În plin scandal sexual la Hollywood, un film despre idila dintre un bărbat matur și un băiat de 17 a primit patru nominalizări din partea Academiei americane de film. Criticat pe rețelele de socializare, filmul a provocat anul trecut chiar inițierea unei petiții, pe site-ul citizengo.org, în care se cere oprirea difuzării peliculei care promovează pedofilia.
Prin lansarea și promovarea acestui film, Sony face o declarație de apatie față de pedofilie. Și, deși în Statele Unite, politicianul Anthony Weiner a fost condamnat la 21 de luni de închisoare pentru contact sexual virtual cu un copil de 15 ani, se pare că Sony nu a înțeles mesajul că pedofilia nu este NICIODATĂ ceva bun, indiferent dacă e consensuală, homosexuală, într-o țară străină etc. ”, afirmă autorii petiției.
„Exploatarea sexuală a afectat destul de mult această lume, iar noi nu trebuie să celebrăm o poveste despre dorințele sexuale față de copii.”conchid autorii petiției.
„Call Me by Your Name” a fost nominalizat la categoriile: Cel mai bun Film, Cel mai bun Actor (pentru Timothée Chalamet), Cel mai bun Scenariu adaptat și Cel mai bun Cântec Original, scrie evz.ro.
Prin nominalizarea acestui film, membrii votanți ai Academiei de Film și-au pus pecetea aprobării personale pentru „prădarea sexuală și abuz”.
„‘Call Me by Your Name’, pelicula lui Luca Guadagnino, este o abil regizată, frumos filmată, splendid jucată lecție de prădare sexuală și abuz”, scrie Cheyenne Montgomery în comentariul său din 25 ianuarie având titlul „‘Call Me by Your Name’ este un film necinstit și periculos”.
„Deși mulți critici ating subiectul problematicei ‘diferențe de vârstă’, marea majoritate minimalizează îngrijorările și umplu de elogii filmul (‘Un triumf erotic’, scrie unul, ‘O minunăție romantică’, afirmă altul)”,continuă Montgomery.
„Însă până și scurtele avertismente privind ‘diferența de vârstă’ nu pun punctul pe i. ‘Call Me by Your Name’ nu vorbește despre un bărbat mai în vârstă și unul mai tânăr. El vopsește în mod fals în culori romantice o relație de exploatare între un bărbat matur și un adolescent. Aceste relații manipulatoare provoacă răni dureroase pe termen lung, pot să o afirm din propria experiență”,scrie autoarea cronicii din Boston Globe.
Montgomery povestește cum ea însăși, pe când era adolescentă, a fost victima manipulării sexuale și abuzurilor din partea unui adult care la început a pozat în protectorul ei.
Și continuă:
„Acest film are potențialul de a provoca mult rău prin normalizarea acestui tip de prădare sexuală. El poate fi periculos în special pentru tinerii LGBT, care sunt mai predispuși la depresii și sinucideri.”
Am citit cu stupoare tot soiul de jelanii, tot felul de înfierări la adresa creștinilor care au recurs la „gesturi huliganice” la proiecția filmului 120 BPM! Ooo, țato, ține-mă că mor! Auzi fată, gesturi huliganice! Această caracterizare este decretată cu nonșalanță de reputatul profesor Vintilă Mihăilescu.
Mă miră această caracterizare, mai ales că privind filmul, vom avea parte cu siguranță de multe gesturi huliganice. Pe peliculă. Cred că acolo avem într-adevăr definiția huliganismului și extremismului. Ați văzut filmul? Nici eu până ieri. S-a tot discutat despre acest scandal, dar deloc din perspectiva filmului. Dacă privim filmul, vom afla că acei creștini sunt doar niște „pisicute” pe lângă grozăviile care se desfășoară pe ecran. Să vă povestesc pe scurt..
Filmul ne povestește despre un grup de activiști HIV/SIDA, care se hotărăsc să lupte cu această boală în anii 90. Acuzând guvernul că nu luptă destul împotriva acestui flagel, băieții ăștia se hotărăsc să devină mai extremiști în lupta lor. Nu trec bine 7 minute din film, că îi și vedem pe băieți cum intră la o conferință, unde vorbea un reprezentant oficial, cu fluiere în gură, încep să fluiere, cu pancarte în mâini, întrerup conferința, iar oficialitatea chiar primește o pungă de sânge fals în ochi.Mișto, nu? Apoi îl leagă cu cătușe de o schelă de pe scenă…Vorbind de Huliganisme… dar, să continuăm. Asistăm apoi la o ședință a acestei organizații unde putem vedea dragă cum se creează astfel de proteste. O companie farmaceutică pare că a descoperit un medicament ce ar putea mări speranța de viață a bolnavilor de SIDA, dar nu dau drumul rezultatelor testelor cu viteza cu care ar dori activiștii. Astfel, activiștii intră ilegal în clădirea unde compania avea birouri și aruncă pungi cu sânge peste tot. Huliganisme, ceva? Ni se induce ideea că ei au dreptate pentru că sunt cu sabia lui Damocles deasupra capului, putând să moară din cauza SIDA în orice moment.
Urmează un nou protest al activiștilor, de data aceasta într-un liceu. Problema principală este că nu există automate de prezervative în licee. Iar pancarte, iar urlete, iar treburi nasoale. Huliganisme, domnule! Da, dar din cele bune, de’ale noastre, nu din alea „creștine”. De la scena asta ajungem la partea siropoasa, că deh, trebuie să existe și ea ca să iasă filmul bine. Se lasă cu club, petrecere și după dans îndrăgosteală. Un el și un alt el se amorezează și ajung direct în pat. Vedem bărbați în pielea goală. Se pupă, se toate cele, este frumos, nu vă speriați. Dragostea e un lucru mișto. Ei, și de aici începe beleaua. Unul din cei doi era bolnav de SIDA. Și cum stau ei așa de vorba pe dezbrăcatelea, își amintește cel bolnav cum s-a infectat. Aici e cu schepsis că filmul, dă în școală din nou. Cine credeți că l-a infectat? Profu’ de mate, vere! Când avea 16 ani. Adică profu’ era și homosexual și pedofil cum ar veni, dacă ne luăm după lege. Și ca să fie și mai dihai, profu era căsătorit, avea nevastă și copil. Oaleeee!!
Urmează apoi tot felul de dezbateri, alte proteste, o paradă LGBT, alte proteste, alte discuții, și la un moment dat, unul din cei doi îndrăgostiți începe să se simtă tot mai rău. Este internat în spital, apoi externat astfel încât partenerul sau să îl îngrijească la domiciliu. Aici iar este o fază cu schepsis. Partenerul îl eutanasiază. Lacrimi chestii, nu știu ce, moare. Se strâng toți activiștii și îi citesc testamentul. Astfel, filmul se încheie apoteotic, cu alt protest. Se duc băieții la un dineu, ceva oficial, de lux, și încep să arunce cenușa defunctului pe mâncarea ălora. Huliganic? Neeeah.
De fapt, toată inflamarea unei părți a presei, acea parte susținută puternic de ONG-uri, nu ne arată decât dublul standard în toată splendoarea lui. Dacă militanții LGBT sau Feminism ar fi întrerupt o slujbă într-o biserică, sunt convins că ar fi fost foarte apreciați.Dacă un grup de creștini își afirmă crezul sau fac un gest critic, public, atunci avem de-a face cu niște huligani. Să fim bineînțelesi, nu știu dacă modul lor de a protesta este cel mai potrivit. Cântecele bisericești ca mod de a protesta nu sunt neapărat feblețea mea, dar dacă așa au ales ei să protesteze, este fix alegerea lor. Este a doua oară când se întâmplă astfel de acțiuni, deci este clar că cineva bagă bățul prin gard, căutând astfel de lucruri. O parte a populației a încercat din nou să își facă auzită vocea și să ne spună că Muzeul Țăranului nu i se pare un loc potrivit pentru a rula astfel de filme. Nu văd unde este marea problemă și de ce această isterie în masă.Mă întreb dacă la Ateneul Român s-ar putea difuza, de exemplu, meciurile naționalei de la Campionatul Mondial din 1994.
Sau, să presupunem, că la un club de muzică rock s-ar proiecta desene animate cu Sandy Bell. Cum ar fi? Dar într-un club de manele să privim emisiunile lui Iosif Sava? Hmmm…eu nu am văzut până acum filme creștine proiectate în barurile LGBT sau în sediile de ONG-uri care susțin LGBT. Dacă în 2013 proiecția unui film LGBT a fost considerată neconformă cu locul unde s-a desfășurat, nu înțeleg de ce în 2018 se încearcă din nou același lucru. Probabil că se așteaptă acest gen de reacții, iar și iar, că apoi să se poată clama agresiunea. Agresiune care nu a venit în niciun fel. Oamenii s-au ridicat, au cântat, s-au urcat pe scenă, în final a plecat toată lumea acasă. Activiștii ar trebui să fie obișnuiți cu astfel de activisme, nu? Dar poate că activiștii LGBT au înregistrat activismul la OSIM și nu are nimeni voie să activeze în afară de ei… Oricum, un lucru este cert, la un film în care activismul este tema centrală, niște oamenii au decis să fie și ei activiști. Ce nasol, nu?
Astfel, joi 8 noiembrie de la ora 18:00, la studioul „Horia Bernea” al Cinematografului este programat a se proiecta pelicula „Soldații. Poveste din Ferentari”. În regia sârboaicei Ivana Mladenovici, filmul prezintă povestea „de iubire” dintre un antropolog sosit în cartierul Ferentari să studieze manelele și un fost pușcăriaș, Alberto, un cetățean de etnie romă.
Pelicula, interzisă copiilor sub 15 ani, abundă în limbaj vulgar și explicit, a primit o mențiune specială la festivalul de la San Sebastian, secțiunea dedicată filmelor LGBT.
Filmul, o coproducție româno-sârbă, a fost lansat în septembrie 2017. Motivul pentru care cinematograful „Țăranului” îl difuzează abia acum este legat, probabil, de faptul ca februarie este „luna LGBT” în România.
Recent, un videoclip al unei piese de genul manea a fost filmat în cadrul Universității București, iar în trecut, astfel de clipuri s-au filmat la Muzeul Satului.
Mă întreb: o fi normal să pui la Muzeul Țăranului pornografii gen „120 BMP” ori „Nymphomaniac”? Cu ecranul în spatele catapetesmelor aduse din satul Mintia și satul Bejani… Cred că se întoarce Horia Bernea în mormânt.
Muzeul s-a născut ca o baricadă spirituală împotriva neo-comunismului din anii 90.„Irina Nicolau ne-a corupt cu argumentul că „acest muzeu va fi o baricadă”– spunea Horia Bernea. „Nici nu se încheiase bine Revoluția și ea ne spunea că vom face o baricadă culturală din muzeul ăsta.”
Horia Bernea a reluat proiectul lui Alexandru Tzigara-Samurcaș din 1906, ideea de a surprinde muzeal spiritul satului românesc. O instalație sui-generis, dincolo de discursul muzeal clasic, pedagogic. Și a reușit să realizeze o capodoperă: MȚR este singura instituție românească ce a primit vreodată premiul Muzeul European al Anului (mai 1996).
Din păcate cu sala Bernea s-a întâmplat un matrapazlâc după plecarea lui Horia Bernea la Domnul, demn de tranziția noastră originală. A fost „privatizată”, preluată de asociația Macondo care operează aici acest cinematograf rupt de contextul muzeal.
Sala Bernea nu este un cinematograf oarecare, este parte integrantă a muzeului și trebuie să funcționeze ca atare. Nu este de vină directoarea Lili Passima, dânsa este unul dintre cei mai buni continuatori ai lucrării lui Horia Bernea. Chiar nu are nicio vină pentru ce se petrece acolo. Ministerul Culturii însă da. A fost sesizat în legătură cu multe evenimente inadecvate din sala Horia Bernea. Tăcerea a fost însă varianta de răspuns aleasă de fiecare dată.
Mai mulți oameni au mers la muzeu și au întrerupt acel film. Au revendicat un spațiu. Nu au procedat în cel mai fericit, elegant mod cu putință. Dar tăcerea noastră este fericită? Cu cine credeți că ar fi de acord Horia Bernea dacă s-ar întoarce astăzi la conducerea muzeului?
„Ce fel de om, de român, poate să nu se bucure de existența unui muzeu al civilizației tradiționale? Ce fel de om e acela care nu vrea ca imaginea strămoșului nostru, țăranul, să aibă un loc de „odihnă” și de „acțiune” binefăcătoare asupra lumii noastre bolnave? Ce fel de om, ce fel de intelectual este acela care nu știe că nu se poate trăi fără memorie?”
ale propagandei globaliste se decelează în acest moment. Pe plan intern, atacul mediatic al indivizilor aflați pe statele de plată ale lui Soros împotriva lui Mihai Gheorghiu, președintele CpF, care este și director adjunct al MȚR. Asupra lui se varsă lăturile globaliștilor, care mint ordinar (dar interesat), lansând ideea că protestele de la proiecția filmului de propagandă LGBT, ar fi fost organizate de el. Un oarecare abject îl acuză de legionarism din motivul că l-ar fi văzut în studenție îmbrăcat în cămașă țărănească și că l-ar fi frecventat la acea vreme pe Țuțea, fiind trimis acolo de… Securitate. Ergo, Gheorghiu este maleficul care instrumentalizează “medievalii” ce opresc marea cultură sexomarxistă ce își face loc, cu greu, în “depășitul” muzeu fondat de Bernea, atât de greu permeabil la ideologia Minunatei Lumi Noi.
Evident că se folosesc de acest prilej doar ca să mai sape la demersul constituțional al Referendumului, care va intra în curând pe agenda Senatului și care, în mod normal, nu va putea fi oprit în acest an. Chestia asta face să intre în fibrilație vuvuzelele sorosiste.
Pe plan extern, am asistat astăzi la dezbaterea din Parlamentul European, organizată de grupul radical-sexomarxist al verzilor, care au vituperat împotriva Legilor Justiției. Recitalul dat de fosta procuroare comunistă Monica Macovei, de politrucul care spală generații de studenți pe creier, fostul șef al studenților comuniști (ASCR) Cristian Preda eiusdem farinae, a fost o rușine. Nu pot să cred că România a trimis în Parlamentul European asemenea gunoaie ideologice băsiste, ultraglobaliste, care poartă un discurs antinațional de o asemenea anvergură. Și care se legitimează ca fiind apărătorii Statului de Drept, când ei nu fac, în fond, decât să legitimeze teroarea Statului Paralel, în care serviciile secrete și procuratura au transformat țara, cu ajutorul acoperiților din presă, într-un Disneyland stalinist.
Această stare de lucruri, ce trenează de peste un deceniu, va trebui să înceteze odată și odată.
Coaliția pentru Familie și Comitetul de inițiativă cetățenească pentru revizuirea art. 48 alin 1 din Constituția României, prin președinte Mihai Gheorghiu, au luat act cu îngrijorare de dezinformarea concertată propagată în spațiul public constând în acuzația de implicare în evenimentul din 04.02.2018 de la Muzeul Național al Țăranului Român.
Coaliția pentru familie, Comitetul de inițiativa cetățenească pentru revizuirea art. 48 alin 1 din Constituția României și președintele comitetului de inițiativă cetățenească nu intervin în viața internă a niciunei instituții, nici în viața privată a niciunei persoane. Nu organizează proteste spontane, nu participă la protestele unor terți și consideră demnitatea fiecărei persoane ca fiind un atribut inalienabil.
NEGĂM categoric orice implicare in acest eveniment și ne exprimăm consternarea fată de ușurinta cu care sunt construite astfel de atacuri și linșaje mediatice împotriva cărora înțelegem să formulăm toate demersurile prevăzute de lege.
Credința și acțiunile noastre sunt publice și neechivoce. Considerăm că evenimentul de la MNTR și consecințele lui vătămătoare la adresa noastră, prin denigrarea la care suntem supuși si acuzațiile fără niciun fundament care ni se aduc, reprezintă reflexia unei agende ideologice, un atac grav asupra democrației și asupra drepturilor fundamentale ale omului în măsura in care nu ne sunt respectate valorile și demnitatea prin încercarea de dizolvare a fundamentelor educației și culturii europene.
În acest context, solicităm instituțiilor statului, respectiv Ministerului Culturii și Identității Naționale să cerceteze în ce măsură difuzarea producției artistice care a generat evenimentul de la MNTR se înscrie în Misiunea Muzeului, iar Ministerului Educației Naționale să cerceteze cadrul în care a fost organizată dezbaterea cu elevi asupra aceluiași film artistic și măsura în care a existat acordul părinților și au fost respectate dispozițiile legale privind vizionarea filmului de către minori.
Dacă aceste întrebări si solicitări publice pe care le facem ca simpli cetățeni români, fără a avea nicio legătură cu evenimentul de la MNTR, vor atrage atacuri personale și hărțuiri ca cele practicate în prezent, aceasta va reprezenta o dovada în plus a nivelului de limitare a libertății de exprimare și de încălcare a drepturilor fundamentale în societatea românească.
Ne exprimăm, de asemenea, îngrijorarea față de valul de calomnii, atacurile la persoană, dezinformarea, linșajul public devenite comportament curent, banalizate și considerate îndreptățite atunci când sunt îndreptate asupra persoanelor sau personalităților publice cu vederi conservatoare. Toleranța, respectul și spiritul democratic se dovedesc în comportamentul afișat față de toți cetățenii acestei țări. Dubla măsură, în schimb, arată că aceste valori sunt doar o fațadă în spatele căreia se află un spirit gregar și antidemocratic.
Tonul folosit de Comitetul de inițiativa cetățenească pentru revizuirea art. 48 alin 1 din Constituția României și de susținătorii inițiativei cetățenești, inclusiv Coaliția pentru Familie, a fost întotdeauna construit în cea mai elegantă și civică modalitate de exprimare, iar acuzația că am avea orice minimă legătura cu protestul în cauză nu este doar nefundamentata, ci și construită ca un atac direct la adresa parcursului democratic al inițiativei cetățenești semnate de 3 milioane de cetățeni români.
Coaliția pentru Familie, Comitetul de inițiativa cetățenească pentru revizuirea art. 48 alin 1 din Constituția Românie și președintele comitetului de inițiativă cetățenească solicită încetarea de urgentă a acestor atacuri personale bazate pe dezinformare și calomnie impotriva cărora vom exercita imediat toate demersurile legale.
Îi invităm pe toți aceia care luptă împotriva valorilor fundamentale ale civilizației europene creștine să păstreze decența discursului public.
Dumnezeu să ocrotească România!
Comitetul național de coordonare a inițiativei
cetățenesti pentru revizuirea
Constituției României
Cu privire la evenimentele de la MȚR: am privit cu suspin evenimentele. Am suspinat atunci când am aflat că acest film de propagandă gay are să fie rulat într-o clădire ce aparține Ministerului Culturii. Apoi am suspinat gândindu-mă la Horia Bernea, fondatorul MȚR care avertiza că “există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde…“ și în același ton “ortodoxia ţăranului e profundă şi nu putem înţelege nimic din omul de azi sau din cel viitor (cu toate malformaţiile sale) fără o cunoaştere profundă a creştinismului ortodox. Românii nu au avut războaie religioase. Nu ne-am închinat la idoli. Nu am produs idoli. Nu am produs ideologii”; în clădirea fondată de un român profund avea să fie terfelit tot setul valoric al neamului românesc. Am suspinat atunci când oprirea prin metode legale a proiecției de film a eșuat. Am suspinat mai mult când am vazut oameni de vârsta părinților mei că au fost nevoiți să se umilească public în numele credinței. Am suspinat apoi când opinia publică a catalogat drept fundamentalism religios și comportament homofob actul de disperare al fraților mei.Am suspinat cu atât mai tare atunci când oameni importanți pentru mine s-au poziționat de partea lgbt. Dar cel mai tare am suspinat văzând cum acest eveniment a reușit să creeze rupturi între noi, tehnica-i simplă: dezbină și cucerește. Și știți de ce am suspinat atât? Pentru că pur și simplu nu e corect!
PS: Am atașat câteva poze dintr-o reacție asemănătoare a comunității lgbt la conferința unui Arhiepiscop Catolic, asta pentru a putea face o mică comparație. #sieusuntfundamentalist
Îmi scrie un prieten dintr-o insulă autonomă britanică (Jersey, din Canalul Mânecii) în care acum s-au legalizat căsătoriile homosexuale.
Creștinii din insulă nu au făcut opoziție față de lege ci au acceptat ca fiind un drept al homosexualilor de a se ”căsători” cum vor ei. Dar au cerut atât: un amendament de toleranță, care să garanteze că niciun creștin nu va fi obligat prin lege să se facă complice la un păcat moral grav.
Cu alte cuvinte, ca preotul, cântărețul, funcționarul public, florarul, cofetarul, chelnerul, muzicianul care ar fi contactați în vederea participării la organizarea unei astfel de ”nunți” să se poată prevala invocând obiecția de conștiință.
Nenumărate cazuri din SUA, din Canada și de prin alte părți au arătat că mișcarea homosexuală nu dorește drepturi pentru homosexuali ci dorește de fapt dresarea majorității, mai ales a celei creștine.
Avem nenumărate cazuri de cofetari, de florari, de organizatori de nunți din SUA care au fost acuzați de discriminare, amendați și chiar arestați pentru că, fiind creștini, nu au vrut să se facă complici prin asumarea unor contracte pentru torturi de nuntă, aranjamente florare, etc., la un foarte grav păcat moral.
Ce credeți? În mica insulă Jersey, simpla idee de toleranță față de creștini a aprins spiritele. S-a invocat un principiu pe care l-am auzit și îl vom auzi și de acum înainte din partea rețelei de ong-uri care vorbesc de „toleranță”: toleranța se aplică și se va aplica doar unor anumite categorii etnice, sociale, culturale sau sexuale, și ideal se va face prin agresarea valorilor și libertăților celor care nu intră în categoriile de mai sus.
E bolșevism curat: numai clasa muncitoare, se spunea atunci, are dreptul de a conduce dictatorial (dictatura proletariatului) societatea.
E nazism curat: numai anumite categorii etnice, invocând propria istorie mitologizată (naziștii cea de glorie, neofasciștii liberali contemporani pe cea de sclavie și de colonialism) trebuie să aibă dreptul la voce publică, să fie privilegiate față de foștii lor ”opresori”.
E prostie curată: să transformi sexualitatea mai mult sau mai puțin deviantă în scop, cauză și efect al unor schimbări legislative și sociale. […]
De asta aici, în România, nu trebuie să așteptăm că ceea ce nu a fost posibil în Marea Britanie și în SUA, o negociere a limitelor libertății și a toleranței, va fi posibil în țara asta.
De asta avem nevoie de o Constituție care să protejeze familia.Pentru că nu putem avea încredere în capacitatea de dialog și deschiderea democratică a activiștilor LGBTQWERTY. Și nu numai….
Iar dacă în viitor, prin propria lor convingere, nu prin mecanisme juridice și de lobby bine camuflat, majoritatea românilor vor considera că este firească „căsătoria” homosexuală și creștinismul a devenit desuet, sunt, desigur, liberi, să strângă milioane de semnături, să convingă majoritatea parlamentară și apoi să își valideze printr-un referendum noua filosofie a statului român.
Dar doar așa, democratic. Nu prin decizii subiective de tribunal, jocuri de culise politice și acțiuni de lobby deloc transparente.
5 Commentarii la “Filmul “Call Me by Your Name”, despre o relatie HOMOSEXUAL-PEDOFILA, promovat si in România, multiplu nominalizat la OSCAR/ De la ”BARICADA CULTURALA” la platforma de filme LGBT. Un alt film cu idila gay va rula la MTR/ Dezinformare calomnioasa cu bataie la COALITIA PENTRU FAMILIE/ „Căsătorii” pentru gay, intoleranță pentru creștini”
Cuvântul cu adevărat profetic al vrednicului de pomenire Părinte duhovnic Arsenie Papacioc : “Patriarhule de mâine,asta te așteaptă.Și e destul !!!” https://youtu.be/BZCF5i1Wtw0
Vă rog,dacă veţi găsi de cuviință să aprobaţi comentariul, să le ștergeți pe celelalte două anterioare …
Nu facem pocainta pentru pacatele noastre, nu ne rugam suficient, mila lui Dumnezeu e mare, dar trebuie sa aiba asupra cui sa se reverse, suntem caldicei de la vladica la opinca.
“Nu facem pocainta pentru pacatele noastre, nu ne rugam suficient, mila lui Dumnezeu e mare, dar trebuie sa aiba asupra cui sa se reverse, suntem caldicei de la vladica la opinca.”
Subscriu…
Cuvântul cu adevărat profetic al vrednicului de pomenire Părinte duhovnic Arsenie Papacioc : “Patriarhule de mâine,asta te așteaptă.Și e destul !!!”
https://youtu.be/BZCF5i1Wtw0
Vă rog,dacă veţi găsi de cuviință să aprobaţi comentariul, să le ștergeți pe celelalte două anterioare …
https://www.activenews.ro/externe/Un-cofetar-american-si-a-castigat-dreptul-de-a-NU-face-torturi-pentru-cuplurile-de-homosexuali.-Judecator-A-l-constrange-sa-faca-asta-contravine-convingerilor-sale-religioase-si-Primului-Amendament-care-prevede-libertatea-de-exprimare-149161
Nu facem pocainta pentru pacatele noastre, nu ne rugam suficient, mila lui Dumnezeu e mare, dar trebuie sa aiba asupra cui sa se reverse, suntem caldicei de la vladica la opinca.
“Nu facem pocainta pentru pacatele noastre, nu ne rugam suficient, mila lui Dumnezeu e mare, dar trebuie sa aiba asupra cui sa se reverse, suntem caldicei de la vladica la opinca.”
Subscriu…