Articolele saptamanii: ‘Maica Bisericilor’ – tarata in luptele pentru putere

11-05-2011 4 minute Sublinieri

Gandul: “Maica Bisericilor” – târâtă în luptele pentru putere/ Lelia Munteanu

Istoria Patriarhiei Ierusalimului începe din anul 451. Peste ea, în cursul vremurilor, au trecut perşii, arabii, cruciaţii, turcii. Astăzi, jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice se întinde asupra eparhiilor din Israel, Teritoriile Palestiniene şi Iordania. Fraţia Sfântului Mormânt a avut grija că, din anul înfiinţării (1543) să aducă în fruntea Patriarhiei episcopi greci, deşi creştinii arabi şi-au cerut şi ei, întotdeauna, drepturile, măcar în virtutea faptului că, între cei aproape 100.000 de credincioşi, arabii sunt în majoritate.

Decizia de a rupe legăturile cu Biserica Ortodoxa Română vine ca urmare a unui litigiu jurisdicţional. E drept, aşezămintele româneşti de la Ierihon, a căror construcţie a început în urmă cu zece ani, n-au avut niciodată aprobarea scrisă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului. Temelia lor a fost pusă pe vremea Patriarhului Diodoros I – un ierarh destul de controversat, mare amator de înţelegeri verbale. În ultimul an an vieţii, suferind, obişnuia să adoarmă în mijlocul câte unei discuţii. Apropiaţii săi spuneau: “Întreabă-l care e cursul shekel/dolar. Se va trezi şi-ţi va răspunde instantaneu” Irineos I, care i-a urmat, n-a pus niciodată problema asezămintelor de la Ierihon. În 2005 a fost depus din scaun, împotriva tuturor canoanelor (un patriarh nu poate fi îndepărtat, decât dacă împotriva sa există dovezi de blasfemie, de erezie sau în cazul în care – invocând motive de sănătate, acceptă paretisis-ul – adică retragerea de bună voie). Acuzaţiile care i s-au adus lui Irineos I au fost că ar fi pertractat cu nişte investitori evrei din străinătate (probabil americani) vinderea, pe milioane de dolari, a două terenuri ale Bisericii din zona Porţii Jaffa (zona locuită preponderent de arabi). S-a spus atunci că Episcopul de Tabor, actualul Patriarh Teofilos al III-lea, ar fi fost întronizat cu ajutorul… fostului şef al CIA, George Tenet, o rudă îndepărtată a Preafericirii Sale. Cert este că acum fostul Patriarh Irineos I se află, bine păzit, din ordinul lui Teofilos, într-un fel de arest la domiciliu. Şi cert este că parte dintre grecii înşişi cred că actualul Patriarh e necanonic.

De şase ani, de când arhipăstoreşte, Patriarhul Ierusalimului n-a fost tulburat de aşezământul nostru de la Ierihon. Demonstraţia de forţă pe care Teofilos al III-lea o face cu Biserica Ortodoxă Română (care, până în ultimul moment, i-a cerut să dialogheze, să se poată ajunge la o înţelegere) nu e străină de lupta pentru putere care macină Ortodoxia. Unul dintre motive este tot jurisdicţional. Biserica Ortodoxa Rusă – (Teofilos al III-lea e considerat mai mult decât un simpatizant al acesteia, după cei doi ani petrecuţi acolo) – acuză Biserica Ortodoxă Română pentru recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei şi a eparhiilor sufragane. Patriarul Kiril visează la a treia Romă, fapt pentru care relaţiile sale cu Patriarhia Ecumenică sunt din ce în ce mai tensionate. La rândul său, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I îl acuză pe patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, de “tendinţe hegemonice”.

Problema bisericilor ortodoxe din diaspora (care, canonic, ţin de Patriahia de la Constantinopol) s-a acutizat, odată cu migraţia românilor la munca în Vest. Patriarhia Ecumenică se teme de ce se teme şi Patriarhia Ierusalimului: că romanii au intenţia de a-şi crea episcopii în zonele lor de jurisdicţie canonică (respectiv in Europa Occidentala şi în Ţara Sfântă). Toate aceste neînţelegeri izbucnesc acum, când avansează pregătirile pentru Sinodul Panortodox (al VIII-lea Ecumenic), care ar trebui să redeseneze puterea şi zonele de influenţă în lumea Ortodoxă.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, e târâtă şi ea în aceste jocuri bizantine.

***

Patriarhia Ierusalimului a RENEGAT Biserica Ortodoxă Română. Ce se află pe cei 3.000 de metri de teren de la care a început RĂZBOIUL

Este o şicană sau o nevoie de bani la mijloc. Cine ştie ce vor să obţină de la Patriarhia Română” explică pentru gândul Ion Antonescu, proprietarul primei agenţii de turism care i-a dus după 1990 pe români în pelerinaj în Ţara Sfântă.

Antonescu nu-şi explică altfel decizia Patriarhiei Ierusalimului de a rupe legăturile cu Patriarhia Română şi nu crede în motivul invocat – că aşezământul românesc de la Ierihon a fost construit fără binecuvântarea Patriarhiei de la Ierusalim. “E absurd. Nu poţi spune că ai văzut doar de câteva luni o construcţie care există de 11 ani”, mai spune Ion Antonescu, fost secretar de stat la Ministerul Culturii.

40.000 de români merg anual în pelerinaj în Ţara Sfântă

Aşadar, “mărul discordiei” este un aşezământ alcătuit dintr-o biserică, un paraclis, o casă de oaspeţi pentru pelerini şi o bibliotecă, toate ridicate pe un teren de 3.000 de metri pătraţi şi finalizate în proporţie de 95%, potrivit lui Antonescu.

Anual, aici ajung peste 40.000 de turişti, potrivit statisticilor Ministerului de Turism din Israel, iar 10% dintre ei se cazează la arhondaric, în casa de oaspeţi a aşezământului, în special cei care vizitează Ierihonul prin birourile de pelerinaj ale Patriarhiei Române. 4.000 de români dorm aici într-un an, potrivit estimărilor şi sunt cazaţi în casa de oaspeţi structurată pe trei niveluri. Cu toţii dorm în cele 50 de camere clasificate la 2 stele, cu două sau trei paturi după caz, dotate cu aer condiţionat şi baie. Toate însă au terasă, de la care “se vede tot Ierihonul cu livezile sale bogate de arbori cu fructe exotice recunoscute pentru aroma lor în tot Israelul”, potrivit site-ului aşezământului. “De asemenea se pot vedea şirul munţilor dimprejur şi de dincolo de Iordan până la Marea Moartă. Priveliştea minunată văzută de aici ne prezintă după cuvântul Scripturii toate împărăţiile lumii şi slava lor.”

Un aşezământ construit pe o donaţie

Iniţial, construcţia aşezământului românesc a început pe un teren de 800 de metri pătraţi, donaţie de la român stabilit în Ierihon. El a lăsat prin testament Patriarhiei Române pământul, “cu scopul de a servi ca metoc“, un aşezământ dedicat pelerinilor care vor vizita locurile sfinte. Pentru că terenul nu era suficient, Patriarhia a cumpărat şi pământurile limitrofe, ajungând azi să deţină 3.000 de metri pătraţi pe care se desfăşoară aşezământul.

“Drumul demersurilor şi stăruinţelor diplomatice început de la eliberarea primului act de proprietate şi autorizaţia de construcţie şi funcţionare a Aşezământului din Ierihon şi până la realizarea proiectului şi ridicarea efectivă a construcţiilor ce se pot vedea astăzi, a fost foarte dificil”, se arată pe pagina oficială a aşezământului. ” Având în vedere raportul dintre amploarea construcţiilor şi resursele umane şi materiale foarte reduse primite în timp şi cu multe sacrificii, numai providenţa divină ne-a ajutat să realizăm proiectul până la stadiul actual. Nu de puţine ori, în situaţiile limită, au apărut oameni trimişi parcă de Dumnezeu care ne-au ajutat financiar sau cu muncitori sau cu materiale de construcţii pentru a suplini lipsurile apărute”.

Construcţii şi binecuvântări verbale

În 2000 însă este sfiinţit altarul paraclisului de la aşezământul de la Ierihon (n.r. unul dintre cele trei pe care Patriarhia Română le are în Ţara Sfântă: Ierusalim, Ierihon şi Iordan) în prezenţa patriarhului român Teoctist, dar şi a altor membri ai Sinodului BOR aflaţi în Ierihon.

Din delegaţie făcea parte şi actualul cap al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel. Construcţia se ridicase după ce ierarhii români obţinuseră binecuvântarea lui Diodor, patriarhul de atunci al Ierusalimului, a declarat pentru gândul părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patrairhiei Române. “Fără binecuvântarea patriarhului Diodor nu puteau începe lucrările la aşezământul românesc de la Ierihon. Mai mult, fără binecuvântarea acestuia nu s-ar fi putut face sfinţirea paraclisului respectivului aşezământ de către patriarhul Teoctist şi membri ai Sfântului Sinod“, mai spune acesta.

Cum a început conflictul

În ultimele luni, Patriarhia Ierusalimului a semnalat faptul că nu există niciun acord scris în legătură cu Aşezământul românesc de la Ierihon şi a solicitat Patriarhiei Române să clarifice situaţia acestuia. În acest context, ierarhii români l-au desemnat pe Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, să demareze dialogul cu prelaţii din Israel, unul “bilateral frăţesc între cele două Patriarhii”.

În 9 mai însă, ierarhii români află de pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului că s-au rupt relaţiile cu Patriarhia Română. “E o decizie unilaterală”, explică Constantin Stoica. “Suntem surprinşi de anunţul postat pe site-ul oficial al instiuţiei, cu titlul «Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română», întrucât suntem la începutul unui dialog”, a mai declarat purtătorul de cuvânt. El a precizat că problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, precum şi relaţiile dintre cele două biserci vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al BOR din 19-20 mai.

Guvernul a dat 1 milion de lei pentru aşezământul de la Ierihon

În 11 ani, aşezământul de la Ierhon s-a ridicat din donaţii, din contribuţii ale credincioşilor, din investiţii, vânzare de obiecte religioase, dar şi din bani proveniţi de la Guvern. De altfel, Executivul a şi suplimentat, în aprilie 2011, cu un milion de lei bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte. Banii provin din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului, potrivit documentului care a fost publicat în Monitorul Oficial.


Categorii

Articolele saptamanii, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Patriarhul Daniel, Patriarhul Kirill, Patriarhul Teofil al Ierusalimului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “Articolele saptamanii: ‘Maica Bisericilor’ – tarata in luptele pentru putere

  1. Racul, broasca şi ştiuca
    de Alecu Donici

    Racul, broasca şi o ştiucă
    Într-o zi s-au apucat
    De pe mal în iaz s-aducă
    Un sac cu grâu încărcat.
    Şi la el toţi se înhamă:
    Trag, întind, dar iau de samă
    Că sacul stă neclintit,
    Căci se trăgea neunit.
    Racul înapoi se da,
    Broasca tot în sus sălta,
    Ştiuca foarte se izbea
    Şi nimic nu isprăvea.
    Nu ştiu cine-i vinovat;
    Însă, pe cât am aflat,
    Sacul în iaz nu s-au tras,
    Ci tot pe loc au rămas.

    Aşa-i şi la omenire,
    Când în obşte nu-i unire:
    Nici o treabă nu se face
    Cu izbândă şi cu pace.

  2. Mantuitorul ne spune:
    34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
    35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.

    In fine, pare destul clar cum stau lucrurile din acest punct de vedere.

    Exista, insa, doua aspecte care se bat putin cap in cap. Este intronizat cu ajutorul fostului şef CIA, George Tenet, o rudă îndepărtată a Preafericirii Sale, dar in acelasi timp, este considerat mai mult decât un simpatizant al Bisericii Ortodoxe Ruse?! In aceste conditii nu ar putea fi decat un sustinator “interesat”, cu misiune foarte precisa…

  3. Parca sunt prea incalcite treburile si trebuie sa fim atenti si la sursele informatiilor. Presa nu este intotdeauna cea mai buna sursa…mai ales in chestiuni bisericesti unde sta la cotitura ca o fiara gata sa denigreze.
    Exista o lege in Israel care spune ca Patriarhul Ierusalimului trebuie recunoscut de guvernul israelian. Se pare ca actualul PF nu a fost recunoscut vreme de un an si jumatate, daca am auzit bine, lucru foarte neplacut si cu implicatii in fuctionarea Patriarhiei. Inseamna ca nu prea le-a fost unora pe plac. Le-au fost stricate afacerile cu terenurile din zonele pe care le doreau? Nu stim. Ar insemna ca sunt si acum f. suparati. Cine stie ce dedesubturi mai sunt, pe care nu le stim si cred ca nici nu trebuie, ca nu ne sunt de folos. Apoi, ce scriu ziarele stim cu totii ca, de multe ori, nu sunt toate demne de crezare. Daca te iei dupa ei, toti vladicii sunt agenti secreti, informatori, colaboratori, etc. Nu scapa nici Bunul Dumnezeu. Iar noi ajungem paranoici si ne facem si pacate. Toate aceste tulburari si sminteli fac parte din semnele vremurilor. Sa ne rugam mai bine ca Maica Domnului sa ia in mainile ei si sa rezolve cum stie ea mai bine situatia creata asa cum ne este de folos! Amin.

  4. @daniela:

    Nu e vorba despre ce scriu “ziarele” in general, ci de un material scris de Lelia Munteanu. Acum, sigur, nu e un material credibil 100% doar pentru ca e scris de ea, insa un lucru e cert – pe aceste teme se pricepe si are informatii mai multe decat noi. Si, chiar daca are deseori pozitii cu care nu ai cum sa fii de acord, nu i se poate nega statutul de jurnalist informat de aceste subiecte. Ea este autoarea unui editorial, de pilda, despre PS Artemie si situatia din Kosovo, scris cu durere: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2008/02/20/kosovo-sau-dictatul-de-la-washington/ sau varianta integrala – http://www.gandul.info/puterea-gandului/crucea-si-kalasnikovul-2400966

    In ceea ce priveste informatiile ca atare, nu e pentru prima oara cand se aude de rudeniile PF Teofil. Si nu reprezinta neaparat contradictii – jocurile, la acest nivel, pot fi mult mai complicate si culisele mult mai incurcate decat credem. In mod cert, insa, nu e cazul sa ne facem iluzii ca e vorba de canoane la mijloc. In mod cert, e vorba de interese geopolitice, meschine, de putere. Si, chiar daca PF Daniel este cum este, totusi e cumva ironic ca cel mai mare scandal al ortodoxiei, in acest moment, si inca unul menit sa sminteasca toata lumea (ce greata ii apuca pe toti cand aud de motivul disputei!) este provocat de reactia Sinodului de la Ierusalim. Se pare ca acest gen de “inghionteli” s-a practicat chiar recent: http://www.adevarul.ro/actualitate/Orgoliile_din_Tara_Sfanta_agita_Ortodoxia_0_478752741.html

    Nu stiam noi de ele deoarece patriarhatul lui Teoctist a fost unul moderat, lipsit de veleitati “imperialiste”. Si asa, am auzit de la distanta conflictele intre Moscova si Contantinopol, Constantinopol si Atena etc. Iata ca acum facem parte si noi din ele, pentru ca PF Daniel nu se multumeste cu ce are si, pare-se, acest lucru irita la maxim pe cei care credeau ca au ramas singuri sa isi dispute ciolanul ortodoxiei. Referitor la aliantele conjuncturale – daca PF Teofil este cu rusii, in acest moment, sau nu, daca Ecumenicul si Kirill si-au dat mana pe moment ca sa il infunde pe Daniel, asta vom vedea, in cele din urma. Cert este ca pentru toti acestia situatia este favorabila, strict lumeste. De fapt, Teofil a procedat ca la o negociere de pe pozitii de putere (se vede ca e patriarh in Israel). Ati vazut ce a au spus ai nostri: urma sa aiba loc un dialog. Ei bine, in acest dialog care oricum va avea loc, Ierusalimul va avea o pozitie forte pentru ca deja a decis intreruperea comuniunii. Este un tertip negutatoresc ca sa scoti pretul mai mare. Vor profita, fara dubiu, si ceilalti patriarhi de aceasta situatie, deoarece patriarhia Romana va trebui sa isi caute aliati – si aliatii au si ei pretul lor, nu?

    Ce conteaza pana la urma din toata colcaiala asta? Ca se sminteste lumea si ca grabim sfarsitul… Cam asta ar conta.

  5. Dar Dumnezeu le poate intoarce si pe cele rele in bune daca ne rugam.

    Ma iertati, dar chiar inainte de faza cu CIA-ul e fraza asta:
    “Acuzaţiile care i s-au adus lui Irineos I au fost că ar fi pertractat cu nişte investitori evrei din străinătate (probabil americani) vinderea, pe milioane de dolari, a două terenuri ale Bisericii din zona Porţii Jaffa (zona locuită preponderent de arabi).”

    Intr-adevar a fost un scandal cu terenuri acum cativa ani, dar ultima parte din paranteza nu poate fi adevarata, deoarece Poarta Jaffa da spre partea crestina din zona de vest a orasului vechi:
    http://www.mfa.gov.il/MFA/Facts+About+Israel/Israel+in+Maps/Old+City+of+Jerusalem.htm

    In afara cetatii vechi, estul e locuit de arabii musulmani si vestul de evrei.

  6. Un material mai edificator si mai informat decat ceea ce postam majoritatea dintre noi in comentarii. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar excesul de zel nu poate compensa lipsa de cultura, informatie si perspectiva (cu discernamant).
    Aici nu e chestie de cine e mai bun sau cine are “dreptate” — vesnica lupta dintre cei care comenteaza. Este vorba ca pana la urma de unde ne informam? Nu conteaza cine este persoana care scrie un articol atata timp cat se da dovada de informare, pricepere, multa munca si onestitate. Nu ma refer neaparat la persoana care a scris acest articol (despre care nu stiu nimic), ci tocmai, profit de aceasta situatie ca sa ne aducem aminte ca fiecare om are talantii lui, care nu pot fi inlocuiti de talantii altcuiva; chestie si de un elementar respect inter-personal. Macar sa mai ascultam ce se zice, si nu sa dam cu parerea ‘a priori’.

  7. Admin@

    Foarte emotionante articolele Leliei Munteanu despre ierarhii sarbi.

    Cred ca radacina problemei noastre sta la Chambesy…”revederea poziţionării ca importanţă a bisericilor istorice, în funcţie de numărul credincioşilor pe care îl au.”
    Asta au simtit-o din plin. “Patriarhia Rusă şi cea Română, care depăşesc numeric majoritatea patriarhiilor istorice, s-au poziţionat contra ierarhilor elinofoni (greci), printre care şi a celui al Ierusalimului.”

  8. @ sacssiv şi “zeloţii ” lui: “Acuzaţiile care i s-au adus lui Irineos I au fost că ar fi pertractat cu nişte investitori evrei din străinătate (probabil americani) vinderea, pe milioane de dolari, a două terenuri ale Bisericii din zona Porţii Jaffa (zona locuită preponderent de arabi). S-a spus atunci că Episcopul de Tabor, actualul Patriarh Teofilos al III-lea, ar fi fost întronizat cu ajutorul… fostului şef al CIA, George Tenet, o rudă îndepărtată a Preafericirii Sale.”
    Ce este aşa de canonic la cel ce pretinde că respectă Canoanele? Un episcop de orice fel îl depui din trepată numai pe motiv de erezie/schismă.
    În loc să fiţi români aruncaţi cu pietre tot în neamul românesc. De aceea n-o să dăinuim ca neam, că ne mâncăm punii pe alţii.
    L-am publicat aici că acolo nu cred că va fi aprobat.
    Asta e durerea mea, e prea multă dezbinare între români.
    Dacă şi Dumnezeu ne-ar judeca precum ne judecăm noi semenii pe net, atunci nu ne-am mai mântui nici unul.

  9. @ Un creştin-ortodox:

    Ai dreptate. Am tot zis si noi, de la inceput, ca e numai un pretext grosolan canonicitatea. Este fariseismul canoanelor, practicat deopotriva si pe plan intern de catre Patriarh si alti ierarhi, care acum li se intoarce impotriva. Politicianism drapat in forme ipocrite.

    Nu cred ca are rost polemica aici cu niste comentatori de pe alte bloguri, care ne mai si urasc “frateste”. Nu stiu ce rost are sa intram in alte dispute cand orientarile sunt binecunoscute, in loc sa-i lasam in pace. Raspunsul fratiei tale insa e valabil si pentru unii dintre cei care au comentat aici invocand canoanele si mai degraba pentru asta merita dat.

    In rest lucrurile sunt clare pentru noi, apropo de mancatoria intre romani si intre ortodocsi:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/17/dusmania-si-ura-de-frati-semnul-sfarsitului-parintele-proclu-2009-daca-nu-biruim-vrajba-si-tulburarea-se-va-intampla-o-nenorocire-video/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/18/profetismul-dostoievskian-la-lucru-2-spre-asta-ne-indreptam/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/01/12/durerea-cea-mai-mare-a-parintilor-nostri-dezbinarea-dintre-frati/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/13/sa-recitim-impreuna-v-vladica-averchie-tausev-35-de-ani-de-la-adormire-despre-o-forma-de-apostazie-foarte-actuala-dar-ignorata-atunci-cand-ne-centram-doar-pe-

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/18/preotul-martir-daniil-sasoev-1-an-de-la-moartea-sa-muceniceasca-ultimul-sau-cuvant-unul-aproape-profetic-despre-ispita-certurilor-neincetate-dintre-crestini-video/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/16/parintele-adrian-fageteanu-implineste-98-de-ani-vor-fi-vremuri-cand-tacerea-va-fi-mai-de-folos-decat-vorba-despre-vremurile-din-urma-lepadare-planuri-omenesti-dezorientare-dezbinare-jertfa/

  10. Dacă şi Dumnezeu ne-ar judeca precum ne judecăm noi semenii pe net, atunci nu ne-am mai mântui nici unul

    Si chiar asa o va face, dupa Evanghelie…
    “Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7, 2).

    Desigur, exista si sansa pocaintei…

  11. Intrebare: Daca nu fortam nota, ar fi existat Patriarhia Romana? Din cate stiu eu, nu. Ne-ar fi pastorit si acum grecii, daca era dupa ei. Nu cred ca BOR greseste in problema Ierihonului. Ar gresi daca ar ceda. De altfel, situatia de la Sf. Munte ne arata acelasi lucru: am stat cuminti in banca noastra si … stam si acum la mila altora. O fi bine, o fi rau…?

  12. @Cristian

    Foarte buna observatie !

    Din pacate, trebuie un echilibru intre atitudinea lumeasca si cea duhovniceasca. Spun din pacate pt. ca ar fi bine sa ne putem raporta strict la ceea ce ar trebui sa facem numai dpdv duhovnicesc.

    Sau, ca sa folosesc o comparatie mai putin ortodoxa, cu samurarii, lupti ca samurarii, dar cu pungasii … trebuie sa lupti ca pungasii, ca altfel scoate cutitul, ti-l baga in spate si te termina, atat pe tine cat si pe cei pt. care raspunzi inaintea lui Dumnezeu.

  13. Pingback: Razboi întru Cuvânt » INTREBAREA CARE II FRAMANTA PE PATRIARHII ORTODOCSI IN VEACUL AL OPTULEA: CARE ESTE CEL MAI MARE DINTRE NOI?/ Incredibila ambitie a Arhiepiscopului Hrisostom al Ciprului/ SINOD IMPORTANT IN SERBIA: se discuta despre excomunic
  14. Pingback: Razboi întru Cuvânt » PATRIARHIA SERBIEI SE RALIAZA IERUSALIMULUI SI DA ULTIMATUM PATRIARHIEI ROMANIEI. Se confirma, astfel, presiunea Moscovei in “jocul” periculos de a rupe comuniunea?
  15. Pingback: Scandal la Ierusalim: PATRIARHUL TEOFIL, ACUZAT DE PREDECESORUL SAU DE MITA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare