CCR: Legea “Big Brother” PREJUDICIAZA DREPTUL LA COMUNICARE

• Ziare.com: Motivare CC: Legea “Big Brother”, de natura sa prejudicieze manifestarea dreptului la comunicare

Judecatorii Curtii Constitutionale (CC) arata, in motivarea deciziei de declarare neconstitutionala a Legii 82/2012, cunoscuta drept legea “Big Brother”, ca acest act normativ este de natura sa prejudicieze manifestarea libera a dreptului la comunicare sau la exprimare.

“Datele care fac obiectul reglementarii, desi au un caracter predominant tehnic, sunt retinute in scopul furnizarii informatiilor cu privire la persoana si viata sa privata. Chiar daca, potrivit art.1 alin. (3) din lege, aceasta nu se aplica si continutului comunicarii sau informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice, celelalte date retinute, avand ca scop identificarea apelantului si a apelatului, respectiv a utilizatorului si a destinatarului unei informatii comunicate pe cale electronica, a sursei, destinatiei, datei, orei si duratei unei comunicari, a tipului de comunicare, a echipamentului de comunicatie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locatiei echipamentului de comunicatii mobile, precum si a altor ‘date necesare’ – nedefinite in lege -, sunt de natura sa prejudicieze manifestarea libera a dreptului la comunicare sau la exprimare”, arata judecatorii constitutionali.

Concret, potrivit sursei citate, aceste date conduc la concluzii foarte precise privind viata privata a persoanelor ale caror date au fost pastrate, concluzii ce pot viza obiceiurile din viata cotidiana, locurile de sedere permanenta sau temporara, deplasarile zilnice sau alte deplasari, activitatile desfasurate, relatiile sociale ale acestor persoane si mediile sociale frecventate de ele.

“Or, o atare limitare a exercitiului dreptului la viata intima, familiala si privata si la secretul corespondentei, precum si a libertatii de exprimare trebuie sa aiba loc intr-o maniera clara, previzibila si lipsita de echivoc, astfel incat sa fie indepartata, pe cat posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autoritatilor in acest domeniu”, se precizeaza in motivarea deciziei.

Lipsesc normele clare

In plus, judecatorii CC subliniaza ca Legea “Big Brother” nu cuprinde norme clare si precise cu privire la continutul si aplicarea masurii retinerii si utilizarii, asa incat persoanele ale caror date au fost pastrate sa beneficieze de garantii suficiente care sa asigure o protectie eficienta impotriva abuzurilor si a oricarui acces sau utilizari ilicite.

“Legea nu prevede criterii obiective care sa limiteze la strictul necesar numarul de persoane care au acces si pot utiliza ulterior datele pastrate, ca accesul autoritatilor nationale la datele stocate nu este conditionat, in toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de catre o instanta sau de o entitate administrativa independenta, care sa limiteze acest acces si utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmarit. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute nu sunt suficiente si adecvate pentru a indeparta teama ca drepturile personale, de natura intima, sunt violate, asa incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila”, adauga magistratii in motivarea deciziei.

Curtea Constitutionala a decis, in 8 iulie, ca Legea 82/2012, cunoscuta drept legea “Big Brother”, este neconstitutionala, hotararea fiind luata in unanimitate. […]

• ActiveNews: Curtea Constituţională: Datele obținute și stocate pe Legea “Big Brother” nu mai pot fi accesate/utilizate până la un nou act normativ

Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că organele judiciare și cele cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu mai au acces și nu mai pot utiliza datele obținute și stocate în baza Legii “Big Brother”, până la adoptarea de către Parlament a unui nou act normativ privind reținerea datelor.

CCR a publicat miercuri motivarea deciziei din 8 iulie prin care a fost declarată neconstituțională Legea 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice.

Curtea precizează că, având în vedere și Hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a prezentei decizii, devine lipsită de temei juridic, atât din punct de vedere al dreptului european, cât și al celui național, activitatea de reținere și folosire a datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețelele de comunicații publice.

“Concret, aceasta înseamnă că de la publicarea deciziei CCR furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului nu mai au nici obligația, dar nici posibilitatea legală de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor și de a le pune la dispoziția organelor judiciare și ale celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale. Prin excepție, pot fi reținute de către acești furnizori doar datele necesare pentru facturare sau plăți pentru interconectare ori alte date prelucrate în scopuri de comercializare doar cu consimțământul prealabil al persoanei ale cărei date sunt prelucrate, așa cum prevede Directiva 2002/58/CE, în vigoare”, susțin judecătorii.

Corelativ, reține CCR, până la adoptarea de către Parlament a unei noi legi privind reținerea datelor, care să respecte prevederile și exigențele constituționale, organele judiciare și organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu mai au acces la datele care au fost reținute și stocate deja în baza Directivei 2006/24/CE și a Legii 82/2012 în vederea utilizării lor în cadrul activităților definite de art.1 alin.(1) din Legea 82/2012.

“Organele judiciare și cele cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu au temei legal și constituțional nici pentru accesarea și utilizarea datelor reținute de către furnizori pentru facturare, plăți pentru interconectare ori în alte scopuri comerciale, pe care să le folosească în cadrul activităților de prevenire, de cercetare, de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei, tocmai datorită caracterului, naturii și scopului diferit al acestora, așa cum este prevăzut de Directiva 2002/58/CE. De altfel, chiar Legea 82/2012 stabilește în art.11 că aceste ultime date reținute sunt exceptate de la prevederile legii, având un alt regim juridic, fiind supuse prevederilor Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice“, se mai spune în document.

În motivare se arată că Legea 82/2012 reprezintă transpunerea în legislația națională a Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006, directivă declarată nevalidă prin Hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

De asemenea, în motivare sunt reiterate argumentele reținute de CCR într-o altă decizie, respectiv din 8 octombrie 2009, prin care s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile Legii 298/2008 privind reținerea datelor.

Sursa citată subliniază că ingerința în drepturile fundamentale privind viața intimă, familială și privată, secretul corespondenței și libertatea de exprimare este de o mare amploare și trebuie considerată ca fiind deosebit de gravă, iar împrejurarea că păstrarea datelor și utilizarea lor ulterioară sunt efectuate fără ca utilizatorul să fie informat este susceptibilă să imprime în conștiința persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată face obiectul unei supravegheri constante.

[…]

Pe de altă parte, Curtea menționează că nici Constituția și nici jurisprudența CCR nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume a datelor de trafic și de localizare, cu condiția însă ca accesul și utilizarea lor să fie însoțite de garanții și să respecte principiul proporționalității.

Judecătorii susțin că doar solicitarea adresată de organele de urmărire penală furnizorilor de rețele este supusă autorizării prealabile a judecătorului de drepturi și libertăți, în timp ce cele formulate de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale nu sunt supuse aprobării instanței, lipsind astfel garanția unei protecții eficiente a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum și împotriva oricărui acces și a oricărei utilizări ilicite a acestor date.

“Această împrejurare este de natură a constitui o ingerință în drepturile fundamentale la viață intimă, familială și privată și a secretului corespondenței și, prin urmare, contravine dispozițiilor constituționale care consacră și protejează aceste drepturi. (…) Astfel, Legea 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată în MO, Partea I, nr.190 din 18 martie 2014, stabilește, la art.8, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, acestea fiind Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Pază, iar la art.9, prevede că Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției își organizează structuri de informații cu atribuții specifice domeniilor lor de activitate”, mai menționează CCR.

Totodată, Curtea constată că legea nu prevede un mecanism autentic de control astfel încât să poată fi sesizate cu ușurință cazurile în care furnizorii de servicii încalcă dispozițiile legale privitoare la tipul de date reținute, durata în care acestea sunt stocate, distrugerea lor în cazurile prevăzute de lege ori organele și instituțiile cărora li se permite accesul la aceste date.

Decizia este definitivă și general obligatorie, se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Judecătoriei Constanța și Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.