Consecințele eliminării generalului Soleimani: MULȚIMI URIAȘE PE STRĂZI, printre cele mai mari manifestații din istoria recentă a Iranului (Video). CARE SUNT PERSPECTIVELE IZBUCNIRII UNUI RĂZBOI SUA – IRAN?

• Deși scrisoarea prin care comandantul trupelor americane anunța retragerea trupelor din Irak fusese confirmată pentru Reuters de surse militare irakiene, șeful Departamentului de Apărare al SUA a declarat că scrisoarea nu este „corectă” și că încă nu s-a luat nicio decizie, deocamdată, cu privire la retragerea trupelor. Potrivit unor surse, scrisoarea ar fi fost un draft care nu ar fi trebuit să ajungă public.
• Oficiali americani spun că Pentagonul va începe să trimită bombardiere B-52 la baza militară Diego Garcia din Oceanul Indian. Avioanele vor fi disponibile pentru operațiuni împotriva Iranului dacă va exista un ordin în acest sens (CNN).

Presacurata:

Americanii anunţă că pleacă din Irak. Britanicii îşi reduc personalul din Irak şi Iran, Bibi bate în retragere

Agenţia de presă AFP anunţă că Armata americană a trimis a informat astăzi Irakul, printr-o scrisoare oficală, că în zilele următoare se va retrage din ţară, în urma deciziei Parlamentului irakian. Deocamdată, informaţiile AFP şi ale altor instituţii de presă internaţionale nu au fost confirmate oficial de armata americană. 

De altfel, presa transmite că şi Marina americană a început operaţiuni de retragere în condiţii sigure din zonă. Tot în această seară, Sky News anunţă că din cauza îngrijorărilor de securitate, Marea Britanie îşi reduce personalul în ambasadele din Irak şi Iran. (…)

Tot în seara aceasta, premierul iraelian, Benjamin Netanyahu a transmis miniştrilor să nu se implice în situaţia cu Soleimani, că Israel nu trebuie atras în acest conflict care escaladează şi că Israelul nu a fost implicat în asasinat. Israelul este îngrijorat că Iranul va riposta. (…)/ integral pe presacurata.ro

Trupul lui Soleimani a ajuns în Oraşul Sfânt, Qom, capitala religioasă a Iranului. UNESCO se ia de SUA

Imagini în premieră cu mormântul lui Soleimani, pregătit în Cimitirul Martirilor din Kerman

Iranul îl plânge pe Soleimani şi cere răzbunare. Liderul suprem, în lacrimi

Milioane de oameni au invadat încă de azi noapte străzile Teheranului ca să participe la funeraliile celui mai important lider militar iranian, Qassem Soleimani, şi ale lui Abou Mehdi al-Mouhandis, principalul său locotenent în Irak, șeful operațional al Hachd al-Chaabi, coaliția paramilitară integrată forțelor de securitate irakiene. Coborârea sicriului din avion, în Teheran, a fost aşteptată de noul şef al temutei Forţe Quds , generalul Esmail Ghaani. Asasinarea generalului Soleimani a inflamat toată regiunea.

Şi ieri, milioane de oameni au luat cu asalt străzile sfânt şiit Machhad, dar şi ale altor oraşe ale Iranului, pentru a-l plânge pe Soleimani. Reporterii de la faţa locului relatează că este cea mai mare mulţime adunată vreodată pe străzile Iranului şi una dintre cele mai mari ceremonii funerare din istorie.

Tot pentru prima oară, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a prezidat astăzi o scurtă rugăciune la Uniuversitatea din Teheran, în faţa sicriului generalului Qassem Soleimani, alături de generali de puterea din Teheran, iar în timpul rugăciunii pe liderul suprem l-a pufnit plânsul.

“Ai văzut vreodată o astfel de mare de umanitate în viața ta, @ realdonaldtrump? Mai doriți să ascultați clovnii care vă sfătuiesc în regiunea noastră? Și vă mai imaginați că puteți rupe voința acestei mari națiuni și a oamenilor ei? A început sfârșitul prezenței maligne a SUA în Asia de Vest”, a transmis pe contul său de Twitter, Mohammad Javad Zarif, ministrul de externe al Iranului, postând imagini impresionante de la funeralii. (…)/ integral la presacurata.ro

Hotnews:

VIDEO Doliu în Iran: Oamenii au ieșit în stradă pentru a întâmpina sicriul cu trupul lui Soleimani și au strigat ”Moarte Americii”

Sute de mii de oameni îmbrăcați în negru au ieșit în stradă, duminică, în Iran pentru a întâmpina sicriul cu rămășițele generalului Qasem Soleimani, ucis în atacul cu dronă lansat de SUA la Bagdad, scrie BBC News.

În Avhaz, iranienii au început să se bată cu pumnii în piept și să strige ”Moarte Americii”, după asasinarea omului care pentru ei era unul dintre cei mai influenți din Orientul Mijlociu și al doilea cel mai puternic om din Iran.

Oamenii s-au adunat încă de duminică dimineața pe străzile din Ahvaz, situat în sud-vestul Iranului, unde a ajuns sicriul cu trupul neînsuflețit al generalului. Agenția de presă iraniană a prezentat înregistrări ale sicriului învelit în steagul Iranului, coborât dintr-un avion, în timp ce fanfara militară cânta un marș funerar, Teheranul decretând trei zile de doliu.

În Teheran, membrii parlamentului au strigat ”Moarte Americii” mai multe minute în timpul ședinței. “Trump, aceasta este vocea națiunii iraniene, ascultă”, a spus liderul forului legislativ, Ali Larijani. (…)/ integral pe hotnews.ro

Care este scopul declarat al noului șef al forțelor iraniene Quds / VIDEO de la funeraliile generalului Soleimani, la care participă sute de mii de iranieni

Noul șef al forțelor iraniene Quds, Esmail Qaani, a declarat că țelul său este expulzarea Statelor Unite din regiune, transmite Reuters. ”Promitem să continuăm calea martirului Soleimani cu aceeași putere, iar singura compensație pentru noi ar fi scoaterea Americii din regiune”, a spus Qaani înainte de funeraliile lui Soleimani din Teheran.

La aceste funeralii, rugăciunile au fost conduse de ayatollahul Ali Khamenei, alături de care se aflau oficiali de rang înalt iranieni, inclusiv președintele Hassan Rouhani. Potrivit Euronews, la funeralii participă, luni dimineață, sute de mii de oameni. Mulțimea ieșită în stradă este de dimensiunea celei din 1989, când au avut loc funeraliile fondatorului Republicii Islamice, ayatollahul Ruhollah Khomeini./ integral pe hotnews.ro

Merkel se va duce sâmbătă la Moscova pentru a vorbi cu Putin despre criza iraniană

Cancelarul german Angela Merkel va merge la Moscova pe 11 ianuarie pentru discuții cu președintele Vladimir Putin pe tema crizei declanșate de uciderea comandantului iranian Qassem Soleimani într-o lovitură aeriană americană, a anunțat Kremlinul, citat de Reuters. Merkel va face această vizită la invitația lui Putin. Cei doi lideri vor discuta și situația din Siria, Libia și Ucraina, potrivit Moscovei. Purtătorul de cuvânt al cancelarului german a spus că Merkel va fi însoțită de ministrul de externe Heiko Maas.

Digi24:

Coaliția anti-ISIS din Irak și-a suspendat activitatea. Țările aliate se concentrează pe apărarea în fața atacurilor posibile

Coaliţia internaţională care se lupta cu ISIS şi-a suspendat operaţiunile împotriva grupului terorist pentru ca forţele sale să se poată concentra pe protejarea militarilor staţionaţi la bazele militare din zonă, în urma tensiunilor crescânde după asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani, relatează The Guardian.

Anunţul a venit la puţin timp după ce parlament irakian a votat o moţiune care prevede expulzarea trupele americane din ţară. Într-un comunicat, coaliţia condusă de Statele Unite afirma că este hotărâtă să îşi protejeze bazele după ce grupuri şi miliţii pro-iraniene au lansat mai multe atacuri cu rachete asupra lor.

„Aceste evenimente ne-au limitat capacitatea de a continua antrenamentele cu partenerii noştri şi de a le susţine operaţiunile împotriva ISIS. Prin urmare, am hotărât să întrerupem aceste activităţi”, au declarat reprezentanţii coaliţiei./ integral pe digi24.ro

Donald Trump: Iranul nu va avea niciodată arma nucleară!

Președintele american Donald Trump a scris pe Twitter că Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară. Postarea, scrisă cu majuscule, vine în contextul tensiunilor apărute după eliminarea de către SUA a generalului Qassem Soleimani.

Forţele americane l-au ucis vineri pe liderul Forţei Quds, generalul Qassem Soleimani, într-un atac cu dronă. Moartea generalului iranian a stârnit un val de proteste şi de ameninţări din partea Teheranului.

Duminică, Iranul a anunţat că nu va mai respecta limitele privind purificarea uraniului stabilite prin Acordul nuclear semnat cu marile puteri.

Administraţia de la Teheran a decis să nu mai respecte limitele referitoare la numărul de centrifuge, astfel că nu vor mai exista limite privind capacitatea de îmbogăţire a uraniului. Purificarea uraniului se va face în funcţie de necesităţile tehnice, a transmis Agenţia Iraniană pentru Energie Atomică. Practic, nu va mai exista un plafon al capacităților de îmbogățire a uraniului, a gradului de îmbogățire a uraniului sau a activităților de cercetare și dezvoltare în domeniul atomic.

Iranul va continua cooperarea cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), a spus, pe de altă parte, un oficial de la Teheran citat de agenţia IRNA. Administraţia iraniană afirmă că va reveni la respectarea prevederilor Acordului nuclear din 2015 dacă Statele Unite anulează sancţiunile./ integral pe digi24.ro

G4media:

Liderul organizației teroriste Hezbollah: Armata americană ”va plăti preţul” uciderii generalului Soleimani

Uciderea generalului iranian Qassem Soleimani reprezintă o ”nouă etapă” pentru Orientul Mijlociu, a estimat duminică liderul Hezbollahului libanez, Hassan Nasrallah, care a susţinut că armata americană este cea care ”va plăti preţul” pentru acest asasinat, potrivit Agerpres.

”Pedeapsa justă, prezenţa americană în regiune. Bazele militare americane, navele americane, fiecare ofiţer şi soldat în regiune”, a spus Nasrallah, șeful aripii libaneze a organizației teroriste Hezbollah. El a cerut să nu fie atacaţi cetăţenii americani civili, întrucât ”bătălia, confruntarea, pedeapsa justă este pentru cei care au executat (operaţiunea) şi armata americană este cea care a înfăptuit crima şi asasinatul generalului Soleimani”, transmite Agerpres.

”Atunci când sicriele cu soldaţi şi ofiţeri americani (…) vor începe să sosească în SUA, Trump şi administraţia sa vor înţelege că au început să piardă regiunea”, mai susţine Nasrallah, el fiind de părere că atacul în care a fost ucis Soleimani vineri la Bagdad marchează o ”nouă etapă” pentru Orientul Mijlociu.

Liderul Hezbollah a cerut Irakului să riposteze prin încetarea prezenţei trupelor americane în Irak, pe care a denumit-o ”ocupaţie”, între timp o rezoluţie în acest sens fiind votată de parlamentul de la Bagdad, care a cerut retragerea tuturor trupelor străine, nu doar a celor americane, demers susţinut de premierul irakian Adel Abdul Mahdi.

Uciderea lui Soleimani nu este o problemă doar a Iranului, ci una a ”tuturor grupurilor de rezistenţă din regiune, în Siria, Liban şi Yemen”, a indicat Nasrallah. (…)/ integral pe g4media.ro

Foreign Policy | Ilia Goldenberg:

Will Iran’s Response to the Soleimani Strike Lead to War? What Tehran Is Likely to Do Next

(…) Cea mai importantă problemă este modul în care va răspunde Iran. Comportamentul Republicii Islamice de-a lungul istoriei și în ultimele luni sugerează că nu se va grăbi să retalieze. Mai degrabă, va alege cu răbdare și cu atenție o abordare care i se va părea efectivă, încercând să evite un război total cu SUA. Dar evenimentele din ultimele zile demonstrează că riscul unor calcule greșite este incredibil de mare. Soleimani în mod clar nu credea că SUA vor escalada dramatic, altfel nu s-ar fi expus astfel, la doar o aruncătură de băț de forțele militare americane din Irak. În ceea ce îl privește pe Trump, el fost foarte tranșant despre lipsa de interes față de un noi război în Orientul Mijlociu, și, totuși, iată-ne la marginea prăpastiei.

SUA va trebui, minimum minimorum, să se aștepte la conflict cu milițiile șiite din Irak care vor lua la țintă forțe militare, diplomați și civili americani. Irak este locul unde a avut loc lovitura și, astfel, cel mai probabil loc pentru un răspuns imediat al Iranului. Mai mult decât atât, grupurile de miliții au escaladat deja activitățile lor în ultimele șase luni. Sunt printre proxy-urile cele mai receptive ale Iranului și sunt foarte motivate, având în vedere că Abu Mahdi al-Muhandis, unul din comandanții lor cei mai importanți, a fost ucis alături de Soleimani.

Măsura în care prezența SUA în Irak mai este încă viabilă rămâne o întrebare deschisă. Problema siguranței, care a fost complicată de evenimente, nu e unica. Asasinarea a fost o violare într-atât de extremă a suveranității Irakului – făcută unilateral, fără consimțământul guvernului irakian – încât oficialii irakieni vor fi sub o imensă presiune politică de a da afară trupele SUA. Mulți irakieni nu iubesc nici SUA, nici Iran. Vor doar să-și ia înapoi țara și se tem să fie la mijloc într-o confruntare dintre SUA și Iran. Situația de acum s-ar putea transforma în cel mai rău scenariu posibil pentru acești cetățeni.

Dar nici o retragere haotică a SUA nu e lipsită de pericole reale. Misiunea de a contra ISIS rămâne o reală problemă, iar dacă SUA e forțată să iasă din Irak, efortul ar putea suferi o serioasă lovitură. ISIS are o prezență underground și ar putea prelua inițiativa profitând de haosul unei retrageri americane sau a unui conflict iraniano-american pentru a-și îmbunătăți poziția în Irak. 

Repercusiunile asasinatului nu sunt necesarmente restrânse la Irak. Hezbollahul libanez, care are o relație strânsă cu Iranul și care e posibil să răspundă pozitiv la cererile acestuia, ar putea ataca ținte americane în Liban. Chiar dacă Iranul decide să evite o escaldare majoră în Liban, Hezbollah este prezent în Orientul Mijlociu și ar putea ataca SUA ți în alte părți ale regiunii. O alternativă ar fi ca Hezbollah să lanseze rachete către teritoriul Israelului, deși acest tip de reacție e mai puțin probabil. Hezbollah vrea să evite un război total cu Israel care ar devasta Libanul, iar administrația Trump și-a asumat public uciderea lui Soleimani, crescând probabilitatea ca măsurile de retaliere să țintească direct SUA.

Iran ar putea ataca cu rachete bazele SUA din Arabia Saudită sau Emiratele Arabe sau facilități petroliere din Golf. Acuratețea rachetelor Iranului folosite asupra facilităților din Abqaiq în septembrie a luat SUA și restul lumii prin surprindere, deși Iranul a menținut atacul, intenționat, la un nivel limitat și simbolic. În climatul de acum, Iranul ar putea să aleagă să fie mult mai agresiv, calculând că în ceea ce privește loviturile cu rachete a avut succes, evitând, totodată, retalieri în ultimele șase luni.

Ar trebui să ne așteptăm ca Iranul să-și accelereze semnificativ programul său nuclear. De când administrația Trump a decis părăsirea acordului nuclear cu Iran, în 2018, acesta a răspuns destul de reținut. După ce a respectat timp de un an acordul, în mai 2019 Iranul a început să violeze termenii acestuia cu pași mici la fiecare 60 de zile. Următoarea fereastră de 60 de zile urmează și e greu de imaginat vreo reținere după moartea lui Soleimani (Iranul a reluat îmbogățirea accelerată a uraniului, dar nu a denunțat acordul, transmițând că va reveni la el dacă SUA renunță la sancțiuni – n.n.).

Poate că cel mai provocator lucru pe care ar putea să-l facă Iran ar fi un atac terorist pe teritoriul SUA sau o tentativă de a ucide un oficial american de statura lui Soleimani. Acest lucru ar fi mai greu pentru Iran, însă ar putea fi văzut ca o măsură adecvat de proporțională. Ultima dată când Iran a încercat să atace în SUA a fost în 2011, când serviciile americane au dejucat o tentativă de asasinat a ambasadorului Arabiei Saudite în Washington prin aruncarea în aer a unui restaurant. În acest caz, tentativa a fost detectată din cauza operațiunii precare iraniene. Episodul sugerează că Iranul este mult mai puțin capabil în afara Orientului Mijlociu decât înăuntru, lucru demonstrat și de tentativele de atac cu bombă eșuate din Danemarca și Franța. Așa că Iranul ar trebui să fie norocos pentru a da o lovitură pe teritoriul SUA.

Dacă administrația Trump este inteligentă, va face tot ce poate pentru a întări bazele SUA și a proteja americanii, totodată absorbind loviturile inevitabile care vor veni. Ar trebui să contacteze, de asemenea, Iranul, prin partenerii SUA care au relații bune cu acesta, ca Omanul, pentru a de-escalada, trasând, totodată, linii roșii clare în privat pentru a evita calcule greșite de partea iraniană. În sfârșit, Trump ar trebui să fie mulțumit să declare victoria și să se laude că are întâietatea prin uciderea lui Soleimani – și să nu ia alte măsuri militare. Dar acest tip de reținere pare că e contrară firii lui Trump. Și chiar dacă va arăta o reținere nespecifică în următoarele săptămâni, dorința de răzbunare din Iran și momentul politic pe care această dorință îl generează, ar putea trage, inevitabil, SUA și Iranul, într-un conflict major. 

Ilia Goldenberg (postări de Twitter):

(…) 13. Situația pare asemănătoare cu du-te-vino-ul din lunile care au premers războiului cu Irak din toamna lui 2002 și primăvara lui 2003. Nu a fost chiar replică la replică, însă o escaladare diplomatică și militară ce ne-a dus, în cele din urmă, la război.
14. Poți spune că vestea bună este că regimul Iranian nu vrea război și că va fi destul de inteligent să nu meargă spre așa ceva. Dar nici Saddam nu voia. Era atât de speriat încât și-a distrus tot arsenalul de arme de distrugere în masă. Dar nu a mai contat pentru că am făcut calcule greșite și eram atât de convinși de reaua lui credință.
15. Poți spune că Trump e diferit de Bush. a făcut campanie despre stoparea războaielor din Orientul Mijlociu. Dar asta a făcut și Bush. Platforma sa de politică externă din 2000 era despre redobândirea statului de mare putere și stoparea micilor și ne-necesarelor războaie.
16. Poate cea mai mare diferență este că după 9/11 publicul era traumatizat și pregătit să sorijine un război major. Astăzi nu mai e. E o diferență autentică și o veste bună. 
17. Dar Trump nu are nevoie de public. Cei 40% care-l susțin vor fi cu el indiferent ce va face. Le poate vinde cu ușurință un război. Și dacă crede că mobilizarea în jurul steagului îi mai aduc un 5-10% și vor abate atenția de la impeachment ar putea fi suficient (să meargă la război – n.n.). (…)
19. Sper să greșesc și să fiu alarmist. Există încă o șansă rezonabilă să evităm tot acest conflict.
20. Dar combinația de ideologi obsedați de o problemă + dispoziția de a gonfla informațiile de la servicii + calcule greșite de ambele părți + un climat politic ce face așa ceva posibil, ar trebui să ne îngrijoreze pe toți foarte tare. 
21. Istoria nu se repetă, dar deseori rimează. Iar 2020 începe să sune prea mult cu 2002/2003. 

Gandul.info | Lelia Munteanu:

Este Iranul izolat geopolitic?

Dacă nu uităm că, după 2003, principalul câştigător al invaziei Americii în Irak – ţară alcătuită în proporţie de două treimi din musulmani şiiţi – a fost Iranul, înţelegem de ce actualul leadership irakian e fidel regimului de la Tehran.

În ultimele săptămâni însă, până la asasinarea lui Suleimani (care orchestra explicit, la vedere şi în legalitate interesele ţării sale la Bagdad), în protestele de stradă (pe care păpuşarul de la Tehran a încercat să înăbuşă cu cruzimea-i binecunoscută) începuse să se ceară, pe lângă stârpirea corupţiei la vârf, şi încetarea influenţei iraniene. Până şi Marele Ayatollah Sistani din Najaf, un foarte respectat lider spiritual şiit, critica în ultima vreme tot mai vehement regimul premierului Abdul Mahdi. Exista şansa ca irakienii înşişi să-şi rezolve problemele de suveranitate. Asasinarea lui Suleimani a schimbat lucrurile şi i-a permis Parlamentului, la cererea premierului, să ceară plecarea trupelor străine din Irak, solicitare care priveşte mai ales americanii.

Deturnarea voinţei publice s-a produs şi în Iran, unde – după ameninţarea preşedintelui Trump cu… crime de război (atacarea unor ţinte culturale e crimă de război) – populaţia a încetat protestele şi strânge rândurile în jurul idealului naţional.  

Din orice perspectivă ai privi-o, asasinarea lui Suleimani, nesusţinută de o strategie pentru Orientul Mijlociu, e o pripeală teribilă a “geniului stabil”, iar primii care vor plăti vor fi irakienii, a căror ţară se va transforma în teatrul unui nou sângeros război prin procură.

Liderul de la Casa Albă nu e încă nici pe departe conştient de demersurile sale, altfel n-ar face declaraţii de felul „Avem acolo o bază aeriană extrem de scumpă. A costat miliarde de dolari ca să fie construită, cu mult înaintea mandatului meu. Nu plecăm decât dacă ne restituie banii pentru ea. (…) Le vom impune sancţiuni aşa cum nu au mai văzut vreodată”, sancţiuni faţă de care cele impuse Iranului vor părea „destul de blânde”. Şi dacă se vor găsi ţări interesate să împrumute Irakul ca să plătească „datoria” către Preşedintele Statelor Unite?

Se tot spune zilele acestea că Iranul e izolat geopolitic. La fel a crezut, probabil, şi Donald J. Trump, fără să ţină seama de influenţa puternică a Tehranului în Orientul Mijlociu şi de marile alianţe de conjunctură.

La sfârşitul lunii decembrie, pentru prima oară în istorie, Iranul a desfăşurat, în Oceanul Indian şi în Golful Oman, exerciţii navale comune cu Rusia şi China. Tot atunci a fost anunţat proiectul de a  concesiona Rusiei portul iranian Bushehr, strategic poziţionat pe coasta Golfului Persic, aflat la 12 kilometri de centrala nucleară cu acelaşi nume, construită în cooperare cu ruşii.

Adevarul | LARICS

Generalul şi drona sau când Coranul întâlneşte Realismul: Casus Belli sau diplomaţie de compromis?

(…)

Casus belli?

Alături de Soleimani au mai fost eliminaţi şi conducătorul miliţiei şiite KAH, Abu Mahdi al-Muhandis, precum şi alte câteva personalităţi pro-iraniene din Irak. Mulţi politicieni irakieni, unii din necesitate şi, în unele cazuri, la alegere, au legături strânse cu Iranul, însă toţi vor resimţi presiunea la care îi va supune Teheranul pentru a decide expulzarea trupelor americane. Iar în acest scenariu, există posibilitatea ca mulţi lideri irakieni să cedeze la insistenţele iraniene. Primul ministru, Adel Abdul-Mahdi, un şiit care a petrecut ani în exil în Iran, s-a retras din spaţiul public şi acum joacă doar un rol de observator. Forţele militare americane staţionate în Afganistan şi Siria pot fi de asemenea în pericol, deşi ambele contingente sunt deja bine apărate din cauza ameninţărilor venite din partea ISIS, ale talibanilor sau ale altor grupări anti-americane. IRGC şi aliaţii săi ar putea ataca ambasadele americane sau alte stabilimente ale guvernului SUA aflate în regiune. Qassem Soleimani era „adultul din cameră” şi chiar dacă a acţionat din umbră, el a devenit un adversar puternic şi neconvenţional pentru SUA. Pierderea lui înseamnă foarte mult pentru Iran şi aliaţii săi regionali. În Iran s-au decretat trei zile de doliu naţional, iar Liderul Suprem şi-a exprimat public sentimentele faţă de pierderea omului său de încredere.

Steagul roşu, ridicat pe domul moscheii Jamkaran din Qom, reprezintă starea de veghe, de vigilenţă, prin care se anunţă credincioşii că trebuie să fie atenţi. Şi anunţă că pe teritoriul proxim se află trupul declarat sfânt al martirului. Pentru conservatorii religioşi şiiţi, generalul e martir. Preluarea imaginii steagului roşu a generat însă un val uriaş de ştiri false, care asociau acest simbol cu o chemare la Jihad, afirmându-se chiar că steagul roşu este ridicat pentru prima oară în istoria Iranului. Nimic mai fals. În şiismul duodeciman steagul roşu este arborat o dată pe an, în semn de doliu, în Muhharam – luna sfântă în care se comemorează tragedia morţii nedrepte a califului Ali, ginerele şi nepotul Profetului, şi a familei acestuia.

Obiectivul iranian este de multe ori să impună costuri adversarilor, acoperindu-şi suficient de bine pistele astfel încât să evite vina directă, dar lăsând suficiente indicii pentru a consolida conştientizarea prezenţei Iranului într-o anume regiune sau într-un eveniment. Întreaga lume va trebui să fie în alertă mare pentru luni sau (mai probabil) ani. Economiile sofisticate cu infrastructuri complexe au mult mai multe de pierdut decât Iranul, iar acesta va încerca să crească aceste costuri. Teheranul ar putea genera tensiuni globale majore şi vor căuta să accentueze neîncrederea factorilor decizionali mondiali faţă de unilateralismul american. Iranienii ar putea găsi sprijin moral în acest sens din partea Rusiei şi a Chinei, ambii actori având un interes comun să fragilizeze influenţa americană în regiunea Orientului Mijlociu.

Ministerul Afacerilor Externe din Federaţia Rusă a postat un mesaj oficial prin care condamnă atacul asupra lui Qassem Soleimani: „Am luat la cunoştinţă, cu îngrijorare, informaţia privind uciderea comandantului forţelor speciale Quds (…). Acest pas al Washingtonului va avea repercusiuni grave asupra stabilităţii şi păcii din regiune. Plecăm de la premisa că asemenea acţiuni nu vor facilita găsirea de soluţii pentru problemele grave ce s-au acumulat în Orientul Mijlociu ci, din contră, vor conduce la o nouă rundă de escaladare a tensiunilor din regiune”. Uniunea Europeană, prin intermediul Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Josep Borrell, care pe 4 ianuarie 2020 s-a întâlnit, la Bruxelles, cu omologul său iranian, Javad Zarif, dar şi prin declaraţiile preşedintelui francez Emmanuel Macron, face apel la abordarea precaută a situaţiei şi la încercarea găsirii unui compromis pentru de-escaladarea situaţiei.

Va fi interesant de urmărit dacă asasinarea lui Qassem Soleimani va genera  vreo schimbare în cadrul IRGC-QF, deoarece succesorul generalului a şi fost desemnat, în persoana lui Esmail Qa’ani, un personaj care în ultimii nouă ani a stat în umbra lui Soleimani, fiind adjunctul acestuia. „Nu ne dorim război, dar dacă cineva ne invadează ţara, el va învăţa o asemenea lecţie încât nu se va mai gândi niciodată la o agresiune [împotriva Iranului]”, a fost declaraţia lui Qa’ani după învestirea în funcţie. Mai mult, ascensiunea ultra-conservatorilor este aproape iminentă, iar alegerile pentru parlamentul iranian (Majles-e Showrā-ye Eslāmī), programate pentru februarie 2020, ar putea aduce schimbări esenţiale în spectrul politic iranian. Segmentul hard-line al politicienilor iranieni era deja cotat cu mari şanse de câştig, ca urmare a retoricii populiste abordate ca răspuns la politica de presiune maximă a Washingtonului. Eliminarea generalului Soleimani face ca acest lucru să devină aproape o certitudine, în aceste condiţii o eventuală reluare a dialogului dintre Teheran şi Washington devenind mult mai dificilă, misiunea pragmaticilor Rouhani şi Zarif devenind una aproape imposibilă, cel puţin pe termen mediu. Pe de altă parte, regimul din Teheran este unul suficient de pragmatic, strategic şi calculat, şi este conştient că nu poate susţine o confruntare directă cu SUA, un asemenea gest fiind egal cu sinuciderea. Khamenei a promis răzbunare, dar aceasta ar putea veni sub forma restaurării influenţei regionale sau chiar prin retragerea din acordul nuclear.

…Sau diplomaţie de compromis?

Nici una dintre părţi nu îşi doreşte însă cu adevărat un război. Totuşi provocarea există, iar riscurile unor calcule precipitate sunt destul de mari în acest moment, în ambele părţi. Schimbarea unui regim este o sarcină destul de complicată, iar SUA ştie deja acest lucru, având în memoria foarte recentă precedentele Irak şi Afganistan. Este puţin probabil ca preşedintele Trump să opteze pentru o astfel de soluţie, sub forma unei invazii sau prin mijloace asimetrice, deoarece este foarte probabil ca guvernul iranian să supravieţuiască unei asemenea confruntări. Mai mult, pentru un preşedinte în funcţie, care caută realegerea în decursul acestui an, şi care şi-a fondat o parte a primei platforme electorale exact pe discursul retragerii militare din zona Orientului Mijlociu, este puţin probabil ca un nou război să îi aducă procente în plus. Însă zarurile au fost deja aruncate iar administraţia americană fie are un plan de contingenţă bine pus la punct, astfel încât va avea o continuare coerentă a gestului iniţiat, fie va trebui să improvizeze din mers, iar atunci lucrurile s-ar putea precipita. Riscul pentru Washington ar fi să rămână aproape singur în acest demers, deoarece în afara Israelului şi a Arabiei Saudite, nici un alt actor nu prezintă, cel puţin momentan, nici o dorinţă de a se aventura într-un nou război de tipul Irak 2003. Misiunea administraţiei americane abia acum devine dificilă. Decizia eliminării lui Qassem Soleimani a fost, probabil, partea cea mai uşoară a acestei acţiuni. Dificultatea va interveni în momentul în care efectele generate de acest act vor trebui gestionate raţional şi oportun. Administraţia americană a calculat raportul cost-beneficiu între a-l tolera în continuare pe Soleimani sau a hotără eliminarea lui, iar concluzia a fost că beneficiile scoaterii lui din joc sunt superioare.  Dacă a fost decizia corectă sau nu, nimeni nu ştie momentan. Dacă administraţia Trump va gestiona pragmatic situaţia generată, planificându-şi paşii pe termen lung şi în colaborare cu aliaţii tradiţionali, SUA ar putea deveni mai puternică regional. Cu toate acestea, politica Washingtonului în Orientul Mijlociu de până acum sugerează că este mai probabil opusul. (…)/ integral pe adevarul.ro

A crowd of people stretching over 30 kilometers, or almost 20 miles, poured out onto the streets of Ahvaz, Iran on Sunday to mourn the death of General Suleimanihttps://t.co/tZUy6zGp1h pic.twitter.com/4Wpl1NfUxc

— The New York Times (@nytimes) January 5, 2020

“A powerful combination of grief and anger, with shouts of ‘death to America’ echoing through the streets around us.” https://t.co/Ho2Tizj1C6@MarthaRaddatz reports live from Iran. pic.twitter.com/kFrcKycwSg

— Good Morning America (@GMA) January 6, 2020