Crestinii din Israel, atacati si intimidati de iudei si musulmani

24-02-2012 1 minut Sublinieri

haredi-spitting

  • Doxologia:

Presiune şi intimidare: creştinii în Israel

Recent, mai multe graffiti găsite pe pereţii unei Biserici din Ierusalim arată atitudinea negativă faţă de creştini a multor iudei. Pe unul dintre ziduri scria: „Moarte creştinilor!”, ceea ce a stârnit valuri de indignare în întreaga lume, dar şi scuze publice din partea Guvernului din Israel. Însă, dincolo de gesturi diplomatice, viaţa creştinilor în Israel rămâne neospitalieră şi chiar dificilă.

Creştinii din Ţara Sfântă sunt o populaţie eclectică de palestineni indigeni, clerici străini, greci, armeni, latini, iudei mesianici, imigranţi şi expatriaţi ruşi etc. Ei sunt rar victime ale violenţei confesionale. Dar secolele de anti-semitism au lăsat în inima iudeilor o imagine negativă asupra creştinilor, ceea ce exploatează puseuri de ură inter-rasială şi atacuri împotriva proprietăţilor.

„Nu cred că majoritatea s-ar angaja într-un asemenea act de vandalism, dar există o manifestare de sentiment anti-creştin în societatea israeliană”, spune Hana Bendcowsky, Director de programe pentru Centrul pentru Relaţii Iudeo-Creştine din Ierusalim (JCJCR), pentru agenţia Media Line. „Cea mai mare problemă este ignoranţa, o mulţime de stereotipuri şi istoria relaţiilor iudeo-creştine în Europa, care influenţează atitudinea iudeilor faţă de creştini”.

Cu mulţimea de locuri sfinte, Ierusalimul pune cele două religii foarte aproape, dar rar iudeii şi creştinii intră în contacte personale. Într-un oraş cu 770,000 de oameni, doar 14,500 sunt creştini, confirmă Biroul Central de Statistică a Israelului. Vandalii care au adresat injurii la adresa Mântuiorului Hristos şi a Maicii Sale nu sunt singurii anti-creştini. Mai multe biserici au fost incendiate sau profanate în ultimii ani, printre altele Cenaclul unde după tradiţie a avut loc Cina cea de Taină.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.jpost.com

Turişti creştini atacaţi cu pietre de musulmani pe Muntele Tempului din Ierusalim

O mulţime de 50 de musulmani palestinieni, majoritatea copii şi tineri, a atacat un grup de turişti pe Muntele Sfânt din Ierusalim, raportează jurnalul Israel Today. Poliţia israeliană a intervenit pentru a apăra grupul de creştini şi trei poliţişti au fost răniţi. 11 dintre atacatori au fost reţinuţi.

Investigatorii cred că atacurile recente împotriva creştinilor au fost inflamate de către Mufti-ul musulman din Ierusalim, Ekrama Sabri, care a chemat pe musulmanii locali să protejeze moscheile de profanare. El a vorbit despre o conspiraţie iudee care intenţionează să intre în locurile sfinte ale islamului şi să le batjocorească.

Liderii musulmani vorbesc frecvent despre un plan al Israelului de a distruge Domul Stâncii şi Moscheea Al Aqsa pentru a reclădi Templul din Ierusalim. Musulmanii pretend că Templul nu a existat niciodată.

Cele două moschei islamice au fost construite pe Muntele Templului după cucerirea musulmană a Ierusalimului. Muntele Templului este unul dintre cele mai sfinte locuri din lume pentru iudei, creştini şi musulmani.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.christianpost.com


Categorii

1. DIVERSE, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Crestinii din Israel, atacati si intimidati de iudei si musulmani

  1. “Dar secolele de anti-semitism au lăsat în inima iudeilor o imagine negativă asupra creştinilor, ceea ce exploatează puseuri de ură inter-rasială şi atacuri împotriva proprietăţilor.”

    Pana la urma chiar daca articolul a fost doar tradus de Pr. Ioan Valentin Istrati, cred ca tot ar fi fost necesar, din partea sa, un mic comentariu legat de aceasta fraza ticaloasa sau macar o mica paranteza. Altfel ajungem sa admitem ca anti-crestinismul a fost doar o reactie la anti-semitismul crestinilor! Nadajduim ca Parintele nu gandeste asa. Vehicularea unor asemenea idei manipulatoare, mistificatoare si anticrestine, pana la urma, strecurate in articole aparent impartiale, nu este intamplatoare. Poate nu ar strica un mic comenteriu la sfarsitul articolului. De la rastignirea Mantuitorului si de la prigoana Bisericii Sale care, asa cum marturiseste Scriptura in Fapte, a inceput in Ierusalim, anticrestinii nu au incetat aceasta lupta nici o clipa. Aceasta este concluzia articolului.

  2. @daniela:

    Probabil ca daca parintele ar impartasi astfel de opinii nu ar mai traduce deloc astfel de stiri – nu e prima oara cand aduce astfel de stiri, de negasit altundeva, pe Doxologia. Acolo este, intr-adevar, o fraza justificativa specifica pentru evrei (a se vedea si sursa, e Jerusalem Post).

  3. Va mira atitudinea, iubitii mei frati si surori? Sau nu ati auzit de invataturile Talmudului? Nu ati auzit de Yitzhak Shapira? Bineinteles, toate acestea sunt intrebari retorice si cu totii ati auzit si stiti despre acestea toate si nu va mai mira nimic.
    Astia sunt jidanii si acesta este spiritul ecumenist pe care-l promoveaza cu inversunare. Iata deci, Icoana Ecumenistului! (vezi foto)
    Ganditi-va la pasajul evanghelic: “daca M-au prigonit pe Mine si pe voi va vor prigoni”(Ioan 15, 20).

    Cititi Talmudul, dar pana ce incepe Postul, pentru a nu va sminti.

    Retineti:

    A nu se citi imediat dupa ce ati servit masa si nici inainte de a o lua! Provoaca stari de voma!
    Nu este recomandat minorilor, nici persoanelor cu probleme cardiace.
    Nu este recomandat persoanelor cu o sensibilitate deosebita, fiind scris de niste bestii umanoide, cu pretentia de mari rabini (invatatori).
    Daca, dupa toate aceste avertizari, nu doriti sa-l mai cititi, sa stiti ca n-ati pierdut nimic, nici macar timpul.
    Credeti pe cuvant un frate, care nu va minte. Sunteti de miliarde de ori mai castigati, daca timpul pe care l-ati aloca lecturarii unei asemenea porcarii, l-ati dedica oricarei alte activitati cotidiene. Nu mai spun daca acel timp l-ati afecta rugaciunii, ehe…
    Daca v-ar cade vreodata in mana aceasta spurcata carte, verificati daca foile ei sunt bune si pentru altceva …

    Daca nu ma credeti, iata doar cateva mostre pline de duhoarea “intelepciunii” rabinice: Aveti antivomitivele la indemana?

    http://dacia.forumotion.net/t191-citate-din-talmud-si-documente-istorice-cu-privire-la-crimele-ritual-de-dr-n-c-paulescu

    http://carol-mihai.blogspot.com/

  4. admin@

    Eu am incercat doar sa scot in evidenta doua concluzii daunatoare care pot fi trase prin simpla preluare integrala a articolului, fara nici o interventie lamuritoare pentru cititor in ce priveste fraza respectiva:
    1. ca anti-crestinismul a fost doar o reactie la anti-semitismul crestinilor;
    2. ca parintele care a tradus nu are nimic de obiectat la aceasta afirmatie.
    Raman la parerea ca simpla traducere a articolelor nu e suficienta atunci cand ele contin anumite afirmatii cum e aceasta.

  5. In Ierusalim starea de razboi mocnit se simte oricind. Mi-aduc aminte ca de Pasti cind am fost acolo, se intimpla urmatorul fenomen. De cite ori bateau clopotele la biserica (marcind slujbele, etc), imediat incepeau si urletele muiezinilor prin megafoane la moscheiele din zona musulmana. Dar imediat. La inceput am crezut ca este o coincidenta….ca ei se roaga parca de 5-7 ori pe zi. Dar apoi am observat ca ritmul urletelor nu tinea de o ordine interioara (pentru ca si la bisericiele crestine inainte si dupa Pasti ritmul liturgic este diferit de cel obisnuit)ci il urmarea pur si simplu pe cel al clopotelor crestine, sau, mai rau, se suprapunea. Apoi mi s-a confirmat ca nu era o intimplare.

    Si tot despre clopote dar de data asta in legatura cu evreii….Romania are si ea o biserica la Ierusalim dar in orasul nou, intr-un cartier care din pacate pentru ea este intr-un cartier rabinic. Desi biserica dateaza cu mult dinaintea venirii evreilor in vecinatea ei (a fost construita de una din printesele din familia regala intre cele doua razboaie), ea a devenit o biserica muta pentru ca i s-a interzis sa mai bata clopotul si toaca. Cit despre faza cu pietrele….acolo e un fapt obisnuit ca diversi copii de evrei sa arunce cu pietre in biserica.

    Dar pe de alta parte, ar fi o greseala sa se creada ca TOTI evreii sint asa sau ca majoritatea musulmanilor se comporta in felul asta. Exita evrei trecuti la crestinism ceea ce este un act de enorm curaj in conditiile de acolo, majoritatea fiind comasati le Betlehem. Si am dat si peste musulmani (de exemplu soferul autocarului nostru)care au dovedit un respect si o reverenta neasteptata pentru locurile sfinte si relicvele crestine.Oricum Ierusalimul este cel mai viu loc din viata mea. Este un loc extraordinar. Pentru mine, Ierusalimul este centrul lumii si reprezentarea, in mic, a ei. Simti o continuitate extraordinara a trecutului cu prezentul, si o sa para ciudat, dar si cu viitorul. Totul vibreaza. Simti(chiar fara sa stii exact) ca acolo s-au intimplat lucruri cruciale pentru omenire dar si ca altele la fel de importante se vor intimpla. Si nu este numai parerea mea.

  6. @ Daniela:

    De acord.

  7. Referitor la Muntele Templului, am si eu o experienta, care din fericire, s-a sfarsit cu bine. In 2008 am stat o luna in Israel, ocazie cu care am colindat prin toata tara si am stat cate doua-trei zile in mai multe zone, inclusiv in desert. Intr-una din zilele consacrate Ierusalimului, am avut ocazia sa intru in interiorul Templului, deci unde sunt acum Domul Stancii si Moscheea Al Aqsa. Intrau cate 50 de turisti, dupa care se facea alta coada…am intrat cu un ghid crestin si un evreu! Evreul era f. speriat, dar hotarat sa intre in locul in care ei nu au voie sa intre din doua motive: ca nu le ingaduie musulmanii, si ca pentru ei e interzis sa intre in interiorul Templului, considerat un spatiu sacru, unde,in vechime, avea voie sa intre numai Marele Preot. Intital am fost relaxata, nestiind cat de incordata e atmosfera in interior, dar o data inauntru, am simtit o tensiune de nedescris. Evreul s-a lipit de noi si se dadea crestin, voia sa filmeze si sa le arate prietenilor ce a reusit sa faca. Eu aveam crucea la gat, iar ghidul, o femeie, era si ea stresata pt, ca, mi-a zis, nu se stie niciodata ce poate iesi acolo ( in gangul de intrare era plin de scuturi si parca niste bate sau rangi). “Vizita” se reducea la o plimbare printre cele doua lacasuri religioase, unde nu aveai voie sa intri daca nu erai musulman!!! Deci, am admirat noi cupola de aur a Domului ( unde intrau numai femeile lor) si arhitectura moscheii, si cam atat. In fata intrarii fiecareia era un musulman fioros care aparea de dupa o coloana si se rastea la turisti, intreband daca sunt musulmani. Cum raspunsul era de obicei “nu”, facea un semn categoric, gen ” mars de aici”…pe spatiul dintre moschei, mici musulmani jucau fotbal si toata zona era plina de peturi si amabalaje goale, duse de vant! La iesire, evreul ne-a multumit ca l-am ‘acoperit’ si ne-a spus ca tot timpul filmase si evitase sa i se prinda privirea de catre vreun musulman care se plimba vigilent printre turisti, pentru ca era sigur ca l-ar fi simtit ca e evreu si iesea scandal. Abia dupa ce am iesit cu totul de acolo, am simtit ca aveam pulsul marit.
    Cu clopotele de la Biserica Sf. Mormant am observat si eu ( o data, pe la ora 18) ca de cum au inceput sa bata,a inceput si muezinul sa cheme la rugaciune, iar evreii de la Zidul Plangerii sunau din corn, dar am perceput totul ca un fel de “cor al monoteistilor”, ca sa zic asa. Toate acele sunete creau o vibratie a aerului care te facea sa simti fiori.Nu stiam daca imi vine sa plang sau sa o iau la fuga. Trei mari religii comasate in acelasi spatiu, ca trei pietre tari, fiecare fiind sigura ca detine Adevarul.Ierusalimul e minunat, e pitoresc, maret, dar tensiunea religioasa de acolo te poate impinge la nevroza ( cel putin, eu nu as rezista sa locuiesc acolo)

  8. @Cora
    Foarte de acord cu “tensiunea nervoasa”. Cit despre nevroza, depinde…Este foarte adevarat ca acolo crestinii sint cei mai putini si nu au viata deloc usoara. Pe de alta parte am sesizat o comuniune putin obisnuita prin alte parti la crestinii ortodoxi din Ierusalim (si din Israel in general), majoritatea lor fiind de origine palestiniana- araba. Si cind spun comuniune, nu ma refer numai la ei intre ei. Vecinii nostrii erau toti, crestini ortodocs (evident) dar arabi. Si ei si altii ca ei erau foarte prietenosi si saritori. Inca ceva ce m-a impresionat: In grupul nostru erau citeva femei care venisera cu copii mici. Ele isi faceau cumparaturile la jumate de pret sau pe nimic de la diversii vinzatori de fructe/legume/etc din cartierul crestin al Ierusalimului, toti arabi, si majoritatea absolut inmuiati la vederea copiilor mici. Se inmuiau si mai tare cind auzeau ca mamele si-i adusesera atit de departe in cea mai aglomerata si mai dificila perioada din Ierusalim- Pastele- cind risti sa fii calcat in picioare 9ceea ce era sa si intimple cu una dintre mamele din grupul nostru care fusese prinsa la inghesuiala in Simbata cea Mare (haosul fiind creat mai ales de rusi….de care eu ma tineam intotdeauna si strategic la distanta, pentru ca rusoaicele aveau coate ascutite, pumni puternici, picioare zdravene si o determinare absolut fanatica in priviri de a ajunge la Sf. Mormint ca sa vada LUmina, chiar si trecind peste nitste eventuale cadavre…:) )

  9. Absolut exact ceea ce au spus petra si Cora.
    Si eu era sa fiu de doua ori calcata in picioare in Sambata Mare de catre rusii si sarbii dezlantuiti care nu tineau cont de nimic pentru a se apropia de Biserica Sfantului Mormant. Rusii inalti, cu schelete puternice, si cu o forta fantastica, care treceau prin oameni ca prin branza, cu salbaticie. M-a salvat un politist israelian care pur si simplu m-a imbrancit la o parte, pentru ca altfel ar fi trecut puhoiul peste mine si nu stiu ce s-ar fi intmplat … Si un grup de sarbi care ne-au “insotit” tot drumul si care cantau (a se citi urlau) in gura mare cantece despre Kosovo, de ajungeai pana la urma sa nu mai suporti. Si oboseala istovitoare de a sta aproape 24 de ore in picioare de nu-ti mai simteai talpile, fara sa mananci si sa bei ceva. Si bazarul inghesuit cu stradute inguste si intortochiate, labirintice din jurul Bisericii Sfantului Mormant, cu tarabe in care se vindeau suveniruri la preturi astronomice, si din care am reusit sa iesim dupa ce am luat Sf. Lumina, fiind imprastiati care incotro, dar ajungand pana la urma la autocar, nici noi nu stim cum.
    Si stupoarea totala cu care ne priveau politistii israelieni care asigurasera paza in Sambata Mare, atunci cand am iesit din Biserica Sf. Mormant cu Sf. Lumina. Nu se citea in ochii lor dacat descumpanire, deruta, uimire. Nu intelegeau de ce eram asa de fericiti. Era ceva ce nu-si puteau explica. Se intamplase ceva ce era impotriva convingerilor lor.
    Si Shabatul evreiesc in care evreii traditionalisti nu au voie sa faca nimic, nici macar de exemplu sa apese pe butoanele unui lift. Si groaza pe care am citit-o in ochii evreilor traditionalisti -imbracati corespunzator cu camasi albe lungi, cu ciucuri care atarnau, cu palarii de tot felul, cu “pardesie” si saluri in dungi – care intrau dimineata devreme in cetatea veche a Ieusalimului in Sambata Mare, strecurandu-se repede si infricosati pe langa puhoiul de crestini care erau tinuti la portile de intrare ale cetatii.
    Iersalimul un oras pe care simteam ca-l cunosc dintotdeauna. Acel de “deja vu” prin care un loc ti se pare atat de familiar desi il vizitezi pentru prima oara.
    Si acea tensiune maxima care mocneste la orice pas, suprapusa peste istoria de mii de ani in care Dumnezeu a pregatit acest oras pentru venirea Sa, Intruparea Sa, Invierea Sa.
    Si ospitalitatea absolut delicata si calda a arabilor crestini din Betleem unde am luat si un dejun. Bunatatile simple pe care ni le-au pus pe masa, dragostea cu care ne-au inconjurat pe noi niste straini de la care nu veau nici un interes.
    E greu sa traiesti in Israel ca si crestin (grec, arab, roman, etc.), si e mult mai greu in Ierusalim. E o proba de foc, pentru ca esti obligat sa traiesti fara ca sa-l judeci pe celalalt, pentru care tu esti un dusman, un pericol, si sa te straduiesti sa-l iubesti neconditionat. Iar daca aceste sentimente nu devin cu timpul o deprindere sincera, atunci viata de crestin acolo nu ar fi posibil de trait. Avem ce invata de la ei.

  10. Pingback: Extremismul iudaic, tot mai periculos: ”VA VOM CRUCIFICA” si alte blasfemii grave, scrise pe zidurile din Ierusalim - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare