din tinerii cu vârsta între 18 și 34 de ani cu domiciliul în România au votat la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Numărul acestora a crescut cu 59,3% față de alegerile parlamentare din 2016.

Concret, 2.098.300 de tineri cu vârsta între 18 și 34 de ani au votat în România, iar 138.904 de tineri au votat în diaspora, însemnând o participare totală de 2.237.204 de tineri.

Județele cu cea mai mare prezență a tinerilor la vot:

Cluj – 75,63%
Ilfov – 64,86%
București – 61,43%
Arad – 58,88%
Timiș – 56,69%
Brașov – 53,2%
Sibiu – 52,59%
Giurgiu – 49,38%
Bihor – 48,12%

Județele cu cea mai slabă prezență a tinerilor între 18 și 34 de ani la vot:

Vaslui – 22,42%
Botoșani – 27,71%
Covasna – 29,55%
Bacău – 31%
Satu Mare -31,19%
Neamț – 31,35%
Brăila – 32,22%
Galați – 32,4%
Suceava – 32,45%

UDMR a reușit să treacă pragul de 5% necesar pentru a intra în Parlamentul European, în urma alegerilor de duminică, deși mulți se îndoiau că formațiunea lui Marko Bela va mai strânge voturile care să-i permită acest lucru.

O cercetare realizată de Asociația Dacii Liberi și confirmată de ActiveNews, pe baza hartei interactive a voturilor publicată de Hotnews și a datelor recensământului din 2011, arată o realitate greu de imaginat.

Astfel, județe în care s-au declarat câteva zeci de etnici unguri, UDMR a înregistrat un număr de voturi de peste 10 ori mai mare.

În județul Botoșani, de exemplu, la 38 de etnici maghiari, UDMR a primit de 926 de voturi, de aproape 30 de ori mai mult!

La 81 de cetățeni declarați ca etnici maghiari în județul Buzău, s-au înregistrat 1155 de voturi în favoarea UDMR.

În Dolj, spre exemplu, pentru UDMR au fost înregistrate 1468 de voturi, deși în județ sunt doar 192 de etnici maghiari înregistrați.

În Ialomița, la doar 28 de etnici maghiari, UDMR a primit 712 voturi! Situația este asemănătoare și în județul Teleorman: 18 etnici unguri, UDMR a înregistrat 667 de voturi.

În Vaslui, la 52 de minoritari, UDMR a primit 1301 voturi.

Situația poate fi comparată accesând linkul cu harta interactivă a votului pe județe,  respectiv datele recensământului din 2011, la secțiunea volumul II – structura etnică și confesională.

INPOLITICS

CIT A PIERDUT CU ADEVARAT PSD. SI CIT A CISTIGAT OPOZITIA

O vorbă veche și înțeleaptă spune că în România nu există electorat liberal, democrat, popular, țărănist șamd. Există doar electorat pesedist și anti-pesedist. (Și udemerist, e drept, ca un caz special). Alegerile post-decembriste au dovedit adevărul acestei spuse: PSD și-a păstrat permanent o felie importantă de electorat, incapabilă să crească, dar și să scadă, dincolo de o anume cotă. De celaltă parte, adversarii s-au bătut pe electoratul anti-pesedist în forme diverse: PNTCD, PNL, PD, ApR, PMP, USR șamd. Funcție de epocile istorice, pentru că adversarii PSD s-au născut ori au sucombat, electoratul anti-pesedist a rămas.

Alegerile de duminică merită analizate la rece, pentru că o concluzie greșită poate genera probleme imense în viitor.
Aparent, avem o victorie neașteptată a PNL, un scor fabulos al USR-PLUS și un scor prost al PSD.
Ceea ce ar însemna că social-democrații au făcut-o rău de oaie, în timp ce PNL și USR-PLUS s-au mișcat excepțional.
Cifrele indică, însă, altceva, raportate la precedentele alegeri europene, pentru că a compara europarlamentarele cu localele, spre exemplu, e mai neinspirat decît a compara mere cu ridichi.

Mai întîi de toate, PSD aproape că nu a pierdut voturi. În 2014, candidînd împreună cu UNPR – partid destul de solid la acea vreme – și cu PC, PSD a luat 16 mandate cu 2.093.237 voturi, cu cca.60.000 mai mult decît acum. Altfel spus, PSD și-a adjudecat acum electoratul propriu în nota obișnuită, luînd însă doar 8 mandate.

PNL, la rîndul lui, marele cîștigător, are undeva spre 27-28% în acest moment, ceea ce înseamnă cca.10 europarlamentari. În 2014, PNL și PDL, cele două partide care constituie azi PNL, au avut la un loc 27,2% și 11 europarlamentari. Unde ar fi cîștigul?

Dacă negocierile PSD-Pro România, spre exemplu, s-ar solda cu succes și dezertorii anti-Dragnea revin în partid, PSD egalează PNL la europarlamentari. Diferența ar fi că, și în 2014 și în 2019, PSD a avut de a face în alegeri cu un președinte extrem de ostil, Băsescu ori Iohannis, în timp ce liberalii l-au avut pe actualul președinte drept locomotivă de campanie.
Marea performanță a liberalilor, care s-au confruntat cu un PSD erodat de guvernarea din ultimii ani nu mai apare chiar așa mare, nu?

Te-ai fi așteptat ca un partid cu atîtea probleme precum PSD să fi asigurat o victorie mult mai spectaculoasă adversarilor săi.
De ce a luat PSD un scor atît de slab în procente de astă dată, față de 2014 se explică prin cu totul alt fenomen: prezența masivă și stupefiantă la vot.

De la 32% în 2014 la 49% acum e o diferență de cca.3,2 milioane de voturi.

USR-PLUS și PNL au luat la un loc, duminică, cca.4,2 milioane de voturi. PMP și UDMR au luat scoruri aproape identice în 2019 față de 2014, deci pot fi lăsate în afara discuției.
Ceea ce înseamnă că opoziția momentului, PNL și USR-PLUS, au ”recoltat”, pe lîngă cele 3,2 milioane de voturi în plus de duminică, doar vreun milion de voturi exprimate în 2014.
Iar în 2014, PNL și PDL au luat la un loc cca.1,5 milioane de voturi.

Concluzia e simplă și, matematic, clară: în absența uriașei mobilizări la vot de duminică, PNL și USR-PLUS ar fi luat scoruri de-a dreptul subțirele.
Fără a mai vorbi de faptul că PSD a pierdut voturi masiv în favoarea Pro România, cca.574.431 voturi care au fost smulse în proporție de peste 90%, probabil, din zestrea social-democraților.
Prezența la vot și doar ea a făcut ca în 2014 PSD să fi luat 37% cu două milioane de voturi, în timp ce azi, cu aceleași voturi, să fi luat doar 23%.

Cu cît crește prezența la vot, segmentul electoral fix al PSD scade ca număr de procente și invers. Un lucru care nu e o surpriză, s-a știut dintotdeauna.
Marea victorie a opoziției anti-pesediste nu trebuie explicată, așadar, nici prin prestația PNL și a USR-PLUS, nici prin rolul jucat de Iohannis și al său referendum, nici prin istericalele lui Rareș Bogdan ori Andrei Caramitru șamd. Scorul anti-pesediștilor depinde doar de mobilizarea românilor la vot.

Cum s-a ajuns la o prezență care a năucit pînă și institutele de sondare e deja altă discuție și ea va trebui purtată în forurile interioare ale tuturor actorilor politici.
Putem vorbi de rolul în creștere al rețelelor sociale, pe care PSD l-a cam neglijat.
Putem vorbi de faptul că 1,2 milioane de români – ceea ce duce la peste 2,5 milioane de voturi cu tot cu familii – sunt angajați ai multinaționalelor de la noi. Aceleași multinaționale care s-au confruntat cu atacurile în valuri ale lui Liviu Dragnea și nu e imposibil să fi reacționat în cel mai simplu mod posibil, capacitîndu-și oamenii la urnele de vot.
Putem vorbi de repunerea în mișcare a rețelelor controlate de servicii, capabile, să ne amintim, să organizeze mitinguri de sute de mii de persoane cînd era cazul.

Pot fi și alte explicații care merită dezbătute.
Deocamdată, singura concluzie limpede e aceea că a discuta despre înfrîngerea anticipată a PSD la prezidențiale, locale ori parlamentare în contextul în care victoria la europarlamentare a fost facilitată unora nu de prestația lor, ci de mobilizarea neobișnuită la urne, e absolut hazardat și păgubos.

Creșterea PNL și USR-PLUS, ar spune un economist, e nesustenabilă și bazată pe consum, nu pe producție.
S-ar putea ca o nouă rundă de campanii isterice și deșănțate să nu mai pună masele în mișcare precum duminică.
Mai ales că din PSD a dispărut Răul Suprem și Absolut, Liviu Dragnea, ceea ce reprezintă pentru Iohannis, Cioloș, Orban, Rareș Bogdan &comp o problemă mult mai mare decît își închipuie, pentru că i-a lăsat fără ținta principală. Fără marele catalizator al urii. Iar fără subiectul preferat și facil ”penalul Dragnea”, e greu să ni-i închipuim pe sus-pomeniții discutînd electoral subiecte precum economie, geopolitică, probleme sociale șamd.

Să nu uităm că PRM-ul lui Vadim Tudor a răzbătut fără probleme în parlament, ba chiar a ajuns al doilea mare partid al țării, doar ținînd-o langa cu sloganul ”Sus patria, jos mafia”. Integrarea europeană din 2007 a anihilat, practic, respectivul slogan, iar PRM a dispărut imediat și definitiv din politică. Cînd obiectul urii dispare brusc, dispare liantul care îi leagă pe aliați.

Deocamdată, PNL și USR-PLUS jubilează, PSD sîngerează și își linge rănile.
Cine crede că bătălia s-a tranșat pentru multă vreme de aici încolo – deja se scrie despre PSD ca de un partid defunct și despre Iohannis ca despre un învingător cert – s-ar putea să aibă surprize maxime nu peste multă vreme. (Bogdan Tiberiu Iacob)

EXPLICATIILE UNOR BIZARERII: VOTUL DE DUMINICA – O AFACERE FRANCO-GERMANA

„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” Greu să nu îți vină în cap nemuritoarea butadă a genialului Mark Twain urmărind așa-zisa ”surpriză” furnizată de votul la europarlamentare. Atît doar că, în România, surprizele se produc exact cînd e nevoie maximă de ele, cu rigoare de-a dreptul matematică. A căuta explicații omenești într-o afacere electorală franco-germană înseamnă a nu înțelege nimic din marea politică.

În urmă cu vreo doi-trei ani, ambasadorul uitat de americani la București, Hans Klemm, aplauda absența din România a vocilor naționalist-eurosceptice care se ridicau tot mai vehement în Europa. Avea și motive să o facă. Peste tot, dar mai ales în Est, tot mai mulți politicieni curajoși denunțau sistemul uniunii cu două viteze, cu standarde duble și cu cetățeni de rang unu și doi, cu excepția României unde, de fapt, de la președinte la ultimul politician nu exista nici măcar o brumă de opinie proprie vizavi de funcționarea UE, necum atitudini dure eurosceptice.

De ce?

O explicație ar fi aceea că, la noi, politica a intrat, de mult și deplin, sub controlul serviciilor secrete, la rîndul lor încălecate de structuri externe.
Fără acordul lor, nu există nicio atitudine.
Un teren atît de gol a sfîrșit prin a îmbia, totuși, pe unii, așa se face că partide precum PSD și ALDE au îndrăznit să intre în corul criticilor europeni ai conducerii de la Bruxelles. La risc, ori pur și simplu neînțelegînd cum stau lucrurile în România.
S-au ars teribil.

Li s-a făcut o demonstrație de forță maximă, chiar dacă mijloacele au sfidat minimul bun simț și minima inteligență.
La cele mai neinteresante alegeri, pentru noi, au apărut ca din neant 3,2 milioane de alegători care pînă acum erau lipsă la apel.

Ne-am trezit cu 1,4 milioane de alegători pe liste suplimentare, de parcă în ziua respectivă respectivul număr de români ardea de dorul prezenței la urne, deși se afla cu treburi prin alte localități decît cea de baștină.
Am mai aflat de oameni care au stat și cîte zece ore în soare, la coadă la vot în diaspora. Acea diaspora care nu apucă, biata, să voteze indiferent cîte secții de vot i s-ar pune la dispoziție.

Rezultatul votului a consfințit un scor uriaș obținut de o alianță, USR-PLUS, care nu deține aleși locali, organizații județene, ba chiar membri, în ansamblu. PLUS declara, spre exemplu, înaintea alegerilor, un număr de 12.000 de membri. Le-ar mai fi trebuit încă 50% doar ca să acopere toate cele peste 18.000 de secții de vot. O alianță fără orientare doctrinară limpede, cu lideri șterși ori extrem de controversați prin prisma conexiunii cu serviciile secrete.

Dar care, iată, spulberă la vot, cu ajutorul unui segment nou-nouț de electorat, născut din spuma mării și venit în mod neașteptat la urne în pofida tuturor cercetărilor sociologice.
Despre PNL nu e cazul să discutăm, partidul a luat același procent ca și la precedentele alegeri, iar PSD aproape același număr de voturi ca în 2014.
În schimb, avem două partide, PMP și UDMR, victime sigure înaintea alegerilor, care au trecut pragul electoral în mod ”miraculos”.

PMP-ul lui Băsescu s-a tot deșirat de la înființare pînă aproape nu a mai rămas nimic din el, cu excepția unui cap de listă expirat și proaspăt trimis în judecată pentru colaborare cu Securitatea. Și a mai rămas amintirea dezvăluirilor din interior legate de modul în care serviciile secrete au băgat partidul în PE, în 2014, cu condiția promovării pe singurele două locuri eligibile a unor oameni ai sistemului. Iar serviciile se conformaseră rugăminții personale a lui Joseph Daul, liderul PPE și ocrotitorul lui Siegfried Mureșan.

Fără implicarea serviciilor, PMP nu trecea pragul nici acum cinci ani, cînd Băsescu încă era președinte, darmite acum, cînd a rămas o umbră.
De departe cel mai bizar caz e, însă, al UDMR.

Poate singurul care e punctat ca atare în presă, după alegeri, mai timid ori mai fățiș.
La 32% prezența la vot, în 2014, UDMR ia în jur de 6%. La 49% în 2019, tot așa. Cum e posibilă asemenea aberație, atît timp cît, se știe dintotdeauna, orice creștere a prezenței la vot afectează direct UDMR, partid regional?
Lumea observă acum, cu uluire, că UDMR a luat mai multe voturi decît la parlamentare, a luat în județe unde aproape nu există etnici maghiari și a reușit chiar să ia 926 de voturi într-un județ, Botoșani, unde există 14 etnici maghiari declarați, conform recensămîntului.

Demn de menționat că și Băsescu și Kelemen Hunor păreau extrem de siguri pe depășirea pragului mult înaintea centralizării voturilor. De unde atîta certitudine?
Explicația tuturor acestor mistere e simplă.
E suficient să privim tabloul european de după alegeri.
PNL, PMP și UDMR sunt membre ale PPE, partidul lui Merkel, și au adus cancelarului german o zestre de 14 europarlamentari. Mai în glumă, mai în serios, am spune că alți doi ar fi adus și PNTCD dacă ar fi candidat, fiind tot membru al PPE.

O zestre importantă, 8 oameni, aduce și PSD socialiștilor europeni, cei care își împart frățește, cu PPE, de ani de zile, hegemonia asupra Europei.
În fine, alți opt oameni aduce USR-PLUS în tabăra lui Emmanuel Macron, via ALDE, cărora e posibil să li se alăture și cei doi eurodeputați ai Pro România.
Niciun europarlamentar român nu merge către grupurile suveraniștilor, masiv reprezentate în noua componență a PE.
ALDE România, care ar fi putut face un asemenea pas, a furnizat încă o ”surpriză” a alegerilor, ratînd pragul electoral, deși toate sondajele o dădeau la 10-12% ori chiar mai multe procente.

Văzute de sus, alegerile de duminică se relevă a fi strict un război franco-german, iar noii eurodeputați români sunt, direct ori ba, oamenii lui Merkel ori ai lui Macron. Punct.

Iată ce spune un insider al PE, europarlamentarul PPE Traian Ungureanu, greu de bănuit, bunăoară a avea simpatii pesediste ori aldiste:

”Parlamentul European funcţionează, dar nu contează. E doar vitrina verbală organizată de structura fixă din spate, spre a face proba democraţiei în instituţiile europene. Aleşii dumneavoastră şi ai altora nu vor avea nici o putere într-un Parlament care decide ce a fost dinainte decis de birocraţia franco-germană a Comisiei Europene. Cei ce cred în continuare în paradisul lozincard al UE fie n-au de ales, fie n-au înţeles, fie n-au întîlnit realitatea dogmatică şi inepuizabilă a birocraţiei franco-germane. Şi poate e mai bine că n-au dat de ea. Căci, la sfîrşit, aşteaptă cianuros una şi aceeaşi concluzie: mai multă Europă, mai puţină democraţie! Europa pentru care au fost chemaţi la urne, pe fond de chiuituri progresiste, zeci de milioane de oameni nevinovaţi e tărîmul unui determinism strict şi pesimist. Comisia decide tot, sub supravegherea şi reglajul fin al marilor sacerdoţi inaccesibili – mereu germani sau francezi, mereu în Secretariatul Comisiei, al Parlamentului şi la vîrful Directoratelor. Aceste colosale bestii tehno-procedurale sînt motoarele şi instanţa ultimă ale Europei de aparentă vocaţie democratică. În rest, posturi, poziţii, oratori şi hîrtii fără urmări. Însumînd: Parlamentul European. Balsamul secret care asigură perpetuarea iluziei e un extract pe bază de oportunism. Nici unul din parlamentari nu va recunoaşte vreodată că joacă într-o farsă, mai ales dacă farsa e măgulitoare şi asigură reputaţia de binefăcător.”

Comisia decide tot, sub reglajul germanilor și al francezilor. O frază-cheie, care sintetizează perfect faptele.
Contează să fii într-una dintre tabere, altfel, pici între scaune, precum ALDE. Iar dacă ești prea mare ca să fii eliminat complet, cazul PSD, există alte metode. Cum ar fi cîțiva pumni în cap care să inducă schimbări de 180 de grade, peste noapte, în politica partidului.

Puterea votului onest continuă să rămînă o glumă proastă într-o țară ca România.
O țară în care apar sistematic pe liste 18,9 milioane de alegători, ceea ce ar însemna o populație totală de cca.23-24 de milioane de locuitori.

O țară în care alegerile sunt organizate, iar voturile filtrate, de servicii secrete militarizate, precum STS, care, de data asta, nici nu s-a mai obosit să simuleze o licitație pentru achiziția unui soft electoral, ci ne-a informat acum cîteva săptămîni, că se va folosi un soft creat de specialiștii AEP și ai STS. Unde oare au fost geniile IT ale STS la celelalte alegeri de pînă acum?

O țară în care cea mai mare parte a diasporei provine din bazinul electoral tradițional al PSD din Moldova ori Oltenia, oameni plecați la cules de căpșuni și la îngrijit bătrîni cu bani peste hotare, care devin peste noapte admiratori înrăiți ai PNL, PD ori USR-PLUS. Și care, în țară, erau mobilizați la vot de pesediști cu găleți de plastic și alte stimulente, dar peste granițe stau cu orele la secții, din spirit democratic, interesați profund de ce se întîmplă acolo unde nu se mai află.
O diaspora cu viziuni democratice, care însumează vreo 4-5 milioane de cetățeni, dintre care doar mai puțin de 700.000 și-au luat pașaportul CRDS, preferînd să voteze cu cărțile de identitate, pentru că locuiesc și lucrează, cel mai adesea, la negru.
Nu putem decît să încheiem reamintind spusele unui reputat comediant american, Lewis Black: ”De-a lungul vieții mele, am trecut de la Eisenhower la George W. Bush și de la John F. Kennedy la Al Gore. În ritmul ăsta, în cîțiva ani o să votăm legume”.

Ei și? Dacă e ordin de la Berlin/Paris/Bruxelles, cu plăcere. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Ilie Șerbănescu/ România Liberă

Unicitatea „europeană“ a României post-colonializare

Chiar dacă n-a participat la alegerile europarlamentare din România, nici chiar prin agenda dominată de înfruntările politice interne, UE le-a câștigat detașat.

Cei acuzați, indiferent dacă doar pe povești manipulatorii, că scot România din UE – respectiv PSD-ul și partenerul său de guvernare ALDE – au fost spulberați și trimiși la un sfert din opțiunile de vot. Cei care, dimpotrivă, au acuzat PSD-ul de „antieuropenism“, dându-se „europeni“ nevoie mare din convingere sau mai probabil la comenzi externe – respectiv președintele Iohannis, PNL, USR-PLUS, dar și minusculele și la limită partide ale lui Ponta și Băsescu – au preluat practic copleșitoarele trei pătrimi din configurația politică.

N-a contat nici că de fapt PSD n-a pus vreun moment în discuție apartenența României la UE sau măcar rânduielile care au făcut din aceasta o colonie în cadrul sistemului centru-periferie pe care-l constituie UE, nici că, prin îndepărtare de la proiectele inițiale, UE s-a transformat într-o structură colonială, nici că aceasta a luat tot României (și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională), nici că PSD a încercat să mărească salariile și pensiile oamenilor, cele mai mici din UE, pentru a le da un standard mai bun tocmai în UE! N-a contat decât diversiunea inoculată de o propagandă extrem de eficientă că PSD este „antieuropean“, antijustiție, „ciuma roșie“ și alte asemenea!

Iubirea de UE mai mare decât propriile salarii este o ciudățenie halucinantă. Părerea românilor despre UE este dată de suprapunerea acesteia, în mintea lor, cu ieșirea lor în lumea largă, la muncă, în călătorii, cu alte cuvinte în supraviețuire și în petrecerea timpului liber. Că UE a ajuns un bastion colonial, că are „două viteze“ (una a stăpânilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altor popoare (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pământuri) pur și simplu nu contează! Deocamdată, este important doar că UE înseamnă că pot părăsi România, unde nu mai au niciun rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun.

Iubirea de UE mai mare decât soarta propriilor salarii s-a manifestat impresionant într-un moment în care România era deja „cea mai colonie dintre toate coloniile“ din Est ale Vestului european. Transformare petrecută în vremea guvernărilor unora dintre „proeuropenii“ vocali actuali, dar, în cea mai mare parte, în vremea „antieruropeanului“ PSD, zis „ciuma roșie“! Și fapt remarcabil din punct de vedere istoric, intervenită într-un răstimp superscurt de numai 15 ani și, de subliniat, fără ocupație militară. Presiunile externe inimaginabile, îndeosebi prin FMI, Banca Mondială și guvernele occidentale pentru privatizări în cascadă, inclusiv nenecesare, și liberalizări fără temeiuri și condiții economice, precum și condiționările impuse pentru apartenența la NATO și UE (cedarea resurselor subsolului și utilităților publice, lichidarea sistemului bancar autohton, dezmembrarea sistemelor integrate de energie electrică și căi ferate etc.) au constituit piesele centrale ale colonializării rapide și totale. Dar, neîndoios, fără concursul trădător al clasei politice românești – probabil cel mai mare din istorie și cel mai substanțial din tot Centrul și Estul Europei – România nu devenea „cea mai colonie dintre toate coloniile est-europene“ practic doar într-un deceniu și jumătate. Marilor preluări externe efectuate sub guvernele pedeseriste/pesediste li s-au adăugat măsurile, dictate extern, luate de regimul Băsescu în perioada crizei de după 2008, care au imprimat o accelerație fără egal procesului. Practic, „antieuropeni“ n-au prea existat, iar „proeuropenii“ s-au călcat unii pe alții pe picioare de îmbulzeală ce era.

Un context nou se poate spune că a apărut în Europa Centrală și de Est, dar și pe plan european și internațional, din a doua jumătate a deceniului al doilea al anilor 2000. Mai multe țări central și est-europene au inaugurat măsuri și procese prin care să se opună colonializării, s-o blocheze și, pe cât posibil, să obțină recuperări. Au fost oprite practic, dacă nu chiar și oficial, privatizările, au fost stopate preluările străine de active strategice și au fost interzise pur și simplu în sectoare monopoliste cum ar fi utilitățile publice, au fost folosite orice oportunități de reluare a controlului asupra unor active din domeniile exploatării resurselor și distribuțiilor de energie. Viza tuturor acestora precum și a multor altor măsuri este întărirea statului, singurul care se poate lupta cu transnaționalele, precum și, pe cât posibil, sprijinirea capitalului autohton. Foarte important, încă din perioada crizei de după 2008, au fost utilizate ezitările corifeilor de pe la Washington sau de pe la Bruxelles, precum și controversele dintre aceștia pentru a înscrie măcar câte un punct în promovarea unui interes propriu. O singură excepție există: România! Și iarăși în România n-au existat „antieuropeni“! Ci, din păcate doar „proeuropeni“ care au pus România pe tavă, la dispoziția UE! De acum, din a doua etapă a colonialismului vest-european în Centrul și Estul Europei, România se poate spune că face figură unică de atâta „europenism“ generalizat. Și, în această privință, concursul trădător al clasei politice românești este total! Și special, prin unicitatea sa! Iată prin ce se distinge:

– Întreaga clasă politică românească, indiferent de ce parte a baricadei se află, este unită în cuget și simțiri în a nici nu recunoaște cumva statutul de colonie al României, darămite de a pune în discuție acest statut. În asemenea condiții, chiar dacă se vizează – deși nu prea se vizează! – a se corecta vreun efect al rânduielilor coloniale actuale din România, orice efort este inutil, întrucât fără atacarea cauzelor totul este degeaba.

– Nu cumva întărirea, ci, dimpotrivă, distrugerea statului este în continuare urmărită (nici practic și, ce să mai vorbim, oficial, privatizările n-au fost stopate; în mod elucubrant, singura strategie existentă prin ministere și întreprinderi de stat este privatizarea; pentru întreprinderile de stat nu există nici măcar legi care să le permită preluări de pe piață în vederea extinderii activității în țară sau în străinătate).

– În mod incalificabil, privatizarea continuă, dar nu pe banii privaților, ci pe banii contribuabililor (cum se întâmplă în sistemul de sănătate, unde banii culeși de stat din contribuțiile pentru sănătate finanțează dezvoltarea structurilor private).

– În mod aproape halucinant, nu se instituie reglementări pentru protejarea domeniilor și sectoarelor strategice, atâtea câte au mai rămas (resurse ale subsolului on-shore și off-shore, hidrocentrale, păduri, pământuri agricole), evident pentru a le lăsa cel puțin potențial la dispoziția capitalului străin.

– Vulnerabilizarea până la pericol de dispariție a ultimelor active importante ale statului român prin aruncarea lor pe piață, fără vreo protecție, sub forma unui fond zis suveran de dezvoltare și investiții, care, în bătaia fluxurilor internaționale de capitaluri, poate ajunge, în numai câțiva ani, la străini, urmând a avea soarta Fondului Proprietatea, cea mai mare rușine a capitalismului românesc și, prin implicarea străină, a capitalismului internațional contemporan.

– Aservirea către capitalul străin îmbracă forme dramatice: mascarada impozitării profitului, ce permite capitalului străin să externalizeze fără fiscalizare 85-90% din profiturile efectiv realizate; politica de cadouri peste cadouri oferite capitalului străin, prin așa-numita „relaxare fiscală“.

– Aducerea costului statal pentru capitalul străin care acționează pe teritoriul țării la nivel de… paradis fiscal.

– Premiera istorică europeană a deresponsabilizării sociale totale a capitalului prin așezarea contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate integral în cârca angajatului.

– Oprimarea capitalului autohton; ANAF face pe leul doar cu firmele românești, fără nici măcar a călca pragul celor străine, iar DNA nu descoperă decât hoți și corupți români, străinii fiind bibelou de porțelan de neatins; așa-numita sprijinire a IMM-urilor românești este o minciună sfruntată.

– Prezentarea celei mai mari tragedii a poporului român – bejenia a 4-5 milioane de oameni în vârstă de maximă potență de muncă – precum o investiție!

– Siluirea fiscalității, care cere de la fiscalitate ceea ce aceasta nu poate da și care, prin așa-numita „relaxare fiscală“, aduce statul român în fundul gol, în incapacitate de a mai face ceva, oricum nu investiții, în condițiile în care nu are baza minimă constituită nici în infrastructură, nici în ocrotirea sănătății și educație.

Subliniem, încă o dată, toate acestea pe vremea „antieuropeanului“ PSD, zis și „ciuma roșie“! Vă dați seama ce va urma pe vremea „proeuropenilor“ Iohannis, PNL, USR-PLUS (Cioloș), ProRomânia (Ponta), PMP (Băsescu)?!

Cornel Nistorescu/ Cotidianul:

Multinaționalele l-au pedepsit pe Dragnea

PSD-ul a jucat orbește o carte. S-a pus cu multinaționalele și s-a ars. Liviu Dragnea a procedat la fel. Și a fost condamnat și încarcerat. Iar partidul care nu există, și despre care trei sferturi din România n-a auzit deși face zgomot cam de multă vreme, a fost gonflat pe Facebook și transformat în cîștigătorul zilei.

Adică USR-PLUS a crescut ca ciuperca pe bălegar. Ai zice că se schimbă țara și vine la putere tînăra generație. Vine pe dracu! La putere vine, dar de schimbat nu schimbă nimic pentru că în materie de performanțe administrative, de proiecte și de experiențe, gruparea cu pretenții salvatoare este nulă. Cum nulă este și în materie de dragoste față de țară. Cînd îi întrebi de patriotism, îți răspund cu „cei-i aia?”

Ce s-a lucrat în aproape doi ani de zile cu #rezist și cu # declic și cu Piața Victoriei s-a încheiat cu succes. Dragnea a fost condamnat și PSD-ul a fost pus cu botul pe labe. Dacă nu este atent, acest partid se poate face praf și pulbere. Mai ales dacă este plin de oportunuști, acoperiți și de profitori care să trădeze. Și s-a ras. Nu mai rămîne decît o vagă „urmă” de dînsul. Dacă se strînge, s-ar putea să treacă peste acest mare hop și să supraviețuiască. Iar URS-ul și PNL-ul vor arăta ce pot. Abia atunci ne vom dumiri.

Geaba se umflă unii în pene și își arogă victoria! Ambasadorul Danemarcei în Romania a fost principalul profet al alegerilor. A zis „Va fi o duminică fierbinte. Și după? Posibil să fie mai răcoare”.

Probabil că ambasadorul micuței țări nordice știa el ce știa. După cum extazul Monicăi Macovei tot cu o zicală dubioasă se încheie.”Victorie a Românilor și a Europei”. Adică spune adevărul. Sunt convins că se referă și la europarlamentare și la condamnarea lui Dragnea.

De ce cred eu că înfundarea lui Liviu Dragnea și demolarea PSD-ului este o operațiune organizată și nu o dispută politică pentru binele României? Pentru că multe acuze erau aduse de-a proasta, fără cap și fără coadă și, mai ales, fără dovezi. Doar înjurături, pamflate și panseuri a la Dogoiu și SRI. Toată campania s-a redus la înjurături pe net, la panseuri și la strigături. Ce s-a încheiat luni nu a fost un proces penal, ci un spectacol în care publicul a fost excitat si împins să ceară o execuție. Iar judecătorii s-au conformat.

De ce nu s-a ridicat nimeni din presă și din PSD să inventarieze numărul proștilor și al incompetenților promovați de Liviu Dragnea? Ar fi rezultat o listă lungă și ar fi avut greuteatea unor argumente pentru care putea fi debarcat din fruntea PSD-ului. Chiar și pentru acest război cu multinaționalele putea fi tras la răspundere, chit că ideea nu-i aparține. Este opera fără cap a creierului economic al PSD, adică a lui Darius Vâlcov. Dacă partidul său și opoziția l-ar fi taxat serios pentru improvizațiile financiare și economice, PSD-ul n-ar fi pierdut atît de multe procente. A fost aplicată cu vîrf și îndesat o metodă a victimizării, a demonizării, în stilul acuzațiilor isterice, care nu mai cer argumente și probe, ci numai execuții. Și a ținut. Liviu Dragnea a devenit inamicul României, iar PSD-ul pericolul principal al democrației și al dezvoltării. Ceea ce nu prea este, oricît se forțează unii să mă convingă.

Povestea a prins, a întărîtat lumea și acum suntem în situația de a vedea ce-am făcut.

Anghel Buturugă

Cine va fi următorul dușman al poporului?

Mecanismul care generează mobilizare la vot și consens majoritar politic în România a fost unul clădit pe demonizarea liderului, a partidului și a categoriei sociale care are opțiuni greșite. Oamenii au fost scoși la vot pe baza alimentării unei frustrări sociale canalizate către „hoți”. Depozitul de resentiment și invidie este produs mai degrabă de un sentiment de genul „vreau mai mult, dar nu am cum pentru că fură ăștia”. Sigur că viața este grea de la noi în mod obiectiv, fiind specifică statutului de periferie pe care-l avem, însă furia populară a fost direcționată eficient către o grupare politică transformată imagistic în PCR-ul ceaușist.

Acum, însă, că „revoluția” a reușit din nou, se pune o întrebare simplă: cine va fi următorul dușman al poporului? „Dictatorul” a căzut, probabil va merge la pușcărie, PCR-ul diminuat și docilizat, cel mai probabil preluat de „reformiști” de tip Ponta, cu o agendă pe măsură, menșevicii și bolșevicii devin principalii pretendenți la putere. Așadar, următoarea problemă se pune: cum va fi asigurat consensul dacă dușmanul poporului, colectiv și individual, nu mai este vizibil, ca să capteze mânia?

Pentru că mânie va fi, mai devreme sau mai târziu. Guvernarea de „dreapta” nu va fi în stare să producă niciun bine în România și metrul de autostradă va fi la fel de scurt și peste câțiva ani. În cel mai bun caz vom plăti facturi mai scumpe și vom „beneficia” de servicii private extinse în tot mai multe servicii astăzi încă publice sau subvenționate. Dar asta nu durează la nesfârșit. O criză similară cu cea din 2009 va urma și știm ce măsuri va lua „dreapta” la noi.

Așadar, efervescența de astăzi se va acri, iar marii manipulatori ai afectelor naționale vor trebui să inventeze noi ținte ale furiei sociale.

Cum, însă, roata s-a inventat demult, probabil se va aplica și la noi rețeta din alte părți și se vor relua good old habits din fosta guvernare de „dreapta”. transferarea antagonizărilor și polarizării sociale către alte subiecte și segmente sociale și, mai ales, strategia divide et impera la firului ierbii. Oricum ele erau deja prezente în imaginarul antipesedist, însă mai mult ca atribute. Naționalistul, euroscepticul, religiosul, iar pe plan social, medicul, profesorul, și cine știe ce alt bugetar sunt candidații previzibili. La urma urmei, au rămas privatizări nefinalizate din mandatul lui Băsescu și încă sunt mentalități regretabile care pun în primejdie siguranța națională, nu? Din atribute ale PSD, toate acestea vor fi transformate în ținte și vinovați de serviciu pentru a direcționa, iar și iar, furia socială, către altceva decât către meta-corupții și meta-mafioții străjuiți de câinii de pază ai inteligentsiei sicofante și pentru a avansa agenda „reformelor”.

Concretizând, preconizez, în linii mari, un scenariu în care oamenilor li se va spune că nu o duc bine din cauza BOR, căci ierarhii sunt corupți și trăiesc în lux, iar „afacerea” lor nu este impozitată de stat. Oamenilor li se va spune că trăiesc rău pentru că nu există mariaje gay și pentru că asta ne face să fim în pericol de a ieși din UE. Li se va spune că orice punere în discuție a repartizării beneficiilor în societate și orice discurs despre resursele noastre este ceaușism pășunist. Li se va spune că o duc rău cu sănătatea din cauza spitalelor de stat, că copiii lor se droghează din cauza școlilor de stat etc.

Dintre toate țintele, Biserica este cea mai vulnerabilă, pentru că e cea mai prezentă, vizibilă, „încarnată”. Sunt cel mai ușor de arătat cu degetul mașinile, ornamentele, banii „pe care nu plătesc impozite”, spre deosebire de noi, oamenii de rând, care ne chinuim să fim la zi. Asta deja se întâmplă de ani de zile și vedem că are efecte o astfel de cultivare programatică. Plus că e anacronică, ortodoxă, lucru care ne așează civilizațional în Răsăritul European și lângă ruși – păcat de moarte în noua mtiologie națională.

Nu am făcut aceste observații plecând de la premisa unui plan deliberat. Pur și simplu observ cum se manufacturează consensul majoritar necesar menținerii sistemului de putere actual: prin anatagonizări în societate, demonizări, hiperbolizări ale dușmanilor. Cine crede că acest mecanism a fost inventat doar pentru Dragnea este un naiv.

Cine va fi următorul dușman al poporului? Poate că răspunsul scurt este că mâine îți va veni și ție rândul, într-o formă sau alta.

Trei dintr-o lovitură. Și mai urmează

Prin euroalegeri, referendum și condamnarea lui Dragnea, „ei” au atins trei obiective foarte importante:

1. Au dat din drum PSD-ul și liderul puternic al acestui partid. Din varii motive pe care nu le mai reiau aici, PSD îi încurca pur și simplu pentru că exista și încă în acea formă retrogradă social vorbind. Un PSD mare, care se apăra, care emitea pretenții de control local și de nesupunere, era ceva intolerabil. Pentru mulți ani de aici înainte sau pentru totdeauna, PSD e diminuat, pus cu botul pe labe, docilizat.

2. Au îngropat orice tendință de suveranism și localism. PSDragnea s-a apărat glisând către forme indecise și neperseverente de ceva ce seamănă a suveranism. Logica hiperbolizării discursului PSDragnea, care a făcut din nuanțe și critici minore ditamai Roexitul și ditamai „ieșirea din UE”, a avut acest sens de a alipi acestui Dragnea condamnat cu executare și demonizat discursul de tip suveranist. Cred că vor trebui ani până când un astfel de discurs ar mai putea avea ceva rezonanță dincolo de câteva buzunare sociale.

3. Au îngropat orice tentativă de reglare a măciucii DNA+Servicii. Toate discuțiile despre protocoale, abuzuri, spectacole ale cătușelor, arestări și condamnări grosier politizate, demonstrative, sunt acum anulate. Secția care o investighează pe Kovesi va fi desființată. Probabil execuțiile vor fi reluate cu pofta fiarei care s-a întărâtat când cineva a încercat să-i pună zgarda.

De aceea condamnarea lui Dragnea trebuia să fie atât de sfidător explicit politică (în sensul larg al cuvântului, adică demonstrativă, cu rațiuni care nu sunt intrinseci faptelor judecate și actului de justiție în sine). Au construit un om de paie și o cetate din chirpici, pe care le-au „cucerit”, ars, iar acum aruncă cenușa în vânt și ară terenul ca nimic să nu mai aducă aminte de Cartagina.

Complicii

Hiperbolizarea lui Dragnea continua. Executarea lui trebuie sa devina o borna in memoria sociala, un monument al abominatiei politice pentru care trebuie sa te simti intotdeauna vinovat, intotdeauna complice, chiar daca esti un simplu cetatean care ai votat. Nu doar PSD-ul trebuie sa plateasca, ci si presa si cetatenii obsnuiti. Trebuie creata vinovatia perena. Securistii au preluat instrumentarul holocaustului pentru a maximiza castigurile politice si sociale ale revolutiei antipesede. De fapt, asa au procedat si comunistii in 48. Dupa ce au executat criminalii de razboi, au trecut la executarea partidelor istorice aratandu-le cu degetul pentru “complicitate”.

Dogioiu:

“Si nu in ultimul rand, o responsabilitate poarta cei care s-au lasat pacaliti si l-au votat. Atunci cand iti dai votul, indiferent daca esti sarac sau bogat, orasean sau satean, trebuie sa gandesti cu mintea ta pornind de la premisa ca nimic nu e gratis si ca ploaia cu carnati nu exista.

Daca iti vinzi votul pe o iluzie, o punga sau o galeata nu poti astepta sa traiesti mai bine. Vei trai mai bine in functie de cata ratiune si demnitate investesti in propriul vot.

Lectia lui Dragnea abia incepe. Drumul lui politic s-a sfarsit. Singur, la Rahova, in timp ce la partid deja incepea impartirea puterii. El trebuie uitat ca persoana. Sa-i fie executarea usoara! Dar lectia acestei epoci, asemeni lectiei lui Ceausescu, nu trebuie in veci uitata.

Pentru ca Romania a fost la un pas de dezastru. Un singur pas. Acolo unde o noua suma de vinovatii si complicitati ar putea sa o aduca din nou daca vom uita si ierta prea repede.”

Alina Mungiu-Pippidi/ România Curată

Statul de drept ca soluție imorală

S-a făcut în sfârșit dreptate.

Și chiar cu ocazia alegerilor europarlamentare.

Numitul Dragnea a fost condamnat și prompt arestat chiar în vremea dictatorului Dragnea, pentru o afacere de slujbe la stat fictive în valoare totală a prejudiciului de 8000 de euro (demult returnați) la o direcție subordonată Consiliului Județean Teleorman (cel mai sărac județ din Europa). Trei ani și jumătate, nu e glumă, că românii au un stat de drept, nu ca francezii, unde Marine Le Pen, pentru exact aceeași problemă, va da înapoi 300.000 de euro Parlamentului European, unde se va și instala în triumf după ce a ieșit înaintea compatriotului ei, președintele Macron, tot la alegerile astea. Nici nu se pune problema de vreo acțiune în justiție la Marine. Cum nici Partidul Libertății (din Austria) nu are vreo problemă penală, decât că se caută cine e criminalul care l-a înregistrat pe șeful său (ministru de Interne) în timp ce promitea contracte publice unor ruși pentru bani la partid. Nimeni nu își pune întrebarea de ce s-ar promite contracte publice cuiva dacă nu există deja un mecanism preferențial de distribuire. Nu, nu, astea există numai în Teleorman.

Cu alte cuvinte, noroc cu noi că am intrat în UE că are UE pe cine curăța – pe bișnițarii noștri de provincie, o amenințare la adresa statului de drept european.

Dar dacă pe plan comparativ european victoria contra crimei lui Dragnea de acum zece ani nu pare tocmai spectaculoasă, la scară națională nimeni nu poate contesta că s-a făcut dreptate.

Județul Teleorman e sărac, iar orfanii sărăciți acum zece ani de cei opt mii de euro, care altfel ajungeau la niște persoane devotate și iubitoare de orfani sunt simbolic mult mai importanți decât milioanele de copii furați de peste tot prin licențele supraevaluate Microsoft. Dl. Florică, omul cu șpăgile, își duce copiii la o școală trendy din București arborând în fiecare sezon o mașină nouă din clasa de lux – e clar că e un iubitor de copii. Dintre complicii de la Microsoft nu a fost condamnat nimeni. Miniștrii care au semnat ca primarii (în cel mai bun caz) sunt miniștri sau moralizatori ai neamului. I-am scris lui Augustin Lazăr, un pensionar victimă a dlui Dragnea, și mi-a răspuns după ce a studiat problema vreun an că nu, nu se poate prelungi investigația.

Listele învingătorilor, desigur, nu au hoți de orfani din ăștia ca dl. Dragnea. Conțin doar oameni care fac bine la copii, mai ales propriilor lor copii, ca dl. Vasile Blaga sau dnul primar de Alba, Mircea Hava. Click aici pentru lista neagră a candidaților PNL la europarlamentare.

Nici nu conțin fraieri care să nu fie achitați în ultimă instanță după ce primele i-au condamnat: noii noștri europarlamentari, ca dnii Falcă sau Blaga, sunt un exemplu pentru felul în care Înalta Curte restabilește statul de drept după ce DNA și cele inferioare au crezut că sunt de capul lor. Că peste toate există servicii secrete (mai multe decât avea Carol al II-lea pe timpul dictaturii regale, doar cinci), și un șef al statului căruia îi sunt (aproape toate) subordonate, este, de asemenea, pozitiv: are cine să-i apere pe orfani.

Chiar dacă ne pregătim de o soluție imorală cu Victor Ponta și Traian Băsescu, ne consolăm cu ideea că putem oricând rezolva cu imoralitatea mai încolo, ca atunci când l-am băgat pe Voiculescu la pușcărie după ce am făcut o majoritate cu el, pentru o faptă care preceda cu mult alianța, ca și ruptura… Ce bine că noi, românii, avem întotdeauna câte un stat de drept ca să corectăm soluțiile imorale pe care crudul nostru destin ne obligă să le tot alegem și nu e grozav că Europa are în sfârșit, cu propriul ei concurs, un asemenea model de stat de drept ca al nostru? Să ne bucurăm, de asemenea, că atâția oameni sărbătoresc triumful statului de drept fără să se uite la amănunte și fără să se întrebe când o să le vină rândul.

Gandul.info/ Ion Cristoiu:

Prin Bucătăreasa de Videle, PSD a fost predat la cheie Coaliţiei SRI-SIE

„Rămînerea la Guvernare are drept condiţie predarea PSD Coaliţiei SRI- SIE. Cu Viorica Dăncilă premier, PSD riscă să devină din partid urît, partid ridicol”, spune jurnalistul Ion Cristoiu, într-un editorial critic a ceea ce s-a întâmplat la votul din 26 mai şi imediat după în PSD.

În două comentarii consacrate scrutinului din 26 mai 2018 (asemenea altor analişti nu iau în seamă pîrţul lui Klaus Iohannis botezat, ca să pară parfum scump, Referendum!), am atras atenţia asupra marii Diversiuni constînd în raportarea scorului PSD de acum la cel obţinut la europarlamentarele din 2014 şi nu la parlamentarele din 2016.

Europarlamentare din 2014 au fost pentru electoratul român Europarlamentarele. Au venit la vot cei scoşi din case de structurile din teritoriu ale partidelor. Miză au avut alegerile doar în cazul PNL. Printr-o ciudată atunci (azi explicabilă, după ce-am văzut retragerea la pensie a lui Crin Antonescu) a lui Crin Antonescu, PNL şi-a stabilit un scor. Ştia Crin Antonescu încă de pe atunci, înainte de scrutin, că trebuie să se retragă în favoarea lui Klaus Iohannis? Cred că ştia. Ştia chiar din februarie 2013 cînd l-a aburcat pe incolorul primar de oraş provincial în jilţul de prim vicepreşedinte al partidului.

Pe 26 mai 2019 au avut loc europarlamentare identificate de electorat drept alegeri parlamentare anticipate.

Semnalam această schimbare de esenţă cu mult timp înainte de scrutin, după ce PNL l-a adus pe Rareş Bogdan, nu atît de cap de listă, cît mai ales de lider al PNL, în defavoarea hazliului Ludovic Orban.

Semnalam atunci, joi, 18 aprilie 2019, în comentariul chiar aşa intitulat – Opţiunea strategică a PNL: Transformarea europarlamentarelor în alegeri parlamentare anticipate – că PSD ar trebui să ţină cont de această schimbare şi să-şi asume sloganul: Veniţi la vot că ăştia vor să ne dea jos!

PSD n-a băgat de seamă această schimbare. N-a observat că pe 25 aprilie 2019, în Joia Mare, Mesajul public al lui Klaus Iohannis a transformat Referendumul într-un Referendum anti-PSD.

Aducerea lui Rareş Bogdan la PNL, declaraţiile liderilor PNL şi ale lui Klaus Iohannis, campaniile pe social media, hărţuirea liderilor PSD prin Bucureşti şi prin ţară erau semnale confirmate de sondajele de opinie.

În comentariul din 18 aprilie 2019, invocam un sondaj amplu, tocmai atunci primit de mine, care spunea clar că 70% dintre intervievaţi considerau europarlamentarele ca importante. 60% dintre cei care le considerau importante susţineau că sunt aşa pentru ca să se schimbe situaţia din ţară.

Am invocat acest sondaj în scris şi la televiziuni. Am fost privit cu surîsuri ironice. Toată presa pro-PSD se baza pe sondajele de casă ale partidului. Mai puţin de 35% PSD nu ia. La vot vor veni puţini români.

Am în faţă rezultatele europarlamentarelor din 26 mai 2019:
PNL – 27%, PSD – 22,53%, USR+PLUS – 22,32%, Pro România – 6,45%, PMP – 5,76%, UDMR – 5,26%.
Aşadar, PSD, 23% iar Forţele anti-PSD, 67% (am trecut şi UDMR printre forţele anti-PSD, deoarece Uniunea a supravieţuit electoral după ce a denunţat acordul cu PSD).

Parlamentarele din 2016 au stat şi ele sub semnul confruntării PSD anti-PSD.
Scorul a fost acesta: PSD – 45%, PNL, 20%, USR, 9%, UDMR, 6%, ALDE, 5%, PMP 5%.
56% pro PSD, prin includerea UDMR de atunci între forţele ProPSD.

Spuneam mai sus, europarlamentarele au fost practic parlamentare anticipate.

Am greşit.
Europarlamentarele au fost un Referendum contra-PSD.
Rezultatul nu se traduce direct în aritmetica parlamentară. Dacă ne gîndim însă la:

Raportul zdrobitor în favoarea forţelor anti-PSD;
Saltul în prezenţă determinat nu de creşterea interesului pentru europarlamentare, ci de sloganul Ieşiţi la vot/Să dăm PSD-ului peste bot;
Pierderea de către PSD a peste un milion de votanţi în cei doi ani de Guvernare;
Tensiunea neobişnuită din campanie şi din ziua votului generată de strigătul: Patria e în primejdie! PSD poate cîştiga alegerile acestea!

Concluzia e clară:
Pe 26 mai 2019 n-au fost nici europarlamentare, nici parlamentare.
A fost un Referendum cu întrebarea nepusă pe buletine:
Trebuie să plece PSD de la putere?!

În aceste condiţii, încă de duminică seara, PSD trebuia să anunţe, prin Liviu Dragnea, retragerea de la Guvernare.
Atît pentru că un partid nu mai poate guverna împotriva unei ţări, cît şi pentru că rezultatul scrutinului îşi are cauza în slăbiciuni uriaşe ale PSD.
Pentru ca PSD să-şi revină trebuie să treacă în Opoziţie.
Şi aici, în Opoziţie, să purceadă la o reformă profundă a partidului, amînată de ani întregi pe fondul slăbiciunilor manifestate de partidele de dreapta.

Scrutinul de duminică a arătat că PSD e un uriaş cu picioare de lut.
La prima confruntare cu o prezenţă însemnată, e spulberat.
Plecare de la Guvernare era consecinţa logică a unei percepţii.
Ea trebuia urmată de o analiză nemiloasă a cauzelor, a eşecului.

Ce face însă PSD?
În locul unei analize, CExN optează pentru cîteva soluţii aiuritoare:
Predarea puterii totale Vioricăi Dăncilă, Bucătăreasa de la Videle.
Viorica Dăncilă a fost depăşită de funcţia de premier.
Ar fi fost depăşită şi dacă ar fi primit funcţia de secretară cu cafelele a premierului.
Să-i dai şi povara PSD, a unui Partid în degringoladă, presupune o uriaşă iresponsabilitate.

De ceva timp Viorica Dăncilă nu-şi aparţine.
Recrutată de Sistem prin exploatarea slăbiciunii numită Complexe (sînteţi deşteaptă, sînteţi bella, vă stă bine cu noua coafură, aveţi picioare de gazelă), ea ştia de condamnarea lui Liviu Dragnea şi, în consecinţă, îndrumată de ofiţerul de caz, s-a distanţat nu numai de Liviu Dragnea, dar şi de politica PSD de doi ani în domeniul Justiţiei.

Primele măsuri impuse de Viorica Dăncilă după executarea lui Dragnea au constat, toate, în Predarea PSD Coaliţiei SRI – SIE.
Cele două Servicii duşmane de moarte s-au coalizat ca şi în 2015, după Diversiunea Colectiv, şi au pus din nou mîna pe putere.
De data asta nu prin intermediul Guvernului tehnocrat, ci prin intermediul Guvernului PSD.
Unul dintre semne a constat în desemnarea lui Marcel Ciolacu drept candidat la preşedinţia Camerei.
Cînd spui Ciolacu, spui SIE.

Faţă de Justiţie PSD-ul Bucătăresei de la Videle se întrece cu USR în privinţa slugărniciei.
Schimbarea la faţă de Sistem e vizibilă şi în aducerea în partid a Puciştilor. Aceştia, în frunte cu Gabriela Firea şi Paul Stănescu, l-au atacat pe Liviu Dragnea pe motiv că PSD s-a ocupat prea mult de justiţie.
Nici Puciştii nu erau de capul lor.
Au fost aduşi acum în PSD pentru a întări Divizia SRI-SIE (cele două instituţii duşmane şi-au dat mîna împotriva PSD) din conducerea PSD.

De ce au acceptat baronii PSD predarea Puterii în mîinile Bucătăresei de la Videle?
Pentru că o consideră suficient de proastă, pentru că sub pretextul interimatului, să conducă ei partidul.

De ce au acceptat predarea în mîinile Sistemului?
Din iluzia nutrită şi de Liviu Dragnea.
Dacă fac frumos pe lîngă Cracul Binomului, vor putea fura mai departe fără a fi atinşi de Binom nici măcar cu o adiere.
Nu întîmplător, cei mai cu gură mare împotriva lui Liviu Dragnea căzutul au fost baroni locali corupţi pe faţă precum Robert Negoiţă.

Cauzele dezastrului suferit de PSD sunt multe şi complexe.
Mă voi mulţumi aici să evidenţiez doar una:
În comentariul din 18 aprilie 2019 semnalam că sondajul naţional evidenţa drept principal reproş adus PSD:
Promovarea incompetenţilor.

Furia cu care tinerii au venit la vot pentru a da una peste bot PSD îşi are explicaţia în incredibilul protocol al incompetenţilor promovaţi de Liviu Dragnea în funcţii guvernamentale.
Locul întîi între aceşti incompenteţi îl ocupă Viorica Dăncilă.
În discuţiile mele cu PSD-iştii, ori de cîte ori a venit vorba de Viorica Dăncilă, am simţit imediat jena de a fi PSD-ist cu un asemenea premier.
Nici un alt promovat de Liviu Dragnea n-a făcut mai mult rău PSD decît Viorica Dăncilă.

Postul de premier în postdecembrism a fost totdeauna unul de mare vizibilitate.
Nicicînd după 1990, la Palatul Victoria n-a fost un premier despre care putem spune că ar putea fi orice:
Bucătăreasă, mămăică, împletitoare de ciorapi de lînă, bonă la nepoţei, tăietoare de bilete la intrarea în băile publice, chelăreasă, numai premier nu.

Dacă liderii PSD ar fi făcut o minimă analiză a eşecului, ar fi impus retragerea PSD de la Guvernare.
Din trei motive cel puţin:

Nu se poate guverna o ţară care tocmai a votat plecarea ta de la Putere.
Rămînerea la Guvernare are drept condiţie predarea PSD Coaliţiei SRI- SIE.
Cu Viorica Dăncilă premier, PSD riscă să devină din partid urît, partid ridicol.

Şi în România băşcăliei, nimic nu omoară mai mult decît ridicolul.

N.B. Aceeaşi Coaliţie SRI – SIE au pus la cale şi scenariul cu forţarea demisiei lui Traian Băsescu. CNSAS a trimis la Curtea de Apel dosarul Traian Băsescu abia acum, după ce PMP a adus PPE votanţi în Parlamentul European. După ce Maurul şi-a făcut datoria, trebuie forţat să demisioneze din postul de europarlamentar.

Gabriel Popa:

Cum să tratezi răceala cu ciumă. Din cea cu adevărat roșie, corectă politic și neobolșevică

Frustrarea acumulată de o mare parte a populației e ușor de canalizat de partidele extremiste, într-o democrație. Extremiștii vin și dau un cadru frustrării – ceva extrem de simplu, radical, și tocmai de aceea ușor de prizat la mulțimi.

Am văzut acest lucru atunci când Corneliu Vadim Tudor a canalizat frustrarea oamenilor și a câștigat 28% din voturi în primul tur al prezidențialelor din 2000. PRM trecea atunci drept partidul anti-sistem și lua, în același an, 26,43% din voturi la parlamentare. Promisiunea lor principală? Lupta ANTI-CORUPȚIE, și faptul că îi vor băga pe corupți la închisoare în prima zi când vor veni la guvernare. Și/sau îi vor executa pe corupți pe stadioane, pe punctul de la 11 metri.

Am văzut din nou acest lucru atunci când Partidul Poporului Dan Diaconescu a ocupat locul al treilea la legislativele din 2012, cu aproape 15 la sută din voturi. PPDD trecea atunci drept partidul anti-sistem și promitea să îi trimită pe corupți la închisoare și să construiască închisori speciale pentru hoți și corupți.

Vedem din nou acest lucru la aceste europarlamentare, când PLUSR se plasează pe un uimitor (chiar și pentru ei) loc al doilea, cu 23% din voturi. PLUSR trece acum drept partidul anti-sistem și promite să îi trimită pe corupți la închisoare, din prima zi când vor veni la guvernare.

Discursul e la fel de simplu și de gol pe dinafară, și de rău-augur pentru democrație, libertate, pace socială pe dinăuntru. Toate trei partidele se pretindeau „de dreapta”. Dar există și două diferențe. În primele două cazuri, partidele anti-sistem erau vag naționaliste, în timp ce în al treilea caz partidul anti-sistem este globalist. În primele două cazuri, „lumea educată” strâmba din nas și critica, măcar din vârful buzelor, partidele anti-sistem, deoarece acestea ar fi fost extremiste. În al treilea caz, deoarece acum partidul anti-sistem e globalist, lumea educată a sărit, cu cățel cu purcel, în barca partidului la fel de EXTREMIST. Și strigă, cu mult entuziasm, lozinci stupid-obscene care ar face orice copil cu cei șapte ani de acasă să roșească.

Și cel puțin parțial, ceea ce spun extremiștii chiar poate să fie adevărat. Numai că soluția lor este din categoria: să tratăm răceala cu ciumă. În acest caz, din aia cu adevărat roșie, corect politică, neobolșevică. De câte ori o societate a votat și a legitimat extremiștii, a dat-o direct din lac în puț.

Dan Diaconu:

Am crezut până-n ultimul moment că vom reuși evitarea scenariului extern, am crezut că, în ciuda manipulării uriașe, va exista o doză de bun simț care va vota în cunoștință de cauză. Din păcate m-am înșelat sau, mai bine spus, m-am auto-iluzionat. Și asta până-n ultima clipă. Aiurea. Forțele imbecilității sunt mult prea puternice.

A fi tefelist înseamnă a trăi într-o perpetuă disonanță cognitivă. Te opui tăierilor de păduri, dar urli când auzi că cineva s-ar atinge de interesele drujbarilor austrieci din România. Te plângi că n-ai autostrăzi, dar îi aplauză p-ăia care nu vor să construiască un metru de autostradă care să unească România. Te plângi că nu merg serviciile publice, dar dacă se răstește cineva la multinaționale pentru că nu-și plătesc obligațiile la stat iei foc. În mare ăsta e electoratul. Ce naiba poți face cu el? Absolut nimic, doar să constați și să nu te mai miri când vezi câți nevrotici pedalează în jurul tău.

S-a spus că a fost un vot al urii. Greșit! A fost un vot al minciunii, al manipulării grosolane, al post-adevărului. La prezidențiale a câștigat „Puie Monta”, acum a venit la putere „M… PSD”. Trebuie să fii extrem de rafinat astfel încât să votezi mânat de-acest principiu. Și nu doar o singură dată, ci-n mod repetat.

Dacă te bucuri că și-a luat-o „Dracnea”, ești prost. Pentru că, în fapt, nu și-a luat-o el, ci ți-ai luat-o chiar tu. Dragnea e un pion pe tabla de șah a puterii, desigur unul ceva mai impertinent care s-a gândit că ar putea juca rol de nebun sau chiar de regină. S-a gândit că are o extrem de mare flexibilitate, că poate ataca diagonal ca nebunul și, la urma urmei, mișcându-se atât vertical cât și diagonal e una dintre cele mai bune piese. A ignorat, desigur, faptul că nu poate merge decât înainte – în sensul în care nu se poate replia făcând mișcări tactice în spate – că nu se poate mișca orizontal și – poate cea mai mare eroare – că nu poate înainta decât cu câte o pătrățică. Doar prima dată își ia avânt două pătrate, dar acel avânt se termină iremediabil cu o frânare pe toată durata partidei. Un pion e un pion și-atât. Devine ceva doar dacă ajunge la celălalt capăt al tablei și se transformă în regină. Doar atunci, însă, esența sa este doar împingerea de către adevăratul jucător la sacrificiu.

Așadar, bucurându-te c-a luat-o „Dracnea” nu faci altceva decât să te bucuri c-a mai fost sacrificat un pion. Adică nimic. Uiți însă că această partidă în care tu aplauzi sacrificarea propriei piese se desfășoară împotriva ta, iar decizia sacrificării n-a aparținut șahistului tău, ci oponentului. Sau, mai bine spus, șahistul tău face doar un blat infect întrucât se opune doar de formă celuilalt. În esență meciul e jucat și, dacă vrei să mai ai o șansă, ori schimbi șahistul, ori îți iei tabla de joc și pleci acasă.

Puțini înțeleg cele pe care le-am spus. Niciunul dintre cei bucuroși că „au scăpat țara de ciuma roșie” nu-și imaginează ce-l așteaptă. Se bucură precum copilul căruia tatăl i-a spus că sunt participanți la un mega-joc pe care urmează să-l câștige și că cei care-i leagă la ochi o fac pentru că urmează să joace „baba oarba”. Copilul nu știe că-n scurt timp plutonul de execuție își va descărca plumbii în ei. Asta e situația României.

Bucurați-vă! Drujbele vor hurui mai sprintene începând de azi, asfaltul autostrăzilor va reintra în pământ, iar o halcă din Portul Constanța se va mai pierde în Mare. Câmpurile se vor otrăvi, animalele din ogrăzi vor dispărea și-n schimb vom avea progres: benzi automate a căror intrare e pe undeva pe-afară, vor aduce la noi „bunătăți” de plastic. Subsolul e deja dat, mai rămăsese doar suprafața. Și asta e luată, astfel încât nu va mai rămâne mare lucru.

V-am spus de mai multe ori că, în noua lume care vine, salvarea colectivă la nivel mare(de popor) nu e posibilă, asta cu toate că am sperat până-n ultima clipă într-o minune care ne va face să fim solidari ca națiune. Nu, acest lux le e rezervat doar celor integri, iar noi, în istorie, nu prea am dat dovadă de integritate. Azi sunt ferm convins că poporul nu mai e popor, ci doar o adunătură. Nu picați însă în extrema cealaltă, gândindu-vă că salvarea va fi individuală. Asta vă spune propaganda, cea care-a atomizat societatea pentru a putea fi ușor manipulabilă. În realitate salvarea va fi posibilă tot colectiv, dar la un nivel mai mic: de familie, de comunitate mică. De-aceea vă spun să uitați de frustrări și, dacă vreți cu adevărat să luptați, căutați-vă comunitatea. Regăsiți-vă satul originar, regăsiți-vă rudele și familia, regăsiți-vă prietenii din copilărie și încercați să vă reluați stilul normal de viață, cel grupat în jurul unei comunități. Acolo niciodată nu va putea pătrunde legea strâmbă și nici comportamentul deviant, acolo nu va putea pătrunde otrava sau îndoiala. Gândiți-vă bine la cele pe care vi le-am spus pentru că ele vor face diferența dintre supraviețuitori și victime.

Cătălin Sturza:

Mihai Șora: “Ne luăm Țara înapoi, dragii mei, și, odată cu ea, culoarea roșie, care este culoarea vieții, nu a vreunei formațiuni politice toxice și muribunde.”

Aici chiar îi dau dreptate lui Mihai Șora: dacă mai avea cineva vreun dubiu, culoarea roșie chiar se potrivește de minune cu spiritul mișcării pe care o reprezintă chiar… Mihai Șora. Dacă ne uităm la direcția USR-PLUS-Resist, vom descoperi acolo:

1) lupta împotriva vechii ordini a societății, care trebuie musai și rapid înlocuită cu una nouă;

2) credința în vocația „mesianică” a revoluționarilor care își fac misiune sfântă din dărâmarea ordinii vechi;

3) dărâmarea ordinii vechi și construirea ordinii și a oamenilor noi presupune lupta cu forțele „reacționare” – religia organizată, Biserica, morala iudeo-creștină, familia „tradițională”, patriotismul, statul suveran, proprietatea privată;

4) scopul este preluarea puterii, iar pentru acest scop se pot folosi orice mijloace, inclusiv mijloace parapolitice și violente;

5) un mijloc obișnuit este instrumentarea unor parteneri de drum conjuncturali care vor fi ulterior abandonați și atacați (de exemplu, partidele liberale mai apropiate de doctrina liberală clasică).

Unde mai găsim toate lucrurile astea? Păi, cam la toate partidele cu adevărat roșii din istoria recentă – alea care au lăsat în urmă sute de milioane de cadavre, destine distruse, țări și societăți făcute praf. O altă întrebare pentru dl Mihai Șora ar fi: dacă într-adevăr pesedeul era „Ciuma Roșie” pentru că era urmașul PCR-ului, urmașii vechii Securități și toți acești „oameni noi” spălați de aceleași mâini murdare ce sunt? Poate un indiciu găsim tot în spusele dlui Mihai Șora.

P.S.: Iar pumnul ridicat este unul dintre simbolurile Internaționalei Comuniste.

Stau de vorbă cu un vechi amic și am un sentiment straniu:

nasul i s-a strâmbat, gura i s-a schimonosit, vocea i s-a schimbat, obrazul a început să i se crape. Fața amicului meu se metamorfozează sub ochii mei, așa cum Agentul Smith lua locul oricărui personaj din Matrix. Nu e o iluzie: în locul amicului meu a apărut Mălin Bot.

Citesc postarea unui cunoscut politolog, pe Facebook, și am un sentiment straniu: textul începe să sară, literele se strâmbă. Postarea se transformă sub ochii mei, în stilul metamorfozei în Agentul Smith. Textul politologului s-a transformat în Mălin Bot.

Vorbesc la telefon cu o prietenă tolerantă și blândă, și am un sentiment straniu: vocea începe să se îngroașe, sunetele se înșiră aiurea. Sunetele se transformă în urechile mele, în stilul Agentul Smith. Vocea prietenei s-a transformat în Mălin Bot.

Discut despre niște banalități cu o mătușă și am un sentiment straniu: nasul i se schimbă, gura i se strâmbă, vocea devine alta. Fața mătușii mele se metamorfozează în stilul Agentul Smith. În locul mătușii a apărut Mălin Bot.

Lucrez la un proiect cu doi vechi colaboratori și am un sentiment straniu: nasurile amândurora se cocârjează, gurile o iau șui, obrajii se scorojesc. Textul proiectului începe să sară și el și să sune alandala. Ambele fețe se transformă sub ochii mei, în stilul Agentul Smith. Și cei doi colaboratori, și proiectul s-au transformat în Mălin Bot.

Mă duc să iau pâine – același lucru: vânzătoarea, doi clienți de la coadă, până și paznicul s-au transformat în Mălin Bot. Deschid televizorul – cei patru invitați din platou sunt Mălin Bot, și moderatorul, tot Bot. Peste tot, de sub toate chipurile, iese Agentul Smith-Bot. Așa că nu mai deschid Facebook-ul și televizorul, nu mai vorbesc banalități cu rudele, nu mă mai duc nici după pâine, încerc să evit până și proiectele. Că știu că urmează curând scena aia când pe fiecare om sar câte o sută-două de Mălin Bot, iar eu unul abia pot face față la unul, darămite la câteva sute deodată.

Jean-Claude Juncker, șeful Comisiei Europene și unul din liderii „progresiștilor” și „revoluționarilor” europeni:

„Acești naționaliști populiști, acești naționaliști tâmpiți, sunt îndrăgostiți de propriile lor țări.”

În țările occidentale, aceste atitudini și declarații stârnesc, tot mai mult, revoltă și neîncredere – la noi, ele trec tot mai mult drept „cool” și votabile.

În țările occidentale, oamenii simt tot mai puternic consecințele acestor atitudini, asupra societății. Oamenii simt că ceva se rupe, că nu mai e lumea pe care o știau până atunci. La noi, reinventăm revoluția culturală neomarxistă, și retrăim revoluționarii ani 60.

În țările occidentale, tot mai mulți tineri își dau seama că trebuie să se reașeze pe valori, că votul lor trebuie să aibă la bază VALORI temeinice, solide – familia, viața, credința. La noi, tinerii în special par să se ducă tot mai mult ușor fentă, să voteze emoțional și să urmeze îndemnuri sloganistice.

Când oamenii, și tinerii mai ales, abandonează în occident acele lozinci și acele mode care s-au dovedit între timp foarte găunoase, noi ne-am găsit să le adoptăm. Ne tragem și noi în poză cu „moda” exact când „moda” nu mai e la modă în lumea aia de zicem tot mereu că vrem să o imităm.

Da, trăim o falie, ceva se rupe cu adevărat în lumea noastră. Dar ruptura nu e la nivelul de păruială între găști locale. Ruptura sare în ochi de la o poștă din declarația șefului „progresiștilor” europeni, care ne explica de curând și cum Karl Marx „a avut dreptate”. Doar că ruptura e mult mai adâncă, este una de fond. Și poate ne mai trebuie încă două-trei mari deziluzii, cum va fi și cea care va urma zilei de azi, ca să înțelegem acest lucru.

În orice caz, ne așteaptă zile „revoluționare”.

Alegerile Europarlamentare 26 mai 2019. Intre EXTREMISMUL EURO-ELITELOR, partidele serviciilor si PROPAGANDA DEZBINARII. Operatiunea “AVOID” – despre MINCIUNILE si FRAUDELE PROGRAMATICE. Va fi deturnat votul popular pentru „salvarea” FEDERALISMULUI U.E.? “Oferta e Statele Unite ale Europei sau Europa națiunilor suverane. Federaliști vs suveraniști”

Actualizat/ FAȚA HIDOASĂ A ROMÂNIEI „EUROPENE” ȘI PROGRESISTE. Scene halucinante de gherila a urii fata de participantii la mitingurile PSD din Iasi si Galati (Video, Foto). Pana unde vor merge cu razboiul dus impotriva „ȘOLDOVENILOR” si „GUNOAIELOR UMANE”?

LISTA NEAGRA A RAZBUNARII. Biserica la judecata noilor comisari leninisti/ Democratie cu emisari, procurori si Legi Big Brother/ SPRE SOCIETATEA “SPECTACOLULUI” JUSTITIAR?

Dupa victoria zdrobitoare in alegeri, “martorii lui Macovei” dau startul “REVOLUTIEI” NEO-IACOBINE SI NEO-BOLSEVICE, chemand “la arme” impotriva Bisericii: BOR este “TUMOARE PE CORPUL SOCIAL AL TARII”; se cere DEMISIA PATRIARHULUI DANIEL/ Plus: Cine sunt adevaratii COMUNISTI?

Pe marginea alegerilor prezidentiale. RASISMUL ANTI-ROMÂNESC/ Ce se intampla cu România ortodoxa?/ MIZA GEOPOLITICA: “Defectul” real al PSD si motivul pentru care NU TREBUIA sa castige Ponta/ MASONERIA – ENTUZIASMATA de alegerea lui Iohannis: CE FEL DE “REVOLUTIE A TRANSFORMARII” NE ASTEAPTA?

REZULTATE ALEGERI PREZIDENTIALE: Klaus Iohannis – presedinte ales. EXPERIMENT REUSIT AL MOBILIZARII PRIN INTERNET, TARA DIVIZATA


Categorii

Alegeri in Romania, Articolele saptamanii, Justitie, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “România reconfirmă prin VOT MASIV statutul de COLONIE SECURIZATĂ a UE. „JUSTIȚIA POPULARĂ” reinstaurată în forță, se pregătește și VÂNĂTOAREA „COMPLICILOR”. “PSD a fost predat la cheie Coaliţiei SRI-SIE”. Cine va fi următorul DUȘMAN al POPORULUI?/ „Ne așteaptă zile revoluționare”…

  1. O mare dezamagire!
    Dez amagire – -iesire din amagire! Asta spuneau si ceva parinti citati de Cuvantul Ortodox dupa referendumul pt. familie.
    Asa ca sa ne bucuram pentru marea dez amagire pe care nu stiu de ce ma mai avut-o?! Poate ca prima dez amagire nu a fost suficienta!!!! Ma gandesc!

  2. Infricosator modul in care merge “afacerea”! PSD-slutul si uratul, PSD-grosul si artagosul va fi depasit in uratenie si dementa de ciupercile care au crescut pe balegarul acestor alegeri europene.

  3. Boborul a votat. De acum incolo va curge numai lapte si miere in Romania.

    Conform directivelor europene LGBT, ciobanii romani vor avea dreptul 9homului) de a se casatori cu caprele (cele fizice, cu patru picioare) iar delictul de gandire independenta contrara stapanilor va fi pedepsit cu executia mediatica si ostracizarea daca persoana acuzata nu-si va face autocritica si nu-si va pune cenusa in cap.

    O noua generatie de politicieni a iesit la inaintare (din pacate in patru labe deoarece au coloana vertebrala a unei meduze).
    Dar la urma urmei orice popor isi alege reprezentanti pe masura.

    Cred ca mesajul stapanilor de la centru catre slugile aplaudace, (…) este cel descris de Caragiale in Conu Leonida fata cu reactiunea:

    “LEONIDA: Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii, și s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească…
    …………………………………………………………………………………………………………………………………………..
    LEONIDA (cu importanță): Patru vorbe, numai patru, da’ vorbe, ce-i drept! Uite, țiu minte ca acuma: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica! ”

    Subscriu la modul sarcastic: Halal sa-ti fie!(…)

  4. “Nu am făcut aceste observații plecând de la premisa unui plan deliberat. Pur și simplu observ cum se manufacturează consensul majoritar necesar menținerii sistemului de putere actual: prin anatagonizări în societate, demonizări, hiperbolizări ale dușmanilor. Cine crede că acest mecanism a fost inventat doar pentru Dragnea este un naiv.

    Cine va fi următorul dușman al poporului? Poate că răspunsul scurt este că mâine îți va veni și ție rândul, într-o formă sau alta.”

    Cât de BINE ar fi să nu fie așa :
    “Poate că răspunsul scurt este că mâine îți va veni și ție rândul, într-o formă sau alta.”

    Dar, uite că avem un “profet” (o proorociță) :
    “Ce bine că noi, românii, avem întotdeauna câte un stat de drept ca să corectăm soluțiile imorale pe care crudul nostru destin ne obligă să le tot alegem și nu e grozav că Europa are în sfârșit, cu propriul ei concurs, un asemenea model de stat de drept ca al nostru? Să ne bucurăm, de asemenea, că atâția oameni sărbătoresc triumful statului de drept fără să se uite la amănunte și fără să se întrebe când o să le vină rândul.”

    Adică zice :” Să ne bucurăm (noi oamenii sistemului global)…că atâția oameni (români fraieri) sărbătoresc triumful statului de drept fără să se UITE la amănunte și fără să se ÎNTREBE când o să le vină rândul.” Ea zice puțin mai sus :” ce bine că noi românii…”, dar este doar o diversiune, pentru fraieri.

    Pertinente și echilibrate observațiile lui Bogdan Tiberiu Iacob, Anghel Buturugă, Dan Diaconu, Cătălin Sturza, Ilie Șerbănescu.
    Iar, personal, cred că Liviu Dragnea a jucat doar un rol, așa cum i-au dictat cei care conduc destinele lumii din umbră. Culmea este că, deși au demonizat atât de mult PSD-ul, scorul obținut de acest partid încă îi nemulțumește pe stăpânii coloniei. În fine, lupta continuă, nu am timp să dezvolt acum. E nevoie, cei care putem înțelege gravitatea situației, să urmăm această soluție:
    “Azi sunt ferm convins că poporul nu mai e popor, ci doar o adunătură. Nu picați însă în extrema cealaltă, gândindu-vă că salvarea va fi individuală. Asta vă spune propaganda, cea care-a atomizat societatea pentru a putea fi ușor manipulabilă. În realitate salvarea va fi posibilă tot colectiv, dar la un nivel mai mic: de familie, de comunitate mică.”

    Iertare și Doamne ajută tuturor să ne lumineze Bunul Dumnezeu pe toți !!!

  5. Pingback: VIN VREMURI TICĂLOASE pentru... Republica Slugarnică România. SUCCESUL PROPAGANDEI DIVERSIONISTE A "MILITARILOR" sau OCUPAREA UNEI ȚĂRI PRIN "FĂRÂMIȚARE" POLITICĂ și PROPULSAREA BOLȘEVISMULUI DEMENT CARE PREGĂTEȘTE LAGĂRE
  6. Pingback: VIN VREMURI TICĂLOASE pentru... Republica Slugarnică România. SUCCESUL PROPAGANDEI DIVERSIONISTE A "MILITARILOR" sau OCUPAREA UNEI ȚĂRI PRIN "FĂRÂMIȚARE" POLITICĂ și PROPULSAREA BOLȘEVISMULUI DEMENT CARE PREGĂTEȘTE LAGĂRE
  7. Pingback: Programul noului guvern Cîțu PNL-USR: adoptarea LEGII VACCINĂRII, educație sanitară în școli, revizuirea Constituției, resuscitarea justiției de tip DNA. Fără precedent: CULTELE NU EXISTĂ ÎN PROGRAM. Nici libertatea religioasă...
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare