FACEBOOK SI DEZINTEGRAREA UMANULUI

Facebook şi dezintegrarea umanului. Este Facebook un avantaj sau o cauză de îngrijorare pentru industria sănătăţii mintale?

28 mar. 2013 09:53
Autor: Belen Fernandez

Sursa: Al Jazeera

Facebook continuă să dezvolte noi opţiuni şi funcţionalităţi care atrag şi mai mult atenţia utilizatorilor săi [Reuters]

Conform articolului din New York Times scris de Jan Hoffman cu referire la un studiu al profilurilor de Facebook aparţinând unui număr de 200 studenţi universitari din Statele Unite, aproximativ 30% dintre studenţi

“postau statusuri actualizate care corespund criteriului Asociaţiei Psihiatrice Americane pentru un simptom de depresie, descriind sentimente de inutilitate sau lipsă de speranţă, insomnie sau somn excesiv şi dificultate la concentrare”. Aceste descoperiri “confirmă un studiu care sugerează că depresia este un fenomen din ce în ce mai frecvent în rândul studenţilor universitari”.

Ideea lui Hoffman este că Facebook poate, prin urmare, servi drept “sistem de avertizare timpurie pentru intervenţia la timp” a părinţilor şi a terapeuţilor. Articolul se încheie cu un citat de la o mamă din Ohio: “Facebook poate fi o pacoste… Dar existenţa unei forme suplimentare de comunicare salvează vieţi”.

Nu se menţionează deloc influenţa evident exacerbantă a site-urilor de ‚social networking’ atunci când este vorba despre fenomene ca insomnia şi dificultatea la concentrare. Mai degrabă decât să promovăm Facebook ca instrument care salvează vieţi, am putea argumenta imediat că aceste forumuri şi alte distracţii tehnologice contribuie, de fapt, la tendinţe depresive.

Alienarea de realitate

“Redacţia de ştiri Facebook” prezintă în prezent progrese cum sunt “Astăzi implementăm îmbunătăţiri la jurnalul de activităţi care te ajută să exprimi ce este important pentru tine” şi “Astăzi anunţăm o nouă versiune Facebook concepută pentru… a se axa mai mult pe poveştile oamenilor la care ţii”.

Încercarea de injectare a emoţiei umane în ceea ce este la urma urmei o experienţă dezumanizantă este simbolică pentru înstrăinarea generală de realitate în care cultura Facebook este şi o cauză şi un simptom. 

Efectele adverse ale conversiei emoţiei şi empatiei într-un clic pe un computer sau telefon mobil se pot observa în următoarea anecdotă din articolul lui Hoffman:

“Răspunzând la întrebările postate pe Facebook de The New York Times, Daylina Miller, recentă absolventă a Universităţii din South Florida a spus că atunci când şi-a exprimat tristeţea online unii cititori au răspuns doar cu simbolul Facebook ‘Îmi place’: degetul mare în sus.
‘Te simţi la fel?’ a întrebat dra Miller, mirată. ‘Sau îţi place că sunt tristă? Eşti sadic?’”

Exemple nefericite similare ale constricţiei empatiei şi a deformării relaţiilor interumane includ “apăsarea pe butonul Îmi place” în cazul anunţurilor de deces. Pe propriul flux de Facebook am fost martora postării de către prieteni a anunţului decesului unui părinte doar pentru a fi bombardaţi cu semne care prezintă degetul mare în sus şi comentarii de genul: “Îmi pare rău, frate!”

În afara deprecierii sentimentului, Facebook încurajează alienarea de realitate prin deplasarea continuului spaţiu-timp: în loc să trăiască evenimentele şi gândurile pe măsură ce acestea se produc în timp real, utilizatorii sunt adesea distraşi de modul în care ar putea ‚comercializa’ evenimentele şi gândurile respective publicului lor de pe Facebook.

Transferul sinelui pe ecranul computerului descentrează şi mai mult având în vedere concomitenta difuzare a identităţii. Ca şi necesitatea condiţionată a validării personale sub forma unor mici notificări roşii care apar în partea superioară a paginii de Facebook, acest lucru duce la o stare de permanentă anticipare care este contraproductivă pentru funcţionarea sistemului nervos. Posturi privind mişcările intestinelor şi similare sunt un exemplu extrem al necesităţii de a reitera şi obţine recunoaşterea existenţei fragmentate.

Deşi Internetul poate compune natura schizofrenică a societăţii americane, există în mod clar cauze mai recunoscute de dezumanizare şi alienare individuală. Glorificarea naţională a violenţei şi militarismului, de exemplu, abrogă realităţile suferinţei umane din întreaga lume; în acest context de înstrăinare dedicată de umanitate, nu este prea surprinzător atunci când cetăţenii lipsiţi de empatie comit acte ca masacrul de la şcoala din Connecticut din anul 2012.

Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie în masă

Funcţia aparentă a site-urilor de ‚social networking’ este, bineînţeles, aceea de a apropia oamenii. Aceeaşi funcţie este atribuită procesului globalizării neoliberale. În ciuda creşterii superficiale evidente a interconectivităţii în ambele cazuri, totuşi, rezultatul fundamental alienează. În ultimul caz, ‚interconectivitatea’ a fost caracterizată de disparitatea crescută a condiţiilor socio-economice şi o cruciadă pentru profit în detrimentul bunăstării comune. În primul caz, contactul faţă în faţă pentru care sunt programate fiinţele umane este înlocuit cu schimburi electronice incapabile de a satisface necesităţile înnăscute de comunicare.

Persoanele care interpretează greşit în mod intenţionat istoria contemporană continuă să argumenteze că globalizarea reprezintă soluţia la relele foarte globale pe care le creează. Într-o manieră vag similară, articolul lui Hoffman din New York Times prezintă Facebook ca pe un ajutor util în promovarea sănătăţii mintale când cele două concepte par să fie total în dezacord inerent.

Experimentul neoliberal în SUA a ajutat la formarea unei societăţi deconectate de la condiţia umană, în care oprimarea individului a avut drept obiectiv contracararea solidarităţii populare care poate ameninţa experimentul. Ceea ce ar trebui să fie un drept universal la asistenţa sanitară, de exemplu, este utilizat în schimb în mod punitiv împotriva populaţiei, şi, după cum semnalează aclamatul ziarist şi prezentator radio Doug Henwood, “Obamacare” va avea probabil drept rezultat o situaţie în care “milioane de oameni sunt aruncaţi pe piaţa asigurărilor individuale de sănătate private şi obligaţi să achite 1 000 USD pe lună pentru o acoperire care lasă mult de dorit”.

Henwood speră ca “acest lucru să crească mult clientela planurilor cu contribuabili individuali, cum este Medicare for All—presupunând că guvernatorii noştri nu distrug mai întâi Medicare”. În cele din urmă, poate că Facebook şi fenomenele similare au contribuit la solidaritatea frontului asistenţei sanitare: cel puţin suntem uniţi în Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie.

Traducere de L.P. pentru razbointrucuvant. Preluarea e posibila doar cu acordul nostru explicit.