APOLOGETICA – o colecție a editurii Doxologia care ne aduce aminte de ce sunt esențiale DREAPTA CREDINȚĂ, Sfânta Tradiție și diferențele dintre Ortodoxie și celelalte culte creștine

12-11-2019 4 minute Sublinieri

Colecția Apologetica are drept scop publicarea de lucrări în care se pune accent pe mărturisirea dreptei-credințe, semnificația și importanța Sfintei Tradiții, înțelegerea deosebirilor dintre Biserica Ortodoxă și celelalte culte creștine. Pentru atingerea acestui scop, această colecție are două trei serii: Studii (conţinând traduceri şi studii ale autorilor moderni străini), Izvoare (conţinând principalele tratate apologetice şi mărturisiri de credinţă ale Bisericii) şi Convertiri (serie dedicată celor care au descoperit frumuseţea Ortodoxiei, venind de la cultele eterodoxe).

Sfântul Rafail, episop de Brooklyn

 Semnificaţia Sfintei Tradiţii şi adevărata sa valoare. Un răspuns ortodox din secolul al XIX-lea la prozelitismul catolic şi protestant în Orientul Mijlociu (editor P.D. Viscuso).

Cartea de față este un document cu o reală valoare istorică şi teologică. Sfântul Rafail Havavinii (1860-1915), viitorul episcop de Brooklyn, a fost martorul prozelitismului violent al Bisericii Romano-catolice şi al cultelor protestante în zonele din Orientul Mijlociu populate de creştini-ortodocşi şi aflate sub jugul Imperiului Otoman. De aici şi titlul disertației sale teologice „Adevărata semnificaţie și valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiţii”: Sfântul Rafail încerca să pună la îndemâna ortodocşilor un veritabil manual apologetic, un catehism prin intermediul cărora se putea răspunde la provocările teologice ale eterodocşilor. Cum ar fi putut rămâne impasibil în condițiile în care, de exemplu, misionarii protestanți nici măcar nu-i considerau creştini pe grecii ortodocşi din Orientul Mijlociu? Acest studiu demonstrează că Biserica Ortodoxă este singura depozitară a adevărului evanghelic deoarece nu s-a abătut de la învăţătura apostolică transmisă de-a lungul veacurilor în Biserică, prin Duhul Sfânt.

Rafail Havavinii (1860-1915), originar din Siria, a fost primul episcop ortodox hirotonit pe pământul Americii de Nord. A fost canonizat în martie 2000, fiind prăznuit pe data de 27 februarie.

„Să-i întrebăm pe oponenții noștri: cum a fost posibil ca „tradiția apostolică cunoscută întregii lumi” (aşa cum o numeşte Irineu) să fie schimbată și coruptă în general în fiecare Biserică locală, multe dintre aceste Biserici fiind întemeiate de Apostoli și pecetluite cu sângele lor?

Nu a fost nici măcar o singură Biserică printre acestea care să rămână credincioasă învățăturii apostolice? Dar atunci trebuie să recunoaștem pe oricare dintre următoarele două ipoteze ca fiind adevărate prin necesitate:

– fie că adevărata Biserică a lui Hristos a eșuat cu mai multe secole în urmă, așa cum susțin reformatorii protestanți, chiar dacă acest lucru este absolut absurd și contrar făgăduinţelor divine ale Mântuitorului (Matei 28, 20; Ioan 16, 13);

– fie că Biserica lui Hristos nu a eșuat niciodată, însă atunci protestanții care afirmă că s-au întors la învățătura apostolică autentică spun minciuni.”

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn

„În timp ce creștinul ortodox, care cercetează singur Scripturile, supune interpretarea sa personală şubredă judecăţii Bisericii Universale – după cum spune dumnezeiescul Pavel „tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos” (II Corinteni 10, 5) –, credinciosul papist, pe de altă parte, oprit fiind să cerceteze neîngrădit Scripturile, urmează orbește tradițiile papiste cu numeroasele sale născociri, odihnindu-şi astfel conștiința pe așa-numitele judecăți infailibile ale pontifului roman ca interpret suprem al Sfintei Scripturi; iar credinciosul protestant, întemeindu-se exclusiv pe conștiința sa individuală, interpretează Scripturile într-un mod complet arbitrar.

Astfel, papismul, care centrează în acest fel toată viața ecleziastică într-o singură persoană – papa – a întemeiat în Roma, ca să zic aşa, un oracol religios, în care tradițiile apostolice, denaturate în multe privințe și confuzate cu născociri omeneşti, sunt prezentate drept înţelepciune de o incontestabilă origine divină! Protestantul, care a respins Sfânta Tradiţie la rândul său împreună cu această trăncăneală papistă, a fost lipsit de orice bază fermă în interpretarea Sfintei Scripturi și astfel, urmând unilateral Scriptura, şi-a dezmembrat „biserica” în atâtea părți.”

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn

“Mărturia Bisericii nu este mai puţin importantă decât cea a Scripturii dumnezeieşti, deoarece, același Duh Sfânt fiind autorul ambelor, este întru totul cuvenit ca omul să fie învățat şi de Scriptură și de Biserică. Este posibil, așadar, ca orice om care vorbeşte după propria minte să păcătuiască, să înșele și să fie înșelat, dar este totuși cu neputinţă aceasta în privinţa Bisericii – pentru că ea niciodată nu a vorbit sau vorbeşte de la sine, ci de Duhul lui Dumnezeu (care îl îmbogățește, de asemenea, şi pe învățător neîncetat şi pentru totdeauna) – să păcătuiască sau să înșele sau să se afle în înșelare, ci ea este precum Scriptura dumnezeiască, având o autoritate nemărginită și veșnică.

Când Sfânta Scriptură este nesocotită, Sfânta Tradiţie se află în primejdie de a fi distorsionată, fiindcă atunci ceea ce este omenesc poate fi cu uşurinţă confundat, cu ceea ce este divin, profanul cu sfinţenia, iar adevărul cu falsul. Pe de altă parte, când Sfânta Tradiţie este îndepărtată, Sfânta Scriptură este supusă multor interpretări greșite, deoarece atunci când orice om înţelege şi interpretează Sfânta Scriptură aşa cum doreşte, poate rezulta o anumită diversitate în cadrul aceleiași învățături creștine.”

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn

“În teologie, numai cuvântul nescris al lui Dumnezeu se numește „Tradiție”, spre deosebire de ceea ce este scris, numit „Scriptură”. Prin urmare, Sfânta Tradiţie, care este un izvor complementar a religiei creștine, este cuvântul nescris predat de Mântuitorul prin Apostoli către Biserică și păstrat de Sfinții Părinți.”

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn

***

Pr. Josiah Trenham

„Stâncă şi nisip. Concepţia ortodoxă despre reformatorii protestanţi şi învăţăturile lor”

„Simbolistica folosită în Pilda despre casa zidită pe stâncă şi cea zidită pe nisip poate fi folosită pentru a descrie feluritele entităţi religioase care spun că propovăduiesc Vestea cea Bună. Stânca este Sfânta Ortodoxie – Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, Trupul lui Hristos (I Cor. 12, 27), zidită de Domnul Însuşi pe Piatra Credinţei adevărate (Mt. 16, 18). Entităţile religioase, întemeiate fiind doar de câteva secole, stau pe un nisip mişcător şi instabil.”

PS Vasile, Arhiepiscopia Creştin-ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord

„Această carte a fost scrisă din trei motive. În primul rând, pentru a oferi cititorului ortodox o evaluare competentă a istoriei protestantismului şi a tradiţiilor sale principale, de la începuturile sale în secolul al XVI-lea până în ziua de astăzi. Această evaluare se sprijină temeinic pe propriile cuvinte ale Reformatorilor, ca de altfel şi pe simbolurile de credinţă ale feluritelor denominaţiuni protestante, pentru a evita interpretarea greşită şi caricaturizarea. În al doilea rând, pentru a-i familiariza pe cititorii ortodocşi şi neortodocşi cu istoria relaţiilor istorice dintre Răsăritul ortodox şi Apusul protestant. În sfârşit, pentru a pune la dispoziţie un rezumat al opiniei teologice ortodoxe despre principiile Protestantismului.”

Pr. Josiah Trenham

„Mă îndoiesc serios că vreuna dintre personalităţile Reformei s-ar simţi confortabil cu vreuna dintre opțiunile religioase disponibile astăzi în bufetul protestantismului. Nici nu putem fi siguri că acești „reformatori” i-ar recunoaște pe protestanții sau pe evanghelicii contemporani ca fiind urmașii lor spirituali legitimi.

Putem judeca un pom după roadele sale. Pomul sola scriptura a născut rodul diviziunii și al fiecărei erezii imaginabile.

Adevărul nu trebuie să fie îmbunătățit, ci păstrat.

Sola scriptura este o tradiție nelegiuită și creată de om. Una dintre Tradițiile apostolice este ca Scripturile să fie citite în și de către Biserică în continuitate hermeneutică cu Sfinții Părinți, cu ceea ce învață Biserica.

Istoria protestantismului, chiar de la rădăcina sa, este o mărturie a lipsei de autenticitate apostolică a doctrinei sola scriptura.

Nu putem fi împinşi încoace și încolo de tendinţe și de inovații teologice și în acelaşi timp să rămânem credincioși lui Dumnezeu și apostolilor.

Papii post-schismă au fost primii protestanți. Ei s-au considerat interpreți infailibili ai Bibliei, iar protestanții au venit cu propria versiune a teoriei papale și au aplicat-o fiecărui cititor al Bibliei.

Creştinul trebuie să-şi adreseze următoarea întrebare despre comunitatea creștină: „Cine a întemeiat biserica mea?”. Dacă răspunsul este cineva al cărui nume nu este Petru, Pavel, Andrei, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Tadeu, Simon Zelotul sau Matei, să fiți siguri că nu vă aflați în Biserica Unică, Sfântă, Catholică și Apostolică.

Lecturând această carte, cititorul neortodox va ajunge la concluzia că există un alt mod de credință care nu impune nici îmbrățișarea inovațiilor papalității medievale, nici reacţiile exagerate ale denominaţiunilor protestante. Acest alt mod de credință este calea dreptei-credinţe, Ortodoxia.

A trăi în adevăr înseamnă a trăi în Hristos Însuși, iar orice erezie lucrează pentru a-l separa pe cel ce crede în erezie de Iisus Hristos. Sfântul Pavel numește erezia „învăţătura demonilor” (I Tim. 1, 4)

Dacă creștinii protestanți ar trebui să protesteze faţă de ceva anume, cu siguranță aceasta ar fi față de îmbrățișarea doctrinei Filioque – nescripturistică și netradițională – de către catolici și faţă de aroganţa papală de a modifica Crezul Bisericii. Şi totuşi, acest abuz papal imens a fost acceptat de reformatorii protestanți, care au reiterat și continuă să reitereze Filioque.

În ciuda numeroaselor virtuți ale protestanților, credința protestantă are în centrul său multe erezii tragice care servesc la demonstrarea faptului că protestantismul nu este „credința dată odată sfinților”, ci o tradiție omenească, în ciuda tuturor pretențiilor sale de a fi scripturistic.”

*

Alte volume apărute în colecție

 


Categorii

Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “APOLOGETICA – o colecție a editurii Doxologia care ne aduce aminte de ce sunt esențiale DREAPTA CREDINȚĂ, Sfânta Tradiție și diferențele dintre Ortodoxie și celelalte culte creștine

  1. Multumesc de semnal!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare