Despre arhitectura si credinta – un dialog cu arhitectul Adrian Paun

9-11-2019 7 minute Sublinieri
Casa Salaj

Sursa: ETNOMON – Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România

Cand vizitezi o casa traditionala romaneasca de la Muzeul Satului, te cuprinde aceeasi senzatie ca atunci cand intri intr-o bisericuta de lemn sau de piatra veche de cateva sute de ani. Ce-i drept, copiii nu mai fac zarva in pridvor, oalele nu mai bolborosesc pe plita si nu se aude larma animalelor din batatura.

Dar chiar fiind constienti de aceste diferente, indemnul catre odihna, pace si rugaciune este intr-atat de limpede, de parca hotarul dintre spatiul sacru si cel profan s-ar fi estompat. Ne-am adus aminte de sentimentul acesta atunci cand arhitectul Adrian Paun (www.case-frumoase.ro)[1] ne-a contactat printr-un e-mail in care ne recomanda sa scriem un articol despre modul in care sunt interconectate credinta si arhitectura. Sa fi stiut cei batrani taina constructiei caselor care predispun la rugaciune? Sau locuintele moderne ne creeaza stari sufletesti nepotrivite pentru lucrarea launtrica de apropiere de Dumnezeu, pe care trebuie sa ne caznim ca sa le depasim? Intrucat subiectul era peste puterile noastre si nu ar putea fi cuprins intr-un simplu articol, am ales sa publicam dialogul purtat pe e-mail, fara pretentia ca ar putea “rezolva” aceasta taina.

Exista un studiu recent care pune in corelatie viata citadina cu anumite patologii sufletesti ale celor mici: copiii crescuti in mediul urban au o sansa semnificativ mai mare sa dezvolte simptome psihotice. Desi cauzele nu sunt clare, am putea spune ca orasul a ajuns sa ne innebuneasca – si ne referim in special la alienarea provocata de relatiile nefiresti dintre oameni, dar si la izolarea fata de natura, “casa” in care ne-a asezat Dumnezeu in momentul creatiei.

Arh. A. P.: Imi amintesc de un film vazut demult in copilarie ce povestea despre cazul unui copil parasit/pierdut de parinti in padure si crescut de lupi, apoi in jurul varstei de 10 ani fiind gasit de oameni. Era total salbaticit, nu stia sa vorbeasca, ci doar sa urle, mergea in patru labe etc. Mediul in care traim ne influenteaza major, insa observam aceste lucruri mai ales in cazul unor situatii extreme.
Felul in care noi traim si gandim este influentat de mediul in care traim, fizic si spiritual, partea fizica avand influenta asupra celei spirituale si invers (asa cum se observa din exemplul baiatului de mai sus), iar cand vorbim de viata spirituala ar fi firesc sa ne gandim si la credinta, nu doar la ratiune. Apare insa aici o distantare tot mai accentuata a omului modern, o distantare de credinta si religie, pana la stingerea oricarui sentiment religios si chiar negarea credintei si a divinitatii.

Care ar fi, deci, legatura dintre credinta si arhitectura?

Arh. A. P.: Omul in general, de oriunde de pe fata pamantului, pana la inceputul secolului XX a fost un om religios, ancorat in religia sa stramoseasca, oricare ar fi aceea. Aceasta religiozitate a omului era exprimata in arhitectura pe care o realiza, din doua motive:
1. Spatiul construit trebuia sa pastreze marturia prezentei/existentei lui Dumnezeu si proximitatea omului fata de divinitate, asa cum natura insasi marturiseste existenta Sa.
2. Arhitectura este elementul purtator de identitate cel mai important si marturiseste scris in piatra despre valorile grupului respectiv de oameni.

Constructiile – chiar si cele in lemn, cum era cel mai adesea cazul pe la noi – erau printre cele mai durabile realizari ale oamenilor, transmitand valorile din generatie in generatie. Ajungeai sa te inchini intr-o biserica si poate chiar sa locuiesti intr-o casa pe ai caror ziditori nu ii cunosteai, dar ale caror obiceiuri si simtiri ajungeai sa ti le impropriezi prin contactul permanent cu creatia lor. Cum s-a ajuns in situatia de astazi, totusi?

Arh. A. P.: Fenomenul care a dus la schimbarea lumii a aparut pe la jumatatea secolului XIX, trecut cu vederea atunci si acum. Ce s-a intamplat: in lumea protestanta a avut loc o contra contra reforma prin care aceasta religie a vrut sa se distanteze de formele catolice construite, laice si religioase. Pe scurt, ei au propus sa se intorca la credinta primilor crestini (din sec I-III) ce se intalneau si se rugau in case simple, aratand ca orice alta casa simpla; au refuzat prezenta semnelor si simbolurilor religioase oriunde in viata publica si private (de ex. crucea); au refuzat impodobirea de orice fel a locuintelor, a bisericilor si a altor cladiri. Toata aceasta ideologie a lor a fost motivata de dorinta de a atinge un nivel al credintei similar primilor crestini.

Din pacate, au pierdut din vedere ca biserica a acumulat de-a lungul secolelor un patrimoniu arhitectural, liturgic, pastoral, iconografic s.a.m.d, foarte bogat, daruit prin inspiratia Duhului Sfant oamenilor, tocmai in acest scop, al intaririi credintei, in acord cu vremurile pe care omul le traieste.

Aceasta ideologie s-a suprapus peste o ideologie a industrializarii, prin care oamenii de stiinta au cautat sa realizeze conditii minime de trai pentru oameni muncii din industrie. Au fost facute atunci primele studii privind suprafata minima ce trebuie asigurata unei persoane, cantitatea de lumina, cantitatea de aer, dimensiuni ale mobilierului, camerelor, etc.

Aceste doua curente s-au inlantuit si au dat nastere stilului architectural modernist ce a aparut la inceputul secolului XX.

S-ar putea obiecta ca stilul modernist a incercat sa ofere o rezolvare a supra-aglomerarii oraselor, in contextul procesului de urbanizare: nu s-ar fi putut construi altfel case pentru milioane de oraseni veniti de la sat intr-un timp relativ scurt.

Arh. A. P.: Acest stil are calitatile sale, insa nu trebuie absolutizat si trebuie inteles care sunt si lipsurile sale: din punctul meu de vedere cele mai importante sunt lipsa de identitate si lipsa conectarii cu divinitatea.

Dupa al doilea razboi mondial, stilul modernist a luat o mare amploare, atat in est, cat si in vest. In est deoarece am intrat in blocul socialist, Rusia fiind conducatorul principal ce dorea prin politica dusa sa uniformizeze tot acest bloc, in primul rand din punct de vedere architectural (asa cum spus mai sus, arhitectura este elemental cel mai puternic purtator de identitate al unui popor) si sa ne scoata ideea de credinta si Dumnezeu din cap. In vest avem de-a face cu o Europa ravasita de razboi ce trebuie sa se refaca repede, iar stilul modernist are avantajul de a fi ieftin si usor de facut!

Cain a fost primul om care a zidit o cetate. Duhul fugii si separarii de Dumnezeu prin ziduri a fost continuat si perfectionat in urbanismul modern, din nefericire.

Arh. A. P.: Am mers inainte pe acest drum al modernismului cu putere, atat estul, cat si vestul, pana la momentul ’89, cand am cazut in alta paradigma, aceea a globalismului. In momentul de fata cei care ne conduc, nu doar pe noi, ci cam peste tot, urmaresc aceleasi lucruri: fara identitate, fara valori, fara Dumnezeu. Trebuie s-o spun ca pe acest drum mergem in continuare si din alte doua motive, noi insine: din inertie (nu mai stim sa facem cum trebuie) si pentru ca este ieftin!

Deci suntem mostenitorii unui patrimoniu construit in ultimii 80 ani, fundamentat ideologic de protestanti in cel mai bun caz, daca nu de-a dreptul ateu. Trebuie sa mai considerati ca omul modern isi petrece majoritatea covarsitoare a vietii in acest spatiu construit. Am devenit oraseni marea majoritate a noastra, iar orasul este un spatiu ateu. Baiatul din padure devenise un salbatic. Noi va mai intrebati de ce devenim atei?

Sa ne intoarcem asupra modului in care ne influenteaza constructiile in care vietuim. Specialistii cunosc de destula vreme cum sa faca arhitectura unor spatii care sa predispuna la anumite tipuri de relationare intre oamenii care le folosesc zilnic, modificandu-le intentionat comportamentul intr-o anumita directie. Sa luam drept exemplu un “open space” in care lucreaza angajatii unei multinationale fata de vechile birouri dintr-o institutie: vor crea alte stari sufletesti angajatilor si relatii de lucru diferite. O descoperire a unor cercetari stiitifice [2] este aceea ca, desi la nivel constient oamenii se declara neafectati de “peisajul” urban in care traiesc, parametrii fiziologici masurati de cercetatori arata contrariul. Daca asta se intampla cand ne plimbam printr-un oras, cu atat mai mult conteaza ambientul in care lucrezi sau cel in care locuiesti. In concluzie, este important sa traiesti intr-un spatiu frumos, acel “frumos” care-i place si lui Dumnezeu.

Arh. A. P.: Tibi Useriu, triplu castigator al supermaratonului de la Polul Nord, a scris o carte, “27 Pasi”, in care povesteste intamplari din viata sa. Una dintre ele, pe care eu o consider majora pentru intelegerea subiectului dezbatut, este legata de inchiderea sa pe o perioada de 10 ani intr-o inchisoare de maxima securitate, pe undeva prin batrana noastra Europa. Acolo avea la dispozitie o camera alba, curata, pat, scaun, televizor, mancare, adica cam tot ce-i trebuie unui om sa traiasca decent. Era singur in camera, asa cum erau toti ceilati detinuti. Important insa este mediul, care cu tot confortul si igiena oferite, l-au facut sa ajunga aproape de dementa. Cei mai multi dintre detinuti ajungeau la sinucidere! Deci acesta este mediul in care traim: curat, igienic, simplu. Nu va lasati pacaliti de aceste “Calitati”, pentru ca ele singure nu duc la nimic bun! Mai trebuie ceva, acel ceva care sa ne aduca liniste si bucurie in suflete, anume apartenenta la ceva (poporul nostru) si apropierea de Dumnezeu, prezenta Lui in viata noastra cotidiana.

Asa este. Indepartarea de Dumnezeu se manifesta inclusiv prin liniile drepte si saracia decorului modernist, spre deosebire stilurile anterioare, in care se incerca, totusi, o transpunere a bogatiei si a diversitatii naturale in arhitectura. Omul nu isi poate gasi odihna launtrica decat in creatia lui Dumnezeu sau intr-un spatiu in care incearca sa o re-creeze, dupa puterile omenesti.

Arh. A. P.: Poporul nostru a lucrat in acest sens si si-a dezvoltat propria arhitectura, mai intai cea traditionala, apoi stilul neoromanesc (care a fost ingropat de viu de catre comunisti la venirea lor in Romania), stiluri in care lucrez si eu in incercarea de face o lume mai buna si mai frumoasa!
Nu sunt singurul in acesta lume ce merge pe acest drum al clasicului si traditionalului. UK si SUA au cei mai multi arhitecti de acest fel, iar rusii tin si ei stacheta sus! Gasiti mai multe informatii pe site-ul INTBAU.org, pe pagina de facebook “New Traditional Architecture” si pe site-ul skyscrapercity.com .

Ordinul Arhitectilor din Romania (O.A.R.) s-a ocupat de redactarea unor ghiduri de arhitectura traditionala locala in special pentru mediul rural, unde se intalnesc destule case construite in ultima perioada care aproape ca te ranesc vizual. Nu stim insa cum ar putea aceste lucrari teoretice sa fie puse in practica si sa produca o schimbare. Care ar fi situatia in Romania in momentul de fata?

Arh. A. P.: Am deschis la intamplare unul dintre ghiduri, cel din zona Argesului. Analiza facuta locuintelor si asezarilor rurale este buna, propunerile sunt insa moderniste, bazate pe niste principii pe care le desprind din arhitectura traditionala. Cu alte cuvinte, la tara sa facem tot case moderniste/postmoderniste, pe baza unor principii minore pe care le desprindem din arhitectura traditionala, sa facem o reinterpretare a vechiului si nicidecum sa mergem pe linia traditionala. Unde sunt stalpii, coloanele, capriorii s.a.m.d.? Daca o sa va uitati peste ghid, exemplele sunt de buna calitate din stilul postmodernist, nepotrivite totusi din punctul meu de vedere cu zona rurala pentru ca pierd de fapt valoarea si identitatea locului, si pentru ca sunt “al dracului” de scumpe (dai exemplu din arhitectura lui Mario Botta! Cati “tarani” isi permit o casa facuta de Mario Botta???). Problema este mai profunda, iar actiunea ce ar trebuie intreprinsa ar trebui sa fie mult mai de amploare si mai focalizata. Pentru zona rurala, de exemplu, daca vrem sa pastram valoarea acelei arhitecturi si identitatea pe care o are si o transmite, ar trebui pe de o parte sa avem arhitecti care sa stie sa proiecteze astfel de case, iar pe de alta parte sa avem un public care sa le aprecieze si sa le doreasca. Nu avem in toata tara decat o mana de arhitecti (adica cel mult cinci) care ar sti sa proiecteze o casa traditionala (din peste 10 000 membrii O.A.R.) pentru ca asa ceva nu se invata in facultate, iar pe de alta parte populatia larga nu mai apreciaza aceste case din lipsa de educatie si de bun simt. Partea cu educatia o intelegem, nu am invatat la scoala despre arhitectura, dar partea cu bunul simt este mai delicata: nu mai apreciem valoarea, nu mai suntem dispusi sa platim pentru ea! Vrem ieftin, mare si urat!

Ce ar putea fi facut? Pe de-o parte sa existe in facultatile de arhitectura cursuri si ateliere de arhitectura romaneasca, traditionala si neoromaneasca, iar pentru publicul larg sa existe medii de promovare a arhitecturii nationale, traditionale si neoromanesti: cursuri la scoala, emisiuni la TV, exemple pozitive despre case vechi restaurate sau case noi traditionale etc. Cred ca institutia bisericii ar putea (si ar trebui) sa fie un varf de lance al acestei probleme: preotii sa invete care este adevarata arhitectura nationala si cand fac o casa parohiala sau o biserica sa o faca romanesca, nu moderna/postmoderna, si sa promoveze aceste idei in locul in care ajung sa pastoreasca.

Odinioara se construiau case destul de mici si cu putine variatii, ceea ce face ca acum noi sa identificam cu usurinta un specific local al zonei. Se repetau casele care trecusera proba timpului (din punct de vedere al rezistentei), erau practice pentru anumite tipuri de activitati umane si, cu siguranta, erau considerate armonioase. Oamenii nu isi puneau problema sa faca o casa “originala”, care sa nu semene cu a vecinului. Casele facute de tine sunt foarte frumoase, intr-adevar, dar ne temem ca sunt inaccesibile din punct de vedere al costurilor pentru cei mai multi dintre noi. Nu s-ar putea face niste proiecte complete de case simple, in stil traditional, repetabile, posibil de construit in regie proprie?

Arh. A. P.: As vrea sa precizez ca pe vremuri oamenii nu-si faceau case mari, sau nu cautau sa le faca mai speciale dintr-un motiv care tine de morala crestina, anume din smerenie. Nu se intindeau mai mult decat le era plapuma, nu se aruncau in cheltuieli enorme numai ca sa epateze!

Solutia propusa de dvs cu case tip la costuri mici am incercat-o personal, in dorinta de a face un bine oamenilor. A fost cea mai trista experienta a mea! Am aflat ca oamenii au probleme la cap! NU au bani, dar au sacul plin de pretentii: toti voiau un proiect de casa la pret mic, dar o voiau personalizata si cat mai mare! Este vorba de bunul simt de care aminteam anterior!

La ora actuala eu am proiecte pentru toate buzunarele (ma refer la cele care-si permit o casa, nu la cele care n-au bani nici sa treaca strada!), problema insa nu este de costuri, ci de educatie, cum am mai spus. Sunt oameni care-si fac case de milioane de euro! Nu aveau 5% pentru un arhitect! Apoi sunt oameni care au bani de o casa, dar aleg sa-si faca una mare si urata in loc de una mai mica si frumoasa! Apoi sunt oameni care nu au bani de o casa. In aceasta categorie sunt si eu deocamdata, insa am o solutie si pentru acestia: daca nu aveti bani sa va construiti o casa frumoasa, construiti-va o familie frumoasa! Eu am sapte copii care imi aduc bucurie in fiecare zi!

Solutia nu este sa construim ieftin, ci sa fim constienti ca de felul in care construim depinde mantuirea noastra. Daca vom construi o casa in stil modernist, care este fundamentata ideologic de protestanti, sau in stil postmodernist (care este de-a dreptul atee), mai suntem noi crestini ortodocsi? O casa este ca o carte, transmitand un mesaj, insa casa transmite unul mult mai puternic si de mai lunga durata, si la mai multi oameni decat o carte! Deci ce mesaj transmitem, ce mesaj lasam dupa noi? Ce o sa fim noi considerati la judecata? Ortodocsi pentru ca am mers doua ore pe saptamana la biserica, sau atei pentru ca asta am promovat incontinuu?

Cautati binele, cautati frumosul, cautati credinta, cautati-L pe Dumnezeu! Eu va indemn sa fiti ortodocsi, sa fiti smeriti si sa fiti fericiti!

Amin!

_______________

[1] Adrian Paun este un unul dintre putinii arhitecti specializati in stilul tradiţional românesc şi cel neoromânesc. Informatii legate de proiectele dumnealui gasiti pe www.case-frumoase.ro, si pe paginile de facebook architect Adrian Paun si Case-Frumoase.

Ii multumim pentru ca a avut ideea acestui subiect, bunavointa si rabdarea pentru a ne ajuta in realizarea si publicarea acestui articol.

[2] O serie de idei interesante au fost prezentate in cadrul unei conferinte din anul 2017 (Bridging Neuroscience, Architecture, and Technology). BBC a facut o relatare detaliata de la acel eveniment, care poate fi citita aici: The hidden ways that architecture affects how you feel

Aici poate fi vizionată o emisiune cu arhitectul Adrian Păun:


Categorii

Transcrieri-Redactari

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare