CAZ GRAV DE UCIDERE A UNUI COPIL NASCUT VIU, LA 6 LUNI. Avortul ”terapeutic” al unui prunc diagnosticat cu Sindromul Down la Maternitatea Giulesti si falsificarile presei anticrestine

12-04-2011 5 minute Sublinieri

UPDATE:

 

(…) Raportul McCafferty

Dacă la Bucureşti dezbaterea este abia iniţiată, în Europa ea are deja un lung istoric. Anul trecut socialista britanică Christine McCafferty a propus în cadrul Consiliului Europei o rezoluţie menită să-i oblige, prin lege, pe medici să renunţe la convingerile lor de natură etică şi să ofere pacienţilor toate serviciile cerute, incluzând aici avortul şi sinuciderea asistată medical.

Raportul pornise de la observaţia că, deşi avortul este un drept legal în multe ţări europene, totuşi în practică apar restrângeri care decurg din invocarea obiecţiei de conştiinţă. Christine McCafferty a susţinut însă că obiecţia de conştiinţă nu ar trebui să prevaleze asupra obligaţiei legale de a acorda pacientului îngrijirile medicale solicitate.

După ample dezbateri, proiectul de raport a fost modificat în aşa fel încât a ajuns la concluzia contrară. În 7 octombrie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat o rezoluţie potrivit căreiaNici o persoană, nici un spital, nici o instituţie nu poate fi trasă la răspundere sau discriminată în vreun fel din cauza refuzului de a practica, găzdui sau asista la avort, eutanasie sau oricare alt act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, sub nici un motiv.

Participarea reprezentanţilor României la aceste dezbateri a fost foarte slabă, dar au existat totuşi intervenţii din partea Asociaţiei Pro Vita Bucureşti (la care s-au alăturat mai multe organizaţii cu scopuri similare) şi care au susţinut prin memoriul înaintat APCE că „avortul – în special avortul „la cerere” – nefiind un drept fundamental recunoscut de Convenţie, nu poate fi pus în balanţă cu dreptul fundamental la obiecţia pe motive de conştiinţă”. […]

 

 

Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti?

– Comunicat de presă –

Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureşteană Giuleşti (vezi aici şi aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practicarea avortului eugenetic “din motive religioase”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizari:

– Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârşit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă [exprimarea lasa de dorit, n.n.]. Federaţia Pro-vita condamnă întreaga legislaţie care permite avortul şi acuză lipsa oricărei proceduri instituţionale de consiliere şi sprijinire a femeii şi familiei în criză.

– Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru “vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab.

Deşi eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele ştiinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi şi societate. Statul şi cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi şi integrării acestora în societate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule şi remuşcări. Până la eliminarea lor după naştere – şi repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii – nu mai este decât un pas.

Privind refuzul unui membru al personalului medical de a săvârşi avortul, subliniem că acest refuz este perfect legitim şi în conformitate cu etica medicală, care îl recunoaşte sub denumirea de “obiecţie pe motive de conştiinţă” sau “obiecţie morală”. Federaţia Pro-vita încurajează medicii, asistenţii şi farmaciştii să îşi exercite acest drept şi să renunţe la procedura criminală a avortului.

– Copilul căzut victimă avortului târziu la Maternitatea Giuleşti avea aceeaşi vârstă şi aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prematur şi arşi în aceeaşi unitate sanitară în urmă cu câteva luni. Cu toate acestea, ei au fost trataţi diferit: doar unii au fost îngrijiţi, plânşi şi compătimiţi, de medici, presă şi societate laolaltă. Acesta este semnul unei profunde schizofrenii morale, care nu se poate vindeca printr-o infuzie de „capital” sau de bunăstare, ci doar prin una de omenie, dragoste şi credinţă.

O femeie de 39 de ani din Bucureşti acuză un medic musulman de la Maternitatea Giuleşti că “a lăsat-o să avorteze singură”. Conform soţului Lilianei Ghimpeţeanu, medicul şi-a explicat gestul, spunând că religia nu-i permite să facă acest lucru. Femeia era însărcinată în aproape 6 luni, iar analiza la amniocenteză a arătat că fătul are Sindrom Down. În noaptea de 17 martie, conform soţului Lilianei, femeia l-a sunat şi i-a spus că e singură în salon, că i s-a făcut o injecţie pentru a provoca naşterea şi că are dureri groaznice. Acesta a adăugat că a fost nevoit să-şi asiste soţia şi, pentru câteva clipe, şi-a ţinut în braţe copilul născut viu. “Soţia a început să ţipe «Fetiţa mea, fetiţa mea», iar eu am învelit copilul într-un cearşaf ca să nu-l vadă ea”, a povestit acesta la Realitatea TV. Reprezentanţii spitalului spun că medicul de gardă nu a greşit cu nimic, iar “pacienta a fost externată clinic sănătos”.

Indiferent de culpa medicală, care urmează a fi stabilită de colegiul Medicilor, rămâne o întrebare: cum e posibil ca într-un spital din România să se efectueze un avort atunci când fătul are 6 luni? Chiar dacă o analiză atestă că el ar avea sindrom Down?

Prof.dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România precizează că în acest caz nu este vorba de un avort terapeutic: “Avortul terapeutic se face doar când fătul pune în pericol viaţa femeii. Acesta a fost un act medical care nu are valenţe în acest sens. Nu ştiu cum poate fi calificat acest lucru. Avortul terapeutic se face indiferent de vârsta sarcinii, dar Sindromul Down nu reprezintă o malformaţie gravă, care pune în pericol viaţa mamei, şi nici nu e o malformaţie neconformă cu viaţa. Sarcina nu este o boală. Ce pot eu reproşa medicului, dacă e aşa cum spune tatăl, e că nu poţi lăsa baltă un pacient fără să chemi un alt medic, indiferent de convingerile tale”, a precizat Astărăstoae.

În 2008, o fetiţă de 10 ani a rămas însărcinată în urma unui viol. S-a aflat când sarcina era în luna a cincea, iar medicii din România au refuzat la acea vreme să-i facă avort, motivând că legea românească nu le permite acest lucru. Dacă nu există malformaţii ale fătului incompatibile cu viaţa sau dacă viaţa mamei nu e în pericol, avorturile se pot face doar până la 14 săptămâni, conform legislaţiei în vigoare. Fetiţa de 10 ani din Piatra Neamţ a fost dusă în Anglia şi acolo a făcut întreruperea de sarcină, pe banii unei românce stabilită în Marea Britanie.

Codul Penal prevede, la art.185, că provocarea ilegală a avortului când sarcina are mai mult de 14 săptămâni se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Noul Cod Penal incriminează avortul terapeutic făcut la peste 24 de săptămâni de sarcină, deoarece se consideră că de atunci fătul e considerat deja persoană, atât părinţii cât şi medicul care acceptă întreruperea de sarcină fiind pasibili de pedeapsă.

Evenimentul zilei dar nu numai s-a inrolat in primele randuri ale ”justitiarismului” impotriva medicului care a refuzat sa asiste avortul, trecand in mod criminal sub tacere faptul ca procedura era ilegala si nesufland o vorba despre copilul nascut viu.

De altfel, se remarca o tacere absoluta a presei asupra acestui punct: ce s-a intamplat cu copilul nascut viu? A fost ucis ulterior, a fost lasat sa moara in chinuri datorita injectiei avortive?

Nu ne mai miram, asadar, ca mergem din rau in mai rau. Traim in tara in care REFORMA inseamna dispensarea de batrani si de bolnavi si in care ”justitiarismul” se trezeste intotdeauna de partea ucigasului si a galagiosului, niciodata de partea CELUI MIC, SLAB SI FARA APARARE.

CU CE OCHI VOM PRIVI PE HRISTOS LA JUDECATA?

Injectati de ura, probabil, ca orice ucigas fara constiinta…

  • EvZ:

Gravida abandonată de medici: cazul se mută în instanţă

Gravidă abandonată de medici în timpul avortului. Reprezentanţii spitalului: “Medicul care era de gardă nu a greşit cu nimic”

sursa (ilustratie la un articol despre cazul unei femei al carei prunc fusese diagnosticat cu Sindromul Down. Dupa ce avortul a fost facut, s-a descoperit la autopsie ca diagnosticul fusese gresit. Femeia si-a cautat, si ea, ”dreptatea” in justitie. Costa 75.000 dolari.


Categorii

Opinii, analize, Presa, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

40 Commentarii la “CAZ GRAV DE UCIDERE A UNUI COPIL NASCUT VIU, LA 6 LUNI. Avortul ”terapeutic” al unui prunc diagnosticat cu Sindromul Down la Maternitatea Giulesti si falsificarile presei anticrestine

  1. @ RO ortodox:

    Totusi nu Vadim e omul cel mai credibil sa spuna asta si sa stam sa-l ascultam… In gura lui se compromite si se murdareste orice adevar. Acum poftim de mai spune ceva de acest fel, fara a fi asociati cu alde Vadim….

  2. Rortodox@

    Dl. Vadim Tudor…Acum vorbeste despre planurile “ocultei” iar altadata elogiaza masoneria?
    De acord cu admin. Este o tactica de a-l pune tocmai pe el sa vorbeasca despre asta. Oricine o va face, dupa el, si-a si pierdut credibilitatea.

  3. Foarte binevenit link-ul cu mesajul IPS Teofan; din pacate am intalnit chiar clerici care condamna atitudinea Sa combativa fata de aceste aspecte: avort, contraceptie, homosexualitate.

  4. “Un musulman mai crestin decat o mie de babe care se arunca fariseistic pe lespezile din biserici.”

    Primul comentariu de pe evz.ro si cam primul gand din mintea mea … Intr-adevar un musulman mai crestin decat multi dintre noi crestinii ortodocsi romani. Fereasca Dumnezeu, sarmanii parinti sa-si doreasca atatia ani copil si la prima greutate sa-l omoare furiosi ca nu sunt ajutati de altii. Sa ne rugam sa le dea Dumnezeu mintea de pe urma …

  5. Deci ce avem aici?
    Sa analizam!
    Amniocenteza, triplu-test?
    Screening prenatal?

    Ne confruntam cu doua lucruri grave.
    1.Reeducarea si demonizarea Poporului Român.
    2.Umbra mortii pe care sistemul o arunca asupra noastra sub chipul grijei fata de sanatatea noastra.

    Cum are sistemul grija de sanatatea noastra?
    Sa luam cazul gravidelor: teste multe, screeninguri la sange care nu descopera nimic ci doar dau diagnostice inventate de OMS. Si ce anume se cauta a se descoperi prin analiza sangelui? Ce?…Malformatii! Malformatii inchipuite, inventate! Amniocenteza? Ce-i asta? Este o metoda diabolica prin care se perforeaza abdomenul-placenta pentru a se extrage lichid amniotic, procedura care poate duce la avort. Si ce se face cu acel lichid?? Chipurile, cica se descopera posibile malformatii. Dupa cum chiar medicii spun ca aceste analize pot da gres in 90 % din cazuri. De fapt in 100% din cazuri, asta ca sa nu se spuna ca aceste proceduri si analize sunt quasi-inutile, dincolo de aspectul moral.

    Ce face sistemul? Inventeaza un set de analize, in urma caruia femeile si copiii sunt scosi bolnavi de cele mai multe ori, cand de fapt ei au o sanatate superba. Si iarasi aminocenteze, ecografii-morfologii, RH-uri negative, pozitive, neutre, vrute si nevrute…Si asta ca sa bage oamenii in toti spărieţii…De exemplu pe femeia din articolul de mai sus, a busit-o sangele pe nas cand a aflat vestea ca pruncul ei va avea sindrom down.
    Se dau sentinte aiurea in baza unor bazaconii de analize care mai de care mai periculoase, mai abortive si mai inutile.

    Ce mai face sistemul? Le indoapa pe femeile gravide cu tot soiul de vitamine si alte droguri, asa preventiv. Elevit, No spa, Utrogestan…adevarate otravuri, dincolo de presupusele binefaceri care chiar daca ar exista, aceste medicamente ar trebui luate doar in caz de mare nevoie sau de carente grave.
    In Occident nu se prescrie nici un medicament gravidelor, iar cezariana este ceva rarisim.
    De ce se da elevit femeilor insarcinate? Cica previne malformatiile. Serios??? Compania Bayer membra IG-Farben, care a fabricat Zirclon B, care sprijinit nazismul si care este in stransa legatura cu Rockefeller si Paul Wartburg. Iata cine ne fereste pe noi de malformatii…!!!

    Iata ca asistam la un razboi agresiv asupra nenascutilor. Se promoveaza avortul in mod prefid. Dar este atacata si femeia care vrea totusi sa nasca, prin aceste teste mincinoase. Iar apoi daca scapa vreun copil de avort, si ajunge sa se nasca, este imediat vaccinat ca nu cumva sa creasca sanatos si cu mintea limpede. Si ce fel de nastere? Prin cezariana, bineinteles, caci asistentele nu au voie sa se atinga de gravida in travaliu(ordin de la minister), iar cand se ajunge la situatia critica(intentionat creata), vine medicul si taie burta.
    Eugenie care nici macar eugenie nu poate fi numita, poate doar ca si concept, pentru ca, de fapt, se omoara copii sanatosi in urma unor sentinte date aiurea pe baza unor bâiguieli.

    Dar partea cea mai grava este ca sistemul nu poate opera decat cu oameni reeducati.
    Ce nevoie are o familie normala si intreaga la minte, de analize pentru depistarea malformatiilor?
    Aici e problema. Pentru necredinta noastra si pentru sufletele noastre de fiare s-a ajuns aici. Asa isi bate joc diavolul de noi. Mai intai am fost reeducati ca neam, ni s-a inoculat subtil eugenia in suflete si mai apoi asistam ca idiotii cum ne ucidem proprii copii sanatosi, in numele unor sentinte idioate nascocite de diavol.

    De asta s-a ajuns aici. Daca exista un pic de simtire omeneasca in noi, nu mai aveam nevoie nici de ecograf, nici de analize, nici de amniocenteze, nici de RH. Dar pentru ca suntem fiare, iata…am ajuns de batjocura diavolului si de rusinea paganilor care is mai oameni ca noi.

    Pentru cine are rabdare, cititi va rog comentariile la articolul: http://www.evz.ro/detalii/stiri/gravida-abandonata-de-cadrele-medicale-in-timpul-avortului-926492.html

    Dupa comentarii se vede gradul de reeducare la care a fost adus Poporul Român, care consimte sa-si oamoare proprii fii si fiice.
    Doamne iarta-ne!

  6. Monumente cu pajura

    Puțini copii au fost însă așa de iubiți de comunitate ca Mihaela, și pun asta atât pe seama milei firești față de un copil năpăstuit, dar și pe seama unui soi de culpabilitate nemărturisită, căci oamenii intuiau se pare că atâta suferință pe umerii unui copil nu poate izvorî decât din păcatele lumești ale unui sat întreg. Cum să nu te simți vinovat când vezi un copil că suferă? Mama ei, doamna Jana, și tatăl ei, care era șofer de camion, au iubit-o și au îngrijit-o cu devotament până și-a dat sufletul.
    Mihaela a trecut la cele veșnice la vârsta de nici zece ani, și a rămas pe obrazul satului ca o lacrimă arzătoare, neștearsă. La intrarea în sat, un monument de piatră pentru memoria eroilor, înlăuntru în suflete o lacrimă neștearsă pentru păcatele satului.

    Spre deosebire de anii aceia, astăzi avem terapii de oprire a vieții, avem amnio-scintigrafii și ecografii, astăzi asemena copii cu sindromuri sunt opriți de la viață la momentul oportun.

    Un copil nenăscut a cărui viață se ia de către părinți își dă sufletul, s-ar putea spune, pentru pacea și bunăstarea noastră, pentru ca noi să ducem o viață fără griji și ferită de mustrări. Un fel de erou. Să-i facem așadar un monument. La maternitatea Giulești tocmai s-a făcut loc pentru încă o coloană cu vultur.

    http://www.parohia-petresti.ro/postate/Monumente_cu_pajura.php

  7. Consider foarte interesant acest caz, din care putem sa tragem multe invataminte.

    As sublinia mai intai faptul ca parintii au decis amandoi sa faca avortul copilului lor, si s-au gasit chiar ei in situatia de a-l realiza impreuna, dupa care au vrut sa-si descarce constiinta, si sa-i impovareze pe altii, prin acuzatiile aduse ca nu au fost coparticipanti.

    O lectie demna de luat in seama a medicului musulman, mai ales pentru toti medicii care se numesc crestini, dar care nu-si fac probleme de constiinta cand vine treaba sa realizeze astfel de “servicii” in deserviciul vietii. Jos palaria pentru acest medic care nu s-a rusinat sa invoce motivele religioase si sa marturiseasca prin neparticiparea lui la actul avortului, credinta ca viata are prioritate.

    Copilul care a fost avortat a fost diagnostincat ca avand sindromul Down, mai intai prin tripul-test (care este o analiza a markerilor serci din sangele matern, dar a carui pozitivitate se declara in urma unor statistici) si mai apoi, in urma analizei de laborator a lichidului aminotic, care, in cazul sindromului Down este destul de sigura, deoarece in cele mai multe cazuri se pot observa trei cromozomi 21 in loc de doi, cat ar trebui sa comporte un cariotip uman obisnuit. Insusi tatal, cel care a fost si primul care si-a primit copilul in brate, spunea “că fetiţa părea să aibă semne ale sindromului Down“. In concluzie este mai mult ca sigur ca aceasta fetita sa fi fost asa, inca din momentul conceperii ei, si atunci, decizia eliminarii ei din viata pe motivul diferentei, s-ar fi luat oricum, doar mai devreme sau mai tarziu…

    Si, pare-se ca ceea ce intriga de fapt societatea, nu este ca avortul s-a facut la varsta fatului de 6 luni, desi se invoca lucrul acesta, ci ca, in realitate nu s-a scapat mai devreme “de problema”, pentru ca iata, parintii, neavand bani pentru aminiocenteza, si laboratoarele bucurestene “le-au inchis usa in nas” timp de trei luni, au fost nevoiti sa astepte atata timp. Pentru societate nu avortul in sine pare a fi o problema, ci detaliile realizarii lui, fie legate de partea financiara, fie legate oarecum de timp.

    Foarte graitoare mi se pare si afirmatia tatalui:“A fost o scenă demnă de Auschwitz”, care, desi prin aceasta a vrut sa puncteze cruzimea scenei la care a fost nevoit sa asiste, a scos la iveala si un alt adevar, anume, acela ca la Auschwitz au fost trimis pierzarii toti aceia de care sociatatea, rasa alba, superioara, a vrut sa se debaraseze si care nu corespundeau standardelor stabilite.

    O realitate crunta, pe care vrem totusi sa o ascundem sub pres, mai ales daca tinem cont ca un copil cu sindromul Down apare, in medie, la 700 de sarcini, dar in realitate, mai ales dupa realizarea diagnosticului prenatal, doar un procent foarte mic ajung sa vada lumina zilei.

    Copiii care sunt pusi in lume cu mult mai devreme de termen si fara nicio ingrijire speciala, putem spune ca sunt pur si simplu lasati sa moara astfel, deoarece sistemul lor respirator nu a ajuns inca la o maturitate – atinsa cu adevarat abia dupa 9 luni de sarcina – si care sa-i permita indeplinirea functiilor vitale respiratorii.

    Ar mai fi de spus, de asemenea, faptul ca nu diagnosticarea oarecum tardiva cu sindromul Down a condus la avortul ce a avut loc la 6 luni, ci decizia parintilor de a face acest lucru, care a fost luata in urma aflarii analizelor de laborator, atunci cand acesta ar fi avut 5 luni de viata intrauterina.

    Degeaba mai se incearca acum sa se caute vinovatul, cand constiinta arata chiar spre cei care au avut dreptul de a alege…

  8. Oameni buni, insusi tatal recunoaste ca fetita s-a nascut vie, iar el a acoperit-o cu un cearsaf ca sa nu fie vazuta de mama. Deci a sufocat-o el insusi, iar moartea cauzata de sufocare este precedata de chinuri infioratoare. Da, a fost o scena de Auschwitz-dar in ceea ce o priveste pe copila, nu pe mama. Doi parinti si-au chinuit copilul ca la Auschwitz. De ce nu sunt cercetati penal cei doi parinti? Au savarsit 2 infractiuni: una consta in declansarea avortului in conditii in care legea nu-l mai permitea, iar a doua infractiune consta in uciderea copilului de catre tata prin sufocare. Acum, pentru a-si acoperi crima, arunca pisica in curtea unui medic musulman convinsi fiind ca presa va deturna atentia de la fapta lor.
    Cat priveste lamentarile ca femeia nu a fost asistata de medic acestea nu ma conving, le-a convenit de minune ca nu este un medic prin preajma- Doamne fereste sa fi fost ca cine stie poate salva copilasul si asta nu era scopul celor doi perfizi. Daca sotul realmente isi dorea ca sotia sa fie asistata de medic ar fi putut face scandal astfel incat sa vina un medic, o asistenta, la o adica ar fi putut chema presa, politia, se descurca el cumva. In realitate nu si-a dorit prezenta medicului care ar fi putut sa-i zadarniceasca planurile criminale.

  9. @aianaa:

    Nu are sens sa diabolizam pe cei doi si nici nu pare ca s-au intamplat asa lucrurile, de altfel nici nu ne revine noua sarcina de a face scenarii despre ce s-a intamplat acolo. Esential este ca un copil de sase luni a murit iar mentalitatea predominanta, propagata printr-o parte a mass-media, este ca de ce nu a stat medicul sa asiste avortul in loc sa se intrebe cum a fost posibila declansarea procedurii la o sarcina de sase luni (nu ca una de 1 zi ar face vreo diferenta, insa chiar si in condiile legii care accepta avortul in Romania, asa ceva era ilegal, dupa cum pare).
    Desigur ca e condamnabila, reprobabila si chiar dezgustatoare atitudinea de a face scandal a tatalui, provenind, probabil, tocmai din deranjul de fi fost obligat sa faca el singur ceea ce spera sa faca altii, scutindu-l pe scena de Auschwitz pe care a creat-o propriului copil…

  10. De comun acord, parintii au hotarat sa isi ucida copilul (CRIMA CU PREMEDITARE). Dumnezeu le-a ingaduit ticalosia si le-a “creat” si conditiile necesare. In marea Sa milostivire fata de ei si de sufletelul acela nevinovat, a tinut in viata pruncul, astfel incat sa fi fost posibil BOTEZUL.
    Cata plata si rasplata ar fi avut de la Dumnezeu daca ingrijeau un copilas bolnavior!

    Cum ii va judeca Domnul pe cei de alte confesiuni, nu stiu, dar acum imi este rusine ca sunt crestin. Stiu, exista pocainta.

  11. Of, Doamne! Este o tragedie strigătoare la cer! 🙁
    Să dea Domnul ca acel medic curajos, care s-a dovedit a fi un adevărat creştin nebotezat, să nu fie sancţionat pentru refuzul său de a comite o crimă.

  12. @ aianaa

    Nu parintii au declansat avortul, mai ales avand in vedere ca mama era la Maternitatea din Giulesti. Ei au fost nevoiti doar sa aleaga. Este posibil ca mama sa fi primit substantele care urmau sa declanseze expulzarea fatului, si cum efectul necesita timp, probabil ca s-a schimbat garda medicala, iar in serviciu a intrat acest medic musulman.

    Nu este cazul sa inflorim, si sa aducem acuzatii inchipuite si grave, celor doi parinti care se aflau deja intr-o situatie critica, mai ales ca dorinta lor de a avea un copil se realizase dupa ce femeia se obisnuise ani de zile cu ideea ca nu poate avea vre-unul. Neputinta lor, in schimb, a fost de a accepta ca acest copil este diferit. Ei au fost pusi in fata judecatii, si a spune “da” copilului, oricum ar fi fost el.

    Te-ai intrebat cumva daca societatea i-ar fi ajutat in vre-un fel sa poarte aceasta cruce, sau i-ar fi lasat singuri cu durerea lor? Te-ai pus cumva in locul lor ca sa sti ce inseamna sa accepti si sa ingrijesti un copil cu sindromul Down? Daca ai fi cunoscut acest copil diferit, crezi ca te-ai fi dus sa ai macar o singura zi grija de el? Si oare chiar crezi ca miezul problemei tine de respectarea legii? Oare nu cumva totusi avortul este permis in Romania, chiar daca se este vorba de anumite limite?

    Hai sa nu aruncam chiar asa cu pietre, si sa ne uitam mai intai la noi sa vedem daca suntem in stare sa ridicam macar vre-una, in fata lui Hristos…

  13. Cred că acel medic, pentru curajul său, va fi învrednicit, asemenea sutaşului roman Corneliu(Faptele Apostolilor 10), să-L cunoască pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu şi să se boteze. Nu se poate ca cineva care a făcut o faptă creştină având altă religie să nu devină creştin mai devreme sau mai târziu… 🙂
    Doamne ajută!

  14. Roman Ortodox in Franta,

    citez:”Copilul care a fost avortat a fost diagnostincat ca avand sindromul Down, mai intai prin tripul-test (care este o analiza a markerilor serci din sangele matern, dar a carui pozitivitate se declara in urma unor statistici) si mai apoi, in urma analizei de laborator a lichidului aminotic, care, in cazul sindromului Down este destul de sigura, deoarece in cele mai multe cazuri se pot observa trei cromozomi 21 in loc de doi, cat ar trebui sa comporte un cariotip uman obisnuit. Insusi tatal, cel care a fost si primul care si-a primit copilul in brate, spunea “că fetiţa părea să aibă semne ale sindromului Down“.”

    Aiurea frate, serios. Testele astea nu descopera nimic, doar dau cu presupusul la misto. Doar terorizeaza parintii amatori de senzatii tari, cu sentinte cretinoide. Multe femei au patit-o, au facut 7 mii de teste, cu rezultate care mai de care mai fatale, dar copilul s-a nascut perfect sanatos.
    Fac ceva pe testele lor si pe cromozomii lor pe care ii cauta ei la microscop. Plus ca un copil nenascut, la 6 luni, nu este complet format si normal ca tatalui i s-a parut ca ar avea nu stiu ce sindrom. Dar i s-a parut, plus ca si autosugestia a lucrat puternic. Dar nu asta e gravitatea faptului. Ci avortul, care nu poate fi justificat pt. nimic in lume.

    Doar planul este reducerea populatiei nu? Doar n-o sa promoveze viata, marile concerne medicalo-farmaceutice create si controlate chiar de elite.
    Se inventeaza analize pentru orice.
    Testele HIV, stiai ca sunt o mare minciuna? Stiai ca HIV nu exista?
    Dar totusi de fac teste hiv. Se fac teste hiv si la gravide tocmai cand sistemul lor imunitar este in transformare.

    Dar repet, problema cea mai grava este reeducarea poporului in spiritul criminal eugenist. O reeducare impotriva pornirilor naturale ale firii omenesti si impotriva vietii.
    E ceva incredibil cum au ajuns oamenii sa consimta la uciderea propriului lor copil pe care si-l doreau. Si sunt multi care desi cu greutate si cu regrete, fac totusi avortul asta eugenist pentru ca asa e formatata societatea. Esti considerat criminal, egoist si iresponsabil daca aduci pe lume un copil bolnav. Se considera ca iti condamni copilul la suferinta.
    E incredibil ce se intampla…
    Ne-au reeducat neamul “astia”…Experimentul Pitesti continua…Numai Dumnezeu ne mai salveaza.

  15. @ Cosmin S.:

    Nici sa nu exageram prin generalizare. Din pacate, se poate intampla ca unii dintre cei care citesc aici sa fi trecut prin astfel de experiente si e nevoie de mai multe grija fata de cum ne exprimam si sa aratam putina empatie si sensibilitate, fiindca nu ne strica.

    Dar nu testul acela este problema aici. Problema este ca nu trebuie justificata sub nicio forma uciderea unui prunc (nici nenascut, nici nascut – iar, de data asta chiar nascut…). Nici nu trebuie sa-i lapidam verbal, sa-i osandim pe cei care au facut-o, ci doar sa condamnam pacatul in sine, si atat. Iar in acest caz mai grav este ca s-a cautat un tap ispasitor in persoana medicului care a refuzat ideea de ucidere. Probabil cazul este intens mediatizat sub aceasta forma, tocmai pentru a crea un curent de opinie care sa condamne nu avorturile, ci tocmai pe cei care, “din motive religioase” refuza sa le savarseasca. Asta pare a fi miza, si e una foarte serioasa. In alte tari chiar s-a ajuns aici!

  16. Am inteles de la inceput care este miza si sper ca nu am osandit pe nimeni. Condamnam pacatul in sine. Toti putem gresi, toti putem orbi duhovnicete daca nu suntem atenti.
    Eu am incercat sa surprind cu aceasta ocazie niste aspecte ciudate ale sistemului medical.

  17. Da. Sunt o multime… Grav este ca nimeni nu vrea sa ia in calcul si solutia “banala” ca femeile gravide care planuiesc un avort, indiferent de motiv, sa trebuiasca sa treaca mai intai pe la un centru de consiliere de tip pro-vita, cu sau fara legatura cu Biserica. BO Rusa se preocupa de asa ceva. La noi, doar Parintele Tanase si cateva maini rasfirate de oameni formati de sfintia sa, din toata tara, care se lupta sa mai salveze cate ceva, pe unde se poate.

  18. Sf. Apostol Pavel spune ca femeia se va mantui prin nastere de prunci. Probabil ca mama care naste si creste un copil bolnavior, nu doar se va mantui, ci chiar mai mult ii va da Domnul. Daca societatea nu o ajuta, singura se va bucura de plata iar cei care vor pierde acum si in vesnicie suntem noi, societatea. Unei astfel de mame nu suntem vrednici sa ii sarutam mainile cu care ingrijeste copilasul bolnav.

    Tocmai ce am primit vestea ca prietena unei prietene (pe care nu o cunosc personal) a luat hotararea sa faca un avort. Ieri m-am oferit, am implorat-o si rasimplorat-o sa mi-l dea mie, dar sa nu il ucida. Cate lacrimi trebuie sa varsam pentru acesti copii nenascuti?

    Mare este mila lui Dumnezeu, daca poate sa acopere atatea crime.

  19. Iata si confirmarea ca EVZ transforma tragedia in tema de campanie mediatica pro-avort si anti-medici care refuza pe motive de constiinta: http://www.evz.ro/detalii/stiri/pot-refuza-medicii-avortul-din-motive-de-constiinta-926728.html

  20. Cand am citit ieri despre toata aceasta intamplare nefericita am vrut sa dau si eu un comentariu cu aceeasi incarcatura de furie ca si comentariu dat de aianaa. M-am oprit si l-am sters insa cand mi-am adus aminte ca vin dintr-o familie in care s-au facut avorturi si cumva acest gand m-a potolit. Dupa ce acum am citit si raspunsurile date de Roman ortodox in Franta ma bucur ca n-am dat curs acelui comentariu. Ma intrebam ieri daca se poate gasi compasiune( in spirit crestin nu de genul acelora care nu vad avortul o crima) pentru acesti doi parinti mai ales dupa indarjirea lor impotriva acelui medic si ea a mi-a aratat ca se poate. Ma bucur ca ea a gasit aceasta resursa interioara si ii multumesc si pentru comentariu.

  21. @ Cosmin S.

    Recitind comentariile scrise de tine mai inainte, constat ca pentru tine toate testele prenatale sunt “quasi-inutile”, dau “diagnostice inventate de OMS” si ca sunt o “unealta a sistemului”. Aici, ca si in alte cazuri, trebuie sa tinem cont de faptul ca nu stiinta in sine, sau un anume obiect este de vina, ci scopul, sau modul in care este intrebuintat/a. (Exemplul cel mai simplu este al cutitului, cu care poti taia paine sau poti sa il folosesti la injunghiere).

    Este adevarat ca aceste investigatii prenatale pot pune diagnostice ale unor anumite boli (desi cateodata unele dintre ele pot fi gresite, deoarece se bazeaza pe statistici – sper sa intelegi cum functioneaza) dar toata smechieria celui rau aici intervine, pentru ca ii lasa pe parinti sa aleaga ei singuri …calea pierzarii. Spunea candva P. Paisie ca altadata necuratul se mai “ocupa” de oameni, acuma nu mai este nevoie, caci ii pune pe calea lui, si pe urma se duc ei singuri.

    Si realitatea este ca nu toti au o “sanatate superba” …ce bine ar fi sa fie asa! Chiar daca nu-i vedem langa noi, sunt oameni care in singuratate isi duc crucea suferintei, si multi dintre ei sunt ascunsi, multi sunt uitati, multi sunt evitati si marginalizati. De ce? Pentru ca cei care se cred tari, normali, sanatoisi, frumosi etc. … nu au taria sa-i suporte langa ei pe cei care sunt slabi, pe cei care le aduc aminte ca viata aceasta este trecatoare, si ca toata gloria pe care o au aici pe pamant maine va fi ingropata cu ei, daca nu si mai devreme. Iar daca ar incerca sa se ingrijeasca de toti acestia mai mici, si mai slabi decat ei, atunci ar vedea ca intr-adevar devin mai puternici, si au de castigat cu adevarat mai mult, cu mult mai mult decat macar si-ar putea inchipui.

    Si mai vroiam sa scot in evidenta intr-un comentariu de mai inainte, dar nu stiu cat s-a inteles, ca nu numai parintii sunt vinovati de avortul pe care s-au decis sa-l faca, ci in realitate, toata societatea care nu le acorda niciun fel de sprijin pentru a primi un copil diferit in sanul familiei lor. Cu siguranta ca s-a gasit macar “un prieten” care sa-i indemne la a asemenea fapta nesabuita, doar sa scape de “probleme”, ca, nu-i asa: viata este grea, la ce sa ne-o mai complicam? Cu siguranta ca inainte de a lua o astfel de decizie fatala s-au interesat mai inainte si au vazut cum sunt atatia parinti lasati neajutorati, cu copii handicapati, care nu au sprijin financiar de nicaieri, sau acesta este atat de mic, incat nu le acopera nevoile. Cu siguranta ca au inteles ca lumea se va schimba pentru ei, si ca stropul de fericire pe care il aveau traind printre oameni normali se va preschimba in pelinul condamnarilor si evitarilor din partea acestor oameni dornici de afirmare.

    Si trebuie sa vedem ca nu numai sistemul contribuie la toata aceasta drama, ci pot fi chiar si cei care sunt in jurul nostru. Reeducati sunt doar aceia care si-au pierdut sau isi pierd credinta. Si pare-se ca din ce in ce mai mult li se inmultesc randurile.

    In final as mai vrea sa fac niste precizari sumare legate de afirmatiile tale:
    -Prin analiza sangelui nu este posibil, si nu se descopera malformatii
    – Rezultatele de laborator ale lichidului aminotic sunt destul de sigure (ca sa nu zic foarte sigure) si nicidecum medicii spun ca aceste analize dau gres in 90% din cazuri.
    – In Occident femeilor gravide li se prescrie Elevit si alte vitamine
    – Cezariana nu este deloc ceva rarism in afara Romaniei, dar este adevarat ca in ultimul timp (peste tot) se recurge intr-un mod exagerat la ea, chair si cand nu este cazul
    – Imi pare rau ca vorbesti asa de cromozomi…sunt totusi purtatori ai unei informatii genetice (Uite si P. Petroniu face o aluzie fina la aceasta: http://youtu.be/zcaf7TX2gYs).

    Nota: A nu se intelege ca daca am vorbit despre dificultatea parintilor pusi in situatia de a alege, aceasta inseamna ca aprob avortul, sau ca le trec cu vedere fapta!

  22. Roman Ortodox in Franta,
    ca si Oana, va multumesc pt comentarii – nu doar cele de aici, ci asa, in general.

    Ziceti acum: sunt oameni care in singuratate isi duc crucea suferintei.
    Asa este. Cel mai bun exemplu este Domnul Hristos. Toata viata a fost inconjurat de multime de oameni. Unii l-au iubit si admirat, altii l-au urat si pizmuit…Cand insa a venit vremea rastignirii, a ramas singur.
    Intr-o perioada a vietii mele cand eram distrusa de suferinta, si probabil nu intelegeam de ce nimeni nu a ramas langa mine, parintele meu duhovnicesc nu a gasit alte cuvinte de imbarbatare decat acestea: PE CRUCE HRISTOS A FOST SINGUR.
    Cand suntem bine, avem prieteni multi. Cand vine necazul (boala, saracie, divort, etc.) ramanem singuri ca niste leprosi. Aveti dreptate, nu sistemul este de vina, ci lipsa noastra de omenie, lipsa de impreuna-patimire, exact primul lucru pe care Domnul il cere de la noi.

  23. DOAMNE AJUTA,

    De foarte multe ori noi toti maturi oameni suntem mai bolnavi decat acesti copii nevinovati care sunt purtati de IUBIREA LUI DUMNEZEU in pantecele mamei timp de 9 luni, nu ei sunt bolnavi ci noi oamenii mari toti suferim de acest:- syndrom down-de bunatate,
    – syndrom down-de nepasare
    – syndrom down -de credinta
    toti avem cu adevarat acest syndrom dar din pacate nu ne putem diagnostica singuri ca suntem prea mandrii si plini de duhul relei nevinovatii-….

    Cu ce am contribuit noi la ajutorul semenilor nostrii, am stat sau stam noi la SFANTA LITURGHIE macar o secunda sa-l rugam pe MANTUITORUL SI PE MAICA DOMNULUI, sa-i ajute pe cei saraci, pe cei bolnavi , pe nepriceputi si nestiutori? Am dat noi acest gand DOMNULUI, acolo unde se afla in fata noastra la SFANTA BISERICA si nu numai?

    Recunosti tu romanule ca arunci numai pietre in acela in care poate, DUMNEZEU ti l-a pus in fata cu necazul lui , pentru ca TU sa faci ceva pentru EL…..

    Va folositi de presupusuri de aruncat vina dar pe SFINTI v-ati sprijinit vreodata rugandu-i pentru toti pe care i-ati vazut suferinzi si nenorociti din vina lor, din vina nestiintei sau a neajutorarii lor fata de noi semenii lor….Toti avem pacate intr-un fel sau altul,macar o lacrima sa varsam pentru acesti-avortati copii nevinovati si o rugaciune MAICII DOMNULUI pentru parintii lor care cu voie sau fara voie , cu stiinta sau nestiinta au facut acest mare pacat.

    Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti, CACI TOTI AVEM NEVOIE DE MILA, IUBIREA SI TAMADUIREA SA. AMIN.

  24. @ Oana si Ioana

    Slava Domnului ca ati gasit cuvinte de folos printre cele pe care am incercat sa le impartasesc cititorilor acestui minunat site, in care gasim zilnic hrana duhovniceasca atat de necesara sufletelor, cat si stirile ce reflecta cu acuratete oglinda societatii de astazi.

  25. @Laura
    cu mesajul:
    “Cred că acel medic, pentru curajul său, va fi învrednicit, asemenea sutaşului roman Corneliu(Faptele Apostolilor 10), să-L cunoască pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu şi să se boteze. Nu se poate ca cineva care a făcut o faptă creştină având altă religie să nu devină creştin mai devreme sau mai târziu… 🙂
    Doamne ajută!”

    Dar de când faptele bune sunt definite drept fapte creştine? Pe ce criteriu? Şi atunci, care ar motivul existenţei altor religii? Oare nu toate religiie au acelaşi scop? Nu toate religiile promovează faptele bune?
    În mintea doctorului, el a înfăptuit o fapta bună, adică o faptă musulmană. Pentru unii, creştină. Pentru alţii, budistă etc. Ce contează? Important e să fie o faptă bună. Iar pentru asta nu trebuie să te deranjezi să treci la altă religie doar că aşa dă bine într-o cultură sau alta. E pur şi simplu irelevant.

  26. @Chirana:

    Faptele bune sunt faptele firii omenesti adevarate, cea din adanc, cea dupa chipul lui Dumnezeu. Asta inseamna crestinatate, mai exact ortodoxie, firea omului cea adevarata. De aceea, toti dreptii de pe pamant, in masura in care fac dreptate, nu doar exterioara, se apropie de acest “prototip” (arhetip) sadit de Dumnezeu in firea noastra si, astfel, se apropie de crestinism. De aici pana la a deveni crestini deplini, prin botez, impartasindu-se de plinatatea harului si a vietii, nu este “decat” un pas, mic pentru lume, dar urias pentru persoana respectiva.

  27. @Ioana (si Roman Ortodox in Franta): imi permit un comentariu fara a avea pretentia unei intelegeri adanci…

    Nimeni nu e niciodata singur, numa daca nu cumva se insingureaza (intelegand prin aceasta ca, dintr-un motiv sau altul, se izoleaza, se inchide in sine, in suferinta sa).
    Nici Hristos nu a fost singur, nici pe Cruce, nici pe drumul catre Cruce, nici pe Golgotha sau in Ghetsimani. As spune insa ca a trait singuratatea celui care ii singurul ce intelege cu adevarat Crucea, in toata plinatatea, suferinta si adancimea sa. O Cruce a Mielului neprihanit, asumata pana la capat, pana la adancul cel mai adanc al iadului.

    Cei care i-au fost alaturi si in special apostolii au mers pana acolo pana unde firea omului, intelegerea si simtirea le-o permis, la acel moment. Au adormit la priveghere. Si poate vrere au avut de chiar mai mult decat atat dar mai era nevoie si de puterea data de Mangaietorul. Carele inca nu venise. Si care, paradoxal, pentru a putea veni avea nevoie de jertfa singuratatii lui Hristos.
    Au inteles mai apoi, ducandu-si Crucile lor.

    Si sa nu uitam ca Hristos a fost impreuna cu Tatal. Desi, iarasi paradoxal, sau cu atat mai paradoxal, si-a asumat si firea umana total si plenar astfel ca n-a fost scutit nici de acea “parasire”…cred ca aci e iarasi o taina pe care o putem oarecum intui dar totusi o taina.

    Sa nu uitam de Simon Cirineul sau de cei doi talhari, rastigniti si ei…fiecare prefigurand un alt gen de Cruce. De Veronica.
    Sa mai ales, sa nu uitam de Maica Domnului si de Ioan, aflati la picioarele Crucii…

    Inchei spunand ca desi poate niciodata singuri, singuratatea aceea launtrica, a propriei suferinte si patimiri nu poate fi traita in intregime decat de cel ce o simte si de catre Facatorul sau.
    Uneori, e nevoie si de acea parasire si departare a celor din jur pentru ca, de cele mai multe ori, ne agatam de acestia cand ar trebui sa ne agatam de Dumnezeu.

    Asa ca oricum ar fi, eu totusi nu-mi gasesc mangaierea in cuvantul acesta al parintelui ce spune ca si Hristos a fost singur ci in faptul ca oricat de singuri ne-am simti la un moment dat, nu suntem cu adevarat niciodata singuri. Trebuie numa sa strigam. Si poate, dupa, sa avem inca un dram de rabdare.

    Iertati.

  28. @ Alin-7

    Nu stiu daca am reusit sa ma inalt pana la adancimea intelegerii, de unde au izvorat cuvintele tale, dar marturisesc ca mi-au dat curajul sa mai scriu si acest comentariu, un pic peste mine…

    Singuratatea, in sensul ei cel mai profund, este lipsa simtirii prezentei lui Dumnezeu in viata omului. Ori prezeta lui Dumnezeu o putem simti si in ceilati, mai ales in masura in care sunt hristofori. Omul prin indumnezeire dobandeste virtuti, caci cu adevarat “Domnul este vartutea mea”, pe care poate sa le puna in slujba apropelui, si sa i-L comunice astfel pe Dumnezeu. Fiind legati prin fire nevazute unii cu altii, si cerand de la Domnul “haina luminoasa”, ajungem sa comunicam aceasta iubire izbavitoare de singuratate. Ori daca “nu ai iubire nu comunici”(P. Ghe. Calciu), si celalalt va simti acest lucru, va resimti lucrul acesta ca pe o singuratate.

    Asadar, se intampla ca uneori sa strigi zadarnic, pentru ca in jurul tau nu este nimeni care sa te auda, nu este nimeni care sa te incurajeze sa-ti porti crucea mai departe si sa-ti steraga fruntea asa cum a facut Veronica pe drumul Crucii, si atunci, pur si simplu cazi sub povara crucii.

    Si vezi tu ca, si Hristos era inconjurat de multime pe drumul Crucii, dar oare cati erau cei care au avut curajul sa-I fie cu adevarat aproape, si cati erau cei care Il scuipau si Il batjocoreau? Iar pe Cruce, Domnul spune: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?”, aceasta insemnand ca Hristos-Omul a patimit pe Cruce si nu Dumnezeirea a patimit pe cruce – ceea ce este si o erezie, pentru ca Dumnezeu nu putea sa moara pe Cruce. Deci, vezi tu ca aici este tot o taina care dezvaluie si ca singuratatea omului pe cruce este tot “lipsa” lui Dumnezeu.

    Si din pacate lumea de astazi s-a imputinat in iubire, si nu mai are ce sa comunice celuilalt. De aceea, tot mai multi oameni se simt singuri si ajung foarte repede la descurajare, la depresie, si la atatea fapte nesabuite. Aceasta este radiografia societatii de astazi. Si degeaba sunt atatia oameni care striga, daca nu are cine sa-i auda, caci urechi au si nu aud, ochi au si nu vad – intocmai precum idolii. Idolul propiului “eu”, caruia i se alatura si alti idoli precum banul, casa, realizarile profesionale, puterea, etc. Si iata ca nimeni nu are cine sa-i auda dacat… numai unul Dumnezeu, care este singurul ce mai raspunde din strafundurile sufletului, lamurit precum aurul in focul suferintei. Asadar acesta este sensul suferintei, sensul singuratatii: descoperirea lui Dumnezeu in propria fiinta.

    Uneori, e nevoie si de acea parasire si departare a celor din jur pentru ca, de cele mai multe ori, ne agatam de acestia cand ar trebui sa ne agatam de Dumnezeu.” Foarte adevarat, dar paradoxal, aceasta agatare de cei din jur si nu numai, se intampla datorita faptului ca omul tot timpul are un dor de Dumnezeu, o nostalgie a Paradisului pe care o cauta neincetat toata viata ramanand, de fapt pana la groapa, cu aceasta neliniste si cautare, pe care de cele mai multe ori o identifica gresit in viata lui. O poate identifica, de exemplu, cu o persoana iubita (sot/sotie, prieten, parinte, …), de la care are mereu asteptari din ce in ce mai mari, si care, odata atinse, tot nu-l multumesc deplin, si iar tot mai cauta. O poate identifica, de asemenea, cu diferite realizari: casa, masina, serviciu, nu stiu ce pasiune, coborand astfel aceasta finalitate a doririi lui Dumnezeu in plan lumesc. Dar “natura, viata, lumea, istoria nu au nici explicatie si nici finalitate fara Dumnezeu” (Ioan Ianolide).

    Ori Dumnezeu il lasa pe om sa treaca si prin suferinte si prin acea lipsire de cei din jur, tocmai pentru a-i aduce aminte ca numai in El poate sa-si izbaveasca cu adevarat dorul. Dar, din pacate, chiar trecand si prin multe si adanci suferinte, multi nu aud aceasta chemare, nu aud ca trebuie sa-si aduca aminte de Dumnezeu, Cel care ii asteapta sa se mantuiasca.

  29. Alin-7,
    va raspund cu speranta ca voi aduce un pic de lamurire.
    Poate nu exemplul Domnului Iisus trebuia sa il aleg. Aici e vorba si de taine cum ziceti si e bine sa nu ne aventuram. Poate era mai inspirat exemplul dreptului Iov. Sigur, am gresit si ca am amintit de sfatul pe care mi l-a dat mie parintele – bun pentru mine, nu si pentru altcineva.
    Cand dupa ce a trecut vremea suferintelor mele am intrebat pe sora mea de ce atunci nu a fost langa mine, mi-a marturisit ca nu a stiut ce sa imi spuna in acele momente si a preferat sa ramana de-o parte (va citez: vrere a avut, dar nu si putere). Oamenilor le este frica sa priveasca in fata suferinta, chiar daca nu este a lor. Despre insingurarea de care ziceti…pe mama o evitam eu atunci, pt ca ma durea suferinta ei pt mine… Vedeti, e comlicat…

    Roman Ortodox in Franta are dreptate – sunt oameni care au nevoie de o vorba buna, de un sfat, de o mangaiere, si noi nu suntem acolo cand ei au nevoie de noi.Imi spunea cineva ca inaintea unei operatii grele, cand ii era realmente frica de moarte, a avut sentimentul ca nu se va mantui pentru ca NU A FACUT TOT BINELE PE CARE AR FI PUTUT SA IL FACA. Infricosator acest sentiment al unei persoane care simte ca pacatele i-au fost iertate, dar constata ca aceasta nu este de ajuns…
    Iertati-ma si dvs!

  30. @Roman Ortodox in Franta: ma bucur de adaugirile dumneavoastra, mai ales ca (sau tocmai pentru ca) – desi provenite din trairi diferite de ale mele – sunt in acelasi duh, oferindu-mi insa in acelasi timp si un pic dintr-o alta perspectiva. Cuvintele mele, poate prea sec si generalist alese pentru ca nu vreau sa intru in detalii personale, provin insa mai degraba dintr-o coborare (repetata, fortuita si dureroasa pan la ultima fibra) decat dintr-o inaltare.

    Riscand sa dau iarasi prea mult din gura, as mai face cateva completari:
    – Cand spuneam ca “trebuie sa strigam”, ma refeream ca trebuie sa strigam catre Dumnezeu. Si cand ziceam ca mai apoi sa avem un dram de rabdare ma gandeam la a mai indura un pic povara aceea de neindurat (ce ne striveste in acele momente).
    – Uneori, asa cum ziceam, nu simtim iubirea celuilalt pentru ca ne inchidem in noi. Si nu pentru ca acela ar fi (complet) lipsit de iubire. Ne simtim singuri pentru ca atunci cand celalat bate la usa, noi nu deschidem. Macar de ne-am potrivi ochiul pe vizoriu…
    – Referitor la persoana iubita, cred ca secretul ii sa o iei exact asa cum este si sa nu ai asteptari sau, daca vreti, sa nu astepti ca sa darui. Si aci, as mere inca un pas mai inainte si as mai spune ca si atunci cand darui, trebuie sa fi atent la ce darui si la cum darui.

    La final, as mai nota un gand ca Dumnezeu are o prezenta extrem de delicata iar noi, in ne-delicatetea noastra, nu il simtim chiar si atunci cand este prezent. Ne dam sama mai tarziu ca, de fapt, o fost tot timpul acolo. Sau uneori, mai degraba, atunci cand constient ne lasam prada pacatului…si taind franghia ce ne leaga resimtim insingurarea cea crunta a indepartarii lui Dumnezeu…

  31. Cica avortul a fost facut cu binecuvantare de la duhovnic! Nu stiu daca ati citit interviul din EVZ:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/gravida-abandonata-mi-am-trimis-copilul-in-rai-nu-l-am-lasat-in-iadul-de-aici-926971.html

    A spus ca l-a trimis in rai si l-a scapat de iadul de aici, mai exact o societate care nu are nevoie de handicapati. Din nefericire, cel putin in ceea ce priveste societatea, diagnosticul nu e departe de realitate. Am ajuns rau de tot. Dupa ce am avortat un popor intreg va urma eutanasierea in masa a celor lipsiti de competitivitate, cu ordin de la FMI si cu binecuvantarea BOR.

  32. Un “duhovnic” care face asa ceva (DACA e adevarat, ceea ce ne indoim foarte tare) nu e egal cu… “binecuvantarea BOR”. Aici e cel putin malitiozitate gratuita. Are BOR alte pacate reale ca sa trebuiasca sa-i si inventam, in stilul generalizarilor abuzive si ingnare al mass-media, si altele. Vina este aici (ca si in multe altele) ca Biserica n-a avut un punct de vedere, ca a tacut.

    Iar ce spune acea femeie e doar o modalitate psihotica de negare a realitatii (pote si delir, nu am exclude chiar faptul ca poate inventa “binecuvantari”) si de fuga terifiata de constiinta care o mustra acum ingrozitor, dupa cum si spune. Este traumatizata si cauta in alta parte tapi ispasitori, plus cauta sa se linisteasca cu acel gand absurd, socant. Dar este ceea ce, la alta scara, in diverse situatii, facem toti, chiar si cei care o judecam pe ea: refuzam sa ne asumam pacatul nostru si ne cautam indreptatiri care mai de care mai “duhovnicesti” si mai puternice pentru toate prostiile sau rautatile pe care le-am facut.

    Dincolo de asta, acum macar este cat se poate de clar afirmat, raspicat, faptul ca l-au ucis. Viu fiind. Deci suntem o societate care legalizeaza de facto eugenia pe motive de presupus handicap…. Iar acum se cauta si teoriile de justificare morala pentru o asemenea grozavie. E un precedent care va deschide, probabil, calea pentru alte nenorociri de masa si pentru o legalizare si de jure.

  33. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Aduse cu posta electronica: MARTURIA MEDICULUI CRESTIN CHRISTA TODEA-GROSS DESPRE CAZUL DE AVORT DE LA MATERNITATEA GIULESTI
  34. Pai intr-o tara cu o industrie a holocaustului precum Romania, cand un astfel de interviu apare intr-unul din ziarele cu cel mai mare tiraj, normal era ca Biserica sa reactioneze public. De ce si-a facut trust de presa? Cu atat mai mult cu cat omul de presa al BOR, parintele Stoica, dadea declaratiile pe care le dadea acum ceva timp, la care se adauga si ambiguitatea bioetica pe care ati sesizat-o foarte bine(http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/04/18/aduse-cu-posta-electronica-marturia-medicului-crestin-christa-todea-gross-despre-cazul-de-avort-de-la-maternitatea-giulesti/). Pentru ca la rigoare, miza e posibilitatea pocaintei pentru oamenii care au facut pacatul cu pricina si pentru multi alti romani cu probleme de constiinta similare, care, cautand justificari aberante, risca sa si le extraga din presa scrisa pe fondul unor taceri si ambiguitati vinovate ale celor care trebuie sa apere adevarul de credinta si pe cei neajutorati. Desi nu pot sa bag mana in foc cu privire la autenticitatea celor afirmate, mie personal doamna Ghimpeteanu mi s-a parut sincera si lucida.

    Asadar, nu am vrut sa dau dovada de malitiozitate ci sa trag un semnal de alarma cu privire la destinatia la care riscam sa ajungem daca continuam sa mergem pe acelasi drum al abdicarilor. De aceea am folosit o figura de stil. Lasand gluma la o parte, si asumandu-mi riscul de a exagera un pic pentru a reflecta mai bine esenta situatiei in care ne aflam, cred ca evenimentele recente indica un colaps de ansamblu al lumii romanesti. Mai exact, a) statul dispare, atat ca protector legal al celor neajutorati cat si ca furnizor de servicii sociale (invatamant, sanatate, ajutor pentru handicapati, etc.); b) Biserica pare si ea din ce in ce in ce mai absenta, ca autoritate pastorala (care trebuie sa-si lumineze si sa-si mustre turma) pe de o parte, ca si comunitate de iubire (care se manifesta prin ajutorul concret dat aproapelui), de cealata parte. La urma, mai ramane sa dispara si poporul roman, prin selectie naturala incurajata de FMI. Si cel mai grav e ca la final prea putini se vor socoti vinovati cu ceva.

    In concluzie, daca tot ne-am nenorocit, macar sa nu inchidem si usa pocaintei ca sa ne nenorocim vesnic. Dumnezeu sa-i ierte pe parintii fetitei avortate si pe mine, cel care zac in nesimtire in timp ce aproapele meu se chinuie.

  35. @ un crestin:

    Foarte corecta analiza, subscriem total de aceasta data! Si la concluzie!

  36. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CUM NE BANTUIE DUHUL MORTII: parintii unui copil cu sindromul Down sunt despagubiti de Justitie pe seama medicului ce nu le-a avortat copilul!
  37. Pingback: PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: "Urmeaza pieirea!"
  38. Pingback: DEZBATERE: ateii contesta finantarea publica a Bisericii. DAR NOI DE CE PLATIM PENTRU AVORTURI, SCHIMBARE DE SEX SAU ACTE ELECTRONICE?
  39. Pingback: UCIDEREA BEBELUSILOR AR TREBUI LEGALIZATA, sustine o revista de “etica” medicala de la Oxford condusa de… un roman! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare