Biserica si robia tiganilor. PRECIZARI PUNCTUALE SI O ALIANTA NECESARA

13-01-2016 2 minute Sublinieri

 

glasul_romilor-4

In mediile LGBT si seculariste se agita foarte mult un steag fals: vinovatia Bisericii in raport cu robia tiganilor. Se pretinde, chiar, ca Biserica sa-si ceara iertare de la comunitatea roma. Se pun la cale strategii de aliere cu activistii din organizatiile rome pentru combaterea “agresorului” comun – Biserica.

In privinta problemei robiei tiganilor, atitudinea este deplasata si anacronica – in sensul real al cuvantului (judecarea trecutului prin prisma criteriilor prezentului). Robia tiganilor, ca si sclavia din primele secole crestine, erau realitati sociale structurale. Biserica s-a format in cadre sociale pe care nu le controla, nu le contesta fatis (sau dintr-o perspectiva tipic moderna, legalist, interesandu-se doar de defintiile juridice) si nici nu le aproba. Biserica are drept scop schimbarea oamenilor concreti, a persoanelor, si abia prin acestia modificarea unor realitati de pe plan mezo sau macro-social. Ca au existat cadre sociale si ierarhizari care s-au regasit si in care au lucrat (inclusiv profitat) si unii oameni ai Bisericii nu inseamna ca aceasta a abdicat de la sarcina sa, egala pentru toti: lucrarea mantuirii. Iobagii, tiganii, negutatorii si boierii aveau toti loc in aceeasi biserica, indiferent de statutul social al fiecaruia. A fost singura forma de egalitate, cea in fata lui Dumnezeu, pe care a cunoscut-o lumea noastra inainte sa cunoasca falsa egalitate de astazi in fata legii.

Din punct de vedere istoric, Biserica Română nu a fost indiferenta fata de soarta robilor tigani. Iata cum rezuma Pr. Marcel Radut Seliste cateva repere importante in acest sens:

Sfântul Antim Ivireanul, în Aşezământul său, cerea cu hotărâre ca preoţii din Ţara Românească să cerceteze pe ţigani, să le facă slujbe, pentru că sunt creştini botezaţi în numele Sfintei Troiţe (n.r. – Troiţa e denumirea arhaică a Treimii), ca şi ceilalţi credincioşi români.

Mai târziu, în anul 1746, un alt mitropolit al Ţării Româneşti, Neofit Cretanul, a hotărât şi impus slobozenia ţiganilor de pe moşiile mănăstireşti şi ale mitropoliei, intrând în conflict cu marea şi mica boierime românească, stricându-le pofta de înrobire nu numai a ţiganilor, dar şi a românilor, deopotrivă. (…)

În programul progresist al Revoluţiei din 1848 se cerea dezrobirea ţiganilor. Ioasafat Snagoveanul, arhimandritul, luând parte la această revoluţie, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea ţiganilor, dimpreună cu Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Ţara Românească, ajungând la Paris, unde a înfiinţat prima capelă românească, în anul 1853. A murit în exil, departe de ţară şi de ţiganii pe care-i preţuia. (…)

Cu totul remarcabilă ni se pare, la începutul secolului al XX-lea, atitudinea arhimandritului Calinic Constantin Şerboianu de la Cernica. El era de origine ţigan.* Prin anul 1908 îşi dădea licenţa în teologie la Facultatea din Bucureşti. Acest personaj plin de talent a scris mai multe lucrări despre ţigani. El a înfiinţat şi condus Asociaţia Ţiganilor, lucrând pentru emanciparea lor prin înfiinţarea unei Universităţi populare speciale. De asemenea, s-a ostenit să înfiinţeze Cooperative meşteşugăreşti, specifice îndemânării ţiganilor, ei fiind foarte talentaţi, după cum se vede şi azi, începând de la muzică şi până la meşteşugurile cele mai pretenţioase. Calinic arhimandritul ne-a lăsat în limba franceză o carte de vreo sută de pagini despre Istoria şi obiceiurile ţiganilor din România.

Asadar, daca statul laic s-a spalat pe maini, asa cum o face si astazi, de soarta tiganilor, rezumandu-se la o recunoastere formala a egalitatii lor, a trebuit sa asteptam pe cineva din Biserica pentru a avea o actiune reala de integrare si de sprijin, prin universitati populare si cooperative. 

Cu toata scandalizarea pe care o produc si, desi motivele pentru care frecventeaza pelerinajele sunt, uneori departe de crestinism, tiganii sunt o prezenta constanta si consistenta la atat de stigmatizatele pelerinaje la sfintele moaste. Exista si preoti romi care incearca sa faca misiune si in zone sociale in care nimeni altcineva nu ar calca. Biserica trebuie sa aduca in fata si astfel de oameni si sa-si reactiveze traditia misionara alaturi si printre romi. 

Dar, oricum, alianta LGBT-istilor cu romii e de fatada. Ea nu se va realiza la nivel social real, ci doar la nivelurile unor activisti si organizatii care ”lupta” pentru romi mancand fonduri externe, fara a schimba cu nimic viata acestora. Clasa mijlocie, tineriiliberisifrumosi sunt, in realitate, rasisti – atat dpdv social, cat si etnic. Acestia, de fapt, nu vor tigani, iar diaspora nici nu vrea sa auda de ei, cel mult se rezuma la LIKE-uri pe facebook pentru vreun activist. De altfel, este o realitate statistica: ateii romani sunt educati dar, totodata cei mai intoleranti dpdv etnic si rasial. 

Nu, romi nu au castigat nimic de pe urma modernizarii si ”emanciparii” (cea juridica fiind, evident, o necesitate), fie ea de sec. XIX, fie contemporana, europeana. I se pare cuiva ca romul din România, vorba ‘ceea, cetatean european, are vreun drept real in, sa zicem, Franta?! In schimb, pe seama lor castiga multe-multe fonduri o gramada de organizatii care nu fac nicio diferenta

PS: apropo, mai stie cineva de cazul familiei femeii de serviciu de la Colectiv? S-a facut mare tam-tam atunci si mare caz ca i s-ar fi dat o casa, lucru, insa, care nu s-a intamplat. Asa ca familia a ramas doar cu ajutorul primit prin intermediul Bisericii.

Nota:

*Nu este o informatie verificata originea roma a Arhimandritului Calinic, care pare ca provine dintr-o familie veche de preoti. Actiunea sa misionara in randul tiganilor este atestata si importanta, insa si contestata, in perioada sa, de organizatia roma concurenta, cea care a intemeiat si cotidianul Glasul romilor, afisat mai jos. De asemenea, Arhim. Calinic a fost si caterisit, se pare inclusiv pentru optiunea sa pro-crematiune. Revenind la tema tiganilor, a se remarca faptul ca ambele actiuni se desfasurau in relatie cu Biserica, intr-un fel sau altul.

glasul_romilor-5

Cotidian interbelic rom. Patriarhul Miron Cristea alaturi de reprezentanti ai comunitatii.

Fotografiile sunt preluate de aici: http://politeia.org.ro/dosare/jurnalismul-interbelic-4-ziarele-etnice/17056/


Categorii

1. DIVERSE, Preot Marcel Radut Seliste

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Biserica si robia tiganilor. PRECIZARI PUNCTUALE SI O ALIANTA NECESARA

  1. Pingback: STRATEGIA GRUPARILOR HOMOSEXUALISTE FATA CU SUSTINATORII FAMILIEI: manipulare, stigmatizare si… Ambasade/ Cum va trece proiectul de furcile caudine ale CCR? | Cuvântul Ortodox
  2. Bune precizari, bine venit articol.

    O intrebare, intr-un paragraf reiese (prin alaturare) ca cei din clasa de mijloc, “tinerii frumosi si liberi” ar fi aceeasi cu cei din LGBT (care ar face alianta cu rromii)…

  3. @Mirela:

    intr-o postare anterioara activistii LGBT spuneau ca trebuie sa apeleze la “clasa de mijloc”. Nu sunt acelasi lucru, insa aceste grupuri sociale pot fi potentiali aliati.

  4. Mâine, 16 octombrie se împlinesc 130 de ani de la naşterea arhimandritului Calinic I. Popp Şerboianu (1883-1941), moment care, cu certitudine va trece neobservat, pentru opinia publică din ţara noastră. Pentru noi, cei de la Asociaţia Cremaţionistă Amurg, este o datorie de onoare, până la urmă, a-l readuce în atenţie, în condiţiile în care Popp-Şerboianu a fost primul şi, din păcate ultimul, preot ortodox din România care a susţinut, în mod public ideea cremaţiunii umane. Vorbim astfel despre un erou şi ce altă definiţie a eroismului poate fi sugestivă decât aceea conform căreia eroismul nu poate fi nici poruncit, nici răsplătit ca atare.

    O scurtă notă biografică a arhimandritului s-ar putea cuprinde între următoarele repere:

    Serboianu Popp Calinic I. (1883-1941), preot ortodox, arhimandrit. Este unchiul cleric roman ortodox care s-a pronunţat public in favoarea cremaţiunii. A desfăşurat o activitate intensă de misionarism şi organizatorică printre ţiganii români ai vremii, fondând prima asociaţie „seriosa” a ţiganilor din ţara noastră (1930). Este autorul a trei cărţi şi a peste 40 de articole publicate în diverse ziare din epocă. Cea mai importantă dintre lucrările sale este, Les Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linquistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Bibliotheque Scinetifique, Paris, 1930. Datorita opţiunii sale cremaţioniste si de asemenea datorita simpatiilor sale către catolicism (acuze nefondate) a fost caterisit. Iniţial s-a pronunţat împotriva cremaţiunii într-un articol publicat în 1910 în Gazeta Ţăranului. În acel moment era diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris şi asista la o incinerare la crematoriul Pere Lachaise (cateva decenii mai tarziu Serboianu explica aceasta reactie, punand-o pe seama ignorantei). Se apropie de mişcarea cremaţionistă după 1931, începând să săvârşească servicii religioase la crematoriul Cenuşa pentru creştinii ortodocşi dar şi de alte confesiuni care optau pentru incinerare. Publică 16 articole în revista cremationistilor romani Flacăra Sacră, dar nu toate acestea au fost axate pe tematica incinerării. Cel mai consistent articol a fost cel intitulat Cremaţiunea şi religia creştină apărut în mai multe numere ale revistei. Şerboianu a căutat să demonstreze că între religia creştină şi practica arderii cadavrelor nu există nicio o discordanţă. Din acest punct de vedere el analizează sistematic textele biblice. Atentie!

  5. http://www.incinerareamurg.ro/bursa-calinic-i-popp-serboianu ce e sus e citat de aici..asta arata ca acest calinic era un bandit

  6. @Stefan:

    De acord, se afla in inselare, asta nu-l face bandit si nu are legatura cu misiunea pe care a facut-o printre tigani, ci cu optiunea pentru crematiune, una incompatibila cu ortodoxia.

  7. Adica aici se vede ca unde sufla duhul, nu conteaza origine. Asa cum a fost papa la Roma in sec. III din robi sirieni, asa a fost arhimandrit tigan la Cernica, unde inainte fusese alt Calinic, urmas de boier din Sfatul Domnesc al lui Mircea cel Batran, Baldovin. Si ca sa vedeti ironie. Iata unde boierimea decazuta(pe care nu o dispretuiesc ca stramosii mei provin din ea) si tiganii s-au intalnit…in ideea masonica a crematiunii… ce trist…

  8. Ca idee, Cernica acestui Calinic tigan e Cernica unde Arghezi descrie violurile infricosatoare pe care le descrie pana sa iasa din manastire … era o decadenta …

  9. @Stefan:

    Da, pai de la “boierie” i s-a si tras, probabil, uitand Evanghelia de la iluzia progresismelor fara continut. Am actualizat in postare. Oricum, informatia despre originea sa etnica nu pare sa se confirme.

  10. Il cheama Popp … pare familie de preoti ardeleni …el a fost mason si filocatolic … a fost stil iezuit … gandea conversiunea tiganilor in stil iezuit … robia tiganilor a aparut intr-un mod clar … tiganii, un trib fugind de sistemul politic islamic tatar sau persano-arab(nu se stie sigur) au venit aici ca REFUGIATI in Muntenia si Moldova. Erau pagani, de fapt au fost in trecut islamici se pare(termenul Korban, Gorban), si stramosii nostri i-au primit. Fiind nepregatiti de evanghelie, initial nu i-au botezat. In timp i-au botezat. Despre felul foarte subtil cum se treceau barierele sociale in trecut vedeti cazul lui Stefan Razvan. Oricum, intre taranii romani aserviti si tigani au avut loc din sec. XVIII multe intercasatorii, incat e greu de spus azi ca vreun roman ce nu e mosnean, sau razes, ori boier, ci din tarani aserviti, n-ar avea sange tiganesc. A se vedea si colaborarea de la Rascoala lui Horea, unde in Ardea romanii si tiganii formau o pasta comuna. Clasele au ajutat evanghelia cand oamenii din ele o slujeau. Si au distrus evanghelia cand oamenii din ele au fost impotriva(nobilimea din apus putea sa anuleze schisma papei, si sa se reuneasca cu BIzantul, dar a refuzat, si a sustinut ereziile papale). La noi, boierimea a slujit ortodoxia pana cand a fost socata de un fenomen complex, si anume ruina sociala a unei mari paturi a ei, razesirea. Asta a facut ca ramurile bogate, cu mult sange grec, sa intre in francmasonerie(tot ca o parte a stramosilor mei din pacate). Si de atunci decaderea. Clasele sociale sunt intr-un fel de la Dumnezeu, si nu trebuie negate. A vedea cum Dumnezeu a protejat razesii in sate speciale, constituite organic, in care urmasii vechii nobilimi se inrudeau intre ei. A vedea cazurile de pe Ceremus, Nistru, Prut, Vaslui, Siretul mijlociu, Orhei…Si starea de robie e cale spre dezrobire, fiind temporara intotdeauna. Romanii, ca vlahi, au fost robi la bulgarii medievali. Dupa aceea, vlahii, emancipati, au putut fi innobilati in Ungaria si apoi au fondat Tarile Romane. Albanezii la fel. Asa e si cu tiganii.

  11. @unul

    Galgaie dragostea si toleranta, nu?

    Unde am dat vina pe gay, minunatule? Doare adevarul despre tineriifrumosi sau cum?

  12. Pingback: In groapa cu lei. Reactii din Biserica pe temele momentului (I). Pr. Constantin Sturzu despre “CLERICALIZAREA” subiectului revizuirii CONSTITUTIEI: “Ce urmează dacă nu vrem să tăcem, ne veţi arunca în „temniţa obştească”, ne
  13. Pingback: COALITIA PENTRU FAMILIE a strans 825.000 SEMNATURI (Video). Conferinta Coalitiei – OCULTATA STRATEGIC de o MARILE TRUSTURI MEDIATICE SI TELEVIZIUNI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare