Scandalul BERCEA MONDIAL – BASESCU MIRCEA – opinii: SECURISMUL MAFIOT DIN SPATELE “ANTICORUPTIEI”. Incuscrirea elitelor cu INTERLOPII/ Presedintele STIETOT isi face SELFIE in altarul statului de drept/ MITĂCRAȚIA de la est la vest

• Romania Libera/ Gabriel Bejan: Cazul „Mircea Băsescu- Bercea Mondial” poate fi o veste bună

„Până la urmă, este un gest creştinesc să botezi un copil, indiferent cine-i sunt părinţii”, spune un invitat într-o emisiune de televiziune. „Nu asta e problema relaţiei dintre Bercea Mondial şi Mircea Băsescu”, explică un altul, adăugând: „sper că după acest scandal politicienii să nu se ferească să mai creştineze copii ai familiilor de romi”. Sunt doar câteva dintre părerile emise în aceste zile în spaţiul public, când fratele preşedintelui României este acuzat că ar fi luat bani de la familia unui interlop, condamnat la opt ani şi nouă luni de închisoare, pentru a-l scăpa pe acesta de pedeapsă. […]

Fratele preşedintelui face parte dintr-o categorie selectă de reprezentanţi ai aşa-zisei elite româneşti, care au găsit de cuviinţă să se înrudească sau să aibă relaţii de prietenie cu lumea interlopă. Poate vă mai amintiţi de „bagajul relaţional” de care vorbea senatorul Cătălin Voicu şi care l-a ajutat să treacă mai uşor peste primele luni de închisoare, de relaţiile apropiate dintre senatorul Cezar Măgureanu şi clanul Butoane, de comisarul Şoric, şeful Poliţiei Neamţ, zis şi „Case closed”, prietenul interlopului Mararu. Şi lista poate continua cu zeci de cazuri din toată ţara.

Iar dacă suntem la capitolul „Bercea Mondial” să amintim totuşi că primii care i-au botezat copiii acestuia sunt fostul premier Theodor Stolojan, fostul prefect de Olt Nicolae Grădinaru, fosta preşedinta Tribunalului Bucureşti, Maria Huza şi fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Gheorghe Brenciu.

Au fost nişte „gesturi creştineşti” ar putea spune unii, numai că acum, ca şi în alte ocazii, avem dovada că lucrurile nu stau chiar aşa. De fapt, de ce se strâng uneori relaţiile dintre aşa-zisa lume bună din România şi lumea interlopă- cu puşcăriaşii ei, cu banii lor necinsitiţi şi cu săbiile cu care împart dreptatea ? Pe de o parte, reprezentanţii primei categorii au nevoie de banii şi de influenţa interlopilor în anumite comunităţi, de voturile pe care le pot aduna dar şi de treburile murdare pe care aceştia le pot face. La rândul lor, ei oferă în schimb tot influenţă, dar de data aceasta pe lângă funcţionari şi instituţii la care interlopii nu ar avea altfel acces.

Sunt relaţii reciproc avantajoase, bazate pe interese meschine şi nu pot fi scuzate cu nici un chip. „Gesturile creştineşti”, precum botezarea unui nou-născut sau ajutorul dat unei etnii minoritare să se integreze în societate, sunt poveşti de adormit copiii. Este evident că nu de „gesturi creştineşti” le arde politicienilor, membrilor familiilor acestora sau funcţionarilor când botează copilul unui interlop, pentru că altfel ar trebui să-i vedem stând la coadă pe la uşile orfelinatele din România pentru a ajuta copii romi fără nici un viitor.

Cu ajutorul „mormanele de dolari”, după cum plastic se exprima Mircea Băsescu în discuţia cu fiul lui Mondial, interlopii ocupă un loc important chiar la vârful acestei societăţi, nu rămân la periferia acesteia, cum ar fi normal.  Cazul Mircea Băsescu, indiferent cum se va tranşa în justiţie, arată că lumea interlopă s-a cocoţat până sus la vârful ţării, a intrat în familia prezidenţială dar, mai rău decât atât, loveşte chiar în siguranţa statului. […] integral pe romanialibera.ro

• Cotidianul/ Petru Romosan: Izaura, “frangantu’” şi democraţia

[…] „Democracy is coming from the USA”, ca să parafrazăm un vers al lui Leonard Cohen. În ţările din Europa Centrală şi de Est, în România, după răsturnările din 1989, democraţia a venit din SUA şi din Europa Occidentală. În România, „democratizarea” (ghilimelele se impun) a fost făcută cu oamenii vechiului regim: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, generali, colonei, procurori, activişti şi funcţionari comunişti, în dauna victimelor regimului comunist, care au fost pedepsite, marginalizate, murdărite încă o dată, cu sprijin şi complicitate americane şi occidentale. În numele realismului şi pragmatismului politic – în fapt, un cinism de cea mai ignobilă factură.

Tema ultimilor zece ani, susţinută gălăgios şi jignitor atât de UE, cât şi de SUA, a fost lupta împotriva corupţiei. De fapt, o temă perfidă şi perversă, de propagandă, pentru ocuparea economică şi militară a unei ţări aflate în dificultate. Marile active ale României – oţel, petrol, gaz, bănci, pământ agricol, păduri – au fost cedate diferitelor puteri din UE prin rapt şi corupţie (contra semnăturilor diverşilor prim-miniştri), iar în ce-i priveşte pe americani, am renunţat la o parte din suveranitate în schimbul protecţiei acordate criminalilor şi relicvelor de tot felul ale vechiului regim comunist. La sfârşitul mandatelor dubioase, forţate, puse cu mâna, ale lui Traian Băsescu rezultă clar că americanii şi europenii au stat tot timpul cu corupţii la masă. „Corupţii noştri sunt mai buni decât corupţii lor (ai sovieticilor? ai ruşilor?)!” pare a fi principiul fundamental de viaţă al Occidentului în România.

După unele informaţii şi zvonuri persistente, serviciile secrete româneşti ştiu de multă vreme şi în chip documentat că o bună parte, cea mai bogată şi mai infracţională, a comunităţii ţigăneşti a compus o aşa-zisă gardă pretoriană a preşedintelui Traian Băsescu, pentru alegeri şi finanţări de campanii electorale, ca şi pentru tot felul de „afaceri” inavuabile. Chiar oameni din aceste servicii, actuali şi foşti, ar fi fost amestecaţi în asemenea operaţiuni. Simbolic vorbind, Traian Băsescu a fost perceput până mai ieri ca Naşul acestei zone sumbre a comunităţii rome. Desigur, această zvonistică va trebui să fie cercetată serios şi faptele vor trebui să fie aduse la lumina zilei. Iar pentru asta sunt plătite de ani de zile armate de funcţionari şi poliţişti cu miliarde de euro. E de sperat că într-o zi nu foarte îndepărtată îşi vor şi face datoria. Mircea Băsescu nu e decât un alter ego, un „naş” mai mic. La fel cum au fost, în toţi aceşti ani, şi Elena Udrea, Sorin Blejnar, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Emil Boc şi alţii. Sunt lucruri cunoscute de multă lume, între care şi de Mark Gitenstein şi de succesorul său, Duane Butcher, un fel de substitut de ambasador imperial. Ce caută „diplomatul” Mark Gitenstein la Fondul Proprietatea? Luptă cumva împotriva corupţiei?

Începând de miercuri, 18 iunie 2014, telenovela „Băsescu, Bercea, corupţia şi decăderea României” rulează pe mai toate micile ecrane. Izaura, fiica neînfricată a lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, e o vedetă cunoscută deja de milioane de telespectatori, ca şi de internauţi de pe toată planeta. Mircea Băsescu ar fi primit de la clanul Bercea vreo 600.000 de euro ca să facă trafic de influenţă în justiţie cu ajutorul fratelui său şi, foarte probabil, al unor magistraţi. A dat înapoi o parte din aceşti bani în dolari. „Pentru că-i dau americanii dolari”, l-a citat Izaura cu umor pe Mircea Băsescu, azi, 19 iunie, pe Antena 3, la emisiunea Sandrei Stoicescu. Democraţia din România a fost prinsă în „frangant” de catastrofă. [ integral pe cotidianul.ro ]

• Dorin Tudoran: Bolnăviorii

[…] Nu-mi plac pariurile, dar îi spun lui Mitică: ”Maitre, pe cât că, dacă-i dă arest preventiv, Mircea Băsescu se cere la infirmerie?” Mitică râde, mai ia o gură de bere, după care zice: ”Coane, la cât sunt ăștia de bolnăviori, n-ar fi exclus un 2:1 pentru SUA. Facem pariu?” “Facem. Dar să nu ne-audă nici dna Nuland, nici dl Gitenstein, nici dna Macovei. Deal?” “Deal?”

Nu trece o noapte și, răsfoind din nou presa electronică românească, aflăm că:

“Mircea Băsescu ar putea ajunge din arestul Poliţiei Captalei, unde se află în acest moment, la Spitalul Penitenciarului Jilava. Fratele preşedintelui are afecţiuni cardiace, potrivit Romania TV, acesta fiind operat acum cinci ani la inimă. Mircea Băsescu este şi în acest moment în atenţia medicilor care îl monitorizează, fiind totodată dependent de medicamente, scrie sursa citată.“

Ne pufnește râsul. Mitică, om cu frică de boli cardio-vasculare, își revine rapid și zice: “Coane, de fapt nu-i de râs. Dacă omu’ e bolnav, pe bune?”

“Nu știu, maitre. Cu bolile nu-i de glumit. Dar am și eu o întrebare pentru tine – tu crezi că pe Mircea Băsescu l-au monitorizat doar doctorii?” “Nu, coane, cred că l-au monitorizat  și băieții de la 2 și un sfert.” “Pe ce te bazezi, Mitică?” “Pe cererea pe care vrea să o trimită Tăriceanu serviciilor secrete.”

“Și, dacă o trimite, crezi că-i răspunde cineva la cerere, dacă nu e scrisă pe hârtie roz?“ “Nu știu, coane… Să nu dea vreo molimă și prin servicii… Cu atâția bolnăviori, cine să-i răspundă lui Tăriceanu, pe orice hârtie ar scrie, mai ales că Maior e deja general și se pregătește să devină președinte civil? Încercăm și altceva?” “Da”

[…] integral pe dorintudoran.ro

• Gandul:

Cristian Tudor Popescu: Băsescu Ştietot nu ştia?

[…] De 10 ani, Traian Băsescu,  nu Mircea Băsescu, se umflă în pene, denigrează, ameninţă, şantajează ca un interlop, insinuând sau afirmând cu rânjete că ştie şi ce lapte a supt de la mă-sa orice ins pe care pune geana.

De 10 ani, Traian Băsescu ne spune că el e cel care bagă corupţii la puşcărie, serviciile secrete şi Justiţia fiind la ordinul lui.

De 10 ani, securismul atotştiutor cu accente mafiote este politica de stat a preşedintelui Băsescu.

A trecut un deceniu de când T. Băsescu foloseşte pupitrul de la Cotroceni ca să vorbească despre ce are chef, uneori zilnic sau de două-trei ori pe zi, întrebat şi neîntrebat, să insulte, să acuze, să dea verdicte la adresa cui îi vine la gură.

Iar acum, când fratele Mircea se dovedeşte a fi un traficant ordinar de influenţă pe bani grei pentru  interlopii cu care s-a încuscrit în vreme ce preşedintele tuna şi fulgera împotriva hoţilor şi corupţilor, Băsescu Ştietot iese să ne spună că s-a mulţumit cu „varianta” povestită lui de fratele Mircea.

Ar fi interesant de aflat cu privire la procesul de tâmpificare şi autominţire a acestei naţiuni câţi foşti sau încă admiratori ai lui Băsescu mai au tăria să se întrebe acum cu un aer gânditor: oare preşedintele ştia ce face al său frate? / integral pe gandul.info

• Catavencii.ro/ Patrick André de Hillerin: Decât atât

Este foarte posibil ca Traian Băsescu să nu fi terminat de citit “Levantul”. Este posibil să nici nu fi trecut de primele zece pagini. Dar asta nu înseamnă că Traian Băsescu nu citește. În fiecare zi, camioane de mare tonaj descarcă în fața cabinetului prezidențial stenograme ale discuțiilor pe care cetățeni români cât de cât importanți le poartă la telefon, în birourile sau budoarele proprii. E mult de citit, la cât se interceptează “pe siguranță națională”. Iar atunci când ochii obosesc, când ceața pare a se așeza domol pe irisul prezidențial, se poate trece la audio-book-uri produse de aceeași mare editură. […]

În aceste condiții, a invoca necunoașterea atunci când vine vorba despre faptele extrem de penale ale fratelui prezidențial echivalează cu prostirea în față. Da, aceasta va fi placa oficială: rudele, frații, familia nu sunt lucruri pe care să le alegem. Președintele, sărăcuțul, habar nu avea despre povestea asta cu fratele lui și interlopii din clanul Bercea. Asta vă vor spune membrii societății civile care încă mai sorb apă din urmele lăsate de piciorul prezidențial pe plaja pe care s-a pozat în tricouri electorale. Dacă sunteți proști, puteți să-i credeți. […]  integral pe catavencii.ro

• Voxpublica: Costi Rogozanu: Selfie-uri din altarul statului de drept

Cultul DNA continuă, o să încerc să dau volumul mai încet între văicărelile anticorupţie şi chiotele de bucurie atenistă. Văd că se pune şi de un martir, TB a fost tras în jos de partea pămîntească în misiunea divină anticorupţie. Caz clasic de luptă între spiritul pur şi corpul murdar, pofticios, între capul de familie tare şi membrii nătîngi.

Poate unii au avut catharsis după teatrul ieftin jucat de preşedinte, dar nu cred că poate cineva aprecia sincer drept eroică ieşirea în care TB  a înscenat o luptă aprigă interioară între statul de drept şi iubirea de frate. O luptă interioară din care iese cîştigător statul de drept. De fapt, o ieşire simplă în care a spus “frate-miu a intrat în ceva nasol, eu îmi iau mîna de pe el”. După care a venit arestarea.

“Votaţi DNA” e un slogan pe care-l tot aud. Este lansat de anticorupţi cu un (în unele cazuri) involuntar dar puternic simţ nedemocratic. DNA e bun de poză a-politică atunci cînd de fapt sîntem şi abonaţi la stat şi la diverse partide politice. Antena 3 nu vede furăciunile de pe lîngă Ponta, DNA nu prea le vede pe cele vitale pentru aria Băsescu. DNA nu e partid să votezi cu el, dar în unele cazuri a funcţionat ca un studio de televiziune, unul opus Antenei 3.

Pot face o listă iarăşi cu omisiuni DNA, dar nu vă mai plictisesc.

DNA a dat şi unele lovituri, foarte bine că le-a dat. Problema mea e că DNA funcţionează ca o pavăză ideologică în faţa denunţării abuzului economic. Priviţi cazul ENEL, unde un abuz foarte grav e prezentat doar ca o banală corupere a unui funcţionar de stat şi nu ca o foarte gravă încălcare a unui angajament al unei corporaţii faţă de statul român. Aici, toţi politicienii se ascund în spatele DNA ca nu cumva să fie nevoiţi să mai şi conducă ţara asta. DNA e un soi de umbrelă a statului minimal.

Preamărirea DNA, alături de Joe Biden şi ziarişti dîrji, nu are sens. Să luăm cazul Mircea Băsescu. Cei din clanul Anghel acuzaţi de şantaj, cu Pavel Abraham, avocatul, şi cu Antena 3 drept sprijin, toţi ăştia au reuşit în sfîrşit să atace eficient familia Băsescu (de altfel, după un deceniu de flegme, le-au ieşit cam puţine atacuri, trebuie să apreciem că într-un final au nimerit-o). Şi au pus DNA în poziţia în care nu putea sta pe margine. După filmuleţ DNA trebuia să facă ceva.

Deci DNA a acţionat împinsă, a venit în spatele valului. Familia Anghel a făcut averi şi a sfidat legea de decenii, nu de cînd s-a prins Voiculescu că poate să-i folosească pe post de bîtă în capul lui Băsescu. Era foarte greu pentru DNA să-i prindă pînă acum, sigur, au multe dosare etc. E mai uşor să investighezi fraude la referendum decît să spui cum s-au format reţele dure de trafic de influenţă, evaziune şi tot ce vrei cu nucleul în Slatina.

Apoi, poate, ca multe alte instituţii, DNA se reaşează după puterea politică. Poate încearcă să-şi găsească rostul fără apărătorul suprem, o fi acţionînd din instinct de conservare. De ce ar fi această arestare dovadă de imparţialitate în loc să fie o reaşezare după noile astre. Şi cît o să mai aud imparţiali de dreapta vibrînd de dragoste pentru Kovesi sau Morar?, la fel de indecent ca apărările lui Ponta pentru baroneţii lui trişti.

[…] Deloc în ultimul rînd, să analizăm apărarea anti-PSD şi din perspectiva Blaga: păi, din biroul lui Ponta se făcea trafice de influenţă. Aşa e? Foarte bine, să accelereze DNA cercetarea. Ar fi frumos să cadă toţi grămadă.

Dar şi dacă DNA îi arestează pe toţi sper că nu-şi desemnează apoi preşedinte. Pentru că abia asta ar fi mai periculos decît corupţia însăşi.

Să ne adăpostim de această avalanşă de autoeroizări indecente, mai multe chiar decît rata normală de selfie-uri pe un cont normal de facebook într-o zi normală. / integral pe voxpublica

• Adevarul/ Vasile Ernu: Mită-craţia de la Băsescu la Bercea Mondialu’ sau de ce mita nu poate fi eradicată

[…] De ce mita, elementul central a ceea ce occidentalul numeşte corupţie, un soi de lege nescrisă, este mult mai importantă şi semnificativă în societatea românească decît toate legile scrise care în mare parte la noi sînt aleatorii şi negociabile? Pentru că în societatea noastră păturile şi grupurile sociale „nu sînt ierarhizate după proceduri juridice“.  La noi, grupurile şi păturile sociale sînt mai degrabă un soi de clanuri, sau mai bine spus caste, iar reglajul dintre aceste caste se face printr-o rentă socială, numită convenţional mită sau corupţie. Într-o astfel de societate, mita are cu totul altă funcţie decît în spaţiul occidental, unde grupurile sociale îşi reglementează relaţiile dintre ele pe reguli mult mai exacte, unde mita este văzută ca o formă gravă de corupţie, iar funcţia mitei în societate a fost monopolizată şi preluată de o cu totul altă instituţie (vorbesc mai jos despre aceasta).

De ce mita este atît de importantă în societăţi precum cea românească? În România, dar nu e specific doar ţării nostre, mita îndeplineşte cîteva funcţii foarte importante. Mita este în primul rînd o formă de recunoaştere a unei poziţii de subordonare a unui grup faţă de alt grup (mita la poliţist, la birocrat, la şef, la profesori etc.). Mita – această rentă socială, indiferent că e în forma de bani, obiecte, alimente sau servicii, se oferă în primul rînd pentru a recunoaşte poziţia de subordonare şi supunere a unui grup faţă de alt grup poziţionat pe trepte diferite ale ierarhiei sociale.

În al doilea rînd, într-o ordine aleatorie, mita este o relaţie economică care permite un anumit tip de circuit economic finaciar şi de redistribuire economică (mita la ministru, proiecte europene, licitaţii, medic, profesor, birocrat petru a-ţi oferi nişte servicii etc.). Acolo unde statul e principala sursă financiară, pentru a accede la finanţe trebuie să plăteşti renta socială, care trebuie să corespundă cu gradul funcţiei celui care are „cheia accesului“ şi corespunzător sumei sustrase. Într-o societate în care mecanismul mitei este „democratizat“, banii se redistribuie după rang şi poziţie, iar rentele sociale au un echivalent corespunzător funcţiilor şi sumelor accesate.  Bacşişul şi banii daţi cerşetorilor fac parte din aceeaşi categorie, doar că aici sînt anumite nuanţe şi distincţii.

În al treilea rînd, mita este o formă de democratizare a relaţiilor dintre caste . Într-o societate în care „ascensorul social“, mecanismele de trecere dintr-o castă, clan în altul devine tot mai problematic, mita este singurul instrument care-ţi permite trecerea dintr-un nivel ierarhic inferior la unul superior. Poziţiile şi rangul social se cumpără prin diverse forme de mită: de la bani la servicii.

Şi nu în ultimul rînd mita este un instrument de  acces la resurse. Cu alte cuvinte mita este instrumentul prin care poţi achiziţiona dreptul de a avea acces la resurse (funcţii, bani, reţele clientelare etc.).

Ar mai exista un lucru foarte important legat de mită dar privită din direcţia puterii. Mita este un privilegiu pe care statul îl acordă unor categorii sociale, aşa, nereglementat şi informal, care se poate transforma oricînd într-un instrument de control şi de influenţă. […]

Băsescu şi lupta anticorupţie ignoră mita de la vârful societăţii

Personal, cred că modul în care s-a dus „lupta anticorupţie“ a afectat profund mita/ renta ca liant social şi a dus la disfuncţionalitatea unor mecanisme sociale care reglau nişte relaţii sociale. Tipul de „luptă anticorupţie“ promovat de echipa Băsescu l-aş numi antidemocratizarea corupţiei. Acesta este un prim fenomen. Modul în care Cotroceniul & subordonaţii săi construiesc mecanismul de control şi propagandă legat de corupţie nu loveşte grupurile mici instalate ierarhic la nivelele superioare sociale (elitele politice, economice şi intelectuale), ci grupurile masive aflate la baza societăţii (medici, profesori, ţărani, muncitori, grupuri sociale defavorizate).

Dacă vă uitaţi atent la toată retorica promovată de echipa preşedintelui Băsescu, a guvernului subordonat lui, dar şi a elitei intelectuale şi tehnice care-l susţin, veţi vedea un atac fără precedent asupra grupurilor de la baza societăţii. Statul bunăstării se transformă în stat asistenţial, grupurile masive care nu au acces pe piaţa muncii se transformă în grupuri asistate, leneşe etc. Cum s-a rezolvat marea problemă a corupţiei în învăţămînt? Prin introducerea camerelor de luat vederi, care practic pedepseşte ultima verigă şi cea mai nevinovată, adică elevii. Atacul dur asupra medicilor şi profesorilor corupţi, a mecanismelor corupte din sistem etc. face parte din aceaşi stratagemă.

În realitate, datele ne arată că în sistemul sanitar, de exemplu, banii care se pierd şi se fură sînt procentual vorbid mult mai puţini decît în alte domenii, despre care nu auzim nimic. Chiar şi aşa, banii mulţi care se fură în sănătate se fură tot la vîrf, acolo unde se iau decizii, şi nu la bază, acolo unde sînt medicii care duc greul sistemului.

[…]

Revenind la spaţiul occidental faţă de care nutrim un respect aproape fanatic. De ce ceea ce la noi are o funcţie socială atît de importantă, la ei este privit ca un rău social fundamental? Dincolo de partea legată de istorie, tradiţii culturale, religioase şi sociale, mita în forma pe care o cunoaştem noi a existat şi în acel tip de societate. Eu personal nu cred că la ei ea a dispărut, ci doar s-a transformat şi a fost transferată în trei direcţii puţin diferite.

Prima, o variantă soft, a fost transferată într-o zonă a mitei nonmateriale a relaţiiilor, care are o funcţie foarte importantă în societatea occidentală de tip capitalist. Tot mecanismul de recomandări şi poziţionări e foarte cunoscut (contează mai puţin cine eşti şi mai mult cine te recomandă şi unde eşti poziţionat). Un fenomen care şi la noi merge foarte bine, însă acolo a atins cote mult mai sofisticate şi mari.

A doua este o variantă mult mai perversă pe care o numesc: „hoţie în lege”. Este ceea ce fac mai toate firmele de lobby şi maşinăria prin care mici grupuri de interese, firme şi corporaţii cheltuiesc sume imense pentru a schimba nişte legi în favoarea lor. Cum se face? Mai întî legalizezi maşinăria de lobby, după care prin diverse forme plăteşti oamenii din centrele de decizie şi putere care produc şi instituie legi care, la rîndul lor, pruduc un cadru legal. Fără acest cadru legal cumpărat prin firmele de lobby, acţiunile tale ar fi ilegale şi ai fi fost nevoit  să foloseşti „mita necivilizată” ca să poţi funcţiona. „Civilizaţii“ au inventat această formă de „hoţie legală”: cu un grad maxim de profit şi minim de risc spre deosebire de „hoţia ilegală” care are acelaşi grad maxim de profit dar şi un grad mxim de risc.

Mită la bancă

Însă monopolul şi funcţia mitei în spaţiul capitalismului occidental sînt preluate de cea mai importantă instituţie a momentului, adică banca. De la bancă iei bani pentru a-i folosi în ascensiunea socială, iar pentru ei plăteşti o dobîndă, adică o rentă, aşa cum în Est orice pătură socială plasată mai jos ierarhic plăteşte mită, adică o rentă socială, pentru a avea în principiu acelaşi rezultat.

Funcţia pe care o îndeplineşte mita în societatea noastră este îndeplintă în societatea occidentală de către bancă prin mecanismul împrumutului cu dobîndă. […] integral pe adevarul.ro