Reflecții pornind de la filmul „Între chin și amin”. “NU VEDEM CÂT DE TÂRZIE E ORA”…

5-11-2019 6 minute Sublinieri

Sursa foto: http://www.eschatologia.com/2016/09/the-lamb-of-apocalypse-and-divinity-of.html

Ce trist…

Acesta este unul din cuvintele pe care le aud des de la copiii mei, un fel de tic verbal al generației #rezist. Ce trist că dăm test azi, ce trist că nu mă pot duce la o zi de naștere, ce trist că încă nu s-a deschis Zara la Vivo, ce trist că e toamnă. Și mi se pare că, pe lângă aceste „dramatice” întâmplări, da, viața noastră e tristă. Plină de smiley-uri și reclame cu oameni fericiți, mii și sute de mii de followeri care ne dau like și heart, dar care ascunde o lume în agonie. În spatele sclipiciului și a confetti-ului e un mare gol, dacă nu o mare mizerie și neorânduială.

Acum o săptămână am văzut în premieră filmul „Între chin și amin”. Ce trist… Dureros de trist că astfel de lucruri au putut să existe, dar mai trist decât atât este că astfel de lucruri s-au generalizat și continuă să se extindă ca o plagă fără vindecare. Unde? îmi veți spune. Aici și acum, între noi și cu noi. Noi suntem cei care ne întoarcem unii împotriva altora, amăgiți și sub oblăduirea unor pseudo-elite care vor să construiască o „lume nouă”. Ce lume nouă e aceea construită în laboratoare secrete și care are la bază minciuna de toate felurile? Dictonul „scopul scuză mijloacele” nu face decât să machieze o vrăjitoare bătrână, să facă mai digerabil un nonsens, să mascheze hidoșenia morții. Mda, pare că moartea rebranduită ca o domnisoară decoltată și bine fardată face invizibilă coasa din mâna ei. Ce contează că sensul e același, ce contează că în spatele ambalajului e același schelet cumplit, măcar e prezentat bine, are un PR profesionist. Niciodată în istoria omenirii, și îmi asum greutatea cuvintelor, nu a fost ambalat răul și moartea într-o formă mai inofensivă, mai strălucită și mai atrăgătoare „ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi [Matei 24, 24].”

Ceea ce, poate, mi-aș fi dorit de la producătorii filmului, ar fi fost să facă mai vizibil Duhul care întărea pe cei torturați. Dar îmi dau seama că nu prea ai cum prinde într-o peliculă ceva ce e înăuntrul nostru. Trebuie să fi trecut prin lucruri asemănătoare, acolo în închisoare sau în viața cea de toate zilele, ca să poți simți și trăi Duhul așa. Pe de altă parte, la fel de vizibile au fost și duhurile care au însuflețit pe torționari. Ceea ce, însă, găsesc fascinant, este puterea libertății interioare care generează trecerea dintr-o tabără în alta. Surprinzător. În astfel de momente de criză iese sufletul la iveală așa cum e el, fără cosmetizări și cu masca dată jos. E lipit de ale lumii, de un ciolan, de un confort? Calcă peste conștiință și devine torționar, „că până la urmă toți fac așa”. Cumplit și viclean cuvânt ca să ascundă slăbiciunea și micimea sufletului! Și totuși, Dumnezeu crede în om infinit mai mult decât omul în Dumnezeu, pentru că știe ce a pus înăuntrul său. Și are răbdare. Ce minuni poate să facă pocăința sinceră și modelul uman, următor al lui Hristos, care nu cedează minciunii! Cu adevărat aceștia sunt nebunii pentru Hristos, care din dragoste pentru „prietenul imaginar” au înfruntat evidența, realitatea imediată, pentru a se preda unei alte realități, invizibilă pentru omul trupesc dar palpabilă și concretă pentru omul duhovnicesc. Și ce ironie a sorții, torturații au supraviețuit torționarilor lor!

Într-o scurtă „conversație” pe Facebook, un cunoscut aducea în discuție demonstrabilitatea existenței lui Dumnezeu și faptul că, în cele din urmă, acest lucru nu e posibil. Ergo, el e agnostic. Păi cum să demonstrezi o existență? Demonstrația existenței lui Dumnezeu se numește comuniunea cu El. Ești în comuniune cu El? N-ai nevoie de demonstrații. Nu ești în comuniune cu El? Nicio demonstrație nu îți folosește. Unul dintre lucrurile care îi face pe cei în căutare sau pe cei sinceri cu ei înșiși să Îl descopere pe Hristos e să vadă în ucenicii Săi paradoxuri, lucruri atipice, în răspăr cu lumea în care trăim. Ele îi vor face să se întrebe: „de ce? De ce face omul ăsta așa ceva? N-are sens, sau, poate, care e sensul?” Unii vor capitula spunând că, deh, sunt nebuni, alții vor fi atenți și, cu răbdare, Îl vor descoperi și se vor descoperi pe sine. Invariabil, omul își caută originea, e atras ca un magnet înspre Cel care l-a creat și Care îl iubește așa cum nu se poate spune. Ține însă de libertatea omului să aleagă dacă Îl vrea sau se vrea. Mă fac eu Dumnezeu pe mine însumi sau mă las îndumnezeit? Scopul pare același, dar raportarea la adevăr e total opusă. Ca la matematică, mă mișc pe axă spre minus infinit sau spre plus infinit. E aceeași schemă ca la prima cădere, în care acela a vrut să fie dumnezeu dar fără Dumnezeu. Cum să fii Dumnezeu, tu ființă creată, fără El? Și paradoxal, Dumnezeu chiar vrea să fim dumnezei și ne ajută în toate felurile să ajungem acolo, dar fără El nu se poate.

Unul din lucrurile pe care le-am priceput foarte greu a fost păcatul. Ființa păcatului. Abordarea lui din perspectivă juridică, cum că ai încălcat o lege (cine a dat-o? de ce a dat-o? vrea doar să mă frece pe mine la ridiche?), deci trebuie să plătești, nu m-a satisfăcut și n-am putut să o accept ca atare. Da, poate fi o abordare de început, copilărească, dar mi se pare că adevărata natură a păcatului este despărțirea, ruperea, separarea de Dumnezeu. Sfâșierea de Dumnezeu, căci noi suntem legați ontologic de El. S-a reușit ca noțiunile cu care Biserica lucrează să fie atât de răstălmăcite și de falsificate încât să nu mai prezinte credibilitate sau, în cel mai bun caz, să fie asociate unor vremuri demult apuse. E necesară o adaptare a exegezei lor la nivelul omului contemporan, nu în sensul în care să li se altereze înțelesul, ci în sensul în care acesta să le fie clarificat și (re)descoperit. Iar aceasta ar trebui să fie una din principalele priorități ale Bisericii. Păcat, mântuire, îndumnezeire, pocăință, post, rugăciune, iad, desfrânare, înfrânare, adevăr, cuvânt, iubire, iată câteva dintre ele. Spre cinstea lor, mulți dintre slujitorii Bisericii fac lucrul acesta, cu timp și fără timp, cu cuvântul, cu fapta sau cu rugăciunea, în spațiul bisericii sau în afara ei. E un fel de contraofensivă la tot gunoiul și la toată minciuna cu care suntem sufocați prin media. Ce dureros că noi, creștinii, după ce Hristos a biruit lumea pentru noi, să trebuiască să luptăm pentru supraviețuire… Nu să creștinăm și restul lumii, nu să ducem cuvântul Evangheliei mai departe, ci să luptăm ca să nu pierim cu totul. Nu vedem cât de târzie e ora, pare deplasat și nebunesc să afirmăm că trăim timpuri apocaliptice căci „doar au mai fost vremuri dintr-astea și oamenii apoi și-au revenit”. Cum să-și revină când ne mișcăm accelerat pe o spirală descendentă? Ni se scoate în față Evul Mediu cu ale lui războaie sângeroase, zice-se pentru credință. Dar, vorba lui Eminescu, „ce-i mâna pe ei în luptă, ce voia acel Apus?” Glorie, bogăție, putere, iar nu pe Hristos, chiar dacă PR-ul de atunci l-a îmbrăcat în forma aceasta. Pe de altă parte, hai să vedem ce a făcut umanismul, iluminismul și raționalismul atât de lăudat? Revoluția franceză cu sutele de mii de crime fără sens, a fost de fapt un preludiu al comunismului. Copiii ei: revoluția bolșevică din Rusia, cu milioanele ei de victime, la fel ca și nazismul. Războaiele mondiale au fost în numele lui Hristos sau ale rațiunii, oricare ar fi ea? Câte victime, câtă suferință fără sens! Dar, oare oamenii și-au revenit? Ce s-au născut din monștrii aceștia? Nepoții lor: revoluția sexuală și emanciparea de „vechile valori”, revoluțiile ideologice ale homosexualității, transgenderismului, eutanasiei, eugeniei, avortului și mai nou, în fașă, a pedofiliei. Oare omenirea chiar și-a revenit sau s-a scufundat tot mai mult în păcat, adică în rupere de Dumnezeu? Oare dacă divorțăm de Dumnezeu, care este Bunătate, este Adevăr, este Pace, este Viață, nu vom obține tocmai contrariile lor? Noi vedem în bunătate, adevăr, pace și viață idei, dar ele sunt doar nume ale unei Persoane. Nu e o metaforă, ele nu sunt idei, sunt o Persoană. Hristos s-a definit așa: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața [Ioan 14, 6]”. Sunt, nu reprezint. De aceea Pilat nu primește răspuns la întrebarea lui: „Ce este adevărul?” pentru că a întrebat greșit. Dacă întreba „Cine este Adevărul?” primea răspuns. Oricine este sincer, este în Adevăr, adică în Hristos. Oricine face binele este în Bine, adică în Hristos. Oricine caută viața îl caută pe Hristos. De aceea, toți cei care fac lucrurile lui Dumnezeu, că sunt creștini sau nu, că îl caută explicit pe Dumnezeu sau nu, sunt în Dumnezeu și, la vremea potrivită, Acesta se va arăta lor. Nu cu spectacol, așa cu Irod spera să vadă de la Iisus [Luca 23, 8], ci discret, în taina sufletului lor.

Ce trist… Toți suntem triști, dar una e să fii trist cu nădejdea bucuriei și alta e să fii trist fără nicio speranță. Hristos ne-a spus: „întristarea voastră se va preface în bucurie [Ioan 16, 20]”. Când? La vremea potrivită. Tot Domnul ne învață: „prin răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele voastre [Luca 21, 19]. Oare de ce vrem noi să le știm pe toate, acum? Să dăm dovadă că avem încredere in Dumnezeu, crezând cuvântul că fără voia Lui „păr din capul nostru nu va pieri [Luca 21, 18]”, altfel Îl facem pe El mincinos. Da, Îl facem mincinos, Îl facem crud și răzbunător, Îl facem capricios, când de fapt nu vedem că vorbim despre reflectarea chipului nostru, despre noi, nu despre El. Și, fără să băgăm de seamă, începem să luăm chipul potrivnicului. Măcar de-ar fi pe-o potrivă, cum ni se prezintă astăzi, cum că este un echilibru între bine și rău, între întuneric și lumină (vezi, spre exemplificare, filmul Star Wars). Confuzia n-ar putea fi mai mare. Cum să fie de-o seamă Creatorul și creatura? Dacă vreți, e ca și cum am pune semnul egal între om și computerul care a fost creat de el. Da, știu, unii pun egal, dar nu trebuie să fii mare filosof și cu doctorate peste doctorate ca să îți dai seama că e o aberație. Iar dacă lucrurile ar sta așa cu binele și răul, atunci înseamnă că, revenind la experimentul Pitești, fundamental nu este nicio diferență între torționari și torturați, poate doar de aromă… Cu adevărat, Judecătorul când va veni, nu va trebui să spună multe cuvinte, ci să ne aducă aminte că ne-a spus deja: „De ce, dar, de la voi înşivă nu ați judecat ce este drept? [Luca 12, 57]”. Drama este că noi știm ce e drept, dar ne e frică să mărturisim deschis. Iată, ne-a fost frică să mărturisim la referendumul pentru familie. Mărturiseam un adevăr și, la drept vorbind, ce ni se întâmpla dacă votam cu Adevărul? Torturi ca la Pitești? Nimic rău, dar n-am făcut-o, deși covârșitoarea majoritate știa ce era drept. Iar dacă, fără să ni se întâmple nimic rău ne-a fost frică, când vor veni prigoanele și suferința, cum Hristos ne avertizează, oare vom mărturisi atunci? De ce stăm morți, ce așteptăm? Să murim de tot? „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua [Apocalipsa 21, 8].

Să ne ajute bunul Dumnezeu să înviem înainte de a fi morți de tot, să învățăm de la cei care au rezistat terorii minciunii și au mărturisit Adevărul și să-i cinstim, căci martori și prieteni ai Domnului sunt. Vremea este a cernerii și trebuie să fim conștienți că de noi depinde cu cine votăm: cu Hristos sau cu antihristul, căci aici „tertium non datur”.

Întristatul


Categorii

Cuvantul cititorului, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Reflecții pornind de la filmul „Între chin și amin”. “NU VEDEM CÂT DE TÂRZIE E ORA”…

  1. Esentiale aceste cuvinte:
    “Să dăm dovadă că avem încredere in Dumnezeu, crezând cuvântul că fără voia Lui „păr din capul nostru nu va pieri [Luca 21, 18]”, altfel Îl facem pe El mincinos. Da, Îl facem mincinos, Îl facem crud și răzbunător, Îl facem capricios, când de fapt nu vedem că vorbim despre reflectarea chipului nostru, despre noi, nu despre El.”

  2. Pe mine m-au atins cuvintele acestea: “Oare dacă divorțăm de Dumnezeu, care este Bunătate, este Adevăr, este Pace, este Viață, nu vom obține tocmai contrariile lor? Noi vedem în bunătate, adevăr, pace și viață idei, dar ele sunt doar nume ale unei Persoane. Nu e o metaforă, ele nu sunt idei, sunt o Persoană.” Cu adevărat, nu putem trăi în bunătate, pace, adevăr fără Cel Care este acestea!

  3. Pertinente reflecțiile “Întristatul”-ui… Dacă întristarea se datorează faptului că nu vrem să-L întristăm pe Domnul cu păcatele noastre, dar din neputință cădem totuși în păcate, nu ne va lăsa Domnul să fim triști până la capăt, ci ne va ajuta să ne ridicăm… Trebuie doar să ne recunoaștem neputințele, să ne smerim, să VREM să ne ridicăm din nou și să cerem iertare Domnului și ajutorul Lui pentru ca să ne putem ridica. Am primit imensul DAR de a ne fi născut într-o țară majoritar ortodoxă… Să nu uităm acest lucru !!! Mulți dintre noi aleg să plece “afară” unde pericolele pentru suflet sunt foarte mari, așa cum putem vedea și în linkul de mai jos, spre sfârșitul interviului, că pândește depresia (și) din cauza lipsei soarelui :
    https://www.gsp.ro/international/stranieri/interviu-exclusiv-foto-ovidiu-stanga-antreneaza-echipa-de-fete-a-lui-psv-eindhoven-ele-muncesc-de-le-sar-capacele-pentru-o-mie-de-euro-in-plus-vere-aici-merge-doar-performanta-nu-numele-582011.html
    Dacă din lipsa soarelui se poate ajunge la depresie, apoi nu cu atât mai mult din cauza lipsei Soarelui Luminii din inimile noastre ??? Culmea este că mulți au plecat “afară” dorind să fie și România “o țară ca afară”… Cei dinainte de-al doilea război mondial își doreau “o țară ca soarele sfânt de pe cer”… Se pare că, din păcate, nici unii nici alții n-au știut, n-au înțeles, că ochii lor, ca și ai noștri trebuie ațintiți (doar) asupra Soarelui Iisus Hristos, Care ne-a învățat că “Eu sunt Lumina Lumii”… După al doilea război mondial ne-a înghițit întunericul comunist, iar acum suntem în pericol de a fi înghițiți de întunericul transumanist…
    Pe de altă parte, nu cred că absenteismul la Referendumul pentru definirea căsătoriei s-a datorat fricii, ci mai degrabă ignoranței, indiferenței și autosuficienței celor mulți, care știau ei mai bine de la televizor ce interese se urmăreau de către cei care au organizat referendumul… Da, “NU VEDEM CÂT DE TÂRZIE E ORA”, nici măcar acum când a trecut deja mai bine de un an de la Referendum !!! Și este DUREROS DE TRIST… Eroii și Sfinții închisorilor au fost numiți de un sărman “cercetător al CNSAS”, Mădălin Hodor “căcați cu ochi”… Ferească Dumnezeu de asemenea pervertire a minții și a inimii !!! Cât de rătăcit sau cât de plin de ură poate să fie cineva față de semenii săi încât să poată folosi o asemenea expresie ??? Evident, aceste lucruri vor degenera din cauza lipsei noastre de reacție, a celor care ne numim dreptcredincioși, dar care nu ne rugăm pentru cei asemenea lui Mădălin Hodor… Spun să ne rugăm, pentru că alt tip de reacție poate fi sortit eșecului… Mai nou, un candidat la președinția României a fost dat dispărut !!! Este vorba despre Ninel Peia, iar la ora la care scriu n-am aflat nici o știre din care să rezulte că ar fi fost găsit… Nădăjduiesc că nu a pățit (totuși) nimic grav… Iertare și Doamne ajută tuturor celor care caută SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!!

  4. @RobertCr
    Slavă Domnului că n-a fost nimic altceva, decât că Ninel Peia a făcut ceea ce ar trebui, sau ar fi trebuit, în mod normal să facă oricare candidat la Președinția României !!! Probabil că foarte puțini oameni îl vor vota, dar în acest caz nu vor avea vreun cuvânt de îndreptare nici după alegeri, nici la Dreapta Judecată, pentru că Domnul le-a dat posibilitatea de a avea pe cine alege, dar nu au ales pe cine trebuie… Evident, acest lucru este DUREROS de trist, dar ce-am mai putea face dacă semenii noștri nu se străduiesc să înțeleagă ce se întâmplă astăzi în țara noastră și în lumea întreagă ??? Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți cei care dorim SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!! Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  5. Mă văd nevoit să revin cu o rectificare. În comentariul anterior am dorit să scriu astfel:” Probabil că foarte puțini oameni îl vor vota, dar în acest caz, cei care nu-l vor vota, nu vor avea cuvânt de îndreptare…” Omisesem să scriu “cei care nu-l vor vota”, de aceea înțelesul frazei era total diferit de cel pe care doream să-l transmit. Mulțumesc mult pentru înțelegere. Oricum, mi se chircește inima de durere când văd ce vremuri grele vin, dar nu te crede mai nimeni că soluția este DOAR “Întoarcerea la Hristos”… Dacă nu vrem să învățăm din greșelile trecutului (și au trecut treizeci de ani de greșeli !!!), cum să ne putem aștepta la mai bine ??? Dacă nu înțelegem că problema este la noi, noi suntem cei vinovați, dar nu cerem iertare Domnului, ba dimpotrivă ni se pare că știm noi pe cine să alegem (pe oricine și orice altă cale înafară de Calea Luminii), la ce ne putem aștepta decât să ne afundăm tot mai mult în întuneric ??? Cei care ne străduim să urmăm Domnului, fiecare după puterea noastră, suntem priviți ca niște ciudățenii din altă lume, care nu-s în stare să se adapteze noilor realități. Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți !!! Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  6. Totuși, am văzut frică în a nu fi în răspăr cu marele curent anti-referendum, pe lângă toată confuzia și minciuna de la baza acestui curent. Și frica asta e soră cu frica de pe vremea comunismului și simt că se va adânci în cele ce vin.

  7. @Intristatul Si care e minciuna? Ca asa-zisa initiativa cetateneasca a reprezentat doar o piesa din miscarea globala a fundamentalistilor crestini americani? Iar ne luati de prosti?

  8. @Red

    Dar tare mai stati cu ochii pe noi. Monitorizati asa, non stop, sunteti mai fideli decat cei mai fideli cititori pe care-i avem. N-aveti alta treaba, o viata, ceva?

    Altfel, asa, scurt:
    – da, a fost o initiativa cetateaneasca, cea mai importanta, asta o recunosc pana si activistii anti;
    – si daca ar fi o piesa (ceea ce nu a fost) din miscarea „fundamentalistilor” americani, ce? au incalcat o lege? e interzis? Doar dl Soros are voie sa sponsorizeze societati civile?
    – de prosti va iau liderii vostri. Cititi pe Viski, de exemplu. Una scria cand a fost referendumul – toate dumele si tampeniile conspirationiste cu crestinii fundamentalisti americani si rusi, cu totul altceva a scris cand s-a implinit anul de la referendum. Clar ca dumele erau de „campanie”. Dar voi ati ramas setati pe dume, ca asa v-au dus de nas liderii vostri.

  9. @Red Îmi cer scuze, am greșit, nu e minciună, e o pleiadă de minciuni. Articolul de aici le enumeră: https://romanialibera.ro/politica/falsurile-coalitiei-anti-referendum-752619. Nu cred, însă, că vă interesează…

  10. Și încă ceva,: nu am o memorie foarte bună, dar parcă erau rușii în spatele referendumului, nu americanii…

  11. Rușii, americanii, reptilienii, nu contează, sa fie ceva de rau si sa fie cu “cine e in spatele”…

  12. Romania Libera – un ziar excelent in urma cu 10 ani, asta pana cand a devenit vuvuzeaua delirantilor crestini si a infractorilor de politicieni.
    Monitorizare? Pai asta e un site public, la fel ca si adevarul.ro, ziare.com, hotnews.ro, g4media.ro – site-uri pe care si voi le monitorizati la greu (se poate constata usor dupa comentariile exaltate ale delirantilor). Va monitorizam, asa, si? E o lege care interzice?
    Nu, clar nu a fost o piesa, banii aia pentru panouri, afise, pliante, spot-uri TV au cazut din cer. Si, culmea, tot piesa nu a fost nici in Slovacia, nici in Croatia (unde v-a iesit). Prin urmare, iar incercati sa prostiti lumea, dar nu va iese. Da, sigur, orice si oricine se opune propagandei religioase, e finantat de Soros. Mai sa fie, Soros asta e in tot si in toate!
    Ne bucuram ca va doare palma peste fata pe care v-a dat-o majoritatea tacuta, atat voua, cat si sponsorilor vostri, fundamentalistii crestini americani. Incovoiere placuta!

  13. @Red

    Infractorii aia, ce bun va sunt cand va sterg pantofii.

    Totul a fost la vedere, nu a fost nicio conspiratie si nici nu a pretins nimeni ca face altceva decat ce a facut: a militat pentru casatoria normala cu toate consecintele ce deriva. Voi, in schimb, pretindeti ca luptati pentru “egalitate”, “diversitate”, pentru “iubire”, practicand o comunicare inselatoare si mincinoasa pentru ca obiectivele voastre nu au legatura cu niciunul din sloganele cu care defilati. Implicarea neoprotestantilor a fost asumata, la vedere, publica, identificabila si usor de delimitat in ce priveste influenta lor reala (si nici ca am fi mare fani de orice combinatie cu sectarii americani, dupa cum se poate vedea usor daca tot ne monitorizati). In Slovacia si Croatia importanti au fost catolicii, nu neoprotestanti. O stiti si voi si stim si noi de ce defilati cu marota fundamentalistilor americani – asa a gasit centrala progresistilor americani de cuviinta sa faca propaganda, inventand conspiratia “crestinilor”. Si voi, originali nevoie mari, o preluati fara rest si fara macar sa o prelucrati putin. E mai comod copy-paste-ul. Nimic din toate acestea nu ar fi existat daca voi nu ati fi mutat, perseverent ca orice leninist care se respecta, piesa cu piesa, tara cu tara, agenda unor asa-zise drepturi ale omului care nu exista.
    Cat priveste monitorizarea, era vorba despre viata, nu despre lege. 🙂 Siteurile mentionate traiesc pentru a ajunge la noi toti, asta e scopul lor, daca traiesti pe lumea asta nu prea poti sa nu dai peste ele. In schimb, asta e un site de nisa, pentru un anumit public. Chiar trebuie sa fii interesat in mod specific de ce spunem noi ca sa stai asa asteptand urmatoarea postare. Dar am inteles drive-ul vostru: va bucurati cand percepeti ca crestinii sunt vatamati intr-un fel sau altul. Simtiti nevoia sa mai aruncati cate un scuipat si cate o insulta virtuala, cum sunt altele pe care nu le-am mai aprobat aici. Caci bucurie din ce faceti voi pentru voi nu aveti, asta e. Stiam, dar e bine ca o confirmati si voi.

  14. Palma peste față este la urma urmei peste fața lui Hristos și da, doare. Doare să vezi cum accelerăm să ne izbim de zid și să mai și facem mișto de asta, de parcă ar fi cine știe ce vitejie. Doare să vezi pe fratele tău că se pierde și că, mai mult decât atât, îți bate și cuie în mâini și în picioare, ca la Pitești. Și te doare mai mult, parcă, pentru el, că cei ai lui Dumnezeu are grijă Domnul de ei, să nu se prăpădească “fir de păr din capul lor” pentru că și-au pus nădejdea în El. Dar cei rupți de Dumnezeu sunt în bătaia puștii celui rău și pradă sigură.

  15. Măi fraților, ce discuție e asta? (Acum am picat și eu aici.) Nu știți de la Părintele Porfirie citire, că cel ce nu are pe Duhul Sfânt în el nu pricepe lucrurile duhovnicești? Le înțelege rațional, dar nu le poate pătrunde. Poate fi și om de treabă, dar nu le percepe sensul duhovnicesc. Nu îl convingi cu contra-argumente. Și uneori nici nu poți să îl înveți, dacă e vorba de lucruri „grele” duhovnicești. Cu toată dragostea…, vorba lui Bogdan Chirieac.
    Apoi: nu există frică față de ceva atât de inofensiv ca a vota la referendumul pentru familie. Cine crede că e creștin și se rușinează în fața semenilor de un lucru atât de simplu, e departe de a fi creștin.
    Iar celui care nu e credincios, nu i se poate imputa că nu a votat. Așa că mulțimea care nu a votat la referendumul pentru familie nu ne-a dat nicio palmă. Nu au avut suficientă credință pentru a înțelege importanța acțiunii, conform zicerii „mulți chemați, puțini aleși”.
    Apoi: ce mă interesează pe mine cine era în spatele îndepărtat al organizării acestui referendum? Eu știu un lucru: la Dumnezeu nu contează atât ce faci, ci motivația acțiunii tale. Motivația mea era să mă opun, în numele legii lui Dumnezeu, față de impunerea brutală în societate a unor legi anti-creștine. Îmi e de ajuns motivația mea, ce contează că acțiunea a fost inițiată de alte categorii de creștini?
    @Întristatul, cred că vă doare mai mult neputința de a-l convinge prin argumente. Cunosc și eu asta. Dar nu poți convinge duhovnicește pe nimeni prin argumente, decât dacă acela are o anumită deschidere a inimii.

  16. @Daniela G

    Uneori mai aprob astfel de intervenții (pe care de regulă le expediem la spam) doar pentru a le da ocazia să se manifeste așa cum sunt „ei”. Explicațiile eșecului referendumului s-au dat chiar la vremea lor, și din perspectivă duhovnicească, și socială. Din acest ultim punct de vedere, tema pur și simplu nu a ajuns la oameni. Barajul informațional, bruiajul, dar și lipsa de acțiune din vreme a bisericii instituționale, care nu a catehizat oamenii, au contribuit la această stare de lucruri. Dpdv duhovnicesc, da, este o palmă, mai degrabă un glonț în picior, pe care ni l-am tras singuri, după cum se vede prin alegerile pe care le facem, ca națiune, constant, și din modul în care ne lăsăm duși de nas de impostori de strânsură.
    Totuși, se cuvine precizat că așa-zișii fundamentaliști creștini americani nu au inițiat nici strângerea semnăturilor, nici referendumul. Inițiativa a fost locală. Ei s-au alăturat ulterior, cum era și firesc, prin intermediul denominațiunilor prezente aici care au rădăcină în SUA, precum și prin ceva sprijin politic anemic de la unii din Congres. Influență minimă, care nu s-a exercitat nici asupra agendei, nici asupra calendarului. Or fi fost niște fonduri, dar nici alea cine știe, că doar am văzut cu toții ce campanie s-a făcut, tot cu resurse proprii, fără apel la profesioniști. Deci e o gogoașă umflată, o propagandă joasă.
    @Red – cred că mi s-a epuizat răbdarea cu mesajele inepte. Când oi scrie ceva care chiar vine de la tine și nu maimuțărește pur și simplu răspunsurile altora, poate reevaluăm.

  17. Vorba romanului: beleaua se tine cu randul.
    Iata ca veni si randul altora sa ia ditamai palma ( ca sa nu zic sut in partea dorsala).
    Crestinii de 2000 de ani tot incaseaza palme si se staduiesc sa nu raspunda raului cu rau… Rabda, pt ca ei stiu ca rabdarea este o virtute rara.
    Greu trebuie sa le fie unora cand lovesc cu piciorul in tepusa…

  18. https://m.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/o-noua-aroganta-a-suediei-indiciul-care-arata-ca-adversara-romaniei-se-crede-deja-calificata-euro-2020-754071

    “Promit să respect celelalte echipe, pe suporteri, angajați și arbitri. Promit să fiu cu echipa la bine și la rău. Promit să nu împrăștii ură pe teren, în tribune, online sau în orice altă parte. Și promit să primesc pe oricine în echipă, indiferent de GEN, vârstă, etnie, religie sau ORIENTARE SEXUALĂ. Pentru că diferențele dintre noi fac diferența. Promit să onorez aceste valori și să câștig tricoul naționalei. Tu faci la fel?”, sunt cuvintele rostite de jucătorii reprezentativi ai Suediei.”
    Am citat un fragment din articolul la care face trimitere linkul de mai sus. În contextul în care echipa națională de fotbal a României va disputa pe 15 noiembrie un meci cu cea a Suediei, la București, contând pentru calificarea la Campionatul european de fotbal din 2020, găzduit și de România, iată că etablishmentul globalist atacă (și) pe acest front !!! La alte meciuri disputate în România, anumiți #spectatori prezenți în tribune, au strigat, practic fără nicio legătură cu fotbalul, “afară cu ungurii din țară” și FRF a fost sancționată cu amendă și cu disputarea unui meci de fotbal fără spectatori. După cum se poate observa cu ușurință, #spectatorii care strigă au exact această misiune… Ei nu au fost pedepsiți, ci a fost pedepsită…FRF (federația română de fotbal) !!! Am citat fragmentul de mai sus tocmai pentru a putea înțelege cum lucrează etablishmentul globalist…Pe de o parte în Germania, două echipe de fotbal sărbătoresc înainte de începerea meciului dintre ele 30 de ani de la căderea zidului Berlinului, dar pe de altă parte Suedia bate apropouri României…
    Iertare și Doamne ajută tuturor celor care caută SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare