“SECURITATEA” E DIN NOU IN TOATE SI PESTE TOT. ACUM E SI “EUROPEANA”, SI… “GLOBALA” (Stiri 4-9 Noiembrie 2010)

CARDUL DE SANATATE – TICHIA DE MARGARITAR CU RFID UNUI SISTEM SANITAR IN PICAJ/ Seful SRI vrea sa elimine CARTELE PRE-PLATITE PENTRU A INTERZICE ANONIMITATEA si ne critica pentru “lipsa CULTURII SECURITATII”/ Interpolul a emis o ALERTA GLOBALA DE SECURITATE/ Agresivitatea: model de reusita in Romania/ MASONERIA ROMANA si-a ales noul sef/ DELATIUNEA: MASURA ANTI-CRIZA A GUVERNULUI/ Obama: “mesia” infrant/ SUA ar putea intra in RAZBOI CU IRANUL SI IN CONFRUNTARI CU CHINA/ Barroso anunta CONSFINTIREA PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV/ Cetatenia europeana va schimba lumea/ DESPRE NECINSTIRI, DIVERSIUNI si inca un senzationalism ieftin publicat in Lumina: Moise n-ar fi scris Pentateuhul

• Theologhia: Viitorul Card National de Sanatate al CNAS are CIP si optiunea de a ne dona sau nu organele dupa moarte

Iata o noua dilema care provoaca deja “confuzie” in randul populatiei, aceea privind optiunea fiecaruia de a ne dona sau nu organele dupa moarte (“status donor organe”) – optiune care se regaseste in viitorul card national de sanatate pe care il vor avea cei 18 milioane de asigurati CNAS de la 1 ianuarie 2011. Cred ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (sau macar Comisia de Bioetica a Patriarhiei Romane) are datoria morala sa clarifice acest aspect in timp util si sa ofere un raspuns duhovnicesc in aceasta chestiune, conform canoanelor si a antropologiei Sfintilor Parinti.

Pentru ca am vazut ca sunt deja multi oameni dispusi sa-si doneze, fara stea prea mult pe ganduri, organele dupa ce mor, socotind ca fac astfel un bine aproapelui sau considerand ca oricum nu ar mai avea ce sa faca cu ele in mormant, eu am sa ma rezum deocamdata la cuvintele unui parinte pe care l-am auzit de curand discutand in aceasta privinta. In esenta, ele sunau cam asa:

“Daca ar fi sa lasam fie si pentru putin la o parte faptul ca, spre exemplu, in orice moment un om cu o mare influenta politica, care ar suferi de o boala cronica si care ar necesita de urgenta un transplant de organe, ar fi primul care ar beneficia de un astfel de transplant, in detrimentul celorlalti, putand cauta oricand la nivel informatic compatibilitatea organelor din tratamentele efectuate de asigurati; ce s-ar intampla insa daca posibilul donator, singurul compatibil cu el la organe, ar fi inca in viata? Un mic “accident” (provocat) ar rezolva totul in aceasta situatie…” – dan.camen.

• Mediafax: Cardul naţional de sănătate, contra cost şi va preciza situaţia privind donarea de organe – proiect

Cardul naţional de sănătate, document eliberat contra cost, va include pe cip date privind bolile cu risc vital, grupa sanguina şi Rh-ul, statusul asiguratului – sănătos sau bolnav cronic – cât şi cel privind donarea de organe, potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă al MS. Potrivit proiectului, cardul naţional cuprinde informaţii minime, precum datele de identitate, codul numeric personal, cod asigurat, data expirării cardului, numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul, numărul de identificare a cardului. Totodată, cardul conţine date care vor fi stocate pe cip. Astfel, cip-ul va conţine diagnostice medicale cu risc vital, grupa sanguină şi Rh, înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale prin codul furnizorului, dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, status asigurat: sănătos sau bolnav cronic, status donor organe, precum şi alerte speciale: tratamente speciale, proteze, dar şi informaţii despre medicul de familie: nume, prenume, date contact sau despre coasiguraţi.

Cheltuielile necesare producerii cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă atât de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cât şi de asigurat. Asiguratul suportă contravaloarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate şi costurile aferente distribuţiei acestuia, arată documentul MS. “Componenta informatică a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate este o funcţionalitate intrinsecă a sistemului informatic unic integrat. Cardul se eliberează şi se administrează folosind servicii de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop şi numai prin intermediul sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate”, potrivit proiectului. Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia să acorde asistenţă medicală titularilor de card naţional de sănătate, care prezintă acest document la data acordării respectivelor servicii. Cardul naţional de sănătate se emite individual pentru fiecare asigurat cu vârsta peste 14 ani. Asiguraţii cu vârsta de până la 14 ani beneficiază de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în baza documentelor care atestă calitatea de asigurat. Persoanele asigurate au obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de sănătate în scopul acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului conduce la neacordarea acestor servicii, cu excepţia serviciilor (?). Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Imprimeria Naţională S.A, iar personalizarea documentului de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generate de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate vor elabora în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezenţei ordonanţe de urgenţă, norme metodologice care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, arată proiectul MS.

• Ordonanta de Urgenta a Ministerului Sanatatii – AICI.

• Adevarul: George Maior: Sunt factori care vor să decredibilizeze activitatea serviciilor secrete

Măsuri sporite de securitate de pe aeroporturi

În lăgătură cu securitatea de pe aeroporturile din Europa în ceea a curselor de pasageri, Maior a precizat că acestea sunt la un nivel mai ridicat din punct de vedere al screening-ului şi că, deşi acest lucru creează anumite neplăceri, securitatea oamenilor este cea mai importantă.

El a atras altenţia că România are o problemă pe care Serviciul a semnalat-o în urmă cu mai mult timp, dar încă nu a fost soluţionată, privind cartelele telefonice preplătite.

“Sunt lucruri care variază de la ţară la ţară. Din punctul nostru de vedere, Romania are o problemă pe care am semnalat-o mai demult, dar care, datorită unui context indus privind interceptările de telefoane, nu a fost adoptată la nivel de Guvern – context indus privind alte aspecte care sunt fireşti în activitatea serviciilor de informaţii, folosirea interceptărilor pentru prevenirea unor asemenea evenimente – şi mă refer la cartelele telefonice preplătite, care la noi sunt anonimizate, în alte state europene, în toate, de fapt, există obligativitatea înregistrării lor, ca să se cunoască foarte clar numele persoanei ce posedă o asemenea cartelă preplătită, astfel încât din punctul acesta de vedere noi avem o vulnerabilitate“, a mai spus Maior.

Cartele prepay, motiv de îngrijorare

George Maior a declarat că această problemă a fost ridicată şi în CSAT şi la nivel de Guvern, însă nu a fost rezolvată. “Dar trag un semnal de alarmă în perspectivă în legătură cu acest lucru“, a continuat el.

“Din păcate, există o lipsă de cultură de securitate la nivelul opiniei publice în general, noi încercăm să realizăm nişte acţiuni în acest sens, dar sunt destul de sceptic, văzând cum se desfăşoară dezbaterea pe serviciile de informaţii în România. Este foarte slabă calitativ, este interesată, sunt factori care vor să decredibilizeze activitatea serviciilor pe alte laturi ale lor, întrucât nu este singura misiune a serviciilor contra-terorismul şi, din acest punct de vedere, cred că avem o problemă“, a spus Maior.

Furtul de identitate şi coletele capcană

În legătură cu atentatele cu acele colete capcană, el a subliniat că acestea au fost dejucate deoarece serviciul saudit de informaţii a transmis informaţiile rapid, acestea au fost prelucrate şi operaţionalizate la nivelul serviciilor occidentale şi astfel s-au putut preîntâmpina atentatele.

“Să repetăm un pic evenimenţial: se fură identitatea unui cetăţean, a unei doamne din Yemen, cu această identitate falsă se merge şi se depun mai multe colete la Federal Express şi UPS, transportatori importanţi de colete pe plan internaţional, în Sanaa, capitala Yemen, aceste colete cuprindeau instalaţii artizanale extrem de sofisticate care ar fi putut, fără drept de apel, arunca în aer chiar şi clădiri. Ele erau destinate avioanelor cargo care aveau asociate telefoane celulare şi urmau să fie detonate la ţintele respective. Informaţiile au fost transmise de serviciul saudit unor servicii occidentale şi astfel s-au putut captura aceste colete în Dubai şi în Londra“, a explicat directorul SRI.

• Ziuaonline: Interceptari ilegale ale jurnalistilor, in Franta si ziaristi care ascultau telefoanele, in Marea Britanie
• Realitatea.net: Interpolul emite o alertă globală de securitate privind dispozitivele explozive

Interpol a emis sâmbătă o alertă globală de securitate pentru a veni în ajutorul serviciilor de securitate din cele 188 de ţări membre ca să repereze colete-capcană de tipul celor pe care al-Qaida le-a trimis săptămâna trecută din Yemen folosindu-se de serviciile poştale. Alerta globală de securitate de tip notificare portocalie (“Notice Orange”) detaliază caracteristicile şi componentele dispozitivelor explozive improvizate descoperite la Dubai şi în Marea Britanie în avioane care se aflau în tranzit în drumul lor din Yemen către Statele Unite. Alerta a fost emisă pentru a ajuta poliţiile din statele membre să depisteze pe viitor asemenea bombe ascunse în colete poştale. Notificarea trebuie transmisă de autorităţile din fiecare ţară serviciilor vamale şi de grăniceri. Organizaţia încurajează, de asemenea, mai multă vigilenţă din partea publicului. Alerta Interpol include fotografii şi detalii tehnice ale dispozitivelor care au fost ascunse în interiorul unui cartuş de imprimantă şi furnizează indicatori interni şi externi cum ar fi verificarea etichetei, a sursei coletului, compararea greutăţii pachetului cu cea menţionată în documente, mirosuri sau marcaje neobişnuite. Notificarea portocalie este folosită pentru a alerta poliţia, entităţile publice şi alte organizaţii internaţionale cu privire la potenţiale ameninţări legate de arme, explozibili şi alte materiale periculoase ascunse. Din 2004 până în prezent au fost emise în jur de 100 de notificări portocalii.

• Romania Libera: Celulele al-Qaida din Yemen intenţionează să trimită pachete-capcană în Occident de Crăciun
• Adevarul: Agresivitatea, model de reuşită în România Talk-showurile şi reality-showurile din România. Cum este exploatată „sămânţa de scandal” a românilor

„Sămânţa de scandal” a românilor, prezentă în mod normal în viaţa de zi cu zi, s-a dezvoltat viguros şi „pe sticlă”. Emisiunile televizate de tipul talk-showurilor mondene şi a reality-showurilor au prins la un public care, din plictiseală, din incultură sau din nevoia de evadare din cotidian, a ales să asculte mărturisirile picante ale vreunei vedete dornice de publicitate sau certurile unei adolescente răzvrătite şi a unor părinţi obtuzi. (…)

Fie că personajele prezentate sunt oameni de rând, fie că sunt nume cunoscute ale showbizului autohton – ambele emisiuni TV exploatează fascinaţia românilor pentru conflict, pentru scandal, pentru agresivitate. Sociologul Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român, a declarat despre aceste produse media că “fac parte dintr-un scenariu mult mai larg: din păcate, conflictul, şi nu medierea, a devenit modelul societăţii române, agresivitatea ţinând loc de model de reuşită“.

De ce sunt conflictul, scandalul şi agresivitatea atât de atractive?

„Conflictul la români este la ordinea zilei. Din ce în ce mai mulţi români au constatat că dacă nu urlă sau dacă nu dau cu pumnul în masă, nu sunt ascultaţi. Imaginea din talk-showuri şi reality-showuri reflectă, de fapt, societatea actuală. De aceea sunt oamenii atraşi de aceste emisiuni – ele redau o parte a realităţii”, a explicat psihologul Eliza Ciolu.

Pe de altă parte, românii vizionează aceste produse tv „de plictiseală”, după cum a declarat Bogdan Teodorescu, analist media: „Este un aspect care porneşte de la esenţa vieţii clasei mijlocii şi a clasei muncitoare: plictiseala. Când viaţa omului devine, de la un punct, rutină, acesta caută un mod de evadare din cotidian prin reality-showuri, care arată o realitate mai interesantă şi mai suculentă decât cea pe care o trăieşte în fiecare zi. Mai avem talk-showurile mondene care prezintă vedetele ca fiind nişte oameni normali, exact şi noi. Aceste emisiuni, inventate de americani prin anii 20, arată publicului că «se poate»: chelneriţa care spăla mesele a ajuns mare vedetă, cu vilă în Beverly Hills, cu cinci automobile şi cu avion privat”.

Sociologul Alfred Bulai (foto) a atribuit succesul înregistrat de aceste două tipuri de emisiuni şi „spaţiului limitat al alegerii. Când nu ai de unde să alegi, normal că te uiţi la ce ai. Media din România nu oferă mult”. Totodată, el a menţionat că „fiinţa umană este centrată pe ceea ce înseamnă conflict şi agresiune”, motiv pentru care şi românii sunt atraşi de talk-showurile mondene şi de reality-showurile transmise în ţară. De altfel, cei aflaţi la conducerea posturilor de televiziune şi producătorii emisiunilor ştiu că au şanse mai mari la audienţă dacă au un „personaj mai agresiv în poveste”.

Indiferent pentru motivele pentru care se aşază românii în faţa televizorului, la aceste emisiuni, un lucru este cert: talk-showurile mondene şi reality-showurile au succes. Datele statistice arată o creştere a numărului de telespectatori ale posturilor de televiziune, în intervalul 19.00-23.00, de la o lună la alta, informează paginademedia.ro. Dacă în prima lună din toamnă, ProTV a avut 698.000 de telespectatori, ca medie în prime time, în octombrie cifra s-a ridicat la peste 810.000. În urma lui vine Antena 1, care de la 438.000 de telespectatori, în septembrie, a ajuns la 488.000, luna trecută. Aproape 40.000 de români au făcut diferenţa pentru Prima TV (257.000) şi pentru Kanal D (220.000), în octombrie, însă ambele posturi de televiziune au cunoscut acelaşi trend ascendent de la o lună la alta.

Totuşi, aceste canale tv sunt numai o mică parte din cele 112 existente în România, care sunt difuzate prin satelit. În timp ce emisiunile de divertisment şi cele informative ocupă o mare parte din grila de programe a celor 112 de posturi de televiziune naţionale, numai 27 au emisiuni culturale, adică mai puţin de 25% din totalul licenţelor emise de CNA. Ba mai mult, în general, cifrele aferente consumului de cultură din România au scăzut treptat din 2005 până în 2009, arată „Barometrul Cultural 2009“. Astfel, în 2009, cu 15% mai puţin români au frecventat teatrele din ţară, comparativ cu 2008, frecventarea muzeelor şi a expoziţiilor a scăzut cu 20%, chiar şi în sălile cinematografelor din România au intrat cu 17% mai puţini români, ajungându-se la cel mai mic nivel din ultimii cinci ani.

Televizorul, cel mai ieftin mijloc de evadare din cotidian

Specialiştii în sociologie şi psihologie au atras, însă, atenţia că oamenii au, în continuare, nevoie de o evadare din viaţa de zi cu zi, din rutina cotidiană în care trăiesc. Televizorul s-a dovedit a fi la îndemâna multor români şi, totodată, mai puţin costisitor pentru buzunarele lor. Produsele informative de ştiri şi filmele au pierdut teren în faţa emisiunilor tv tip talk-showuri mondene şi reality-showuri. Totuşi, referindu-se la acestea, Vintilă Mihăilescu a avertizat că „televiziunile se complac în a exploata «răul» din societate şi a-l transforma în obisnuinţă”.

„Reality-showurile sunt mai aproape de realitatea nemijlocită a oamenilor, nu sunt percepute de aceştia ca ficţiuni, aşa cum sunt filmele sau piesele de teatru. Televiziunea a introdus această dimensiune specială a realităţii artificiale, pe care o prezintă ca reală. Cetaţeanului din faţa televizorului i se creează impresia de realitate, deci automat intră în spectacolul respectiv, fiind convins că asistă la o dezvoltare reală a cuiva de peste drum. Întâmplarea are loc cu soţia vecinului tău, nu cu un personaj de film“, a explicat analistul media Bogdan Teorodescu.

Uitatul pe gaura cheii, o mică perversitate pe care o avem toţi

„Există şi oameni care nu sunt interesaţi de politică, cum e plină presa românească, ci de subiecte obişnuite, banale, despre experienţe ale oamenilor. Intervine şi o mică perversitate socială – sentimentul de uitat pe gaura cheii – pe care toţi am deprins-o din copilărie. Cum ni se interzicea să pătrundem undeva, ni se crea senzaţia că există ceva extraordinar acolo. Din acest punct de vedere, sentimentul că intri în camera unor oameni, acolo unde stau, dorm, fac baie sau mai ştiu eu ce altceva, ridică un interes deosebit, deşi dincolo de uşă este doar un fragment de viaţă privată”, a adăugat Alfred Bulai. Totuşi, sociologul a atras atenţia: „Emisiunile acestea sunt expresia unui mod prost şi defectuos în care funcţionează societatea românească şi expresia faptului că, în general, valorile fundamentale pe care ar trebui să le conţină produsele media lipsesc”.

În acelaşi ton, psihologul Eliza Ciolu a afirmat: „Reality-showurile care prezintă diverse scandaluri prind la public pentru că reflectă societatea românească. Noi trăim într-o societate de conflict, iar conflictul a devenit modelul nostru de viaţă. Asta nu înseamnă că e pozitiv”.

Pe de altă parte, există talk-showurile care sunt construite tot pe subiecte controversate, dar care, de data asta, sunt puse în scenă de vedetele showbizului românesc.

„Aceste tipuri de emisiuni se apropie mult mai mult de viaţa reală decât altele, iar oamenii vor să vadă fragmente de viaţă reală, mai ales când vine vorba de vedete. Văd la televizor că şi ele au probleme, sunt oameni ca noi toţi. Aceste emisiuni oferă acele informaţii denumite bârfe, care au chiar şi o funcţie terapeutică pentru mulţi dintre noi”, a precizat Alfred Bulai, referindu-se la debarasarea psihică de grijile zilnice pe care o obţine românul consumator al acestor produse tv.

Pe de altă parte, dezbaterile televizate cu vedete arată, deseori indirect, modele de cum să reuşeşti în viaţă. „Aceste talk-show-uri, inventate de americani prin anii 20, arată că «se poate»: chelneriţa care spăla mesele şi se încurca cu şeful de local, iată, a ajuns mare vedetă, cu vilă în Beverly Hills, cu cinci automobile şi cu avion privat. Mai mult decât atât, pentru a construi acea imagine arătăm că vedeta respectivă este, în continuare, foarte umană. Deci tu, cetăţean obişnuit, care te uiţi la ea ca la Dumnezeu, poţi să ai şansa să ajungi ca ea dacă respecţi regulile sistemului sau anumiţi paşi. Dar aici este altă discuţie. Totuşi, asta s-a petrecut în America, se petrece în continuare şi are loc, la o scară mai mică, şi în România”, a afirmat Bogdan Teodorescu (foto).

Cine sunt românii care se uită la aceste emisiuni?

Clasa mijlocie, clasa muncitoare, cei cu un nivel de educaţie scăzut. De altfel, nivelul de educaţie este primul adus în discuţie când vine vorba de profilul telespectatorilor talk-showurilor mondene şi reality-showurilor.

„Pentru aceste emisiuni vorbim despre clasa mijlocie, despre clasa muncitoare, nu sunt neapărat oamenii foarte educaţi care se uită la asemenea emisiuni. Un anumit nivel de educaţie, de cultură te fac să nu ţi se pară interesante talk-showurile cu vedete şi reality-showurile. Sunt depăşite, iar întrebarea legitimă pe care şi-o pune oamenii cu un anumit nivel de cultură este: «Şi ce dacă? Cine-i domnul, cine-i doamna şi de ce îmi pierd eu o oră să mă uit la ei?»”, a precizat Bogdan Teodorescu.

Psihologul Eliza Ciolu a făcut referire la conflictul şi agresivitatea pe care mizează aceste emisiuni şi care sunt, de altfel, prezentate explicit în produsele tv: „Agresivitatea fizică apare atunci când sunt epuizate toate mijloacele verbale de a gestiona conflictul. Cei care au un nivel de educaţie scăzut au, din punct de vedere verbal, foarte puţine de spus, sunt foarte limitaţi şi recurg mult mai repede la violenţa fizică. Trec mult mai repede la pumni pentru că nu ştiu altceva. Cei care au un nivel de instruire mai ridicat, pot face faţă conflictului doar cu o agresivitate verbală”.

Cum au ajuns „pe sticlă”?

„Foarte multe posturi de televiziune au avut management străin, consultanţi străini, proprietari străini, care au adus propria experienţă. Dacă a mers acolo, va merge şi aici, ba mai mult, dacă încă merge acolo, clar trebuie să meargă şi aici. Practic, experienţa occidentală de acum 20-30 de ani a fost exportată în Est. Vestul a considerat că Estul este aceeaşi lume, doar puţin rămasă în urmă“, a explicat Bogdan Teodorescu, analist media.

Sociologul Alfred Bulai a atras atenţia asupra modului defectuos în care formatele internaţionale pentru reality-showuri au fost preluate şi recreate de producătorii tv din România. „În străinătate se cultivă modele, emisiunile expun o morală la final, pentru personajele din poveste. Noi avem nişte produse dubitale din punct de vedere al valorilor sociale, civice, morale, dar şi în ceea ce priveşte conţinutul. Noi nu avem vocaţia moralizatoare a produselor de televiziune. La noi nu prea există, avem doar imaginea agresivă, iar publicul nu are capacitatea de a alege singur, el are nevoie de îndrumare. Nu mă aştept ca tanti Gherghina sau nea Vasile, administrator de bloc, să descopere reperele morale ale analizei produselor mediatice. Ei consumă ce li se dă”.

Sociologul Vintilă Mihăilescu a precizat: „Aceste preferinţe sunt «de piaţă», nu sunt doar ale românilor, dar sunt exacerbate în cazul nostru. Ele nu sunt «istorice», nu ţin de «firea românilor», ci au fost generate de media ultimilor ani, într-un cerc vicios al cererii şi ofertei via rating, din care nicio televiziune nu a ştiut şi nu a vrut să iasă“.

Alternative

Emisiunile social-culturale există, este suficient să deschizi un ghid tv. „Ne vedem la TVR!” (TVR1), „România, te iubesc!” (ProTV), „Profesioniştii” (TVR1), „Dincolo de aparenţe” (Antena 2) sunt numai câteva titluri, a căror vizionare presupune, însă, un anume efort din partea telespectatorului.

„«Profesioniştii» de la TVR1 este o emisiune valoroasă, dar se dă aproape de miezul nopţii, la concurenţă cu canalele porno. Emisiunile de acest fel, educative, sunt difuzate, în general, la ore la care nu au cum să aibă audienţă mare, nu au cum să aibă mulţi telespectatori. „Profesioniştii” nu se difuzează în prime-time pentru că televiziunea publică este condusă aberant de ani de zile pe o logică de linie comercială. Pe de altă parte, există şi canale cu registru ştiinţific sau cultural, precum Discovery, te uiţi cu plăcere la produsele acestea. «Telenciclopedia» de la TVR are o audienţă, încă, fanstastică şi este cea mai veche emisiune din România. Lumea este doritoare. Dar nu contează doar tema, ci şi cum produci emisiunile, iar acestea solicită mult profesionalism”, a explicat Alfred Bulai.

„E mai uşor să produci o emisiune de scandal, de critică, decât una constructivă. E mult mai simplu să transmiţi cum se bat doi. Eşti tare de tot dacă se iau două doamne de păr în emisiune. Nu trebuie să pui decât puţin gaz pe foc. Emisiunile pozitive sunt întotdeauna mai greu de făcut. Conflictul şi agresivitatea atrag în sine fără să faci tu mare lucru ca producător”, a conchis sociologul.

Vintilă Mihăilescu, sociolog şi director al Muzeului Ţăranului Român

„Emisiunile la care vă referiţi fac parte dintr-un scenariu mult mai larg: din păcate, conflictul şi nu medierea a devenit modelul societăţii române, agresivitatea ţinând loc de model de reuşită.

Este de aşteptat atunci ca oamenii, în general, să-şi dorească să li se prezinte astfel de «poveşti», în care să regăsească genul de conflicte cu care se confruntă şi ei în viaţa cotidiană, dar care, în aceste cazuri, nu îi implică, nu îi costă efort sau suferinţă. Mai mult, e ca un meci în care ai ţine tot timpul cu câştigătorul: spectatorul trăieşte astfel cu sentimentul că «a învins», fie şi prin procură (căci în toate aceste emisiuni, dar şi în talk-showurile mult mai «serioase», există totdeauna cineva care este mai agresiv decât restul şi care este perceput astfel drept «învingător»). «Răul» este deci în societate, nu în media, dar televiziunile se complac în a exploata acest rău şi a-l transforma în obisnuinţă…”

• Romania Libera: Şase copii au ajuns la spital după ce au consumat produse etnobotanice
• Ziuaveche: Masoneria Română şi-a ales Marele Maestru: Radu Bălănescu
• EvZ: EDITORIALUL EVZ: Masoneria şi campaniile mârşave

Nota noastra: inca o mostra de propaganda masonica curat-murdara. 🙂 Ca o coincidenta desigur fericita, taman dupa alegerea noului sef al masoneriei romane, se gasi si Barroso sa ne viziteze. Si sa ne transmita un mesaj:

• Gandul: Barroso promite că intrăm în Schengen dacă îndeplinim „toate criteriile tehnice”

Intrebarea este: ce intelege Barroso prin “criterii tehnice“?

• Ziuaveche:

Barroso vine luni in Romania

Elena Udrea: Din 2013 putem vorbi despre o reîmpărţire a României în regiuni

***

• Claudiu Tarziu: Inca o diversiune contra Rost

De citeva zile, sint plecat intr-o documentare in Muntii Apuseni si n-am acces la internet. Insa, azi am primit telefoane de la citiva prieteni care mi-au spus ca revista Rost este acuzata pe vreo doua bloguri ca a instrumentat o diversiune impotriva parintelui Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda (Neamt).

Am cautat o conexiune la internet, ca sa vad si eu motivul de scandal. Si gasesc necesar sa postez aici o precizare.

Pe scurt, e vorba despre o emisiune de televiziune facuta de jurnalistul Silviu Alupei la OTV ieri seara. N-am vazut emisiunea, deci nu stiu ce s-a discutat, dar am inteles ca un fost jurnalist, dat afara de peste tot din pricina lipsei de profesionalism, a intervenit telefonic la OTV, spunind ca Silviu Alupei il ataca, la ordinul meu, pe parintele Iustin, pentru a strica sarbatoarea de hramul manastirii sfintiei sale. Silviu Alupei a fost “demascat” drept colaborator al revistei Rost si membru al Gruparii Rost.

Chiar nu stiu daca Silviu a atacat sau nu pe cineva, dar in privinta asocierii sale cu Rost, trebuie sa spun ca e falsa.

Silviu Alupei nu mai scrie la revista Rost de citiva ani, si tot de atunci nu mai face parte, fireste, din Gruparea publicatiei. Lucrurile sint usor de verificat pentru oricine, nu mai spun de catre cineva care isi aroga calitatea de jurnalist.

N-am avut ceva anume sa-i reprosez lui Silviu atita vreme cit a scris si pentru Rost, si presupun ca nici el mie, dar am urmat drumuri diferite. Silviu Alupei n-a fost membru al Asociatiei Rost, ci doar al Gruparii publicatiei, care e altceva.

Calitatea de membru al Gruparii publicatiei ti-o da o colaborare sustinuta pe un timp mai indelungat si inceteaza odata cu acea colaborare. Calitatea de membru al Asociatiei Rost este conferita dupa parcurgerea unui complex program de selectie, este o calitate oficiala, in care drepturile si obligatiile sint foarte limpede stipulate, iar aceasta calitate este pierduta in cazurile prevazute de statutul organizatiei.

Nu am avut niciodata autoritatea de a-i dicta lui Silviu Alupei ce sa scrie in alte publicatii la care a fost angajat sau colaborator in vremea cit a colaborat si la Rost. Nu am aceasta autoritate nici fata de alti colaboratori. Si mi se pare foarte normal.

Ma intereseaza in mod expres ce scrie o persoana pentru Rost: e bun sau nu articolul? Si i-l accept sau nu. Daca persoana e dubioasa sau scrie prost, n-are acces in Rost. In orice caz, odata ce a publicat un articol in Rost, nu inseamna ca eu raspund pentru tot ce va scrie cineva de aici inainte in alte publicatii sau ce va declara pe un post de televiziune.

Am avut colaboratori la Rost si nume mult mai notorii decit cel al lui Silviu Alupei, colaboratori de care ne-am despartit si fata de ale caror scrieri de astazi ne situam pe pozitii diametral opuse. Si n-am ezitat sa polemizam cu acele persoane.

In fine, ca sa banuiesti un aranjament intre Rost – o revista care l-a cinstit tot timpul pe pr. Iustin Parvu asa cum se cuvine – si OTV – un canal tv de care ne desparte totul – trebuie sa fii deformat sufleteste si mental. Cum nu ma indoiesc ca sint cei care ne acuza si care, pina de curind, isi desfasurau ei insisi diversiunile pe OTV.

PS:

Citiva nefericiti incearca de vreo doi ani sa il intoarca pe parintele Iustin Parvu impotriva revistei Rost, ori macar sa-i stirneasca in contra noastra pe crestinii care au evlavie la batrinul duhovnic. Parintele a inteles demult manevrele lor si dovada sta scurtul interviu cu sfintia sa despre Rost, pe care il gasiti si pe acest blog, si pe site-ul Rost.

Fata de crestinii care sint otraviti in fel si chip de tot felul de “aparatori” ai ortodoxiei, nadajduiesc doar ca se vor lasa mai mult insufletiti de iubire decit de ura, si-atunci vor deosebi duhurile.

• Gigel Chiazna: Totuşi, iubirea

Despre morti numai de bine, spunea un intelept proverb. Inrautatirea oamenilor si animalizarea societatii in care traim le-am putut vedea recent si prin unele reactii la moartea lui Adrian Paunescu, care ne dovedesc inca o data ca am ajuns rau, ne-am pierdut sufletul, raul si rautatea domina. Ma asteptam sa fie unu doi care arunca cu piatra, ma asteptam ca vreun handicapat care nu are putinta sa inteleaga gravitatea mortii sa traga cateva injuraturi. Dar atata gunoi si atata invartosare in aratarea cu degetul, chiar incepand din ziua in care acesta nu mai poate sa isi ia singur apararea, m-au socat. Efectiv, oricat de mult ma asteptam si oricat de mult am cautat sa ignor si sa nu citesc nimic despre acest trist eveniment, nu am putut sa nu dau de sagetile otravite ale celor care s-au grabit sa arunce cu noroi intr-un om cand in mod firesc umanitatea din noi ar trebui sa preveleze si cand un “Dumnezeu sa-l odihneasca!” nu ne-ar costa nimic. Iar macar daca am avea ceva sa ii reprosam, am putea lasa pe mai tarziu, ne-am putea pune tavalug vorbelor rele daca sa renuntam la ele nu avem puterea. Cu siguranta insa erau multi care abia asteptau sa il vada cazut ca sa ii poata calca peste mormant.

Iata doar cateva titluri de articole:
– “De ce Adrian Păunescu nu are nevoie de lacrimile noastre” – publicat clumea tocmai in Gazeta de Sud din Craiova, orasul de suflet al poetului
– “De ce nu îl iert pe Păunescu” – in Romania Libera
– Adrian Păunescu, într-o scrisoare către Ceauşescu: “Să trăiţi, Măria Voastră!” – Adevarul

Gasesc diabolica invartosarea cu care s-au gasit mai toti acum sa arate cu degetul, sa arunce cu piatra, sa il injure, sa ii reproseze trecutul, sa aminteasca ba chiar si ce scria despre el prima sotie, cum ca se transforma in canalie si toate acestea. Nu ma asteptam la asa ceva, nu credeam ca degradarea noastra  a ajuns pana acolo incat sa nu mai lasam nici mortii sa se odihneasca. Lipsesc cu desavarsirea nu doar omenia care e de aur, nu doar minima decenta care este apanajul civilizatiei dar iese la suprafata precum gunoiul o strigatoare la cer incapacitate de a uita si de a ierta. Ca sa nu mai vorbesc de minimul respect fata de familie, prieteni si fata de cei pentru care Adrian Paunescu a insemnat ceva.

Cred insa ca toate acestea sunt un “dar” pe care diavolul i-l face lui Adrian fara sa stie, pentru ca toate ocarile primite vor cantari in balanta la judecata, dar vai de cei prin care vine acest dar.

A judeca si a nu ierta un om mai ales dupa ce acesta a murit, este cu totul de neinteles. Este ca si cum nu l-ai putea ierta in vesnicie si ca si cum peste veacuri singur te-ai arunca in iad, caci ce altceva este tinerea de minte a raului si incapacitatea de a ierta decat un vesnic foc care ne arde si ne infierbanta sufletul.

• Parintele Savatie: DECLARAŢIA SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA (privind delimitarea de politica de partid)

PS: Declarația certifică intenția de a scoate obiectul Religia din școli (așa cum s-a mai spus pe acest blog) și exprimă deschis susținerea proiectului rusesc de predare a religiei după modelul kuraevian – acela a egalării Ortodoxiei cu celelalte tradiții religioase și culturale, inclusiv cu ateismul care în varianta rusească e numit ”etica laică”. Așadar, cea mai importantă parte a declarației este aceasta, nu cea a neimplicării în campaniile politice din Moldova. Cu alte cuvinte, prin această declarație, Mitropolia Moldovei se delimitează de Partidul Umanist condus de Pasat (un partid fără trecut, prezent și viitor), dar susține proiectul strategic al Federației Ruse ”Bazele Ortodoxiei” implimentat în Moldova de Pasat.

• Pelerin ortodox:

Ortodoxia şi mişcarea ecumenică – Comunicat al Sfintei Mitropolii de Zimbabwe şi Angola din care aflăm ce se întâmplă zilele acestea la Sibiu

CUM CINSTESC UNII ARDELENI PE SFINŢII MARTIRI NĂSĂUDENI DE ZIUA LOR – 12 NOIEMBRIE

CONFERINŢĂ INTERNAŢIONALĂ DESPRE EDUCAŢIA ECUMENICĂ LA SIBIU SAU “CINE SUNT DE FAPT ADEVĂRAŢII NOŞTRI DASCĂLI DE TEOLOGIE?!”

Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu va găzdui în perioada 9 – 12 noiembrie conferinţa cu tema: „Mişcarea ecumenică în educaţia teologică şi în viaţa bisericilor ortodoxe”. Conferinţa este organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor în colaborare cu Facultatea de Teologie din Sibiu.

Mai multe detalii cu privire la această conferinţă a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele Daniel Buda, organizatorul conferinţei: „Scopul acestei conferinţe este de a analiza modul în care este predat ecumenismul în diferite facultăţi de teologie din întreaga lume, precum şi de a încerca dezvoltarea unei strategii comune în vederea predării în mod sistematic a studiilor ecumenice. Biserica Ortodoxă Română este reprezentată la această conferinţă de către părintele consilier patriarhal Michael Tiţa şi de părintele prof. dr. Nicolae Moşoiu de la Facultatea de Teologie ‘Andrei Şaguna’ din Sibiu”.

SURSA: BASILICA.RO

• Logos: ONU promoveaza sexul inca de varsta de… sugar. Noile directive UNESCO privind eduxatia sexuala la copii

“Nu este niciodată prea devreme să începem să discutăm cu copiii despre chestiunile sexuale”, se arată în directivele emise de către UNESCO.

Odată extrem de respectat pentru independenţa şi integritatea sa, UNESCO lucrează acum în parteneriat cu… Consiliul Informaţiei despre Sexualitate şi Educaţie al SUA (SIECUS), o ramură educaţională a controversatului Institut Kinsey.

În septembrie anul trecut, o serie de critici s-au adresat noilor orientări UNESCO privind educaţia sexuală, promovarea avortului legal şi masturbarea (onanism) pentru copiii de pana la 5 ani. Intensitatea obiecţiilor a forţat agenţia să-şi traseze liniile directoare, emiţând unele noi în decembrie.

UNESCO recunoaşte că unul dintre directorii SIECUS este principalul autor al direcţiilor sale sexuale. Liniile directoare sunt citate autoritar ca model de educaţie sexuală adecvată vârstei, într-un nou raport ONU privind drepturile la educaţie, care a fost, fără menajamente, enunţat de către membrii ONU săptămâna trecută.

UNESCO a eliminat unele referinţe explicite, în liniile directoare revizuite, dar a păstrat o anexă cu “principiile directoare”, care includ un curriculum de educaţie sexuală, inspirat de Kinsey, pentru copiii până în vârsta de 5 ani. Acest curriculum îi instruieşte pe părinţi să le ofere copiilor păpuşi anatomic corecte, pentru joacă, şi să-i informeze despre diverse relaţii sexuale, susţinând masturbarea.

“Dacă un copil îsi atinge organele sale genitale, în privat, trebuie ignorat comportamentul”, sugerează curriculum-ul. În ceea ce priveşte identitatea genului şi orientarea sexuală, curriculum-ul avertizează că părinţii care insistă pe consolidarea identităţi tradiţionale de gen, vor împiedica creşterea copiilor lor. “Confuzia faţă de aceste probleme şi frica de homosexualitate (homofobie) i-a determinat pe mulţi părinţi şi adulţi să limiteze libertatea de exprimare indivuală a fetelor şi băieţilor”.

Un alt model al curriculum-ului inclus în orientările UNESCO, afirmă că instructorii trebuie să evite moralizarea. Într-un alt articol, autorii constată o contradicţie între “abordările religioase şi drepturile de bază”. Un alt curriculum examinează dezvoltarea sexuală incipientă, observând că copiii cu vârste de până la doi ani pot “experimenta plăcerea genitală”, şi de la vârsta de 3 ani se pot angaja în “jocuri sexuale”.

Sexologul Alfred Kinsey şi-a fondat institutul său în Universitatea Indiana. Kinsey s-a afirmat în anii 1940 şi 1950 pentru munca sa în documentarea comportamentelor sexuale umane. Criticii l-au acuzat pe Kinsey că promova pedofilia (in cercetarile sale arata ca adultii documentati pot provoca placeri sexuale copiilor si sugarilor). Institutul Kinsey a creat SIECUS în 1964 ca o divizie proprie de învăţământ. Primul director a fost Dr. Mary Calderone, fostul director medical al Planned Parenthood.

Un raport guvernamental recent a arătat că SIECUS a încasat 1,6 milioane $ din fonduri federale, între 2002 şi 2009.

Luna trecută, un grup de lucru UNESCO a lansat un raport prin care se arăta că se aşteaptă o nouă înfăţişare a moratoriului ONU privind clonarea umană. Grupul a propus ca doar clonarea terapeutică să fie interzisă, ceea ce ar permite sprijinirea unui centru pentru cercetare care implică alte tipuri de clonare.

*Traducere dupa o analiza de Terrence McKeegan, vicepresedinte si membru-senior al Institutului pentru Drepturile Omului si Familia Catolica NewYork – Washington D.C., scrisa ieri, 4 noiembrie 2010

• Lumina:

Despre autenticitate, canonicitate şi altele asemenea: A scris Moise întreg Pentateuhul?

Nota noastra:

Articol din care “aflam” ca Moise nu ar fi scris Pentateuhul, chiar daca i se acorda, cu geneorizitate, autoritatea duhovniceasca a inspiratorului… Oare cand va exista, vreodata, o analiza amanuntita a diferentelor de metoda intre abordarea patristica a Bibliei (care include si pe cea istoric-filologica, de care facea uz mai ales “Scoala Antiohiana” de care apartinea si Sf. Ioan Gura de Aur) si cea istoric-critica moderna (si in special protestanta) bazata doar pe “dovezi” arheologice? Pentru ca din aceasta confuzie inacceptabila provin toate teoriile nastrusnice cum este si cea de fata, cu perioada de valabilitate limitata (pana la urmatoarea descoperire arheologica “senzationala”) dar cu impact mediatic apreciabil. Cum spuneam si altadata, conform ultimei metode, rationaliste, de fapt, traditia nu mai este acceptata ca izvor de cunoastere reala, ci, cel mult, ca un simbol. O exemplificare din articolul citat: Decalogul nu se poate sa apartina (ca scriere) lui Moise pentru ca poruncile continute nu se potrivesc conditiei sociale a evreilor din acel moment. Dar acest lucru e absurd – sa intelegem ca a existat un decalog original, dar provizoriu, inaintea celui receptat prin interventiile ulterioare? Sau ca Dumnezeu ne da porunci exclusiv in functie de starea noastra sociala de moment? Insasi ideea unui decalog ce contine porunci valabile oricand pentru orice om contrazice circumscrierea acestuia unei conditii sociale trecatoare. Iar faptul ca in acel moment evreii erau fugari nu poate constitui un argument – ei au fost scosi din Egipt nu ca sa fie fugari, ci sa ajunga la Pamantul Fagaduintei. Asadar starea lor de peregrini era provizorie, identitatea de popor si de persoane care se vor statornici intr-un pamant fiind esentiala tocmai pentru “iesirea din Egipt.” Desigur ca, intelegand aceste lucruri, tabloul deja arata diferit, iar evreii s-ar fi uitat foarte ciudat la Moise daca acesta ar fi venit cu porunci provizorii aplicabile doar conditiei de fugari. Acest lucru ar fi insemnat invesnicirea conditiei de sclavi evadati si ar fi constituit, probabil, in spiritul timpului, un motiv de lapidare.

„Avem o mare responsabilitate în păstrarea dreptei credinţe“ : Sinodul mitropolitan al Munteniei şi Dobrogei:

N.N.: discursul pravoslavnic sa fie oare doar un paravan pentru ambitii de putere centralizatoare?

***

• Ziuaveche: Isărescu: Economia are şanse mici să crească
• Gigel Chiazna: Creşterea economică din 2010 – false previziuni trecute
• Dan Selaru: Gresham’s Law

• SFIN: Luptă antievaziune prin delaţiune

Este oficial! A fost declanşată lupta împotriva muncii la negru. Nu prin relaxarea fiscalităţii pe forţa de muncă sau dereglementarea pieţei muncii, ci prin înfiinţarea unei noi categorii profesionale. Astfel va scă­dea, chiar dacă nu oficial, ci doar la negru, şi şomajul. Ală­turi de agenţii secreţi din SRI, SIE, DGIA, DGIPI etc. vor apă­rea şi „persoane interesate” să depună anonim în cutii poştale la inspectoratele teritoriale de muncă delaţiuni împotriva celor care angajează la negru. Ce puţin aşa re­zultă din Strategia naţională privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, aprobată recent de Guvern.

După modelul comunist, Guvernul a identificat şi po­ten­ţiale „persoane interesate”. Cum intelectualii s-au re­marcat de-a lungul vechiului regim printre cei mai activi delatori, executivul a decis să testeze piaţa. Aşa că a inclus, între obiectivele strategiei, şi „realizarea unui contact permanent cu mass-media locală, în vederea formării unei «atitudini civice corespunzătoare şi responsabile», nefavo­ra­bile muncii nedeclarate”. Cu alte cuvinte, guvernul plă­teşte presa să-i raporteze public pe inamicii poporului, iar în cazurile în care ziaristul nu poate face acest lucru (din cauza politicii editoriale, a cenzurii şefilor) poate oricând să dea o anonimă în cutiile poştale ale inspectoratelor de muncă, ca simplă „persoană interesată”. Din păcate pentru jurnalişti şi trusturile de presă locale, guvernul plăteşte prost pentru această strategie, având de gând să bugeteze doar 1,4 milioane lei pentru intervalul 2010-2012.

Efectele economice ale unei astfel de campanii nu trebuie ignorate: scade rata şomajului prin angajarea mai mul­tor „persoane la fel de interesate” să proceseze dela­ţiu­nile celorlalte „persoane interesate”, creşte venitul avo­caţi­lor, prin declanşarea de către „angajatorii turnaţi” a unor procese împotriva delatorilor deconspiraţi. În plus, în vii­tor va fi înfiinţat Consiliul Naţional pentru Stu­dierea Ar­hi­­velor Inspectoratelor de Muncă, instrument politic menit a da certificate în alb sau negru delatorilor.

• Adevarul: China va deveni a treia putere în cadrul FMI
• Jurnalul national: Ilie Şerbănescu – Un statut bananier pentru România

• Bloombiz:

[Ilie Serbanescu] Pe altarul internationalismului capitalist

[Constantin Rudnitchi] Statul vinde mobila din casa

• Standard [Lucian Davidescu]: 5 motive pentru care SUA au început bombardamentul cu dolari şi care va fi rezultatul

• Capital:
  

“Rezerva Federală americană a încălcat acordurile internaţionale”

FMI: Majorarea vârstei de pensionare va ajuta creşterea economică

• EVZ: Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti: Plătiţi-vă datoriile, altfel investitorii nu vor veni

***

• Romania Libera:

Barack Obama, Mesia înfrânt

Talibanii cer Congresului SUA să trimită o misiune de anchetă în Afganistan

• Hotnews:

SUA patruleaza cu drone deasupra Yemenului pentru a gasi membri al-Qaeda

SUA ar putea intra in razboi cu Iranul si in confruntari cu China – senator republican; Ministrul de externe din Iran: senatorul glumeste

Statele Unite ale Americii ar putea ataca Iranul pentru a puna capat programului sau nuclear, precum si intr-o “perioada de confruntari” cu China pe problema politicii monetare, a avertizat sambata senatorul american republican Lindsey Graham, potrivit AFP.
Graham a declarat ca, daca presedintele Barack Obama “decide sa fie dur cu Iranul, dincolo de sanctiunile impuse, cred ca va primi mult sprijin din partea republicanilor pentru ideea ca nu putem lasa Iranul sa dezvolte arme nucleare.“ “Ultimul lucru pe care il vrea America este un alt conflict militar, insa ultimul lucru de care are nevoie lumea este un Iran cu arme nucleare … Politica de izolare nu mai intra in discutie,” a spus el. Senatorul vede razboiul cu Iranul “nu numai pentru a neutraliza programul nuclear, dar si pentru a le scufunda flota, distruge forta aeriana si a da o lovitura decisiva Garzii Revolutionare, cu alte cuvinte, sa distruga acel regim.” Afirmatiile vin in contextul in care, peste cateva zile, oficiali americani si iranieni vor purta negocieri pe tema programului nuclear al Teheranului. Graham a avertizat de asemenea si cu privire la o “perioada de confruntari” cu China din cauza manipularii “inselatoare” a monedei. Politicieni din SUA si Europa au facut un apel pentru o moneda chinezeasca mai puternica avand in vedere faptul ca economiile lor incearca sa se redreseze. Acestia sustin ca yuanul este subevaluat exagerat, ceea ce cauzeaza dezechilibre in comertul mondial.

Reactia ministrului de externe iranian: senatorul a glumit

Ministrul de externe din Iran a declarat duminica, cu privire la aceste afirmatii, ca senatorul a glumit si trebuie ignorate afirmatiile sale. “Nu luati remarcile senatorului prea in serios. A vrut sa glumeasca,” le-a spus Manouchehr Mottaki jurnalistilor in Teheran.  El a adaugat ca SUA nu au obtinut niciodata nimic cu aceste “amenintari”. “Nu ati (SUA – nr) reusit nimic punand in aplicare amenintarile in Afganistan si Irak. Demnitarii americani trebuie sa invete din trecut si sa analizeze politicile si sa le indrepte,” a spus el.

• Romania Libera: Ahmadinejad este tot mai singur
• Ziuaveche: Războiul care vine-Cine hărţuieşte Statele Unite?

• Ziuaonline:

Turcia accepta scutul antiracheta al NATO cu trei conditii

UPDATE Romania semneaza luni tratatul de frontiera cu R. Moldova, pe care in 2009 Basescu il considera o consfintire a Pactului Ribbentrop-Molotov

UPDATE ora 18.00 Ministrul de externe Teodor Baconschi şi premierul R. Moldova Vlad Filat au semnat luni,la Bucureşti,Tratatul bilateral privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, document menit a pune capăt speculaţiilor privind ambiţiile unioniste ale României. Daca in 2009, acelasi presedinte Traian Basescu considera ca semnarea unui tratat de frontiera cu Republica Moldova ar consfinti Pactul Ribbentrop-Molotov, acum a acceptat sa primeasca felicitarile presedintelui Comisiei Europene pentru semnarea acestuia in cursul zilei de azi. Zi ce coincide cu debutul Summit-ului Dunarii si cu intalnirea cu Jose Manuel Barroso. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a salutat, luni, în discursul rostit la Summit-ul Dunării, semnarea, în cursul acestei zile, a acordului privind frontiera României cu Republica Moldova, transmite Mediafax. “Salut cu mare căldură semnarea, azi (luni – n.r.), a Tratatului de frontieră dintre România şi Republica Moldova. Este un excelent exemplu al lucrurilor care pot fi realizate atunci când există un interes reciproc”, a spus Barroso.  Preşedintele CE a precizat că este conştient că există şi alte iniţiative de îmbunătăţire a relaţiilor de vecinătate mai ales în regiunea Balcanilor de Vest. Preşedintele Traian Băsescu declara, în 17 octombrie, la ProTV, că nu exclude posibilitatea încheierii cu puterea pro-europeană de la Chişinău a unui acord de reglementare a traficului la frontiera de stat cu R.Moldova, “pentru a le lua comuniştilor argumentul România vrea să acapareze R.Moldova”. Cu cinci zile înainte de declaraţia şefului statului, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, şi preşedintele Comsiei de politică Externă din Senat, Titus Corlăţean, s-au pronunţat în favoarea semnării unui acord privind frontiera cu Republica Moldova, ambii precizând că textul documentului este aproape finalizat.  Romania considera inutila semnarea unui tratat de frontiera cu Republica Moldova, in conditiile in care statul vecin este mostenitorul unei parti a frontierei fostei URSS, recunoscuta de Bucuresti in trecut, declara pe 15 mai 2009 presedintele Traian Basescu, in cadrul primului Forum al autoritatilor locale din Romania si Republica Moldova, organizat la Piatra Neamt. “Consideram inutila semnarea unui tratat de frontiera care sa faca din seful statului roman un partener al lui Ribbentrop si Molotov”. “Cine isi poate imagina ca un sef al statului roman va semna un tratat prin care sa consfinteasca Pactul Ribbentrop Molotov? (…) Numai o minte care nu intelege ce inseamna responsabilitatea statului roman”, spunea atunci.

• Adevarul: Barroso ne anunţă ce tratate semnăm
• DW: Balul dunărean a început în forţă

• Bogdan Munteanu: Cetăţenia europeană va schimba lumea [The European citizenship will change the world]
  
  

Cetăţenia europeană n-ar fi nici prima şi, foarte probabil, nici ultima noţiune strecurată în Tratatele UE despre care să se creadă, mai puţină sau mai îndelungată vreme, că nu va depăşi stadiul de “blah-blah-blah”. Adică de utopie, de idee care să rămână imposibil de pus în practică. Fără îndoială că aşa este, încă, în ochii multora, care nu văd în acest concept altceva decât unul sortit să moară în faşă, precum de-mult-uitata Comunitate Europeană pentru Apărare. Sau ceva care să nu poată fi livrat decât ‘reambalat’ cu multe eforturi (precum Constituţia înlocuită de Tratatul de la Lisabona), sau ceva ‘ciuntit’ de cele mai ambiţioase obiective, cum a fost cazul Directivei Serviciilor.

Dar, la fel cum nici o Europă “fără graniţe interne” (Spaţiul Schengen) şi o Uniune Monetară Europeană (EMU) nu păreau plauzibile acum 30, respectiv acum 20 de ani – tot aşa, această ‘supracetăţenie’ va lua naştere pe nebănuite. Nu deodată, precum ceva picat din cer, ci cu acceeaşi paşi mărunţi cu care s-au pus toate cărămiziile “Edificiului european”, privit drept cea mai echitabilă societate umană (şi umanistă) ridicată vreodată, ca un ultim imperiu al istoriei sau nu mai mult decât un balon de săpun care se va sparge în vânt.

Perspective divergente

Pentru unii, a aloca (orice fel de) resurse în direcţia transpunerii de la nivel de idee generoasă la cel de realitate palpabilă a cetăţeniei europene poate părea doar un moft. Sau ceva periculos, dez-naţionalizant şi, finalmente, dez-umanizant. Pentru alţii – dintre care mulţi au pierdut de peste 200 de ani sensul vieţii (mântuirea) şi busola către rai, crezând că îl pot construi pe pământ – li se pare de neconceput ca acest rai terestru, unde să poată intra oricine, să nu aibă cetăţenii săi.

Nu este nevoie de fapte bune definite de o instanţă divină exterioară cunoaşterii raţionale (incompatibilă cu o construcţie seculară), nici de alte criterii arbitrare (jus soli sau jus sanguinis) pentru a deveni cetăţean. Toţi locuitorii Statelor Membre – excluşi fiind nenăscuţii-oameni, care pot fi avortaţi! – au dreptul la cetăţenia europeană. Ulterior li se va cere doar respect al diversităţii, adeziunea la drepturile omului etc.

Unii găsesc doar valenţe negative construcţiei europene, alţii sunt amăgiţi de iluzorii “râuri de lapte şi miere”, de substitutul de mântuire pe care îl oferă acest proiect politic; eu unul aş ridica mai multe întrebări. Va atrage cetăţenia europeană disoluţia statelor naţionale? Sau va contribui la punerea în practică, în sfârşit, a moto-ului UE (“Unitate în diversitate”), desfiinţând separările absurde dintre vechii şi mai-noii europeni? Va crea cetăţenia europeană premisele unui om-nou, după model sovietic? Va deveni UE o “închisoare a popoarelor”, precum defuncta Austro-Ungarie, care era, pe de altă parte, un model de dezvoltare economică?

(…)  O altă întrebare ar fi în ce măsură, de dragul libertăţii de mişcare, europenii ar fi gata să renunţe la alte libertăţi. Se va putea face funcţională această cetăţenie fără uriaşe baze de date electronice, fără mai multă supraveghere?Aici nu mai ştiu ce să zic. Am doar temerea că se poate ajunge foarte repede acolo, mai ales că, în lumea atât de ruptă de Dumnezeu în care trăim, s-or găsi destui care ar renunţa la alte drepturi fundamentale, de dragul liberei circulaţii.
Dar nu ar trebui ca cetăţenii celor 27 de State Membre să accepte îngrădirea altor drepturi, ca să-şi exercite drepturile care, la nivel formal, deja le sunt recunoscute. Eu zic că nu s-ar cuveni să ne vindem libertatea pentru un blid de linte!

Europeni de ‘categoriile 3-4

(…) Acestea ar fi numai câteva dintre exemplele cu care am rămas în urma conferinţei “Mind The Gap – Towards Better Enforcement of European Citizens’ Free Movement Rights”, organizată de European Citizen Action Services (ECAS). O tristă concluzie expusă de un participant din Slovacia a fost aceea că, în pofida retoricii anti-discriminare de la vârful UE, există patru categorii de cetăţeni europeni:[1] cetăţenii UE15 – locuitorii din ‘vechea Europă’ , care se bucură de drepturi depline

[2] cetăţenii NM10 (NM = New Members) – statele (inclusiv 8 fost comuniste) aderate în 2004

[3] românii şi bulgarii – cu restricţii pe marile pieţe ale muncii (UK, Franţa, Germania, Austria etc) până în 2013
[4] ţiganii (rromii) – pasibili de distrugerea locuinţelor improvizate din motive de “siguranţă publică” şi de expulzări

De la [1] la [4], deplinătatea drepturilor descreşte. Nu seamănă aceasta cu tipurile de cetăţeni din Imperiul Roman? Nu este un lucru îngrijorător, de natură să submineze proiectul european, în lipsa unei grabnice remedieri?

Nevoia de ‘supracetăţenie’

Indiferent de conotaţiile pozitive sau negative pe care le-am putea atribui cetăţeniei europene, este deja creată cerinţa socială ca ea să existe, astfel că nu văd ce mai poate opri acest proces. Nu mai poate fi vreo altă oprelişte în afara voii lui Dumnezeu – secesiuni, războaie etc. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, ‘supracetăţenia’ va deveni o realitate tot atât de palpabilă precum este moneda unică europeană. Şi, încetul cu încetul, va schimba lumea. Cetăţenia europeană ar putea deveni mai râvnită decât cea americană, în zilele noastre, sau măcar la fel de preţuită precum cea a Romei antice.

Presiunile pe care le va pune asupra statelor naţionale – aceasta nu înseamnă neapărat că şi asupra naţiunilor! – vor fi uriaşe. În plus, instrumentele de exercitare a drepturilor cetăţeneşti sunt mai rafinate decât oricând altcândva în istorie. Teoretic, acum ai putea vota cu un microcip implantat în creier! Nu mai trebuie stabilite alegeri în marţea după prima zi de luni din noiembrie, ca în SUA, aşa încât să fie înainte de primele ninsori, dar după strânsul recoltelor. Desigur că mai sunt şi alte condiţii ale funcţionării practice a ‘supracetăţeniei’. Una ar fi naşterea Serviciului European de Acţiune Externă, care să poată oferi asistenţă consulară zecilor de milioane de europeni care circulă sau trăiesc în afara UE. (…)