Articole cu eticheta (tag): anticrestinism

Tocmai grija asta exagerată a statului bate la ochi. Și dacă tot murim, fără ca ele să aibă o cale de salvare, de ce nu au curajul să spună oameni buni, mergeți la slujbă că nu se știe dacă mai prindeți următorul Paște? Refuz să cred datele furnizate de Grupul-Strategic-de-nu-știu-ce sau de Grupul-de-Suport-nu-știu-de-care, este dreptul meu de a fi cât se poate de rezervat. Am văzut cum se reîmprospătează morții numai pentru a se ajunge la cifrele dorite. De ce nu aș crede că, de fapt, se urmărește o îndepărtare de credință? O îndepărtare de Dumnezeu tocmai pentru a fi mai ușor de controlat și de manipulat. Tabloul este aproape complet. Lipsește doar Ioahnnis care să ne spună să stăm acasă de Paște, dacă nu vrem să avem parte de înmormântări.

Iată, cum cad măștile! Sub pretextul criticii, se aruncă invective și se linșează moral credincioșii, laolaltă cu păstorul lor. De când constituie pentru un jurnalist stigmatizarea noastră ca „vite” amăgite de un „șarlatan”, argument și gândire critică?

Paradoxal, pentru noi, aceste atacuri și nedemne lovituri sunt semnul cel mai clar că suntem pe drumul cel bun, iar Biserica nu și-a pierdut vocația sa profetică. E adevărat, e un drum strâmt și anevoios. Însă este drumul crucii și este mântuitor. Vai de cei care aleg ca, alături de mulțimile întărâtate, să arunce cu vorbele ca și cum ar fi pietre și să își calomnieze semenii lor pentru credința lor.

Eric Metaxas aduce aminte că s-a pierdut, mai ales printre liderii creștinii, ideea de a răspunde, de a reacționa la rău, de a apăra comunitatea. Creștinismul este redus la o chestiune de „a fi drăguț”, de a te delimita de Trump. Or, dacă nu reacționezi cumva, atunci îngădui acestei uri satanice să avanseze, iar oamenii să fie loviți. 

Ceea ce vedem pe străzi este o încercare de a zdrobi centrele de rezistență. Întrebă-te: cine este ținta acestor distrugeri? Oricine nu este alături de ei.  Asta include departamente locale de poliție, evrei ortodocși, proprietari de arme, Fox News, fanii NASCAR, creștinii tradiționali. Nu este o înșiruire aleatorie de instituții. Este vorba de cei care stau în calea lor. Există un motiv pentru care liderul Black Lives Matter, Shaun King, a îndemnat la profanarea bisericilor. Asta îi va supune pe creștini.

Cruciada lor morală este dusă împotriva celor pe care îi definesc ca opresori – de exemplu bărbații albi din America,”penalii” din România de azi, poate eruroscepticii din România de mâine. Cu cât inventează mai multe ”păcate”, mai multe ”fobii” și ”-isme”, cu atât crește numărul păcătoșilor cu care acest cult trebuie să lupte. Unde poate ajunge acest cult?

La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.

Astăzi plângem că viața a fost pusă în mormânt. Într-adevăr, astăzi, viața a fost pusă în mormântul carantinei. Astăzi plângem că însăși plângerea noastră a fost pusă sub interdicție. Oare poate cineva să pună lacrimile sub lacăt? Nu, dar poate să te lipsească de mângâierea de a fi alături de Cel pus în mormânt. Ura celor care L-au răstignit pe Domnul a fost atât de mare, încât nici atâta mângâiere nu le-a fost lăsată mironosițelor și ucenicilor, de a prohodi cum se cuvine pe Învățătorul lor iubit. Pentru că, dragii mei, noi aveam nevoie de acest prohod, iar nu Domnul. Cine nu respectă moartea omului, cine nu respectă actul de demnitate al îngropării și al plângerii și al doliului, acela nu respectă nici viața.

Fake news-urile au în spate o strategie foarte bine gândită.

Este o întreagă structură ideologică care se ascunde în spatele acestor ştiri mincinoase, propagandistice, tocmai pentru a-i determina pe oameni să creadă într-o realitate care nu există.

Această realitate este atât de bine cosmetizată şi organizată încât oamenii chiar cred că este adevărat ceea ce li se livrează.

Fake news-urile sunt ca o adevărată ciumă”.

Preasfinţia Sa a arătat că una din caracteristicile principale ale ştirilor false de acest gen este că exploatează fricile oamenilor…

Cred că creștinii tradiționali sunt nebuni dacă nu sunt capabili să citească semnele vremii și să ia decizii politice pe baza a ceea ce văd. Și, după cum am scris în „Opțiunea Benedict” și voi descrie mai detaliat în următoarea mea carte (în septembrie 2020), cred cu tărie că creștinii tradiționali ar face bine să înceapă să se pregătească mai atent ei înșiși, familiile lor și comunitățile locale pentru îndelungatul război spiritual ce-i așteaptă. Aleksandr Soljenițîn a spus: „Există întotdeauna această convingere greșită: „Aici nu o să se întâmple; aici, astfel de lucruri sunt imposibile”. Din păcate, tot răul secolului XX este posibil oriunde pe pământ.” Ar fi bine să-l credeți.

Pentru oricine are o credință, de departe cel mai important aspect al practicării acesteia este transmiterea acelei religiei propriilor copii. Nu e dar mai mare pe care să-l putem da copiilor și nici mai mare dovadă de dragoste. Dacă guvernul intervine în acest proces, asistăm la o monstruoasă invadare a libertății religioase.

Liderul USR nu se opune adoptării unei legi care să dea liber căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, dacă măsura ar fi o prioritate. “În momentul în care vom ajunge şi o astfel de iniţiativă ar ajunge în dezbaterea publică şi ar rezulta lucrul acesta ca fiind o prioritate, nu aş vedea nicio problemă”, a afirmat liderul USR.

Merită să medităm mai mult pe marginea acestei întâmplări petrecute într-unul din orașele Europei civilizate și occidentale, pentru că nouă ni se pare a fi paradigmatic pentru situația creștinului din zilele noastre. Parte dintr-o mică și plăpândă turmă, acolo unde există această turmă, huduit și linșat verbal, astăzi, pentru că încă este păzit de poliție, dar mâine, oare? 

207 de morți și peste 500 de răniți în urma valului de atacuri sinucigaşe şi cu bombă care a vizat biserici şi hoteluri în capitala Sri Lanka în prima zi de Paşte. Printre victime se numără şi zeci de cetăţeni străini, printre aceştia portughezi şi britanici. 7 suspecţi au fost arestaţi până acum. 

Notre Drame e că uităm să fim creștini, că ne rușinăm să fim creștini, că nu mai știm să ardem de iubire pentru aproapele și pentru Dumnezeu. Notre Drame e că devenim ridicoli cerând în cor spitale – nu catedrale – pentru ca apoi să plângem pentru o Notre-Dame văzută oricum, mai puțin ca pe o catedrală. Notre Drame e că umblăm cu sufletele sfâșiate și că ne este greu să căutăm și să acceptăm că avem nevoie de vindecare duhovnicească.

În opinia președintelui, românii, pe care în prima parte a declarației i-a desemnat implicit ca fiind intoleranți, s-au arătat, totuși, mai presus de oamenii politici care au susținut referendumul și „i-au tratat cu flit”. Se pare că negarea căsătoriei bărbat – femeie este una dintre temele cele mai dragi președintelui, căci mereu revine la ea și în cuvinte foarte dure îi înfierează pe cei care o susțin. Prin astfel de declarații, președintele are meritul de a uni în sine contrariile: în timp ce susține că este coagulatorul dreptei, el ține sus steagul progresismului românesc, adică al extremei stângi.

Dar hate speech-ul nu este hate speech când este orientat împotriva conservatorilor, a „creștinopaților” și a oamenilor de bun-simț. Dacă creștinii și conservatorii sunt înjurați și calomniați, dacă creștinilor și conservatorilor li se pune pumnul în gură, dacă sunt hărțuiți în tribunale și băgați la închisoare, cum vedem că se întâmplă pe alte meleaguri, de pildă în anumite state din SUA – ei bine, mâncăm popcorn și ne bucurăm: homofobii și-o merită, free speech-ul nu e pentru „retrograzi din Evul Mediu.”

De exemplu, școlile publice din toată Canada (și din multe locuri din SUA) încep să implementeze o educație sexuală care este în contradicție directă cu credințele majorității comunităților tradiționale — și guvernele încep să ia la ochi școlile creștine și private, ca refugii indezirabile de gândire și educație disidentă. Și mai rău: Părinții și asistenții maternali creștini sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.

Suntem mult mai aproape de acest delir neobolsevic decat am crede. Intr-adevar, exact ca in episodul martirizarii Sfantului Mucenic Arhidiacon Stefan, vedem ce reactii starneste o fotografie cu o familie insotita si de conceptul “traditionala”. O reactie de furie si de urechi astupate: oamenii nu vor, pur si simplu, sa auda acel cuvant. Familie traditionala a devenit un cuvant de jar, care arde, un cuvant care infurie, straneste impotrivire si ostilitate. Este mai mult decat cenzura, sau decat o obsedanta politie a cuvintelor. Este mai mult decat corectitudine politica. Este un delir paranoic fata de adevar si fata de evidenta. Este o stare.

„Dreapta mărturisire a Sfântului Ștefan a fost întâmpinată de către iudeii contemporani cu el cu multă furie, cu scrâșnire de dinți și cu urechile astupate. Și de-a lungul istoriei aceasta a fost întotdeuana atitudinea prigonitorilor creștinismului: ostilitate, furie, respingere îndârjită a adevărului. Din nefericire, observăm că ostilitatea față de creștinism, este în zilele noastre, din ce în ce mai evidentă. Prin simpla sa prezență creștinismul stârnește uneori furie, iar adevărul evanghelic despre moralitatea și natura umană face pe mulți să-și astupe urechile” a mai spus episcopul ortodox român al Europei de Nord.

Am văzut că oamenii nu mai ştiu să discute. Ori se închid în tăcerea lor, ori se ceartă. Suferinţele îl fac pe om necomunicativ. Eu nu spun că toate acestea vor dispărea; dar dacă ai o credinţă vie în Dumnezeu, poţi să le iei altfel, să le stăpâneşti. Prin credinţă chiar datoria faţă de patrie ţi-o îndeplineşti mai tare. Eu ştiu că de nimic nu s-au temut comuniştii mai mult decât de credinţa oamenilor în Hristos. Ei înţelegeau mai bine decât toţi că un om credincios este un rob mai puţin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai aşa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecţie.

Crime pe motive religioase, incendieri de biserici şi atacuri asupra unor clerici sunt câteva dintre gravele incidente întregistrate în cel mai nou raport al Centrului de monitorizare a drepturilor și libertăților creștinilor ortodocși din Europa (CRFO). Faţă de anul 2015, cazurile raportate şi analizate au crescut simţitor în 2016.

recent a fost emis un Raport al Agentiei Britanice Wilton Park care cere reinterpretarea Bibliei pentru a o face compatibila cu ideologia revolutiei sexuale si homosexualitatea si predarea unor perspective pro-homosexuale la orele de religie in scoli si biserica dar mai ales in seminariile de teologie.

Patriarhia Română a aflat cu multă durere de vestea uciderii a 26 de creștini, printre care şi copii, și de rănirea câtorva zeci în provincia Minya, Egipt, la 250 de kilometri sud de capitala Cairo, după ce mai mulți bărbați au deschis focul asupra unui autobuz plin cu pasageri care se îndrepta spre mănăstirea Anba Samuel din apropierea orașului Minya, care are o populație numeroasă de creștini copți.

Cred că se impune o cercetare atentă din partea Bisericii a vieţii şi învăţăturii multora dintre preoţii şi mirenii creştin‑ortodocşi care au suferit în temniţele şi persecuţiile comuniste, apoi, sub luminarea şi binecuvântarea Duhului Sfânt, şi o afirmare oficială a acestor Sfinţi Mărturisitori şi Pătimitori pentru Hristos, cinstiţi deja cu multă evlavie de pliroma Bisericii Ortodoxe Române. Este un demers ce trebuie grăbit şi înfăptuit nu numai pentru recuperarea istoriei naţionale recente de sub pânza urii antiromâneşti şi anticreştine cu care politrucii (şi o parte din media) de ieri şi de azi încearcă să acopere vârfurile spirituale ale neamului nostru, ci şi pentru promovarea Sfinţilor Mărturisitori ca modele de trăire creştină şi demnitate naţională.

Tribuna/ Dumitru Chiselita: Dacă mergi la moaşte, eşti prost. Dacă mergi la grătare, eşti deştept Se dă o sărbătoare religioasă. Una mare. Cu un pelerinaj al credincioşilor care vin să se închine la Sfintele Moaşte. Credincioşi care sunt şi ei, ca …

Printre cele mai blânde apelative folosite de actor la adresa comunității ortodoxe, amintim: „scârbă de religie ortodoxă”, „viermi paraziți ce cresc pe oameni precum cancerul”, „analfabeți, tâmpiți și mulți”. Acesta a mai spus că în momentul în care se va preda religia în școală, bisericile vor fi incendiate.

Duhul lumii este duhul comodității, duhul egoismului, duhul plăcerilor senzuale, duhul modei și divertismentului, duhul lăcomiei, al mâniei, urii și răzbunării. Acest duh dă naștere robiei, opresiunilor, războaielor, suferințelor, bolilor, terorismului, precum și altor flageluri, care tulbură pacea umană. Ce trebuie să facem noi creștini, care este atitudinea noastră potrivită, în aceste condiții de luptă vădită cu forțele răului?

Nemulţumirea preoţilor suceveni porneşte de la modul de prezentare a paginii de internet a grupului suedez, www.darkfuneral.se, în care apare clipul de prezentare a trupei. Acest clip conţine imagini în care sunt arse cruci şi pentagrame, protagoniştii ţin în mâini cranii şi capete de porci, ţinuta lor fiind înspăimântătoare. Temele abordate de muzicienii suedezi promovează satanismul şi respingerea creştinismului, titlurile albumelor vorbind de la sine: „Vobiscum Satanas”, „Teach Children to Worship Satan” sau „Diabolis Interium”.

De asemenea, dragii mei, in loc sa se pretuiasca valorile noastre nationale si crestine, in loc sa se pretuiasca traditia de veacuri, care a facut din neamul nostru romanesc un neam capabil sa se uneasca, faramitat fiind in atatea bucati, un neam care s-a putut aduna imprejurul Bisericii dintotdeauna si sa pazeasca cu sfintenie invataturile Domnului, traim aceste clipe cand oameni, semeni de-ai nostri, inventeaza, in loc sa respecte aceste velori, inventeaza niste concepte noi, neverificate in istorie, neverificate in traditie. Ati auzit de conceptul multiculturalismului. Se cultiva, adica, toate culturile, mai putin cea a noastra, romaneasca si crestina. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul corectitudinii politice, o politete sinistra care relativizeaza adevarul, care relativizeaza autenticul, cautand sa ambaleze si sa deghizeze umanul si valorile in cuvinte care mai de care mai interesante, dar care, pana la urma, nu spun mare lucru. Concepte care nu cauta altceva decat sa scoata din sufletul nostru si din inima noastra adevaratele valori. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul sincretismului religios. Se cultiva toate religiile, toate culturile. De aceea sunt lasati la portile Europei sa vina toti islamicii – ca si ei sunt religie -, si sa traiasca alaturi de noi. Numai ca, dragii mei, in acelasi timp s-a refuzat sistematic crestinismului statutul de credinta stramoseasca, de radacina, de vana autentica a Europei noastre de astazi.

Așadar, ce urmăreşte filmul? În primul rând, cântecul vorbește despre „spargerea inimilor de gheaţă”, și asta în numele liberalizării iubirii. În primul rând, îi încurajează pe cei atinşi de seducţia homosexualităţii să experimenteze fără nici o reţinere acest comportament sexual. Pentru asta, acest preambul al filmului are ca şi refren deja celebrul „Let it Go”, în traducere „Dă-i drumul, eliberează-te”. De asemenea, inimile de gheaţă care trebuie „operate” sunt inimile noastre, ale celor ce nu primim homosexualitatea ca fiind normală şi nu putem accepta deschiderea „iubitoare” şi „înţelegătoare” a inimii faţă de comportamentul homosexual.

România pare că se transformă, pe zi ce trece, într‑un mare laborator de reeducare a unor conştiinţe târzii, care ţin la o credinţă vetustă, întunecată, fără orizont, numită creştinism. Credinţă care vorbeşte despre Înviere şi nu numai despre legile naturale, despre persoana umană şi nu numai despre individ sau mase, despre milă şi nu numai despre eficienţă, despre buna tradiţie a umanităţii şi nu numai despre figuraţie ieftină pe Facebook, despre ierarhie a valorilor şi nu numai despre devălmăşie axiologică totală şi clisme psihanalitice de grup.

A ajuns atât de pervertit acest cuvânt – iubirea – încât fiecare crede că-i poate da orice înţeles, după cum îl taie mintea sau după cum pofteşte. Poate găsi cineva, în toată istoria umanităţii, o definiţie mai adecvată şi mai înaltă a iubirii, decât cea din celebrul „imn al dragostei” (V. I Corinteni 13) scris de Sfântul Apostol Pavel? Încât, cred că o schimbare în bine a întregii societăţi nu va putea surveni decât atunci când se va spune – cu dragoste, dar răspicat – lucrurilor pe nume. Şi mai ales atunci când păcatului i se va spune păcat şi i se va retrage cu totul iluzoria aură de legitimitate.

Frontul secularist din România, de pildă, a obținut în ultimii ani victorii, dar și înfrângeri, pe care a sfârșit prin a le pune pe seama propagandei rusești. În pană de argumente și de imaginație teoretică, grupările antireligioase încearcă tot mai insistent să discrediteze pozițiile conservatoare, asociindu-le cu Rusia lui Putin. După succesul campaniei pe care o inițiase Biserica Ortodoxă privind păstrarea orei de religie, un ziar cunoscut scria, nici mai mult nici mai puțin, că Biserica este Coloana a 5-a rusească, în virtutea faptului că e ortodoxă. Faptul însuși de a aparține creștinismului răsăritean ar fi o slăbiciune istorică de care rușii nu ezită să profite și prin urmare Biserica Ortodoxă ar trebui marginalizată și scoasă din toate drepturile ei, pentru a garanta loialitatea pro-occidentală a României.

Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.

Acum, insa, pare clar ca Dan Puric enerveaza pana la turbare o parte a establishmentului, a structurilor de forta. Totusi, discursul lui e doar un discurs. Omul e clar ca nu are valente de politician, ca sa fie panica de nasterea vreunei miscari politice sub impulsul sau. Influenta sa publica este zero. Ce evenimente, ce politici a reusit sa influenteze Dan Puric? Niciun eveniment, nicio politica. Care este, atunci, explicatia acestei psihoze anti-Puric?