DOCTORII HAIDUCI AI GRECIEI
- Presseurop: Doctorii haiduci ai Greciei
Măsuri de austeritate succesive au lăsat sute de mii de şomeri ai Greciei fără asigurări de sănătate, sau fără mijloacele de a plăti pentru medicamentele salvatoare, o situaţie disperată pe care o reţea clandestină de medici încearcă să o uşureze.
Dr. Kostas Syrigos, în calitate de şef al celui mai mare department de oncologie, a crezut că a văzut totul. Dar nimic nu l-a pregătit pentru Elena, o femeie în şomaj, al cărui cancer la sân a fost diagnosticat cu un an înainte ca ea să ajungă la el.
Până la momentul consultaţiei, cancerul a crescut atingând mărimea unei portocale şi a ieşit prin piele, lăsând-o cu o rană pe care o ştergea cu şerveţele de hârtie. “Când am văzut-o, am rămas fără cuvinte”, a spus dr. Syrigos, şeful secţiei de oncologie de la Spitalul General Sotiria din centrul Atenei. “Toată lumea plângea. Lucruri de genul acesta sunt descrise în cărţi, dar nu le vezi niciodată pentru că până acum, oricine se îmbolnăvea în această ţară putea primi ajutor.”
Viaţa în Grecia a fost dată peste cap de când a început criza datoriei. Dar în puţine domenii schimbarea a fost mai drastică decât în sistemul sănătăţii. Până recent, Grecia a avut un sistem de sănătate tipic. Oameni care şi-au pierdut slujbele au primit asigurare medicală şi indemnizaţii de şomaj timp de un an, dar mai erau încă trataţi în spitale chiar dacă nu îşi permiteau să plătească, după expirarea acestor ajutoare.
Lucrurile s-au schimbat în iulie 2011, când Grecia a semnat o înţelegere de împrumut cu creditori internaţionali pentru a opri colapsul financiar. Acum, după cum se stipulează în acord, grecii trebuie să plătească toate costurile din propriile buzunare după ce ajutoarele le expiră.
Şomajul înseamnă moartea
Aproape jumătate din cei 1, 2 milioane de şomeri pe termen lung nu mai au asigurare de sănătate, un număr care se aşteaptă să crească şi mai mult într-o ţară cu o rată a şomajului de 25% şi o economie muribundă, a spus Savas Robolis, director al Institutului Muncii al Confederaţiei Generale a Muncitorilor Greci.
Schimbările forţează mulţi oameni să caute ajutor în afara sistemului tradiţional de sănătate. Elena, de exemplu, a ajuns la Dr. Syrigos prin intermediul unei reţele clandestine de medici care s-a creat pentru a avea grijă de cei fără asigurare. “În Grecia, acum, să nu ai asigurare este echivalent cu moartea”, a spus dr. Syrigos, un bărbat impunător cu o atitudine rigidă care se înmoaie când vorbeşte despre starea gravă a pacienţilor săi bolnavi de cancer.
Evoluţia este nouă pentru greci, şi poate şi pentru Europa. Schimbarea îi loveşte mai ales pe bolnavii de cancer, din cauza duratei tratamentelor şi a costurilor ridicate. Când este diagnosticat cancerul pentru cel neasigurat, “sistemul pur şi simplu îl ignoră”, a spus dr. Syrigos. “Nu au acces la chimioterapie, chirurgie sau chiar medicamente simple”, a precizat el.
Sistemul medical însuşi este tot mai disfuncţional, şi s-ar putea să se înrăutăţească dacă guvernul taie alte 1,5 miliarde de euro în cheltuieli medicale, după cum s-a propus în planul de austeritate care ţinteşte să aducă mai multă finanţare. Cu vistieria statului secată, stocurile au scăzut atât de drastic încât unii pacienţi au fost forţaţi să vină cu propriile rezerve, cum ar fi stenturi [instrumente chirurgicale sub formă de tuburi metalice] şi seringi, pentru tratamente.
O operaţiune cu o dată de expirare
Spitalele şi farmaciile cer acum plata în numerar pentru medicamente, care pentru pacienţii bolnavi de cancer poate să însemne zeci de mii de dolari, bani pe care cei mai mulţi dintre ei nu îi au. Având în vedere degradarea sistemului, dr. Syrigos şi mai mulţi colegi au decis să ia problema în propriile mâini.
În acest an, au organizat o reţea clandestină pentru a-i ajuta pe pacienţii bolnavi de cancer şi alţi oameni, care operează în afara sistemului oficial folosind doar medicamente de rezervă donate de farmacii, companii farmaceutice şi chiar familii ale bolnavilor de cancer care au murit. În Grecia, doctorii au constatat că dacă ajută o persoană fără asigurare folosind medicamentele spialului, trebuie să suporte costurile din buzunarele lor.
“Suntem o reţea de haiduci”, a spus dr. Giorgos Vichas de la Clinica Metropolitană Generală din afara Atenei. Vichas este un cardiolog care a fondat mişcarea subterană în ianuarie. “Dar această operaţiune are o dată de expirare”, a spus el. “Oamenii nu vor mai putea la un moment dat să doneze din cauza crizei. De aceea punem presiune pe stat să-şi asume responsabilitatea din nou”.
În timp ce el vorba, a apărut Elena, purtând o basma gri pe cap şi o bluză largă de culoarea prunei. Venea pentru medicamentele care o ajută să facă faţă consecinţelor chimioterapiei pe care a făcut-o de curând, datorită doctorului Syrigos.
A face să renască optimismul
Elena a spus că a rămas fără asigurare după ce şi-a părăsit slujba de profesoară pentru a avea grijă de părinţii loviţi de cancer şi un unchi bolnav. Când au murit, criza financiară a lovit Grecia, şi, la 58 de ani, a fost imposibil pentru ea să-şi mai găsească un loc de muncă.
A spus că a intrat în panică atunci când a aflat că are acelaşi tip de cancer la sân care a ucis-o pe mama ei: i s-a spus că tratamentele ar costa în jur de 31 000 de euro, iar fondurile familiei sale erau epuizate. A încercat să vândă un mic teren, dar nimeni nu cumpăra.
Cancerul s-a răspândit, şi nu a putut găsi tratament până acum câteva luni, când a căutat clinica clandestină a doctorului Vichas, după ce a auzit despre ea din vorbă-n vorbă. “Dacă nu ar fi existat acest loc, nu m-aş fi putut trata”, a spus ea. “În Grecia de astăzi, trebuie să faci un contract cu tine însuţi că nu te vei îmbolnăvi rău.”
A fost consternată când statul grecesc, ca parte a salvării, a retras un pilon de protecţie pentru societate. Dar faptul că medici şi oameni obişnuiţi s-au organizat pentru a ajuta acolo unde statul a eşuat i-a dat speranţă în cele mai sumbre ore. “Aici, cuiva îi pasă”, a spus Elena.
Pentru dr. Vichas, cea mai puternică terapie ar putea să nu fie medicamentele, ci optimismul pe care îl aduce grupul său de haiduci celor care aproape au renunţat. “Ceea ce am câştigat din această criză este faptul că ne-am apropiat”, a spus el.
“Aceasta este rezistenţa”, a adăugat el, trecându-şi privirea asupra voluntarilor şi pacienţilor ce se înghesuie în jurul clinicii. “Formează o naţiune, oameni cărora li se permite să stea din nou pe propriile picioare prin ajutorul pe care şi-l acordă unii altora.”
Nota noastra:
Unii ii invidiaza pe greci pentru ierarhii lor, altii pentru pentru ca ies cu sutele de mii de oameni pe strazi sa-si ceara drepturile. La capatul celalalt, altii cred ca grecii “si-o merita”, pentru ca sunt un neam infumurat si opresiv fata de celelalte etnii din tara lor.
Ceea ce ni se pare noua cu adevarat vrednic de lauda – pentru greci – si de rusine – pentru noi – sunt insa aceste exemple de solidaritate comunitara. Simple, aparent. Ca isi cumpara cartofii, impreuna, de la taranii lor, sarind peste mafia intermediarilor, fie pietari, fie supermarketuri. Ca doctorii devin haiduci si ajuta pacientii atunci cand statul face “austeritate” ca asa zic eurocratii.
Sa nu fim intelesi gresit. Nasc si la Moldova, adica la noi, oameni. Aici la noi, pe acest pamant, oameni buni au fost, oameni buni mai sunt. Dar oameni. Nu comunitati.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Afara cu Halloweenul din scolile romanesti!
MEMORIU ADRESAT MINISTERULUI EDUCAŢIEI,
CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
Către Ministerul Educaţiei,
bucovinaprofunda punct wordpress punct com
Doamne ajuta! Bine m-ati gasit, dragi admini!:)
Referitor la comentariul dvs. de mai sus, despre solidaritate comunitara si comunitati acest lucru il gasim si in clipul animat – despre faptul ca nu exista solidaritate comunitara si ca parca acest desen animat a fost facut special pentru romani: http://www.youtube.com/watch?v=A5dowCyaP7I&feature=related
Pe langa asta, mai reiese si faptul ca adeseori in viata cred ca fiecare dintre noi am intalnit aceeasi problema: cand ai cel mai mare nevoie de ajutor, prietenii te lasa de izbeliste- ca in pilda nuntii fiului de imparat.Fiecare vine cu pretextele sale ca sa nu te ajute.
Solidaritatea comunitară de acest tip este un indicator de primă importanță în evaluarea unui stat, inclusiv (sau mai ales) dpdv economic.
http://en.wikipedia.org/wiki/Social_capital
@ Utzu…
“solidaritatea” comunitara a grecilor, este si un indicator al mentalitatii de massa (crestine ortodoxe) a acestui popor cu privire la felul cum intelege sa traiasca si sa puna in practica EVANGHELIA Lui Hristos si cuvintele Lui: “IUBITI-VA UNII PE ALTII!” si “PRIN ACEASTA VA CUNOASTE LUMEA CA SUNTETI UCENICI AI MEI, DACA VETI AVEA DRAGOSTE UNII FATA DE ALTII”…
Foarte bine spune “admin”, ca la noi in poporul roman sunt multi “oameni” ALESI si altruisti, si crestini adevarati, dar GRUPURI DE OAMENI si COMUNITATI DE OAMENI, care sa fie “altruiste”, asa ceva mai rar se gasesc in neamul nostru romanesc…
Din contra, romanii au inceput sa lase la o parte de mult timp, FRATIETATEA si UNIREA intre ei, si etnica si bisericeasca, si traiesc tot mai individualist si “pe cont propriu” viata lor de romani si de crestini ortodocsi.
Parintele ADRIAN FAGETEANU, spunea ca cel mai clar “semn” ca suntem urmasi ai “tracilor” este tocmai faptul ca suntem un neam DEZBINAT, si ca nu avem UNIRE intre noi…
Spre deosebire de noi, grecii dau dovada ca au UNIRE si FRATIETATE intre ei, si SOLIDARITATE si “etnica” si “civica” si “crestina”… si asta poate si pentru faptul ca or fi inteles Evanghelia lui Hristos MAI BINE DECAT ROMANII, iar romanii mai putin…
In orice caz, asa cum spunea si admin, SOLIDARITATEA lor, a grecilor, in aceste vremuri grele prin care trece neamul lor, este o TERIBILA LECTIE pentru romanii care sunt tot mai individualisti si inchisi in ei insisi si care nu se mai gandesc nici la neamul lor, si nici la Biserica lor Ortodoxa din care fac parte…
In daruirea si deschiderea catre semeni si in comunicarea si UNIREA cu ei, sta si consta si sanatatea adevarata duhovniceasca a unui roman, crestin ortodox.
Daca un roman crestin ortodox, fie el si teolog licentiat in Teologie Ortodoxa, NU SIMTE PERMANENT NEVOIA de a trai in afara de viata lui proprie si VIATA COMUNITATARA eclesiala intr-o parohie sau o comunitate crestina ortodoxa, inseamna ca exista INCA o discrepanta serioasa in viata lui intre PRINCIIPLE crestine pe care si le-a insusit teoretic si doar mental si REALITATEA cotidiana in care isi duce existenta…
CINE NU ISI CAUTA “FRATII” de Credinta Ortodxa, cine nu tanjeste dupa ei, ci nu simte nevoia sa traiasca impreuna cu ei IUBIREA CRESTINA IN HRISTOS, cine nu se bucura de bucuriile fratilor lui de credinta si de neam si cine nu sufera impreuna cu ei, in necazurile lor, inca nu a gustat din FRUMUSETEA vietii crestine “INTEGRALE” si PLENARE si are inca multe lucruri de pus in randuiala in viata sa…
Pacat ca sunt atat de multi romani crestini ortodocsi care prefera sa traiasca individualist si egocentrist Ortodoxia, amagindu-se pe ei insisi ca acest mod de viata ii multumeste si “implineste”, cand de fapt ii plafoneaza intr-o gandire si vietuire GRESITA si plina de inselare de sine…
Adevarata VIATA IN HRISTOS este in UNIRE cu INTREAGA EKKLESIA, si mantuirea in Biserica Ortodoxa nu este “individuala” si “personala” ca in protestantism, ci asa cum spunea Parintele ROMAN BRAGA, este intotdeauna IMPREUNA CU A FRATILOR TAI ORTODOCSI. Nu te poti mantui…in Ortodoxie FARA FRATII TAI, ci NUMAI IMNPREUNA CU EI…
Si nu poti sa primesti MANTUIREA impreuna cu ei de la Hristos, daca in existenta pamanteasca NU AI VIETUIT si trait TOT IMPREUNA CU EI, si bucuriile si necazurile vietii
Dumnezeu sa aiba mila de noi toti…
Cine traieste intr-o oarecare comuniune cu altii, stie ca aceasta inseamna printre altele si reciprocitate. Si desigur, a constatat ca de cele mai multe ori intai oferi si apoi primesti. Se poate intampla ca de multe ori sa nu primesti nimic. Este un risc pe care crestinul si-l asuma. In tot cazul, fiecare va da socoteala pentru ce n-a facut el, nu pentru ce n-au facut ceilalti.
VELA GHEORGHE,
“Spre deosebire de noi, grecii dau dovada ca au UNIRE si FRATIETATE intre ei, si SOLIDARITATE si “etnica” si “civica” si “crestina”… si asta poate si pentru faptul ca or fi inteles Evanghelia lui Hristos MAI BINE DECAT ROMANII, iar romanii mai putin…”
Daca ar fi asa cum ziceti, nu cred ca se ajungea pana aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/04/06/sinodul-bisericii-greciei-sinucidere-deznadejde-criza/
@G.Vela
Sunt nevoit să vă dau dreptate cu atât mai mult cu cât mă număr printre cei care s-au obişnuit să trăiască strict în pătrăţica proprie şi care aşteaptă/aştepta ca fraţietatea de care vorbiţi să fie înlocuită de civism/civilizaţie, contacte şi raporturi sociale specializate/de nişă etc.. Într-adevăr de departe de trăirea plenară de care vorbiţi..
Dezbinarea este una din bolile noastre. Si cred ca dezbinarea, ca fiica a indepartarii de Dumnezeu, e sora cu atitudinea de asteptare care ne caracterizeaza: asteptam sa ni se dea, cam orice. In loc sa avem constiinta ca suntem datori, traim mereu cu impresia ca noi avem cate ceva de primit: vorbe frumoase, bani, favoruri etc. Suntem deosebit de mandri, orgoliosi si egoisti. Uitam ca din ce avem, totul este primit in dar, iar contributia noastra este infima! Ne privim unii pe altii ca niste caini care se lupta pentru acelasi ciolan, n-am da unui amarat o paine, nu i-am acorda un minut, ne-ar fi rusine sa fim vazuti ca suntem buni/slabi. Suntem RĂI si ne înrăim din ce in ce mai mult. Nu ne intereseaza “ceilalti”, suntem doar noi si cativa de-ai nostri!
Ce diferenta fata de greci!!
Sa multumim Domnului, deocamdata suntem bine fata de ce-am merita! Cat suntem de datori!