Go, Ciolo(s), Go!… – PSD CASTIGA ALEGERILE cu aproape 50%, “Martorii lui Ciolos” repudiati de “REVANSA” TACUTA A “TELEORMANULUI”. Semnificatia VOTULUI ZDROBITOR de “inrosire” a tarii: INFRANGEREA EXPERIMENTULUI “COLECTIV”, amendarea campaniei “penalilor” si agendei agresiv colonialiste, plus DISTRUGEREA PROGRAMATA A PNL PRIN CAPUSA SECURISTICA ANTI-ROMANEASCA U.S.R.

• Realitatea.net: Rezultate alegeri 2016. BEC, ora 15:00: PSD 45,50% la Senat, 45,31% la Camera Deputaților

REZULTATE ALEGERI 2016. La ora 15.00, BEC a anunțat rezultatele alegerilor parlamentare din 2016, după centralizarea a 95,58% din voturi.

Rezultatele parţiale de la Camera Deputaţilor

PSD: 45,31%

PNL: 19,95%

USR: 8,92%

UDMR: 6,43%

ALDE: 5,62%

PMP: 5,29%.

Rezultate parțiale validate Senat: 

PSD: 45,50%

PNL: 20,32%

USR: 8,97%

UDMR: 6,49%

ALDE: 6,01%

PMP: 5,59%

• Cotidianul: În prima etapă de distribuire – PSD, de două ori mai multe mandate de parlamentar decât toate celelalte partide la un loc

Potrivit primelor date parţiale, PSD a câştigat, în prima etapă de distribuire, de două ori mai multe mandate de parlamentar decât toate celelalte partide la un loc, respectiv 180.

Pe locul doi se află PNL, cu 55 de mandate, urmat de UDMR (19 mandate), USR (17 mandate), PMP şi ALDE (4 mandate).

Alte 185 de mandate urmează să fie acordate în a doua etapă de distribuire, la scară naţională.

Astfel, Camera Deputaţilor PSD a obţinut 132 de mandate, PNL – 45 de mandate, UDMR – 16 mandate, USR – 14 mandate, ALDE – 3 mandate şi PMP – 3 mandate, iar la Senat, PSD are deja 48 de mandate, PNL 10 , USR 3 , UDMR 3 , ALDE 1 şi PMP 1.

În total, au fost distribuite 279 de mandate, din cele 464 puse în joc. În a doua etapă, de distribuire naţională, urmează să fie împărţite alte 185 de mandate, care se vor acorda în funcţie de numărul de voturi neutilizate rămase după prima etapă de distribuire.

La nivelul ţării, PSD a câştigat alegerile în 34 de judeţe, inclusiv în municipiul Bucureşti, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat.

• Ion Cristoiu/ Gîndul de luni, 12 decembrie 2016:

Românii au sancționat drastic nenorocitul experiment numit Revoluția Colectiv

Dacă cifrele date de exit-poll-uri nu sînt contrazise spectaculos de numărătoarea voturilor, putem vorbi de o surpriză uriaşă, una dintre cele mai mari din istoria postdecembristă.

Ea nu constă în situarea PSD pe primul loc, ci în înfrîngerea catastrofală a PNL.

Cînd spui PNL, spui două partide foste de Guvernămînt – PDL şi PNL – care au obţinut nu mai departe, în 2008, un scor împreună de peste 50%.

PDL, 33%, PNL, 18%.

Aceste două partide au fuzionat în 2014 în numele necesarei unităţi a Dreptei. PDL, cel puţin, şi din cauza nebuniei lui Vasile Blaga, s-a sacrificat pînă la pierderea identităţii, iar în 2016, pînă la renunţarea la postul de copreşedinte.

Acum PNL a obţinut doar 20%.

În 2012, anul unui alt dezastru pentru Dreapta, PDL obținea, împotriva colosului USL, 16%.
O asemenea înfrîngere e suferită, de regulă, de un partid la finele unui ciclu de 4 ani de Guvernare dezastruoasă.
Aşa s-a întîmplat cu CDR în 2000.
Guvernare dezastruoasă, și nu guvernare, pentru că în 2004, după 4 ani de guvernare, PSD a cîştigat alegerile.

[…] Mulţi analişti vor pune dezastrul pe seama actualei conduceri a PNL, întruchipate de nefericita Alina Gorghiu.
Vor fi şi analişti care vor pune dezastrul pe seama infiinţării USR.
Sînt explicaţii care nu pot fi trecute cu vederea.
Numai că aceste explicaţii ţin de campania electorală şi nu de realităţile electorale profunde, cele cele care dau trendul și singurele care ar putea explica dezastrul unui partid care n-a fost la Guvernare.

Explicaţia o dă – şi-am mai scris despre asta – iresponsabilul, criminalul experiment numit impunerea Guvernului Dacian Cioloş împotriva voinței populare sub numele de Revoluția Colectiv.
Nu, nu mă refer la vreo vinovăţie a lui Dacian Cioloş şi a membrilor Guvernului.
Mă refer la cei care au impus acestei ţări experimentul Guvernul Dacian Cioloş.

Să ne reamintim:
În octombrie 2015 la putere se afla Guvernul PSD, Victor Ponta.
Eşecul din noiembrie 2014 arăta un proces de erodare a PSD la Guvernare.
Se eroda şi prin alianţa cu UNPR.
Cu toate acestea, toate sondajele de la vremea respectivă arătau că voința populară era de continuare a Guvernării Ponta pînă la alegerile din 2016.
Dacă Guvernul Ponta ar fi guvernat pînă în 11 decembrie 2016, PNL ar fi cîştigat alegerile la scor.

Ce s-a întîmplat însă în noiembrie 2016?
La finele lui octombrie 2015 are loc Tragedia de la Colectiv.
O tragedie avîndu-şi cauza în marile slăbiciuni ale administraţiei româneşti.
În nici un caz, tragedia nu-şi avea cauza în corupţia Guvernului Ponta.
Sistemul găseşte de cuviinţă să-i facă pe plac lui Klaus Iohannis.
Manipulează o mişcare de stradă care era mai mult de durere și de revoltă în sine decît de protest antiguvernamental, astfel încît să capete note antiguvernamentale.
Guvernul Ponta cade.
Căderea Guvernului Ponta nu e prezentată drept cel mult reacţia unui Guvern care se consideră vinovat.
Căderea e prezentată ca sfîrşitul unei Lumi.
A felului vechi de a face politică.
Un fel de 23 august 1944 postdecembrist.
Căderea Guvernului ar fi trebuit să ducă, aşa cum se întîmplă în Italia acestor zile, la instalarea unui Guvern PSD, cu un alt premier, sau a unui Guvern PNL.
În locul acestui proces firesc, democratic, se impune românilor un Guvern tehnocrat.
Nu un Guvern care să gestioneze ţara pînă la alegerile din 2016, ci un Guvern prezentat ca un început de Eră, ca un Guvern emanat de tragedia de la Colectiv, ca un Guvern impus de românii disperați după un alt fel de a face politică.

Guvernul Dacian Cioloş n-avea nici mandatul, nici talentul, nici oamenii cu care să ia decizii de însemnătatea celor luate de un Guvern politic.
Cu toate acestea, în loc să se mulţumească cu administrarea treburilor ţării, Guvernul Dacian Cioloş purcede la măsuri spectaculoase, pe care nu le-ar fi luat nici măcar un guvern sprijinit de un partid care a cîştigat scrutinul parlamentar cu peste 50%.
În conflict cu Programul, cu sprijinul în Parlament, cu priceperea, cu experienţa, Guvernul Dacian Cioloş se poartă ca un Guvern desemnat parcă pentru patru ani.
Repet, Guvernul Dacian Cioloș nu se comportă cu modestia cerută de un Guvern de tranziție, ci cu ifosele unui Guvern instaurat printr-o Revoluție:
Revoluția Colectiv.

Nici un român normal n-a perceput tragedia de la Colectiv ca o Revoluție.
Dumnezeu să-i ierte pe cei morți, dar ei nu muriseră în confruntarea cu tancurile dictaturii, nici pe frontul de la Mărășești pentru apărarea teritoriului național.
Muriseră la o distracție care s-a transformat într-o tragedie din cauza tembelismului administrativ românesc.
Cum dracu să invoci pe morții de la Colectiv pentru a impune și susține un Guvern pe care nu-l alesese electoratul?!

Greşelile uriaşe nu sînt sancţionate de PNL.
Dimpotrivă PNL, forţat de Klaus Iohannis, îşi asumă Guvernul Dacian Cioloş.
Pînă și un puradel într-ale vieții știe că nimic nu poate fi mai nenorocit pentru cineva decît să-și asume activitatea a ceva pe care respectivul n-o poate controla.
Imaginați-vă că eu, deși simplu colaborator al Evenimentului zilei, mi-aș asuma responsabilitatea pentru tot ce publică ziarul, fără a avea vreun cuvînt de spus în activitatea redacției.

Așa și PNL.
Deși nu avea nici un cuvînt de spus în activitatea Guvernului Dacian Cioloș, PNL nu numai că nu putea critica prostiile făcute de Guvernul Dacian Cioloș, dar mai mult era obligat să le susțină în public.
Astfel s-a ajuns la o situație unică în Istoria democrației românești:
Un partid care n-a fost la guvernare o zi a ajuns să se erodeze ca și cum ar fi fost un deceniu.
Tot ce-a greșit Guvernul Dacian Cioloș a fost decontat de PNL.
Cine e de vină?
Indiscutabil, la o primă vedere, conducerea PNL care a acceptat comanda lui Klaus Iohannis de a sprijini Guvernul Dacian Cioloș.
La o privire mai profundă, vom găsi principala responsabilitate în eterna slugărnicie a partidelor postdecembriste față de Jupînul de la Cotroceni.
A plătit asta și PDL.
Nu atît de tare ca PNL de acum, dar a plătit.

Dacă în PNL se găsea un bărbat, un singur bărbat care să se revolte public împotriva pilotării partidului de la Cotroceni, altul ar fi fost scorul obținut de PNL la 11 decembrie 2016.

Pupincurismul zelos al elitelor noastre în fața Stăpinilor interni și Externi se dovedește încă o dată cea mai mare nenorocire pentru țară.

• EvZ: Alegeri parlamentare 2016. CUM AU CÂȘTIGAT “PENALII” ÎN FAȚA “TEHNOCRAȚILOR”. Eșecul campaniei de frică, neputința Binomului și România care nu apare pe Facebook. SĂ NU UITĂM DE PODUL DE LA GRĂDIȘTEA! ROMÂNIA, DINCOLO DE FACEBOOK de DAN ANDRONIC

Alegeri parlamentare 2016. S-au încheiat. Scorurile sunt uriașe pentru unii și piticești pentru alții. Victoria PSD este categorică, iar Klaus Iohannis nu va putea refuza un premier din partea PSD. E aproape sigur că nu va fi Liviu Dragnea, legea fiindu-i total defavorabilă, iar un eventual arbitraj al Curții Constituționale nu va rezolva nimic în favoare lui.

Alegeri parlamentare 2016.

[…]

Alegeri parlamentare 2016.

Rezultatul PSD este zdrobitor. Este rezultatul unei campanii electorale bune, în care au insistat pe prezentarea programului economic, în locul unor atacuri la adresa PNL și USR. Liviu Dragnea a câștigat experiență mediatică pe măsura trecerii campaniei, a reușit să-și înfrâneze aroganța care-l domina și fricile care-l înconjurau. A livrat mesajele așa cum i-a recomandat echipa de consultanți. Echipă formată din străini, pe care-i cunosc, am lucrat cu ei, care a dat dovadă încă o dată de profesionalism, reușind cea mai consistentă campanie din peisaj. Congratulations, A.E. ! Până la finalul campaniei, Dragnea a fost un președinte de partid bun, aproape credibil, în ciuda etichetei de PENAL pusă în dreptul său. Organizațiile s-au mobilizat într-un mod mult mai deștept, aproape pe sub radar și au scos un rezultat istoric. Nu știu dacă Nicolae Bădălău, coordonatorul campaniei PSD, are vreun merit în atragerea a peste 400.000 de votanți în plus, în condițiile unei prezențe la vot mai reduse decât la locale, dar deja nu mai contează decât rezultatul. Spuneam aseară, pe Facebook, că cel mai trist pesedist pe rezultatul lui Dragnea era Victor Ponta. Dacă ar fi avut o fărâmă de curaj în plus, putea fi în locul lui.

Iar aici este o lecție de învățat pentru Liviu Dragnea: Frica păzește pepenii, dar nu este bine să te treci prin viață pe post de pepene! Sfârșești pe post de desert răcoritor la masa altora. Mai sunt multe de spus, dar ținând cont de cele 45 la sută procente din dreptul PSD, orice judecată este lovită din start de nulitate. Victoria PSD este atât de mare, încât poți critica doar alegătorii. Iar alegătorii nu greșesc niciodată! Marea provocare a lui Liviu Dragnea în următoarele zile va fi să nu împăneze guvernul de “sursele” SRI, cu Georgian Pop în frunte, în așa fel încât să nu-i supere nici băieții de la Pădure, dar nici să nu dea puterea lui Klaus Iohannis fără luptă!

Alegeri parlamentare 2016.

Despre PNL. S-au bazat mult prea mult pe sfaturile venite de la SRI și au uitat să citească sondajele. Au făcut greșeala clasică a partidului aflat în trena Președintelui: permanent și-au închipuit că există niște informații secrete care-i salvează miraculos, au crezut că un bețișor magic din dotarea recuzitei prezidențiale va schimba rezultatul alegerilor. Numai că asemenea baghete magice nu mai există, nu cred că Ion Iliescu sau Traian Băsescu le-au avut vreodată, fiind vorba mai mult despre talent politic și un dram de noroc.

Liberalii au făcut greșeală după greșeală, începând cu o campanie mult prea axată pe simbol, prea îndepărtată de realitate. Felix Tătaru, s-a dovedit eternul creativ din jurul PDL (acum PNL), fiind la 6 sau a 7 campanie, numai că absența reală a unui lider în fruntea partidului a încurcat toate socotelile de advertising. Felix Tătaru s-a lăsat sedus de imaginea Tehnocratului, s-a regăsit în ea, până s-a confundat cu personajul. Ni l-a prezentat ca fiind un Mesia, deși era doar un biet birocrat. plătit scump, aflat în trecere prin guvern… Dar el nu era decidentul, așa că putem spune că în altă parte stă responsabilitatea. Greșeala echipei de campanie a lui Ghiță Falcă & Co a fost că s-a mizat mult prea mult pe imaginea lui Dacian Cioloș, mult prea mult s-a insistat pe curățenia deosebită a partidului, în contrast cu izul penal al adversarilor, uitând că în România de dincolo de Facebook lucrurile stau cu totul altfel. Acolo, românii așteptau un partid care să construiască, nu unul care să distrugă. Stilul de Ana Pauker pe care l-a adoptat președinta PNL Alina Gorghiu nu a făcut decât să crească antipatia din jurul lor, iar eterna lecție de marketing politic, pe care politicienii o refuză, este că alegătorii întotdeauna vor sancționa aroganța! 20 la sută este un rezultat normal pentru liberali, mai ales în cazul unei campanii ruptă de oameni.

Alegeri parlamentare 2016

USR nu reprezintă o surpriză decât pentru cei care nu știu să citească sondaje. La alegerile locale, la 48 la sută prezență la vot, PNL a luat 2,5 milioane de voturi. Acum, la 40 la sută prezență la vot, PNL a luat 1,4 milioane de voturi, iar USR 0,6 milioane de voturi. Cu alte cuvinte, ajustând prezența, ALEGERI LOCALE PNL = ALEGERI PARLAMENTARE PNL + USR. USR nu a adus electorat nou la vot, ci a mâncat din cei care ar fi votat PNL. Tinerii care au votat USR, au făcut-o în stil de corporatist, ca răspuns la o campanie ușor hipsterească, simpatică, patetică, dar lipsită de conținut. Aici trebuie remarcat votul obținut în București, peste 25 la sută, față de 11 la sută ai PNL, un scor jenant…

Dacă trecem însă de București, care este o altă țară din România, nu un alt oraș, vedem altceva. Lipsa de program, absența oricăror idei clare în privința guvernării a limitat din start posibilitatea de exprimare și a avut consecințe asupra votului. Reprezentanții USR au adus o pată de culoare campaniei, rămânând memorabile talkshow-urile la care am participat cu diverse persoane vorbitoare de limbă română cu aproximația expatului venit să colonizeze o țară și să civilizeze o mână de băștinași. Lipseau mărgelele și oglinzile! Trebuie însă să vă spun că cei de la USR erau singurii candidați pe care i-am văzut venind cu 1-2 consultanți lângă ei, de unde au avut bani, numai DNA poate să afle! De la George Soros, ar spune, cei de la România TV!

[…]

Vorbeam de neputința Binomului. S-a văzut că nu mai poate face nimic altceva decât dosare, sau să influențeze votul din diaspora, numai că absența liderului a făcut să nu existe o miză reală pentru cei ce puteau vota în străinătate. Alegerile parlamentare 2016 le-au pierdut în primul rând cei care au instituit politica fricii.

[…]

• Cotidianul:

Ion Spanu: Victorie uriaşă a PNL împotriva lui Iohannis: poate scăpa de Gorghiu şi Cioloş

Pentru mulţi analişti, aceste alegeri se anunţau interesante. În ceea ce mă priveşte, după cum s-a observat, ele nu au fost subiectul unei analize concrete, din simplul motiv că au fost previzibile, mai ales în urma unei campanii electorale care, mai degrabă, a avut rolul de a dezinforma populaţia decît s-o informeze. Asta e!

Acum, lucrurile sînt clare şi, de aici, urmează doar calculul cifrelor care va arăta componenţa exactă a Parlamentului României. Dacă avem un Preşedinte responsabil, nici măcar desemnarea viitorului Prim-ministru nu va fi o problemă şi se va face exact după regula Constituţiei, adică numele rostit să decurgă din consultările cu partidele parlamentare. Cu alte cuvinte, Iohannis să renunţe la păgubosul „Guvern al Meu” şi să accepte un „Guvern al României”.

Dacă, însă, vrea să ne ţină iar pe jar şi să ne dea de lucru în anii ce urmează, Iohannis poate, desigur, să arunce, iarăşi, în aer votul românilor şi să încerce o nouă aventură, alături de serviciile secrete şi stăpînii Sandrei Pralong. În acest caz, ne vom pregăti serios pentru o suspendare prezidenţială şi chiar pentru alegeri anticipate, deşi votul de duminică ar trebui să liniştească apele politicii de la noi.

Singura chestiune care merită analizată acum este situaţia PNL, partid cu care am votat pînă în acest an la toate alegerile. Anul acesta m-am uitat cu mare atenţie ca nu cumva, din greşeală, să pun ştampila pe sigla PDL după ce şi-a schimbat numele în PNL.

Primul lucru care trebuia să se producă imediat după exit-poll era demisia Alinei Gorghiu, preşedinta PNL.

[…]

Ce o fi fost în capul lui Klaus Iohannis atunci cînd a impus-o pe Alina Gorghiu în fruntea PNL rămîne un mister pe care numai Rareş Bogdan şi Octavian Hoandră l-ar putea explica, întrucît sînt singuri care au crezut în valenţele de conducător ale Rîrîitei. În ceea ce ne priveşte, colecţia Cotidianul dovedeşte că am atras atenţia mereu ce piatră de moară este pentru PNL această fîşneaţă dornică de parvenire, care chiar în ziua depunerii jurămîntului lui Iohannis, în Parlament, s-a băgat imediat în sufletul lui Carmen Iohannis, după cum se vede în această poză „istorică”:

În acest moment s-a decis soarta PNL-ului de acum, cînd liberalii au fost obligaţi să se supună unui preşedinte care a demonstrat că nu este în stare să facă faţă nici măcar unui copil aflat în spatele unei uşi şi care îi spunea verde în faţă Alinei Gorghiu că nu stă de vorbă cu hoţii!

Vinovaţi pentru numirea Alinei Gorghiu sînt doi oameni: preşedintele Klaus Iohannis şi epigramistul Mircea Ionescu Quintus. Ei au girat-o în „bătălia” cu Ludovic Orban, ei să răspundă acum pentru eşecul de proporţii al PNL!

În ceea ce-l priveşte pe Klaus Iohannis, aş spune că este cazul ca şi domnia sa să-şi dea „demisia” din conducerea PNL, căci pînă acum se pare că a cam deţinut-o chiar cu mînă forte! El a impus-o pe Alina Gorghiu tocmai pentru a se asigura că are şi el un fel de Boc slugarnic în acest partid şi tot el este cel care l-a impus pe Dacian Cioloş atît ca premier al PNL, cît şi ca viitor posibil preşedinte al partidului.

Cu Dacian Cioloş, lucrurile sînt mult mai simple, căci omul se întoarce liniştit la Bruxelles, pe un salariu uriaş, primind în plus, în continuare, şi indemnizaţia de 12.000 euro! Acum poate să se ducă liniştit la şedinţele ONG-ului lui Soros, pentru că nimeni nu-l va mai băga în seamă vreodată. Aşa cum a venit, din laboratorul serviciilor de pretutindeni, tot aşa pleacă Dacian Cioloş din fruntea unui Guvern clădit malefic pe cadavrele de la „Colectiv”. Nu ştiu cine a fost strategul care a decis ca Dacian Cioloş să fie port-drapelul PNL în aceste alegeri, sub lozinca: „Nu vreau să fiu ales, ci vreau să fiu desemnat!”, însă acela trebuie să iasă urgent la pensie dacă se doreşte ca PNL să n-o ia la vale pe urmele PNŢCD.

Dacian Cioloş este sluga perfectă pe care şi-o dorea Iohannis! I s-au dat nişte momîi în Guvern, iar el le-a acceptat fără să crîcnească. I s-a interzis să-i demită pe cei doi miniştri căzuţi la moţiunea din Parlament, Raluca Prună şi Achim Irimescu, şi el s-a supus, lăudîndu-i chiar pentru lucrurile pentru care toată îi condamna!

Dacian Cioloş este orice altceva decît un lider de partid, căci are la mîini atîtea sfori invizibile care-l fac să se mişte cînd încolo, cînd încoace, încît lasă impresia că are totdeauna în ureche o cască în care i se şopteşte şi cînd are voie să meargă la toaletă!

În consecinţă, în ciuda eşecului în aceste alegeri, PNL a obţinut, totuşi, o victorie uriaşă: are ocazia să scape de Klaus Iohannis, Alina Gorghiu şi Dacian Cioloş din conducerea partidului, ceea ce înseamnă o şansă uriaşă de a-şi reveni. Cu condiţia, desigur, ca locul lor să nu fie luat de Adriana Săftoiu, Andreea Paul Vass sau cine ştie ce altă marionetă care abia acum scoate capul din eprubetă!

• Inpolitics/ Bogdan Tiberiu Iacob:

Romania trage pe stinga: PSD – cit toata dreapta la un loc

USR – miracolul militarizat

”Dacă USR va accede în parlament după alegerile de duminică – nu mai vorbim de un eventual scor peste așteptări – vom asista, fără doar și poate, la cea mai mare surpriză electorală post-decembristă, mai mare chiar și decît plasarea PRM în poziția de al doilea partid al țării, în 2000”.

Ceea ce scriam pe 7 decembrie a devenit realitate ieri, în urma alegerilor; ba încă mai dihai de atît. Fantomaticul USR nu doar că a intrat în parlament, dar a făcut-o cu un scor relaxat, de peste 8%. Un scor care, prin prisma bunei credințe, nu are și nu va putea avea vreodată o explicație logică.

Nici măcar comparația cu experimentul PPDD din 2012 nu funcționează. Dan Diaconescu era un lider cu o anume carismă – foarte mare pentru unele segmente electorale – era o figură cunoscută de aproape două decenii și, cel mai important lucru, avea un vehicul media pe mînă care a contribuit decisiv la notorietatea și succesul său. Și totuși, nici măcar așa PPDD nu ar fi performat dacă nu ar fi existat un alt element: pe listele sale au fost înghesuiți de către formațiuni mai mari, în primul rînd PSD, candidați politicieni cu experiență, relații, forță și bani dar care aveau probleme prea mari de imagine pentru a fi asumați în alegeri de către respectivele partide. Se știe că ei au fost recuperați fără probleme după alegeri, cînd PPDD a fost dizolvat, practic, pe mai multe direcții.

USR nu a avut asemenea oameni, însă.

Nu a avut figuri cu o minimă notorietate, cu excepția duoului Nicușor-Clotilde, care nici măcar nu prea se înghit reciproc, s-a văzut clar.

Nu a avut activ de partid, sedii, bani (deși a avut mai mulți decît declară, totuși), organe de presă ”de casă” gata să ardă pe altarul victoriei, gen A3 sau RTV, nu a avut doctrină, statut, mesaje coerente, candidați cu discursuri remarcabile, sprijin extern.

Nu a avut organizare tradițională de partid, sloganuri, afișe și clipuri de campanie inteligente, ba chiar dimpotrivă.

Cu o singură organizație pe județ nu ai, în mod normal, nicio șansă.

USR nu a avut nici măcar o anume idee fixă, dar cu priză la marele public, gen cotă unică de impozitare de x% sau TVA redus pînă la y%.

În probleme majore, precum cea ridicată de Coaliția pentru Familie, chiar a scăldat-o, dînd mesaje contradictorii.

După victoria de la București, cînd USB a trimis un număr semnificativ de consilieri în administrația capitalei, nu s-a auzit de vreo acțiune sau inițiativă notabilă, cu excepția absenței lui Nicușor Dan de la ședințe. Și a faptului că mai toți au plecat, ulterior, să candideze pentru parlament de mult ce îi ardea grija cetățenilor bucureșteni.

Ca să fie tacîmul complet, într-o țară în care ideea de român verde și versul eminescian ”Cine au îndrăgit străinii/ Mînca-i-ar inima cîinii” încă au mare priză, USR a venit cu o listă de-a dreptul stranie de candidați cu nume de import, aproape te întrebi dacă nu o fi fost un criteriu de selecție.

Una peste alta, USR a fost o fată săracă, urîtă, neîngrijită, cam tălîmbă, arogantă, agresivă, leneșă, plicticoasă, indecisă, cu trecut nebulos, cu origini mai degrabă incerte, dar pe care – să vezi drăcie! – s-au îngrămădit o mulțime de pretendenți să-i ceară mîna.

Greu de găsit o explicație de fațadă pentru asemenea performanță.

Scormonind în ”mocirlă”, cum ar fi zis Cioloș, se poate găsi, însă, răspunsul.

USR a reușit pentru că e o creație a serviciilor secrete care a fost băgată pe gît PNL spre a-l canibaliza.

Este un caz unic în istoria politicii ca un partid să defileze braț la braț cu altul care se bate fix pentru același electorat, fără a exista o alianță între ele.

Alianțele, oficializate sau nu, se fac pentru a aduce segmente diferite de electorat în aceeași zonă de interese, nu pentru a egaliza voturile după principiul vaselor comunicante.

Decît dacă se vrea distrugerea unui partid în beneficiul altuia.

USR a luat, și în alegerile de la București și în cele pe țară o felie groasă din electoratul ”fratelui” PNL, contribuind la dezastrul acestuia.

Iar liberalii au știut asta tot timpul, dar au tăcut mîlc, respectînd ordinele ”de sus”.

Să nu ne imaginăm, bunăoară, că haosul din partid, de acum cîteva luni, în ce privește desemnarea candidatului de primar general a fost întîmplător; el a avut misiunea precisă de a dezgusta electoratul liberal bucureștean, iar profitoarea a fost aceeași grupare a lui Dan.

Dacă mai există un strop de bărbăție în partid, zilele care urmează vor aduce dezvăluiri din partea unor lideri despre cum li s-a trasat obligația de a-și armoniza acțiunile cu oamenii lui Nicușor în numele obiectivului de prioritate maximă ”USR în parlament”.

Deocamdată, primul ”bărbat” liberal s-a dovedit candidata de la București pentru deputăție Violeta Vijulie, care a scris azi, pe Facebook:

”A realizat si PNL ceva in campania asta: a facut USR “marele castigator” al acestor alegeri!
UPdate: 1. Acest post nu este o ironie, este o observatie pertinenta. 2. Stiu ca vi se pare incredibil, dar toata campania mesajele noastre au avut mai multa grija sa sustina si sa promoveze USR, in locul propriului partid, in mod constient, nu din greseala! 3. Am promovat USR direct, prin sustinere fatisa, dar si indirect, bineinteles, prin campania execrabila facuta de PNL, cea mai proasta facuta vreodata. 4. USR a avut ca principal adversar PNL, nu PSD. 5. USR, din aroganta, a profitat prea putin de greselile si sustinerea PNL, obtinand un moderat scor de 10%, care nu reprezinta nicidecum revolutia “tinerilor frumoși si liberi””.

Vor mai fi și alții…

E posibil ca un partid să fie, în ziua de azi, o creație integrală a serviciilor secrete?

Să urmărim o declarație:

“Ceea ce se întîmplă în prezent e de-a dreptul dramatic. România a ajuns să fie condusă la vîrf de oameni ai serviciilor secrete, iar opoziția actuală este constituită din aceiași oameni, ceea ce face să nu existe o alternativă reală. Este un moment culminant, cînd trebuie să apară altceva, o nouă structură, o nouă șansă, o nouă speranță (…) Nu e posibil nici ca societatea civilă să fie constituită din aceleași figuri de intelectuali mai mult sau mai puțin dubioși, ca românii să fie influențați de aceiași formatori de opinie, unii de-a dreptul penibili”.

Nu e din actuala campanie.

Ci dintr-un interviu dat subsemnatului de Emil Constantinescu în luna noiembrie a anului 2005.

Dacă acum 11 ani, conform fostului președinte, serviciile controlau și puterea și opoziția, unde să se fi ajuns după mandatele lui Traian Băsescu, sfîntul protector al structurilor de forță?

Vă lăsăm pe dvs. să dați răspunsul, stimați cititori.

Același Emil Constantinescu avertiza, cu altă ocazie, încă de acum niște ani buni, că există o bătălie majoră la nivelul structurilor oligarhic-securiste de a lichida partidele istorice în favoarea unor creații politice noi, artificiale, fără rădăcini profunde, fără trecut glorios, fără doctrină, fără blazon. Partide care să poată fi manevrate după bunul plac.

Am adăuga noi, care să facă fuziuni și alianțe contra naturii, care să schimbe afilierile internaționale peste noapte, care să renunțe la doctrine și la vocile incomode, indiferent de valoare, care să promoveze lideri anonimi la ordin și să militeze pentru obiective impuse.

După absorbția PSDR de către FDSN și distrugerea PNTCD, liberalii rămăseseră ultimul bastion istoric din politică. Ultimii doi ani au fost aspri: fuziunea cu PDL a dat o primă mare lovitură, apoi o conducere de-a dreptul ridicolă, eliminarea unor nume sonore precum Theodor Paleologu (lăudabil scorul ca independent), Călin Popescu Tăriceanu șamd, trecerea de la ALDE la PPE fără asumarea unei noi doctrine, plasarea la remorca unui șef de stat imobil și a unui premier de import, în fine, relația aiuritoare cu USR, care l-a prăbușit în alegeri.

În mod normal, din acest moment ar trebui să înceapă reconstrucția din temelii a formațiunii și punerea ei pe baze trainice, în primul rînd doctrinare.

Din păcate, sunt șanse mari ca următoarele cîteva luni să aducă fenomenul invers: desfacerea PNL pe cîteva direcții: ALDE, USR, PMP, poate chiar PSD și sucombarea definitivă a partidului Brătienilor.

Artizanii Marii Uniri s-ar putea să nu mai prindă centenarul acesteia.

Iar USR pare programat să devină noul UNPR, partidul umflat cu pompa și comandat din exteriorul său, în numele unor noi ”interese naționale”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

• Gabriel Bintia:

Le spun colegelor mele bulgăroaice despre alegerile din România. Au şi ele o experiență similară, foarte recentă, cu un candidat socialist prezentat de media ca fiind pro-rus, în realitate fiind un personaj foarte pro-NATO şi şcolit în SUA, conform spuselor lor. Îmi zic ele să nu mă întreb de ce românii au votat cu PSD, ci împotriva a ce au votat. Bună întrebarea!

Mi-au venit în minte cam ce ar putea vota românii împotrivă: analiştii de pe ecrane, dezvăluirile senzaționale ale lui Tolontan, petarda HexiPharma, CTP, înjurarea profesorilor, medicilor, preoților, pensionarilor, propaganda USR făcută de Bogdan Rareş şi Tapălagă, plagiatul 4% care nu se pune, etc. Toate acestea, repetate excesiv, au respins electoratul în partidul cel mai atacat sau au ținut electoratul acasă, neavând ce vota. Iar povestea că PSD a fost votat numai de asistați sociali ori de scăderea impozitelor, nu se confirmă de vreme ce a ieşit câştigător în cvasimajoritatea județelor şi a fost cel mai votat partid în toate categoriile sociale.

• Iulian Capsali:

Am o singura rugăminte la prietenii care ne-au votat: nu învinovățiți și blamați românii pentru rezultatul alegerilor, va rog!

Pe lângă faptul ca 60% dintre romani nu au venit la vot (deci nu au motive ca sa se plângă), cei care au votat masiv PSD – fapt care era de așteptat, surpriza fiind doar dimensiunile zdrobitoare ale votului – au votat împotriva unui PNL sufocat de propria incoerenta, un partid distrus de fuziunea forțată cu PDL-ul băsist. Proiectul Cioloș a fost unul ratat și, pot spune, antinational, cu o agenda corporatista/neoliberala agresiva.

Multi cred ca PSD va fi o izbăvire de toate cele. Nu va fi. In plus, agenda neo-marxista (Soros) si-a făcut loc in Parlamentul României prin USR, înlocuindu-l pe “maurul” Remus Cernea (intrat pe listele PSD), care si-a făcut datoria și a declarat ca se retrage din viata politica.

Despre necesitatea unui partid conservator în acest context (care nu schimba substanțial datele problemei), am tot vorbit. Aceasta este calea. Dar niciodată sa nu dam vina pe popor pentru ca nu ne împlinește aspirațiile, întrucât el se mișcă instinctiv spre elementul de supraviețuire istorica.

• Cristian Vantu:

Eu propun celor scârbiti de Romania în urma votului de ieri să se mute in Sahara, alaturi de cei scarbiti de America lui Trump si Anglia lui Farage, de Ungaria lui Orban, de Rusia lui Putin, de Polonia lui Duda și de Slovacia lui Fiko. Zic Sahara și nu Insula Mare a Brailei pentru că mă gândesc la un spațiu generos, care sa-i cuprindă si pe cei ce se vor scârbi anul viitor de Franta lui Le Pen, de Italia 5 stele și de ceilalți scârbiți din toată lumea. Paradoxal dar votul pentru PSD a fost unul de dreapta, a fost un vot nationalist, reactionar, impotriva cedării suveranității către UE, impotriva globalismului, impotriva revolutiei sexo-marxiste ce ni se impune din afară, un vot impotriva celor ce au sfidat identitatea românilor și credința lor. Sunt aproape convins că PSD va dezamăgi acest electorat, pentru că nu este cu nimic mai bun din acest punct de vedere decât neo-marxistii care-și spun in Romania, la fel de paradoxal, dreapta. Mă bucur insă că oamenii au reactionat la politicile umilitoare ale precedentului guvern. Ăsta este un semn bun. Electorat conservator avem, lipsește doar un mare partid conservator autentic.

• Dan Diaconu:

Le recomand bugetarilor copy&paste de la DNA să ia în considerare următoarele dosare:
– delapidare în cazul campaniei „Brâncuşi e al tău” -Cuminţenia Pământului;
– abuz în servciu în cazul achiziţiei Fregatelor Olandeze(acordare de contract fără licitaţie)
– Mită electorală în cazul gratuităţii pe mijloacele de transport în comun pentru studenţi.

Cu alte cuvinte, aşteptăm îndeplinirea sloganului: Go Ciolos, Go! La PUŞCĂRIE!

Legaturi: