Andrei Plesu numeste “TEOLOGIE PENALA” atitudinea Patriarhului sarb fata de HOMOSEXUALITATE. Cum a fost FALSIFICATA, RASTALMACITA si ROSTOGOLITA incriminator declaratia PF Irineu al Serbiei de catre lobby-ul gay si presa anti-ortodoxa

30-05-2014 14 minute Sublinieri

irineu

De curînd, întîi-stătătorul ortodoxiei sârbe, Patriarhul Irineu, a împărtăşit lumii explicaţia inundaţiilor din Balcani: ele sunt rezultatul mîniei dumnezeieşti faţă de travestitul Conchita Wurst (care a cîştigat concursul „Eurovision“) şi faţă de devierile sexuale în general. Teologia ortodoxă acordă o mare importanţă tainei supreme: Dumnezeu nu e la îndemîna facultăţilor de cunoaştere omeneşti; calea optimă spre El este „calea negativă“, apofatică, adică aceea care admite că mai curînd putem spune ce nu este Dumnezeu, decît ce este.

Vladimir Lossky dedică un întreg capitol din cartea sa clasică despre mistica răsăriteană, „întunericului dumnezeiesc“: un întuneric „supraluminos“ şi, tocmai de aceea, orbitor. Dumnezeu există în alt registru decît cel al „existenţelor“ curente şi nu e, prin urmare, inteligibil, în sensul în care sunt inteligibile cele ale lumii. Dar iată că un mare ierarh al unei Biserici surori a trecut, suveran, pragul cunoaşterii Celui Care „a făcut cerurile şi pămîntul”. N-a ajuns, poate, în cămara intimităţii Sale, n-a pătruns în „Sfînta Sfintelor”, dar a găsit o breşă sau „a avut pe cineva” la biroul de pedepse şi recompense din marea împrejmuire a administraţiei divine. Acolo lucrurile sunt clare. Nu e loc pentru mister, pentru penumbre, pentru smerenie. E vorba strict de o contabilitate geometrică, „evidentă”, imediat previzibilă. Totul e atît de simplu, de „logic”, încît aproape că nu mai e nevoie de Judecătorul Suprem. El se poate ocupa de lucruri mai subtile, mai diafane. Distribuţia – proporţională – a măsurilor punitive se poate rezolva aproape birocratic, la nivel de „experţi”, extraşi, eventual, dintre capii bisericii…

Ca de pildă acum, pe malurile Dunării: travestit austriac victorios în nord, la Copenhaga – ergo ploi devastatoare în sud. Homosexuali euforici (preponderent în vestul neortodox) – ergo 50 de morţi în Serbia. E la mintea cocoşului. Să ne înţelegem. Nu scriu acest text ca să dezbat problema comunităţilor LGBT (lesbiene, gay etc.). Din punctul meu de vedere e treaba lor să se comporte liber, asumîndu-şi riscurile sociale…şi transcendente ale opţiunii lor. Ceea ce mă irită e transformarea unei „specificităţi” în ideologie şi a unei deprinderi private în militantism arogant, invadînd spaţiul public.  Dar într-o religie care îţi cere „să nu judeci”, să te mînii împotriva păcatului, nu a păcătosului, să practici iertarea, să-ţi iubeşti vrăjmaşul, declaraţii ca aceea a Patriarhului Irineu (al cărui nume înseamnă, în greceşte, „pace”!) semnalează, după părerea mea, un fel de a te substitui lui Dumnezeu, sau, măcar, un fel de a declara „de conivenţă” cu El, într-un suspect acces de slavă deşartă.

Nu cred că faci un serviciu Bisericii şi credinţei funcţionînd preponderent ca un soi de procuratură. Nu cred că a lupta, creştineşte, împotriva păcatului, înseamnă, pur şi simplu, a stimula, sadic, spaima de pedeapsă. Nu cred că supunerea pe bază de frică e cea spre care ne îndeamnă Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh. Şi nu cred că a încuraja confuzia dintre „mister” şi „arbitrar” e un mod înţelept de a-L sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi arbitrar. Cînd decide să amendeze radical fărădelegile din Sodoma şi Gomora, El nu pîrjoleşte Sarmisegetuza, ci chiar Sodoma şi Gomora. Uciderea a 50 de drept-credincioşi sîrbi, din cauza derapajelor austriece, daneze, sau globale nu ilustrează, cred, ”stilul” dumenzeiesc. Ar mai fi, poate, de amintit şi episodul de după potopul biblic, cînd Creatorul pare să-şi regrete severitatea: ”Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut” (Facerea, 8, 21). Sau: ”…nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul” (Facerea, 9, 11).

Problema păcatului şi a răului fac parte din interogaţia cea mai delicată, mai greu de sistematizat, mai primejdioasă, a teologiei creştine. Nu o poţi reduce la un trivial ”curs scurt”, nu o poţi exprima în frazeologia mecanică a unui absolvent la fără frecvenţă. E ridicol (şi necreştineşte) să-i spui prompt bolnavului că e bolnav fiindcă e păcătos. La fel de ridicol pe cît este să-i spui cîştigătorului la loterie că a reuşit fiindcă a fost „cuminte”. Şirul sofismelor care pot rezulta dintr-o asemenea gîndire „de lemn” este inepuizabil: Eminescu va fi fost mare păcătos, de vreme ce a murit tînăr şi bolnav, în vreme ce Clint Eastwood, bătrîn şi bogat, va fi fiind un mare ascet iubit de Dumnezeu. Novalis – un damnat, Hugh Hefner de la Playboy (înfloritor la 88 de ani) – model de virtute bine răsplătită.  Să nu uităm, totuşi, că există marea temă a „dreptului pedepsit” (vezi „Cartea lui Iov”), că există păcătoşi care trăiesc bine şi virtuoşi care o duc rău, că există – chiar în Evanghelie –  tîlhari mîntuiţi şi prostituate iertate, şi există, în sfîrşit, o taină a Judecăţii finale, ale cărei proceduri şi criterii nu ne sunt la îndemînă. Dumitru Stăniloae îşi lua, pe bună dreptate, distanţă faţă de ceea ce numea „teoria penală protestantă”. Fireşte, ea nu trebuie înlocuită printr-un laxism vesel, pe gustul „corectitudinii politice”. Dar nici practicată milităreşte, ameninţător, cu suficienţa unui „ales” care a pătruns, prin efracţie, în cămara harului…

Îl citesc cu interes pe dl. Andrei Pleșu. Întotdeauna surprinde și aproape întotdeauna este convingător, în orice context s-ar afla. Fără a fi diplomat de carieră, a devenit cea mai interesantă figură a diplomației românești de după ’89. Fără a fi teolog de formație, îmbracă lectura biblică într-o manieră personală, reușind să trezească interes chiar și-n bleasla teologilor, acolo unde articolele din revistele de teologie provoacă indigestie. Profan fiind, își permite să concureze discursul retrograd al clerului, abordând temele clasice prin intrumentele lui Borges, încă neconvenționale pentru scribii bisericești contemporani.

Ca blogger, dl. Pleșu convinge iarăși. Datorită unei intuiții personale și, probabil, a stării generale de spirit, apelează la un truc jurnalistic: pândește un eveniment, o declarație considerată unanim nepotrivită, și o comentează, lansând o justificată acuză la o practică asemănătoare în spațiul spiritualității autohtone. Teologia ”penală”, articolul la care fac referire, incriminează recenta acuzație a Patriarhului Serbiei la adresa comunităților LGBT, care, în viziunea ierarhului, sunt direct vinovate de inundațiile din Balcani.

Ceva i-a scăpat, însă, dlui Pleșu. Serbia, țara vecină, e o altă lume. Nu știu câte alte nații trăiesc la aceeași intensitate conștiința de popor-victimă. Fierberea interioară a unui neam o simți din formele în care se exteriorizează. Ne putem gratula cu patriotisme ieftine, dar să nu uităm că Emir Kusturica nu s-a născut în Voluntari!

La fel stau lucrurile pe tărâm bisericesc. Istoria postbelică a României nu a cunoscut un ierarh de talia lui Nicolae Velimirovici, personalitate marcantă a lumii ortodoxe, oponent fățiș atât al nazismului, cât și al comunismului ateu, care s-a abătut ulterior peste neamul lui. Nici modelul patriarhului Pavle nu s-a regăsit deloc pe la noi. Pentru fiecare epocă a tragismului său, poporul sârb a identificat un om care să ducă pe umeri drama norodului. Când sârbii de rând erau victimele terorii naziste, mitropolitul Nicolae, la fel și patriarhul de-atunci al Serbiei, Gavriil, erau arestați. Dacă la ieșirea din comunism Biserica Ortodoxă Română ar fi avut șansa unor ierarhi de statura duhovnicească a sârbului Pavle, sunt convins că ușile catedralei din Timișoara nu s-ar fi închis în fața tinerilor revoluționari din decembrie ᾽89. Un astfel de părinte al poporului nu ar fi putut îndura adăpostul chiliei sale, când copiii neamului erau bătuți în stradă de minerii tocmiți de-un președinte idolatru. Într-un târziu, s-ar fi găsit suficientă smerenie pentru asumarea unui trecut, în care ierarhia s-a dovedit nedemnă de preoții și credincioșii supuși terorii unui regim opresiv, unii dintre ei aruncați în lagăre și-n închisori.

Nu există o tipologie a liderului religios. El nu trebuie să fie neapărat un ascet. Condiția esențială este asumarea rolului central în destinul poporului. […]

Urmând același raționament, un Justinian Marina, gata oricând să întoarcă obrazul la fiecare palmă a regimului, nu s-ar fi putut opune dărâmării bisericilor în timpul patriarhatului său.

Revenind la inundațiile din Balcani, Serbia e o lume asupra căreia planează conștiința crucificării pentru păcatele întregii lumi. Nimic bun nu vine din afară. Sârbul statornic plătește păcatele europeanului necredincios. În fond, ceea ce condamnă el, nici noi nu agreem. De dragul corectitudinii politice, spunem că nu ne deranjează homosexualitatea în sine, ci agresivitatea cu care își promovează mesajul. În realitate, însă, nu agreem în niciun fel modul în care ei înțeleg să viețuiască. Creștin fiind, l-aș hrăni oricând pe un homosexual flămând și m-aș îndurera să-l văd umilit sau suferind. N-aș fi de-acord să fie închis pentru pornirea lui păcătoasă și nici nu l-aș supune judecății publice. Sunt îndatorat să-l iubesc ca pe oricare semen al meu, chiar să mă rog pentru el cu stăruință. Însă știu că o minimă decență îl obligă la discreție. Sârbii cred lucrul acesta cu mai multă înverșunare.

Tind să cred, ca și dl. Andrei Pleșu, că Dumnezeu n-a pedepsit poporul sârb pentru păcatele comunității LGBT. Nu vreau să resping, însă, nici ipoteza Patriarhului Irineu. Într-un spațiu în care elementul etnic penetrează cu încăpățânare creștinismul, dublat de evidența conștiinței eshatologice, Păstorului îi este îngăduit să dinamizeze, în cuvântul său, valorile tradiției. Îndreptățită sau mai puțin, temerea sa poate fi eficient încadrată într-un discurs cu rădăcini biblice, de tip Ilie Tesviteanul sau Ioan Botezătorul.

În editorialul “Teologia “penală” ” găzduit de Adevărul, filosoful Andrei Pleşu a comentat o afirmaţie ce i-ar fi aparţinând Patriarhului Irineu al Serbiei, cum că recentele inundaţii din Balcani ar fi o consecinţă directă a câştigării concursului Eurovision de către transexualul Conchita Wurst/Tom Neuwirth.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe și un al important om al Bisericii au folosit prilejul inundațiilor pentru a ataca comunitatatea de lesbiene și gay din această țară, dar și pe Conchita Wurst, regina drag cu barbă din Austria care a câștigat concursul de muzică Eurovision pe 10 mai. Ei pretind că inundațiile au fost o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru viciile acestora, The Economist.

Ideea editorialului lui Pleşu este aceea că raţionamentul teologic “travestit austriac victorios în nord, la Copenhaga – ergo ploi devastatoare în sud. Homosexuali euforici (preponderent în vestul neortodox) – ergo 50 de morţi în Serbia”, nu se susţine.

Cu toate acestea, fostul ministru al culturii în guvernul Petre Roman a comentat o afirmaţie falsă, care nu-i aparţine Patriarhului Irineu al Serbiei, dar care însă a fost preluată de mass-media occidentală, după ce a fost propagată de activiştii homosexuali, a descoperit blogul Politica.ro.

Ce a declarat însă, de fapt, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe? PF Irineu nici nu a menţionat numele irinejConchitei Wurst, ci a vorbit despre organizarea unei parade homosexuale, Belgrade Pride, care trebuia să aibă loc pe 31 mai.

Evenimentul a fost amânat, însă, din cauza inundaţiilor catastrofale.

Iată traducerea, conform Politica.ro, unui articol al agenţiei Tanjug, despre declaraţiile Patriarhului Irineu.

Acesta este avertismentul lui Dumnezeu datorită pregătirilor pentru adunarea viciului respingător cu care se mândresc!

În Biserică Sobornicească din Belgrad, aseară a fost ținută primă slujbă de cerere pentru încetarea ploilor, la care au participat membri Sinodului, iar Patriarhul Serbiei Irineu a i-a chemat pe credincioși la rugăciune, consemnând că ploile și inundațiile au provocat jertfe omenești, provocând multe necazuri.“Ploile și inundațiile care au lovit țara noastră au provocat multe jertfe. Din păcate, aceasta nu este sfârșitul. Toți care pot, se luptă pentru protejarea vieților omenești.” a spus Patriarhul, chemând credincioși la rugăciune.

El a accentuat că acest mare necaz care ni s-a întâmplat “prin care Domnul ne avertizează, este chemare la pocăință și ne pune la cunoștință că fără mila lui Dumnezeu nu putem face nimic“. “Să ne rugăm Domnului să oprească nori de ploaie și să ne dăruiască soare. Fără mila lui Dumnezeu nu putem face nimic. Această nu este pedeapsă dumnezeiască ci avertisment să ne depărtam din calea viciilor, răutății și fărădelegilor“, a spus Patriarhul. El a mai adăugat ca în perioada următoare la Belgrad se pregătește o adunare care reprezintă o mare fărădelege și un viciu respingător (urât în traducere directa), “cu care (ei) se mândresc și evidențiază demnitatea lor și democrația, iar de fapt fac totul împotrivă lui Dumnezeu și legii trăirii. Patriarhul a citat că multe case și vieți omenești sunt încă în pericol în toată Serbia, Republica Sârpska și Bosnia și Herțegovina.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a apelat azi mai devreme la toți credincioși și oamenii de bună voință să ajute și să se solidarizeze în necazul greu care a lovit întreagă țară, a spus episcopul din Bacika Irineu (altul decât Patriarhul, n.n).

Sinodul a discutat despre necazul mare, extraordinar și greu în care s-a găsit întreagă țară, poporul nostru și toți cei care locuiesc în ea, din cauza marilor inundații și dezastrului natural care ne-a lovit în perioada lunii mai când acest lucru este foarte neobișnuit“, a declarat episcopul jurnaliștilor. După cuvintele sale, Sinodul a hotărât să facă ceea ce poate – în rugăciune să-I se adreseze lui Dumnezeu. Episcopul din Bacika a spus că rugăciunea nu este de ajuns, ci este important să se arate solidaritate și compasiune cu toți cei care au fost afectați.

Ședință regulară din primăvară a Sinodului arhieresc al BOS a început miercuri cu slujirea liturghiei la mănăstirea Studenița, pe când partea lucrătoare a Sinodului a continuat joi la Belgrad.

[…]

Deunăzi, Andrei Pleșu a scris un soi de articol în care încearcă să îl “trimită in corzi” pe Patriarhul Irineu al Serbiei pentru că “a împărtăşit lumii explicaţia inundaţiilor din Balcani: ele sunt rezultatul mîniei dumnezeieşti faţă de travestitul Conchita Wurst (…).plesu-Un atac violent, gratuit, ridicol. Asta nu numai pentru că bătrânul ierarh nu îi pricinuise nici un rău, dar mai ales pentru că, pentru cine vrea să vadă cum stau lucrurile, textul publicat în ziarul Adevarul cu titlul Teologia “penală” este în cel mai bun caz neprofesional. Eu îl gasesc nedemn, dar asta e o altă poveste și cred că mi-am luat oricum destule libertăți în introducerea asta.

Mai întâi, circumstanțele “atenuante”, ca să zic așa. Formatul editorialului – undeva sub 1000 de cuvinte – nu îi îngaduie autorului pledoarii consistente. În plus, aceste texte trebuie scrise săptămânal, în aparență, iar asta poate măcina răbdarea sau inspirația unui om foarte ocupat, cum îmi imaginez că este Andrei Pleșu. Cam asta despre context, la prima vedere.

Tema articolului nu este, ni se spune, în relație cu o dezbatere a problemei comunităților LGBT. Este un articol despre un fel de derapaj al Patriarhului Irineu în raport cu Ortodoxia: un articol despre un ierarh cuprins de un “acces suspect de slavă deșarta”, de lipsa de smerenie, de o încercare de a se substitui lui Dumnezeu s.a.m.d. Nu am de gând să fac o colecție de citate cu innuendo-urile și reprosurile pe care le plasează Andrei Plesu în editorialul său. Puteți citi și singuri acest text, aparent nu are nici un fel de echivoc, seamană cu o execuție sumară și, la urma urmei, dacă vreți să vă lămuriți, chiar trebuie să-l parcurgeți. Nu e lung.

Prefer să vorbesc în continuare despre două dimensiuni ale raidului său în ceea ce numeste Teologia “penală”: cea jurnalistică și cea spirituală.

Primul impas vine chiar de la “cheia” acestui rechizitoriu: Patriarhul Irineu NU a spus nicăieri că tragicele inundații din Serbia sunt o pedeapsă divină pentru prestația la Eurovision a Conchitei Wurst. Pleșu, care nu ezită să ridiculizeze capul Bisericii Sârbe pentru că vede pedepse divine transfrontaliere, aplicate în țara vecină pentru păcate ale Apusului, probabil că pur și simplu nu a verificat autenticitatea declarației care l-a iritat și inspirat.

Există, în acest moment, sute, poate chiar mii de articole răspândite cu copy-paste în diferite media online, care deplâng, acuză sau pur și simplu enunță “declarațiile rușinoase făcute de liderii Bisericii Sârbe”. Apar frecvent două nume, cel al Patriarhului Irineu și cel al Mitropolitului Amfilohije, cărora, funcție de cât de grijulii sunt editorii, le sunt atribuie atacurile și incitările la violență împotriva comunității LGBT din lume, din Serbia ș.a.m.d. O sursă sârbă care descrie această dezlănțuire a urii ortodocșilor sârbi este și site-ul Transserbia, unde, în articolul Declarațiile scandaloase ale Bisericii Ortodoxe Sârbești nu ar trebui să rămână nepedepsite se reproduce un comunicat de presă al organizației Gayten-LGBT (text în traducere neoficială):

“Gayten-LGBT, centrul pentru promovarea drepturilor LGBTIQ, se alatură altor organizații ale societății civile în condamnarea severă a declarațiilor rușinoase făcute de patriarhul Irineu și de Mitropolitul Amfilohije de Muntenegru, privind inundațiile catastrofale ce s-au abătut asupra Serbiei acum două săptămâni. Patriarhul Irineu a sugerat o legatură directă cu organizarea evenimentului Belgrade Pride Parade, care a fost prezentat drept o “mare fărădelege și un viciu respingător cu care (ei) se mândresc și evidențiază demnitatea lor și democrația, iar de fapt fac totul împotriva lui Dumnezeu și a legii firii.”

Câteva zile mai târziu, Mitropolitul Muntenegrului a spus că învingătoarea de anul acesta a Eurovisionului, Conchita Wurst, în chip de Iisus Hristos, este responsabilă pentru tragedia de astăzi a poporului sârb. Numind-o pe Conchita “nenorocită”, el consideră victoria acesteia la Eurovision o “promovare a distrugerii ființei și firii omenesti” și a numit evenimentul Belgrad Pride o “paradă a rușinii”.

Este inacceptabil ca aceste declarații sunt difuzate în spațiul media, încălcând astfel Legea Informației și Legea referitoare la interzicerea discriminării, așa cum au făcut-o acești doi reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, chemând la violență și discriminare împotriva persoanelor LGBT, unii dintre ei credincioși, care sunt astfel ostracizați. Asemenea declarații sunt un exemplu clar de “hate speech” și are referiri implicte la violențe și discriminare împotriva unui grup social. Luând în calcul puterea și influența Bisericii Ortodoxe Sârbe în societatea noastră, Gayten-LGBT invită toate organizațiile locale și internaționale și cetățenii să condamne riguros asemenea declarații șocante ale reprezentanților BOS. Cerem ca instituțiile responsabile pentru implementarea sancțiunilor în legătură cu încălcarea legii și a drepturilor omului să ia măsuri urgente.”

Așadar, din surse sârbești LGBT, ca sa zic așa, aflăm că Patriarhul Irineu s-a referit la Belgrad Pride Parade, un marș care se desfășoară chiar în aceste zile, când crestinii sărbătoresc Înălțarea Domnului iar nu, așa cum sugerează ironic în articolul său, Andrei Pleșu, la un scenariu din registrul travestit austriac victorios în nord, la Copenhaga – ergo ploi devastatoare în sud. Homosexuali euforici (preponderent în vestul neortodox) – ergo 50 de morţi în Serbia.

File photo shows Bishop Irinej during service in NisDe fapt, care e declarația făcută de Patriarhul Irineu? Iată o versiune completă, într-o traducere liberă (pentru care îi mulțumesc prietenului sârb Z.M.):

Acesta este avertismentul lui Dumnezeu datorită pregătirilor pentru adunarea viciului respingător cu care se mândresc!

În Biserică Sobornicească din Belgrad, aseară a fost ținută primă slujbă de cerere pentru încetarea ploilor, la care au participat membri Sinodului, iar Patriarhul Serbiei Irineu a i-a chemat pe credincioși la rugăciune, consemnând că ploile și inundațiile au provocat jertfe omenești, provocând multe necazuri. “Ploile și inundațiile care au lovit țara noastră au provocat multe jertfe. Din păcate, această nu este sfârșitul. Toți care pot, se luptă pentru protejarea vieților omenești.” a spus Patriarhul, chemând credincioși la rugăciune.

El a accentuat că acest mare necaz care ni s-a întâmplat “prin care Domnul ne avertizează, este chemare la pocăință și ne pune la cunoștință că fără milă lui Dumnezeu nu putem face nimic“. “Să ne rugăm Domnului să oprească nori de ploaie și să ne dăruiască soare. Fără mila lui Dumnezeu nu putem face nimic. Această nu este pedeapsă dumnezeiască ci avertisment să ne depărtam din calea viciilor, răutății și fărădelegilor“, a spus Patriarhul. El a mai adăugat ca în perioadă următoare la Belgrad se pregătește adunare care reprezintă o mare fărădelege și un viciu respingător (urât în traducere directa), “cu care (ei) se mândresc și evidențiază demnitatea lor și democrația, iar de fapt fac totul împotrivă lui Dumnezeu și legii trăirii.” Patriarhul a citat că multe case și vieți omenești sunt încă în pericol în toată Serbia, Republica Sârpska și Bosnia și Herțegovina.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a apelat azi mai devreme la toți credincioși și oamenii de bună voință să ajute și să se solidarizeze în necazul greu care a lovit întreagă țară, a spus episcopul din Bacika (Backa eparhia) Irineu (adică nu Patriarhul).

Sinodul a discutat despre necazul mare, extraordinar și greu în care s-a găsit întreagă țară, poporul nostru și toți cei care locuiesc în ea, datorită marilor inundații și dezastrului natural care ne-a lovit în perioadă lunii mai când acest lucru este foarte neobișnuit“, a declarat episcopul jurnaliștilor în Patriarhia. După cuvintele sale, Sinodul a hotărât să facă ceea ce poate – în rugăciune să-I se adreseze lui Dumnezeu. Episcopul din Bacika a spus că rugăciunea nu este de ajuns, ci este important să se arate solidaritate și compasiune cu toți cei care au fost afectați.

Ședință regulară din primăvară a Sinodului arhieresc al BOS a început miercuri cu slujirea liturghiei la mănăstirea Studenița, pe când partea lucrătoare a Sinodului a continuat joi la Belgrad.

Sursa: Tanjug (sursă de știri oficială din Serbia)

20140524_eup502Drumul de la acest text pâna la miile de articole în limba engleză care împânzesc astăzi Internetul e greu de retrasat, probabil, dar urmele sunt pretutindeni. Trebuie doar răbdare, eu vă propun aici câteva piste: printre primele surse de diseminare s-au aflat agenții de gonzo-journalism ca e-novine.com, preluate de Bild, Mirror și alte publicații similare și chiar The Economist, în care articolul Inundații în Balcani: temeri că acestea s-ar putea înrăutați se incheie astfel:

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe și un al important om al Bisericii au folosit prilejul inundțiilor pentru a ataca comunitatatea de lesbiene și gay din această țară, dar și pe Conchita Wurst, regina drag cu barbă din Austria care a câștigat concursul de muzică Eurovision pe 10 mai. Ei pretind că inundațiile au fost o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru viciile acestora.

O preluare mai târziu, detaliul acesta devine subiect, iar Pinknews, care citează ca sursa The Economist, abandonează restul poveștii despre inundații și titrează: Patriarh al Bisericii: Dumnezeu a trimis inundațiile din Balcani din pricină că Conchita Wurst e prea salbatică. Apoi, Wikkorg citează Pinknews via the Economist și distribuie o nouă permutare a acestei idei: Lider al Bisericii Sârbe: Câștigarea de către Conchita Wurst a concursului Eurovision 2014 a cauzat inundațiile din Balcani, articol din care, în afară de inundațiile propriu-zise, dispare nu numai relatarea despre calamitatea naturală, ci și referința la comunitatea locală LGBT.

Din acest punct, replicată în nenumarate locuri din presa online, povestea nu mai suferă decât metamorfoze aparent minore, pentru că tiradele sunt scrise dintr-o perspectivă seculară neutră sau militant-atee. Teologia “penală” e, practic, o nouă etapă în mutația acestui “scandal”, și asta pentru ca Andrei Pleșu răstoarnă din condei “dezbaterea” despre inexistentul atac verbal al patriarhului împotriva cântăreței cu barbă intr-o poveste despre o raznă teologică. Ca și cum, după un șir nesfârșit de directe aplicate de mulțime, la bâlci, “mașinii de dat cu pumnul”, un boxer se așează lateral și, cu un croșeu, dă ceasul “aparatului” peste cap. De două ori.

Înainte de a trece mai departe, fiindcă s-ar putea argumenta că, la urma urmei, cohortele de gazetari nu aveau de ce să nuanțeze relatările lor și, la urma urmei, dacă n-a facut-o Patriarhul, atunci un alt ierarh (numit la rândul lui, acolo unde mai e încă amintit, episcop, patriarh, șef, cap al bisericii) a spus limpede că inundațiile sunt o pedeapsă pentru Conchita Wurst, iată o preluare de tabloid despre Mitropolitul Amfilohije (din nou în traducere liberă):

Bild: Episcopul sârb luptător o învinovățește pe Concita 12911909904e030e4e373f5760463867_MidColpentru inundațiile

Nu știu nici cum ea se numește. Aceea nenorocită, acel nenorocit se prezintă precum Iisus și prin această propovăduiește distrugerea firii omenești – Bild transmite cuvintele Mitropolitului Amfilohie. În declarația sa dată televiziunii Nova, Mitropolitul Amfilohie a adăugat și această că pregătirile pentru parada homosexuală sunt în derulare, “în esență sa, ea (parada) reprezintă distrugerea etosului creștin, a firii omenești și a sensului acesteia.“

Toate acestea sunt “semne“ ale vremurilor contemporane și este evident că Dumnezeu încă ne iubește dacă ne trimite astfel de avertismente. Avertismente să contemplăm un pic asupra noastră și asupra căii pe care ne ducem și pe care o acceptăm ca pe o cale normală omenească – a spus Mitropolitul Amfilohie, transmite Bild.

Sursa: Bild, Curier, Pravda, traducere Z.M.

Imaginea Conchitei în chip de Iisus însoțește de altfel comunicatul de presă al organizației sârbe Gayten. Poate că imaginea a fost inspirată de viziunea evocată de Mitropolit, sau poate Mitropolitul a reacționat la vederea ei, e un prilej pentru o alta investigație jurnalistică, care însă nu-și mai are locul aici, pentru că mi se pare limpede ca Andrei Pleșu nu a parcurs nici o etapă preliminară de documentare. Domnia-sa a ales o altă retorică, din registrul spiritual, despre care, dacă tot e vorba de ceea ce englezii numesc “forensics”, vă propun să vorbim într-un articol separat.

Pană la urmă, toata această poveste este un exemplu labirintic de impostură. Mai întâi a sutelor și miilor de articole scrise dupa ureche de generația jurnaliștilor copy-paste, inspirați sau nu de ideologii anti-creștine. Mai apoi, a europenilor care pretind că li se pare absolut reprezentativ și firesc chipul-femeii-cu-barbă-care-e-de-fapt-un-fel-de-bărbat ca simbol “iconic” al alterității/normalității și/sau diversității. La fel, cea iscată de graba gazetarească cu care Andrei Pleșu a ales să îl execute în cheie teologică pe patriarhul sârb. […]

Spuneam ca articolul lui Pleșu nu are aproape nici un echivoc. Spun “aproape”, pentru că am încercat un fior de greață gândindu-mă că autorul ar fi putut alege titlul articolului – Teologia “penală” – și pentru că limba română adăpostește un echivoc al acestui termen. Gândul că așa ceva ar putea fi plauzibil, ca un om care își apără prin rugăciune credința și neamul să fie numit “penal” de către un intelectual autentic, m-a facut să încerc, în legea mea, să vorbesc despre această silnicie.

Sunt oarecum stânjenit, de parcă l-aș fi surprins pe legendarul campion de box pe care îl admiram în tinerețe încercând, fără succes, să lovească umbra unui om nevinovat și prăbușindu-se schimonosit de o ruptură de mușchi, într-un fel de întâmplare pe care aș dori mai degrabă s-o uit.

andrei-plesu-capcana-activistilor-homosexuali

 


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Homosexualitate, Kosovo, Serbia, Patriarhul Irineu al Serbiei, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Tradarea intelectualilor

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “Andrei Plesu numeste “TEOLOGIE PENALA” atitudinea Patriarhului sarb fata de HOMOSEXUALITATE. Cum a fost FALSIFICATA, RASTALMACITA si ROSTOGOLITA incriminator declaratia PF Irineu al Serbiei de catre lobby-ul gay si presa anti-ortodoxa

  1. Mi-as dori sa avem si noi romanii un patriarh ca al Serbiei.

    De Plesu am deja de mult o parere formata, asa incat, ce scrie, ce spune, arata ca e consecvent cu sine insusi, pe drumul pe care a apucat-o, cred, de mult……

  2. Din aceste 3 articole,ar rezulta ca Plesu a fandat elegant si cu maiestrie,retezind dintr-o singura lovitura,capul hologramei din fata lui.

  3. Aici se vede ca Plesu se simte vinovat pentru ca e vinovat direct de Bombardarea Serbiei in 1999 si vrea sa isi justifice gestul de a sustine acest bombardament. Sustinere bombardament pentru apararea homosexualilor. Asta e rezumatul. Acum stim de ce in 1999 Romania a acceptat bombardarea. Dar constiinta il roade. Il roade tare…cred ca e un iad in mintea sa…ar trebui sa isi ceara scuze ca e vinovat de crime de razboi si sa se duca la PF Patriarh Irineu sa se spovedeasca si Plesu s-ar elibera. Ca il mustra constiinta, semn ca Dumnezeu si Sf. Sava il iubesc si il cheama.

  4. Il roade constiinta de urmareste ce se intampla in Serbia, inclusiv lucruri minore fata de ce el si Constantinescu au facut. Practic a mai bombardat odata Serbie si cu inundatiile.

  5. La toar’su Pleshu mecanismele imposturii au fost de mult dovedite si expuse – Unul dintre trepadusii “formatori de opinie” ai sistemului si flatulatiile emise conform cu agenda celor care il hranesc – Tov Pleshu face asocieri fortate ,nepotrivite si tendentioase – vrea si dumnealui sa fie un “om sub vremuri” in deplina consonanta cu problemele arzatoare ale societatii evropene…

  6. Ghidusii ala bilderberg in hotelul Marriott… – Tupeu si sfidare de la etaj – cu dosu’n halat de sauna catre plebea palnetara…
    http://www.youtube.com/watch?v=yf6oatC9oeA#t=135

  7. eu nustiu ce vrea de fapt acest neica nimeni [acea sluga credincioasa], al sistemului bolsevic, si schimbandu-se precum cameleonul, ar face bine sa ne spuna si noua ce jocuri face si in favoarea cui le face

  8. @stef, mihai:

    Hadeti, totusi, sa aratam ca stim sa ne adresam si cu o minima cuviinta, criticand ce-i de criticat.

  9. Hristos S-a Inaltat !

    Sa-mi mai dau si eu cu parerea…
    a) multumesc administratorilor acestui site pt deschiderea pe care o manifesta, incluzind si comentarii mai “personale”; o asemenea atitudine e foarte eleganta !
    b) dl Plesu si-a exprimat un punct de vedere, contestabil dar de o maniera corecta, ramine de vazut daca o sa-i aduca vreun titlu de Doctor Honoris Causa, si mai ales din partea carei institutii (e la moda zilele astea, nu-i asa?)
    c) de ce nu ne se vorbeste despre marele, adevaratele, noastre valori ? Noica de ex, ca tot veni vorba de Plesu: una e sa ai ceva talent – Plesu, sa ti se publice cartile fara greutati (ca doar sintem bine vazuti de tovarasii de “sus”), si cu totul alta e sa fii genial, cum a fost Noica; Plesu, dind la o parte toate acuzatiile/zvonurile bine cunoscute, nu i-a fost decit un student oarecare, si asta in cel mai fericit caz; de ce nu-i lumea obsedata de cartile lui Noica, lui Nae Ionescu, lui Alexandru Dragomir ? daca-ar fi, l-ar ignora pur si simplu pe domnul profesor Plesu… de aia are Plesu “audienta”, pt ca noi nu ne respectam adevaratele valori – ii ignoram, ii dispretuim, si citim carti cu continuturi “generice”

    s-or mai schimba si la noi lucrurile, din mila Domnului si pentru rugaciunile Sfintilor Neamului

  10. În ultima vreme, strategia unei părți (din nefericire tot mai mare) a mass-mediei (= noua inchiziție politică și culturală, câinele de pază al cezarului anticreștin alături de „justiția și poliția” corecte politic) este de a prezenta evenimentele și de a reformula declarațiile care privesc preoții, Biserica și credința creștină într-o perspectivă defăimătoare, agresivă sau ironică, așa încât creștinii (clericii sunt vizați cel mai mult) să fie blamați, calomniați, scuipați, judecați și osândiți la linșaj mediatic, politic și (unii chiar) fizic.

    Astfel, ziariștii-zvoneri (agenții de prima mână, „sursele”) trunchiază și viciază realitatea prezentată în scopul mințirii, dezinformării și manipulării cititorilor, al instigării/infectării lor la/cu o atitudine mentală și socială (exprimată și public) împotriva Bisericii, a ierarhiei, a preoților și a credinței. Apoi alți ziariști-răspândaci preiau știrile falsificate și le împrăștie, conjugându-și eforturile cu „analiștii” – agenții mai „telectuali”, care despică-n 14 firul diversiunii, distorsionând și mai mult mesajul inițial prin crearea de alte piste false, inventând și exagerând asemănări și efecte „incorecte politic”, deci condamnabile și demne de tot disprețul…

    Iată că și intelectualul A. Pleșu, preluând „mingea” umflată și ridicată de zvonerii antibiserică, șutează și marchează în propria poartă, căci plecând de la o minciună ajunge la o concluzie și mai departe de „Adevărul” la care scrie. Iar ca pretins intelectual (respectând fidelitatea față de adevăr), când preiei o informație, mai întâi trebuie să-i verifici sursa, nu să o propagi amestecată cu propria fabulație, doar spre slava ta deșartă… Ce scop are articolul lui Pleșu? Doar defăimarea unui ierarh și a concepției creștine că „suferința este pentru păcatele noastre ca o piedică pedagogică spre a ne trezi din ele și spre a nu ne fi și mai rău”. Cine e Pleșu? Ne amintim aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/10/decorare-cotroceni-liiceanu-patapievici-fascisti-basescu/#comment-267644.

    Când a fost cutremurul și tsunami-ul din Japonia (acum 3 ani), evenimentul s-a produs înainte cu câteva zile înaintea organizării „festivalului penisului” (http://www.informatia-zilei.ro/sm/in-japonia-are-loc-festivalul-penisului/), lucru care l-a și amânat, iar guvernatorul de Tokyo a văzut în acel dezastru „pedeapsa divină pentru egoismul japonezilor” (http://www.realitatea.net/tsunami-a-fost-pedeapsa-divina-pentru-egoismul-japonezilor-a-spus-guvernatorul-de-tokyo_813997.html).

    Evident, păcătoși și vinovați suntem toți pentru decăderea și degradarea lumii, iar dezastrele sunt avertismente generale pentru toți ca să ne pocăim și să facem voia lui Dumnezeu: sfințirea și solidarizarea noastră. Iată ce ne spune Sfântul Apostol Luca în Evanghelia sa, la cap. 13:
    „1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
    2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
    3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
    4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
    5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”.

    Că Dumnezeu nu ne vrea moartea, ci îndreptarea, și că folosește orice prilej ca să ne arate grija Sa față de noi este sigur. De aceea noi trebuie să interpretăm profetic evenimentele istorice prin care trecem în prezent, întrucât nimic nu se petrece în lume la întâmplare, haotic, ci din pronia lui Dumnezeu. Deci noi suntem datori să deschidem inimile, ochii și urechile, și când nu mai auzim glasul profeților să vedem măcar „vuietul mării” și cutremurul pietrelor… Trebuie să transformăm dezastrele „naturale” neașteptate (accidentele) din prilejuri de „întristare fără nădejde” în șanse de trezire la credință, de rugăciune și solidarizare creștină, ajutându-ne reciproc și asumându-ne reciproc. Dumnezeu dă o cruce mai grea celor ce o pot duce, dar asta nu înseamnă că noi suntem mai puțin păcătoși, ci că suntem chemați să-i sprijinim pe frații noștri. Astfel valorificăm la maximum harul lui Dumnezeu și conștiința eclezială de fii ai lui Dumnezeu și de frați cu Mântuitorul Hristos care pătimește în/cu cei urgisiți.

  11. Ce ,,frumos” ne demonstrează acest domn că poți fi ,,supervaloare” terfelind, ,,nonvaloarea” celor ce nu-i împărtăşesc convingerile ,,ortodoxe”. Sunt oameni care, nu ar fi valori, dacă nu ar găsi non-valori prin care sa se înalțe. D-nul Plesu probabil că este convins că Dumnezeu este valoare, datorită demonilor (care fac răul pentru al face să existe şi să se vadă). După domnia sa, întunericul face lumina să existe şi să fie ce este. Teologie penală, face chiar domnia sa, nu Patriarhul Irineu, care spune ce este dator şi chemat să spună. Valoarea nu stă în ce spui ci în ce eşti. De fapt, tot ce arată domnia sa acolo este doar o jonglerie fină cu sensul cuvintelor şi nimic mai mult, cu acelaşi efect de circ, menit să uimească, să câstige admirația celor ce nu-i pot urmări atent şi profund manevrele.Pică şi la moment şi mai trage o palmă ,,deşteaptă” ortodoxiei, şi… învățându-ne domnia sa, cum este ORTODOXEŞTE CORECT.

  12. Cumva, prin citarea mincinoasă (și deci părtinitoare), făcută de către Pleșu, arată fără să vrea (sau poate intenționat), cât de „creștin” este, de fapt (în ciuda aparențelor) acest om de cultură din gașca lui Băse…

  13. La o emisiune Talcuiri Patristice, parintele Gheorghe Holbea a criticat atitudinea unor oameni de cultura care se apuca sa faca exegeze rationaliste pe textele Sf Evanghelii, fara sa aiba trairea duhovniceasca.
    I-a considerat asemenea ereticului Eunomie si Arie.

    La o emisiune Cuvant pt suflet, parintele Holbea l-a mentionat exsplicit pe dl Plesu, cu asa-zisele talcuiri la Parabolele lui Iisus.

    Ortodocsii trebuie averitzati ca productiile teologico-ecumeniste ale lui Plesu (Despre ingeri, Parabolele lui Iisus) pot produce multa sminteala…

    In cel mai favorabil caz, dl Plesu slujeste la doi stapani…

    PS: Din pacate in Biserica exista si voci, care privesc cu simpatie demersurile dlui Plesu din perspectiva aducerii in Biserica a ‘intelectualilor’.

  14. Cuviosul Simeon cel nebun pentru Hristos şi Sfîntul Ioan Pustnicul
    (21 iulie) – VIETILE SFINTILOR http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-21-cv_simeon_si_sf_ioan_pustnicul.html

    Sfîntul vedea încă şi tainele gîndurilor inimilor omeneşti. Acest lucru s-a arătat astfel: aproape de cetate era o mînăstire, în care, vorbind doi părinţi, făceau cercetare despre Origen şi ziceau: “Pentru ce un înţelept ca acela a căzut în eres şi a pierit?” Deci, unul zicea că înţelepciunea lui Origen nu era de la Dumnezeu, ci din învăţătură şi din multa citire a cărţilor. Celălalt zicea că este cu neputinţă omului ca să vorbească şi să scrie unele ca acelea, fără darul lui Dumnezeu, învăţături care şi pînă astăzi se primesc bune de cei dreptcredincioşi. Astfel ei, pricindu-se şi neînţelegîndu-se, au zis unul altuia: “Se aude că pustia Iordanului are mari sfinţi părinţi înţelepţiţi de Dumnezeu. Deci, să mergem acolo, doar vom găsi pe acela ca să ne dezlege îndoiala noastră”. Astfel, sfătuindu-se ei, au mers mai întîi în Sfînta Cetate a Ierusalimului şi, după ce s-au închinat la Sfintele Locuri, s-au dus în pustiul Mării Moarte.

    Acolo, după rînduiala lui Dumnezeu care n-a defăimat ostenelile lor, au găsit pe Cuviosul Ioan, ce era prieten şi împreună pustnic cu Simeon; însă acum ajunsese şi Ioan în măsura cea desăvîrşită a sfinţeniei şi avea şi el darul proorociei. El, văzînd pe părinţii care veniseră la dînsul, a zis către dînşii: “Bine aţi venit, voi cei ce aţi lăsat marea şi voiţi să scoateţi apă din iezerul cel uscat”. Deci, făcîndu-se între dînşii altă vorbire duhovnicească şi pomenindu-se pricina cea despre Origen, Cuviosul Ioan a zis către cei ce veniseră: “O, părinţilor, eu încă n-am luat de la Dumnezeu un dar ca acesta, ca să pot socoti pe cele neştiute, dar să mergeţi la nebunul Simeon, cel din cetatea voastră. Acela vă va spune toate ce-l veţi întreba”.

    Ei, întorcîndu-se la locul lor, s-au dus în cetatea Emesei şi întrebau: “Unde este Simeon, stareţul cel nebun?” Unii le-au răspuns, rîzînd: “Ce voiţi să auziţi de la un nebun, care pe toţi îi sminteşte şi îi ocărăşte, dar mai ales pe monahi îi dosădeşte?” Ei nebăgînd de seamă acele cuvinte, căutau pe bătrîn şi l-au găsit în casa unui vînzător de legume, zăcînd pe bob şi mîncînd din acelea ca un urs. Atunci unul dintr-înşii, smintindu-se, a zis singur în sine, rîzînd: “Cu adevărat la mare înţelept am venit să învăţăm! Mult ne va învăţa acesta?” Apoi, apropiindu-se de dînsul, a zis: “Binecuvintează, părinte!” El, uitîndu-se la dînşii, cu mînie le-a zis: “Rău aţi venit şi cel ce v-a trimis la mine este un nebun!” Apoi, sculîndu-se, a lovit tare peste obraz pe cel ce se smintise şi i-a zis: “Pentru ce huleşti bobul şi spui că este înmuiat de 40 de zile? Origen n-a mîncat de acesta; ci, intrînd în mare, n-a putut să iasă dintr-însa; şi astfel s-a înecat în adînc! Duceţi-vă de aici! Duceţi-vă, că veţi fi bătuţi!” Ei s-au dus, minunîndu-se de mai înainte-vederea stareţului. Căci mai înainte de a-l întreba ei despre Origen, el le-a spus totul despre înecarea lui în marea Scripturii.

  15. Scuze, presupun ca voi fi ‘mancata’, dar, ca de obicei, inraznesc:

    cred ca suv=biectul aici nu e Plesu – altfel, subiect inepuizabil printre ortodocsi – ci ce a spus Plesu intr-un anumit context. Intrebarea e: e sau nu corecta observatia sa??

    Dupa mine, are sens. O spun cu toata sinceritatea: este exact ce mi-a venit si mie in minte: de ce ar fi pedepsita Serbia pt homosexualitate, cand asta nu e problema ei, ci a altora?? De ce nu vin inundatiile in Copenhaga? E pur si simplu logic sa iti pui intrebarea. Eu de ex., m-as gandi ca daca e vorba de pedeapsa in cazul Serbiei, altele sunt pacatele, nu asta! La fel si la noi, daca ar veni un mare cutremur, de ex (Doamne, fereste!), nu m-as gandi deloc ca de la pederasti ni se trage, ci de la…avorturi de ex.. Bref: nu mi se pare ilogic ce spune Plesu, observatia lui e …pertinenta.

    Cu al doilea punct din articolul lui sunt de asemenea de acord: nici mie nu-mi place tendinta asta a noastra ca de indata ce se intampla ceva cuiva sa zicem ‘Aaa, e pacatos!’. Iar textul Scripturii citat de @Av. George P. exact asta vine sa sustina. Sigur ca exista un sens al catastrofei la care se cuvine sa reflectam adanc, dar daca una-doua sari cu calificarea, risti sa dai in judecata aproapelui. Eu am mai spus asta pe site si inainte de art. dlui Plesu, deci e o chestie care probabil a dat de gandit mai multora. Plus ca, exact cum de asemenea pertinent remarca, riscam sa supunem Vointa divina judecatilor noastre subiective: Eminescu a murit bolnav pt ca a avut o cruce grea de purtat, poporul roman se chinuie asa pt ca Dumnezeu rastigneste pe cei pe care ii iubeste, in schimb japonezii au patit-o pt ca sunt pacatosi etc..

    Al 3-lea lucru cu care de asemenea sunt de acord este pozitia fata de pacat in sine. Il condamna – citez:

    ‘Să ne înţelegem. Nu scriu acest text ca să dezbat problema comunităţilor LGBT (lesbiene, gay etc.). Din punctul meu de vedere e treaba lor să se comporte liber, asumîndu-şi riscurile sociale…şi TRANSCENDENTE ale opţiunii lor. Ceea ce mă irită e transformarea unei „specificităţi” în ideologie şi a unei deprinderi private în militantism arogant, invadînd spaţiul public. ‘ (subl. m)

    …dar reaminteste ca Dumnezeu e ULTRALIBERAL. Avem o libertate ‘infricosatoare’, cum spunea par. Rafail Noica. ‘Cine VREA sa-Mi urmeze…’.

    In fine, ceea ce nu-mi lace la art. dlui Plesu este, categoric, tonul. De regula evit sa dau atentie acestor chestiuni si sunt atanta doar la text, eliminand evaluarile subiective (persoana autorului, rautacismele etc.). De data asta, insa, si mai ales in ultimul timp, remarc la el un ton tot mai artagos, mai acid, mai putin detasat. Pacat. Eu inca cred in posibilitatea de mantuire a dlui Plesu. De ce? Pt ca e alergic la ipocrizie. Iar oamenii astia, dupa mine, intotdeauna au un pachet consistent de sanse.

    (va rog sa nu mi se explice cat de ipocrit e de fapt Plesu. Cunosc toate argumentele by heart)

  16. Doroteea,
    Ai auzit mulți patriarhi, condamnând public păcatele împotriva firii ?. Unde este ipocrizia lui Pleşu ???. Ce a condamnat Pleşu ? Comunitațile împotriva firii ? Nu!!!. De acele păcate, s-a spălat pe mâini, precum Pilat. Cu aceia nu are treabă. Ei vor vedea. Durerea lui e Patriarhul… bigot. La-a supărat că a pus calamitatea, pe seama acelor păcate, că … face teologie penală. Chiar a greşit patriarhul ? Chiar nu poate fi aşa cum a spus ? (De ce nu ar fi… Doroteea ?) Deci un patriarh condamnă păcatul acesta cumplit şi în loc să fie susținut, s’a găsit un… mare intelectual ortodox (care ştie, exact, ce… i cu îngerii) să demonstreze SOFISTIC, că… patriarhul bate câmpii. Că… nu-i logic… că nu-i corect ortodoxeşte, că-i penal… !!!. Sodimiştii…, (nu ne bagăm), traba lor… patriarhul, care îi pe lângă… e problema. Unde mai pui ca prosodomistii si corectii politic au nevie ca de aer, de asa ceva.
    Are, (sau ai cumva), răspunderea patriarhului ? De ce e nepotrivit ce a spus?. A fost un prilej la îndemână, pentrua a da un avertisment, creştinilor săi şi lumii de azi,un prilej nimerit, pentru a-şi arata deschis poziția față de aceste spucăciuni, atitudi şi politici.Unde mai pui că, cei corcți politic, şi comunitățile împotriva firii , şi duşmanii bisericii au nevoie ca de aer de aşa ceva. Japonia nu-i ortodoxă Doroteea, dar noi suntem. De unde ştii că nu pentru a ne avertiza pe noi a îngăduit Domnul aceasta. Cine ştie judecățile lui Dumnezeu. Pleşu se vrea mare -intelectual- micşorând un patriarh, dar logica sofismelor sale nu au temei duhovnicesc.

  17. Să nu uităm că Dumnezeu odinioară pedepsea prompt păcatele poporului ales tocmai pentru că ştia legea Lui şi o călca conştient. Pe cei dintre neamuri nu-i sancţiona chiar aşa de tare şi de imediat. Acuma, sârbii, ca popor ortodox, pot fi asimilaţi poporului Israel de demult, nu păgânilor şi, deci, pedeapsa e pertinent să fi venit pentru această delăsare.

    Pe lângă asta, cuvântul a fost spus într-o predică, avea o greutate morală mai generală, nu o sentinţă doctă. Dar, cum reiese clar din articolele de mai sus, n-a făcut referire la Eurovision, ci la parada ce urma să aibă loc la Belgrad, unde n-a fost îngăduită până acum de sârbi, iar acum de Dumnezeu. E rău să comentezi un Patriarh, apoi să nu cunoşti ce zice el de fapt.

  18. @a-km:

    ai dreptate, mea culpa! Acum am citit si restul articolelor si am aflat ca patriarhul nu a reactionat asa cum prezinta Plesu in textul lui, si ca Plesu s-a pripit, preluand o informatie denaturata. Discursul Patriarhului, in contextul dat, avea sens. Plesu – tot mai carcotas in ultima vreme – s-a grabit sa dea cu parul, dar pornind de la o ipoteza gresita.

    Da, asa e, iertare! Eu am citit doar textul lui Plesu, n-am citit si mai jos, convinsa fiind ca iar o sa gasesc variatiuni pa aceeasi tema (intelectualii lui Basescu, Plesu impostor etc…) care pe mine ma irita, mai ales ca am citit Parabolele (si nu numai, ‘Ochiul si lucrurile’ s.a.) si vorbesc in cunostinta de cauza: cine zice ca Plesu nu e un intelectual sadea se inseala. Si deja analizele care pornesc si construiesc pornind de la premise false, chiar nu ma intereseaza.

    Dar, e drept, aici nu era cazul. Lui Plesu i s-a raspuns ok. Iaar el a devenit f carcotas si iritabil. Pe undeva, il inteleg…

  19. O persoana cu putere a intelectului? Mai degraba (Andrei Plesu) este – intelectualul – al puterii. Ca si alti “intelectuali”, colegi de gazeta.

    Cu nesfarsitele-i sofisme dilematice (multe din ele fiind peroratii principiale) a reusit sa scoata la iveala ipocrizia specifica multor intelectuali “militanti”.

    Un exemplu: Demitizarea lui Eminescu (care a debutat – public – într-un numar din „Dilema” anului 1998 si a continuat…) la care Plesu nu numai ca a consimtit tacit), ba chiar a si prefatat articolele care-l defaimau pe Poetul national.

    „Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul” (spune Mihai Eminescu, într-o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi)

  20. ‘Nu ne mai e rusine de Eminescu’ – text de Andrei Plesu:

    https://www.youtube.com/watch?v=sYVqDZ5WleI

    (cine nu intelege, interpreteaza. De fapt, cel mai abitir interpreteaza exact cei care nu inteleg! Si care nici nu citesc/nu asculta/nu cunosc.

  21. Cat tupeu poate avea acest – pseudointelectual – de-l rastalmaceste (de-a dreptul ironic) pe Vladica Irineu ?!

    El, care alaturi de Zoe Petre, a consimtit la – bombardarea – sarbilor, in sfanta zi de Inviere a Domnului?!

    O descriere, pe masura:

    “Pleșu face parte din a doua generație a pseudointelectualității cominterniste, care s-a ridicat pe cadavrele elitei românești și pe gropile comune în care zace generația de aur a Marii Uniri. Am mai zis-o, a trebuit să moară Gheorghe Brătianu așa cum a murit ca să apară istoricii lui pește prăjit, de la Roller la Boia, a trebuit să fie marginalizat Lucian Blaga ca să avem parte de ”filosofii” care țin mâna la falcă mimând gândirea, a trebuit să fie aruncat în închisoare Vasile Voiculescu, pt. a face loc poeților staliniști ca Nina Cassian și Anatol Baconski.”

    (Ionut Tene)

  22. Pingback: Massmedia “romaneasca”: SUPRAEXPUNERE MEDIATICA A PARADELOR GAY, IGNORAREA MARSULUI PENTRU FAMILIE/ Noul limbaj totalitar/ TEOLOGIE “PENALA” SAU IUBIRE VENALA?/ Virgiliu Gheorghe: CE TREBUIE SA STIM CA SA NE SALVAM FAMILIA? [video]
  23. Pingback: Biserica Serbiei condamna PARADA GAY de la Belgrad: o “ADUNATURA” impusa din exterior de cei care au BOMBARDAT si pus la STALPUL INFAMIEI Serbia - Recomandari
  24. Pingback: Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului: PARADELE GAY SUNT PARADE ALE MORTII. IN SPATELE LOR E O ASPIRATIE PENTRU PUTERE, PENTRU CREAREA UNEI NOI ORDINI MONDIALE/ Jurnalist sarb – pustnic in pesterile Karuliei, pe Muntele Athos - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare