LISTA ORORILOR. Care sunt MASURILE DIKTATULUI GERMANIEI asupra GRECIEI. Austeritate, privatizare si OFICIALIZAREA CEDARII SUVERANITATII NATIONALE

13-07-2015 6 minute Sublinieri

merkel-tsipras

În schimbul unui nou ajutor de peste 80 de miliarde de euro și al unei reeșalonări a datoriei, Grecia intră sub tutela Troicii și are de implementat un set de măsuri atât de dure încât au fost botezate de către Der Spiegel „Lista Ororilor”.

La o săptămână de la victoria sa la referendum, Alexis Tsipras iese dintr-un summit maraton de 17 ore acceptând un set de măsuri mult mai dure decât cele respinse de alegătorii greci duminica trecută, scrie Le Figaro.

Mai rău, liderul Stângii radicale, care a fost ales în ianuarie promițând măsuri anti-austeritate, se întoarce acasă purtând un jug și mai împovărător. Grecii, care îi detestau pe „oamenii în negru”, așa cum îi numiseră pe cei angajații FMI detașați în ministerele lor, se vor reîntâlni cu aceștia.

Acesta este prețul pe care Grecia trebuie să-l plătească pentru a scăpa de ieșirea din Zona Euro, care a fost mai aproape ca niciodată. Un preț cu atât mai scump cu cât cele șase luni de negocieri sterile au adus Grecia în incapacitate de plată față de FMI, au golit băncile de lichidități și au paralizat economia.

În schimb, Atena primește un program de ajutor financiar de 82 – 86 de miliarde de euro pe trei ani. Suma s-a umflat pe parcursul ultimelor săptămâni, într-atât de mult s-a degradat situația sistemului bancar.

În sumă intră și 25 de miliarde de euro necesari recapitalizării băncilor, așa cum a precizat Angela Merkel la conferința de presă finală, după o noapte albă de discuții dure.

Ajutorul va fi vărsat prin intermediul Mecanismului European de Stabilitate, girat de cele 19 state din Zona Euro, dar și de FMI, pe care Grecia voia să-l scoată din ecuație și nu a reușit.

Guvernul de la Atena „a dus până la capăt o luptă dreaptă” care s-a soldat cu „un acord dificil”, dar care garantează „stabilitatea financiară” și relansează Grecia, a declarat luni premierul Tsipras.

Într-un discurs care s-a dorit entuziast pentru a ascunde înfrângerea, Tsipras a adăugat:

„Majoritatea poporului grec va susține acest efort (…), vom continua să ne batem” pentru „reformele radicale de care Grecia are nevoie.”

Și președintele Franței, François Hollande, în calitate de aliat declarat al lui Tsipras, a încercat să scoată în evidență părțile luminoase ale acordului, mai ales „o reprofilare a datoriei”Atenei, „printr-o prelungire a scadențelor și o negociere a dobânzilor”.

Într-adevăr, cea mai mare victorie cu care Tsipras se poate lăuda este angajementul unei restructurări a datoriei de 320 de miliarde de euro. Însă liderul Syriza este departe de pretenția de a fi ștearsă o parte din datoria Greciei. Angela Merkel, pe post de cerber al respectării regulilor, a reamintit că restructurarea datoriei era prevăzută în concluziile Eurogrupului din noiembrie 2012. Aceasta putea fi luată în calcul cu condiția ca țara debitoare să revină la un excedent durabil și să respecte cu strictețe reformele cerute de creditori.

Merkel a afirmat:

„Va fi o perioadă de grație prelungită și o prelungire a maturităților datoriei, însă o reducere nominală (o ștergere – n.r.) nu intră în vederile noastre.”

Însă înainte de o discuție despre restructurarea datoriei, Grecia va trebui să implementeze de urgență o serie de reforme dure. Atât de severe, încât Der Spiegel le-a numit „Lista Ororilor”. Într-un calendar deosebit de strâns, guvernul lui Tsipras va trebui să adopte înainte de ziua de joi o creștere a TVA-ului, o reformă a pensiilor (inclusiv o majorare a vârstei de pensionare), o reformă a institutului național de statistică.

Merkel a insistat pe respectarea angajamentelor:

„Cele trei instituții (Comisia Europeană, Banca Centrală a Europei și Fondul Monetar Internațional – supranumite Troica) vor confirma dacă ceea ce a fost convenit a fost pus în practică în mod corespunzător.”

În fine, cancelara a vorbit despre crearea unui fond de privatizare de 50 de miliarde de euro. Acesta va gira activele publice și privatizarea lor, urmând ca banii să servească la plata datoriei.

Tsipras s-a bătut pentru ca cifra de 50 de miliarde de euro să nu apară în textul final. Zadarnic. O parte din acest fond – 12 miliarde – va fi consacrată investițiilor directe pentru sprijinirea creșterii economice. Însă premierul grec a obținut ca acest fond să nu fie deschis la Luxemburg (așa cum dorea Germania), ci în Grecia, pentru a o scuti de o umilință suplimentară.

Potrivit Le Monde, asupra lui Tsipras s-ar fi făcut presiuni și pentru schimbarea configurației politice a majorității givernamentale. Astfel, el ar trebui să se debaraseze de formațiunile de extremă stânga și să-i coopteze pe parlamentatii To Potami, formațiune de centru.

  • Adevarul financiar: 

Cele 12 munci ale lui Tsipras: Grecia renunță la suveranitate și intră sub controlul total al birocraților

Grecia a avut de ales între a-și ceda suveranitatea către Comisia Europeană sau să fie scoasă pe tușă cinci ani, un Grexit camuflat, sau mai bine zis, un eufemism pentru excluderea totală din clubul statelor care împart moneda unică.

Acordul încheiat în final la întâlnirea Eurogroup, Grecia a acceptat 12 condiții mult mai restrictive decât cele ce erau specificate în cererile anterioare pentru a putea beneficia de un plan de ajutor financiar din partea Troika, estimat în prezent le peste 80 de miliarde de euro. Astfel, lipsită de orice încredere din partea UE că va respecta termenii în care a fost făcută înțelegerea, Grecia a intrat sub control total al birocraților de la Bruxelles.

  1. Eficientizarea sistemului de colectare a Taxei pe Valoarea Adăugată
  2. Extinderea bazei de impozitare prin eliminarea majorității categoriilor scutite în prezent
  3. Sustenabilitatea sistemului de pensii
  4. Adoptarea unui nou cod de procedură civilă
  5. Întărirea independenței juridice pentru ELSTAT – Oficiul de Statistică Național elen
  6. Punerea în aplicare integrală a sistemului de reducere automată a cheltuielilor
  7. Transpunerea Directivei Europene privind rezolutia bancara in termen de cel mult o saptamana, cu sprijin din partea Comisiei Europene.
  8. Privatizarea rețelei nționale de transport a energiei electrice
  9. Luarea de măsuri drastice pentru eliminarea creditelor neperformante
  10. Asigurarea independenței politice și juridice a organismului pentru privatizare – TAIPED
  11. Depolitizarea administrației grecești. Guvernul grec se angajează să reduca și mai mult costurile administratiei greaca, in conformitate cu un program stabilit cu institutiile;
  12. Întoarcerea membrilor instituțiilor finanțatoare (UE, FMI și BCE) la Atena. Guvernul trebuie sa se consulte si sa obtina acordul institutiilor internationale pentru toate proiectele legislative din domeniile relevante.

Pentru garanții, Grecia este nevoită să pună activele sale cele mai valoaroase sub conducerea unei companii de administrare, independentă de guvernul și parlamentul elen. Valoarea activelor care for intra sub tutela companiei de adiministrare este estimată la aproximativ 50 miliarde de euro. Aceste active vor forma un fel de colateral pentru împrumuturile de urgență ce urmează a fi date Greciei. Activele vor rămâne în proprietatea Greciei, dar managementul va fi supervizat de către Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții.

Dacă n-ar fi acceptat aceste condiții draconice, Grecia ar fi fost “exclusă pentru o perioadă de cinci ani din zona euro, cu posibilitatea restructurării datoriei externe”.

Ce companii de stat trebuie să privatizeze Grecia pentru a supraviețui

Pentru a avea șanse de supraviețuire, Grecia trebuie să reia programele de privatizare a marilor companii de stat, aflate în desfășurare, dar nefinalizate din cauza crizei și a negocierilor fără sfârșit.

Grecia a continuat în acest an discuțiile pentru vânzarea unor active strategice cum ar fi portul Piraeus, cel mai mare din ţară, sau 14 aeroporturi regionale. Și asta în condițiile în care, la venirea la putere, Guvernul de stânga al partidului Syriza își luase angajamentul de blocare a privatizărilor, nota în luna mai Bloomberg.

Pe lista de privatizare a Guvernului Tsipras sunt în principal companii din zona infrastructurii de transport, dar este luată în calcul și vânzarea de acțiuni ale companiei de distribuție a gazelor naturale din Grecia, Desfa.

Portul Piraues, negocieri fără sfârșit

Ministrul grec al economiei, George Stathakis, anunțase inițial, în februarie, că ar vrea să renunţe la vânzarea portului Piraeus. Asta în condițiile în care, în iunie anul trecut, Guvernul Samaras discuta pentru privatizarea celui mai mare port grecesc cu cinci grupuri, între care China Cosco, Ports America Groups Holding şi Utilco Emerging Markets, care îşi exprimaseră interesul pentru acest obiectiv.

Însă, în urmă cu mai bine de o lună, Fondul elen pentru dezvoltarea activelor, care vinde active imobiliare, de infrastructură şi alte proprietăţi ale statului, le-a transmis eventualilor cumpărători o ofertă revizuită de vânzare a unei participaţii la Piraeus Port Authority.

Investitorii pot cumpăra 51% din acţiunile administratorului celui mai mare port din Grecia, după ce, în varianta inițială, grecii ofereau spre vânzare un pachet de 67% din acțiuni.

Potrivit noilor condiții de privatizare, cumpărătorii nu vor avea acces la administrarea serviciilor de feriboat, aşa cum era prevăzut iniţial. Ținta propusă de greci pentru privatizarea portului Piraeus este finele acestui an.

 Oferte rămase în aer

Pe lista Fondului se mai află și 14 aeroporturi regionale, pentru care compania germană Fraport a făcut deja o ofertă de 1,2 miliarde de euro, pentru o concesionare pe o perioadă de 40 de ani.

Pe lângă acești bani, nemții au mai promis să plătească o taxă anuală de leasing garantat de 22,9 milioane de euro, dar și să facă investiții de 330 de milioane de euro în următorii patru ani.

Fondul intenţionează să aplice o schemă de concesionare a aeroporturilor, astfel încât autorităţilor statului şi celor locale nu doar să le fie permis să păstreze o participaţie mică la acestea, dar și să aibă o anumită implicare în administrarea lor.

O altă tranzacție în discuție ar fi terenul pe care se află vechiul aeroport din Atena, Hellenikon, considerat unul dintre cele mai mari spații urbane din Europa. O primă ofertă de 915 milioane de euro a fost făcută încă de anul trecut de Lamda Development, sumă care ar urma să fie completată de o investiție de 1,2 miliarde de euro în infrastructură, mai scrie Bloomberg .

Interes scăzut pentru utilități

După ce a luat decizia să înceapă negocierile pentru privatizări, actualul Guvern de la Atena a scos de pe lista de vânzări compania de apă, cea de poștă și cea de distribuție a energiei, aflate toate pe lista executivului condus de Samaras.

Totuși, grecii nu exclud să fie reluate discuțiile pentru privatizarea companiei de distribuție a gazelor naturale, Desfa. Guvernul elen ia în calcul vânzarea unei participații de 49% către grupul State Oil din Azerbaidjan (Socar). Inițial se vorbea de 66% din acțiuni.

Acordul dintre Socar și Desfa nu a fost însă parafat, deoarece contractul a ajunds în atenția Comisiei Europene, care a demarat o investyigație pe fondul îngrijorărilor că tranzacția ar putea să  conducă la creşterea preţurilor pentru consumatori.

Socar curtează Desfa încă din 2013, când a făcut și o ofertă de 400 de milioane de euro pentru un pachet de 66% din acțiuni. Desfa este atractivă pentru că deţine şi operează reţeaua de distribuţie a gazelor naturale din Grecia, precum şi singurul terminal gaz natural lichefiat (GNL) al țării.


Categorii

1. DIVERSE, Germania, Grecia, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “LISTA ORORILOR. Care sunt MASURILE DIKTATULUI GERMANIEI asupra GRECIEI. Austeritate, privatizare si OFICIALIZAREA CEDARII SUVERANITATII NATIONALE

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. http://www.newstatesman.com/world-affairs/2015/07/exclusive-yanis-varoufakis-opens-about-his-five-month-battle-save-greece

    http://www.newstatesman.com/world-affairs/2015/07/yanis-varoufakis-full-transcript-our-battle-save-greece

    HL: You’ve said creditors objected to you because “I try and talk economics in the Eurogroup, which nobody does.” What happened when you did?

    YV: It’s not that it didn’t go down well – it’s that there was point blank refusal to engage in economic arguments. Point blank. … You put forward an argument that you’ve really worked on – to make sure it’s logically coherent – and you’re just faced with blank stares. It is as if you haven’t spoken. What you say is independent of what they say. You might as well have sung the Swedish national anthem – you’d have got the same reply. And that’s startling, for somebody who’s used to academic debate. … The other side always engages. Well there was no engagement at all. It was not even annoyance, it was as if one had not spoken.

    HL: When you first arrived, in early February, this can’t have been a unified position?

    YV: Well there were people who were sympathetic at a personal level – so, you know, behind closed doors, on an informal basis, especially from the IMF. [HL: “From the highest levels?” YV: “From the highest levels, from the highest levels.”] But then inside the Eurogroup, a few kind words and that’s it, back behind the parapet of the official version.

    [But] Schäuble was consistent throughout. His view was “I’m not discussing the programme – this was accepted by the previous government and we can’t possibly allow an election to change anything. Because we have elections all the time, there are 19 of us, if every time there was an election and something changed, the contracts between us wouldn’t mean anything.”

    So at that point I had to get up and say “Well perhaps we should simply not hold elections anymore for indebted countries”, and there was no answer. The only interpretation I can give [of their view] is “Yes, that would be a good idea, but it would be difficult to do. So you either sign on the dotted line or you are out.”

    HL: So why hang around until the summer?

    YV: Well one doesn’t have an alternative. Our government was elected with a mandate to negotiate. So our first mandate was to create the space and time to have a negotiation and reach another agreement. That was our mandate – our mandate was to negotiate, it was not to come to blows with our creditors. …

    Mandat de la cine?

    Si iata si cum arata in mod real o negociere:

    The negotiations took ages, because the other side was refusing to negotiate. They insisted on a “comprehensive agreement”, which meant they wanted to talk about everything. My interpretation is that when you want to talk about everything, you don’t want to talk about anything. But we went along with that.

    And look there were absolutely no positions put forward on anything by them. So they would… let me give you an example. They would say we need all your data on the fiscal path on which Greek finds itself, we need all the data on state-owned enterprises. So we spent a lot of time trying to provide them with all the data and answering questionnaires and having countless meetings providing the data.

    So that would be the first phase. The second phase was where they’d ask us what we intended to do on VAT. They would then reject our proposal but wouldn’t come up with a proposal of their own. And then, before we would get a chance to agree on VAT with them, they would shift to another issue, like privatisation. They would ask what we want to do about privatisation, we put something forward, they would reject it. Then they’d move onto another topic, like pensions, from there to product markets, from there to labour relations, from labour relations to all sorts of things right? So it was like a cat chasing its own tail.

    We felt, the government felt, that we couldn’t discontinue the process. Look, my suggestion from the beginning was this: This is a country that has run aground, that ran aground a long time ago. … Surely we need to reform this country – we are in agreement on this. Because time is of the essence, and because during negotiations the central bank was squeezing liquidity [on Greek banks] in order pressurise us, in order to succumb, my constant proposal to the Troika was very simple: let us agree on three or four important reforms that we agree upon, like the tax system, like VAT, and let’s implement them immediately. And you relax the restrictions on liqiuidity from the ECB. You want a comprehensive agreement – let’s carry on negotiating – and in the meantime let us introduce these reforms in parliament by agreement between us and you.

    And they said “No, no, no, this has to be a comprehensive review. Nothing will be implemented if you dare introduce any legislation. It will be considered unilateral action inimical to the process of reaching an agreement.” And then of course a few months later they would leak to the media that we had not reformed the country and that we were wasting time! And so… [chuckles] we were set up, in a sense, in an important sense.

    So by the time the liquidity almost ran out completely, and we were in default, or quasi-default, to the IMF, they introduced their proposals, which were absolutely impossible… totally non-viable and toxic. So they delayed and then came up with the kind of proposal you present to another side when you don’t want an agreement.

    HL: And George Osborne? What were your dealings like with him?

    YV: Oh very good, very pleasant, excellent. But he is out of the loop, he is not part of the Eurogroup. When I spoke to him on a number of occasions you could see that was very sympathetic. And indeed if you look at the Telegraph, the greatest supporters of our cause have been the Tories! Because of their Eurosceptism, eh… it’s not just Euroscepticsm; it’s a Burkean view of the sovereignty of parliament – in our case it was very clear that our parliament was being treated like rubbish.

    HL: What is the greatest problem with the general way the Eurogroup functions?

    YV: [To exemplify…] There was a moment when the President of the Eurogroup decided to move against us and effectively shut us out, and made it known that Greece was essentially on its way out of the Eurozone. … There is a convention that communiqués must be unanimous, and the President can’t just convene a meeting of the Eurozone and exclude a member state. And he said, “Oh I’m sure I can do that.” So I asked for a legal opinion. It created a bit of a kerfuffle. For about 5-10 minutes the meeting stopped, clerks, officials were talking to one another, on their phone, and eventually some official, some legal expert addressed me, and said the following words, that “Well, the Eurogroup does not exist in law, there is no treaty which has convened this group.”

    So what we have is a non-existent group that has the greatest power to determine the lives of Europeans. It’s not answerable to anyone, given it doesn’t exist in law; no minutes are kept; and it’s confidential. So no citizen ever knows what is said within. … These are decisions of almost life and death, and no member has to answer to anybody.

    HL: And is that group controlled by German attitudes?

    YV: Oh completely and utterly. Not attitudes – by the finance minister of Germany. It is all like a very well-tuned orchestra and he is the director. Everything happens in tune. There will be times when the orchestra is out of tune, but he convenes and puts it back in line.

    HL: You must have been thinking about a Grexit from day one…

    YV: Yes, absolutely.

    HL: …have preparations been made?

    YV: The answer is yes and no. We had a small group, a ‘war cabinet’ within the ministry, of about five people that were doing this: so we worked out in theory, on paper, everything that had to be done [to prepare for/in the event of a Grexit]. But it’s one thing to do that at the level of 4-5 people, it’s quite another to prepare the country for it. To prepare the country an executive decision had to be taken, and that decision was never taken.

    HL: And in the past week, was that a decision you felt you were leaning towards [preparing for Grexit]?

    YV: My view was, we should be very careful not to activate it. I didn’t want this to become a self-fulfilling prophecy. I didn’t want this to be like Nietzsche’s famous dictum that if you stare into the abyss long enough, the abyss will stare back at you. But I also believed that at the moment the Eurogroup shut out banks down, we should energise this process.

    HL: Right. So there were two options as far as I can see – an immediate Grexit, or printing IOUs and taking bank control of the Bank of Greece [potentially but not necessarily precipitating a Grexit]?

    YV: Sure, sure. I never believed we should go straight to a new currency. My view was – and I put this to the government – that if they dared shut our banks down, which I considered to be an aggressive move of incredible potency, we should respond aggressively but without crossing the point of no return.

    We should issue our own IOUs, or even at least announce that we’re going to issue our own euro-denominated liquidity; we should haircut the Greek 2012 bonds that the ECB held, or announce we were going to do it; and we should take control of the Bank of Greece. This was the triptych, the three things, which I thought we should respond with if the ECB shut down our banks.

    … I was warning the Cabinet this was going to happen [the ECB shut our banks] for a month, in order to drag us into a humiliating agreement. When it happened – and many of my colleagues couldn’t believe it happened – my recommendation for responding “energetically”, let’s say, was voted down.

    HL: And how close was it to happening?

    YV: Well let me say that out of six people we were in a minority of two. … Once it didn’t happen I got my orders to close down the banks consensually with the ECB and the Bank of Greece, which I was against, but I did because I’m a team player, I believe in collective responsibility.

    And then the referendum happened, and the referendum gave us an amazing boost, one that would have justified this type of energetic response [his plan] against the ECB, but then that very night the government decided that the will of the people, this resounding ‘No’, should not be what energised the energetic approach [his plan].

    Instead it should lead to major concessions to the other side: the meeting of the council of political leaders, with our Prime Minister accepting the premise that whatever happens, whatever the other side does, we will never respond in any way that challenges them. And essentially that means folding. … You cease to negotiate.

    Hmmm… de aici ar reiesi ca Varoufakis era pentru o pozitie de ne-conciliere, pe cand Tsipras a presat pentru cedare.

  2. Mi se pare locul potrivit aici pentru acest video puțintel mai vechi (de câteva zile numai).

  3. @emanuel

    Sunteți completamente offtopic. N-ați învățat nimic zilele acestea, din pățania grecului?
    Ordnung und Disziplin! Verstanden?

    The Euro Summit – farewell to ordoliberalism and the rule of law

    We have read a lot in recent years about the German economic philosophy of Ordoliberalism, which – as a reaction to the illegalities of the Nazi period – emphasizes (as the Economist put it) that “capitalism requires a strong government to create a framework of rules which provide the order (ordo in Latin) that free markets need to function most efficiently.” But at the Euro Summit yesterday, the EU and Eurozone legal processes were tossed out of the window by the assembled heads of state – raw politics and power triumphed over ordoliberal principle.

    The Euro Summit statement, adopted this morning (13 July) at the end of the marathon session, is a verbally brutal document. It eschews any diplomatic language or approach (or even any recognition of the hardships suffered by the Greek people). Instead, it falls back on the language of naked economic power and force majeure. In the process, the Heads of Government have trampled on the legal rules and processes that they had agreed only 3 years ago, consigning the rule of law – a supposed cornerstone of the EU – to the dustbin.

    […]

    The rule of law

    I could go on with the legal parsing of the Summit Statement, but the above surely suffices! All that remains is that we have seen, if not an actual “coup” (as per the “ThisIsACoup” hashtag that swept across the Twitterverse last night), at the very least an exercise in the unlawful abuse of power, in the deliberate refusal to follow the legal rules and procedures laid down in the Treaties – and thus a breach of the overarching values laid down in Article 2 of the Treaty on European Union:

    The Union is founded on the values of respect for human dignity, freedom, democracy, equality, the rule of law and respect for human rights, including the rights of persons belonging to minorities. These values are common to the Member States in a society in which pluralism, non-discrimination, tolerance, justice, solidarity and equality between women and men prevail.

    So farewell, ordoliberalism and the rule of law!

    sursa: http://www.primeeconomics.org/articles/rmgertqqxp1famq9oj35ihh9cocz24

    Cu alte cuvinte, până aici i-a ținut pe germani lecția WWII. Au abandonat propriile principii economice precum și domnia legii în favoarea politicilor brutale de putere și control. Aceasta este fața actuală a Germaniei, aceasta este noua Europă.

    Dacă îmi aduc bine aminte, parcă și Hitler tot într-o vară fierbinte a venit la putere…

  4. tot e bine ceva: au cazut mastile,

    In fine… pt cine are ochi de vazut si urechi de auzit. In jurul meu numai de-alea cu grecii lenesi care stau pe spinarea bietilor nemti aud…@_@

  5. Dacă mai era vreo îndoială că planul nemților a fost să pună gheara pe economia & resursele grecilor (lovitură de stat soft, diktat, s-au folosit multe cuvinte)…Amenințarea fantomei – Grexitul – a fost, așa, o sperietoare pentru cei slabi de inimă și, desigur, o modalitate de a mai slabi poziția pe piețe și de a devaloriza activele statului elen.

    Cel mai mare investitor în Grecia, din 2005 până în prezent, este…ați ghicit, Germania.

    Urmează infrastructura rămasă în transporturi: porturi, aeroporturi etc. unde nemții deja s-au anunțat candidați la borcanul cu miere cumpărat la preț de solduri.

    Pe lista Fondului se mai află și 14 aeroporturi regionale, pentru care compania germană Fraport a făcut deja o ofertă de 1,2 miliarde de euro, pentru o concesionare pe o perioadă de 40 de ani.

    Eventual și niște insule la pachet.

    Probabil și completarea preluărilor (“privatizărilor”, cum le place neo-liberalilor să spună) pe sectorul telecom (unde Deutsche Telekom a acaparat deja 40% din telecomul local, ultima tranzacție în 2011), pe financiar, turism ș.a.m.d..

  6. http://www.zf.ro/business-international/fostul-ministru-grec-al-finantelor-acordul-semnat-de-alexis-tsipras-cu-creditorii-este-un-fel-de-lovitura-de-stat-14590777

    Fostul ministru grec al Finanţelor, Yanis Varoufakis, a condamnat vehement acordul pe care fostul său aliat, premierul Alexis Tsipras, l-a semnat cu creditorii internaţionali, calificându-l drept “o umilire” a Greciei şi comparându-l cu lovitura de stat militară din anul 1967.

    “Acordul cu creditorii este o predare a Greciei, care devine un vasal al Eurogrupului. Este o umilire totală a Greciei, o anulare completă a suvernităţii naţionale”, a declarat Varoufakis pe propriul blog.

    “Acordul este comparabil cu lovitura de stat a coloneilor produsă în Grecia în anul 1967. Summitul liderilor zonei euro este un fel de lovitură de stat; diferenţa majoră este că în anul 1967 nu au fost afectate proprietăţile publice, pe când acum s-a cerut vânzarea tuturor proprietăţilor publice…”, a adăugat Varoufakis, potrivit ziarului La Repubblica.

    Yanis Varoufakis, fost aliat al premierului de extremă-stânga Alexis Tsipras, a demisionat imediat după referendumul organizat în Grecia pe tema măsurilor propuse de creditorii internaţionali. Varoufakis a explicat demisia prin faptul că prezenţa sa nu ar mai fi fost dorită la reuniunile cu creditorii internaţionali.

  7. @minte de pe urma:

    ma tem ca e vorba de un proiect de rezolutie. Plus ca formularea cam sfielnica, pt ca evita definirea ‘familiei’.

    Dar oricum, fiecare incercare inseamna enorm, arata ca de fapt chiar e o lupta si ca nu le va fi chiar asa usor sa instaleze nwo cum si-au inchipuit. Exista o rezistenta.

    Cat despre frontul comun USA-UK-Germ-Franta-Olanda…un deja vu. Astia actioneaza monolit.

  8. Din pacate totul era previzibil. Eu unul am spus-o inca de la inceputul acestor ultime “jocuri”. Referendumul pentru “NU” contra programului camatarilor internationali fara iesirea Greciei din UE este o aiureala.

    Pe alta parte, iesirea Greciei din UE este imposibila din cauza foametei la care ar fi supusa de catre toate celelalte tari “europene”.
    Pentru un asemenea pas, al iesirii din UE, ar fi fost necesar acordul poulatiei plus acordul tuturor fortelor politice, militare, politienesti … Si totul ar fi trebuit facut pe neanuntate. Intr-o noapte sa fie preluate si nationalizate toate bancile si toate serviciile de interes national (transporturi, posta, telecomunicatii, energie electrica, gaze … absolut tot). Iar poporul grec sa fie pregatit de foamete de lunga durata, lipsa medicamentelor, sabotaje si “atentate extremiste” de tot felul sau chiar atacata militar, adica razboi.
    Dar toate acestea sunt imposibil de asumat de catre oricare popor, nu numai de catre greci.

    O tara care nu-si mai detine propriile resurse si propriile instrumente financiar-bancare, iar pe deasupra mai este si indatorata, nu poate pune nici-un fel de conditii si nu se poate opune in nici-un fel.

    Ca este Grecia sau ca este Romania, vorbaria, promisiunile si planurile politicienilor sunt doar gargara. Odata ce tara a fost jefuita de bogatiile ei, iar parghiile economice au trecut in mana corporatiilor straine, presedintele, sau premierul, sau parlamentul sau oricare alta putere din stat devine nula. Singurul lucru care i se mai permite este sa se faca ca lucreaza, urmand ordinele puterilor straine.
    Iar referendumurile nu mai au insemnatate. Poti face cate doresti si pentru orice. Sunt zero.

  9. Pina una alta:
    Alde Osborne in UK zice nu vrea sa-i puna pe englezi sa contribuie la bail out. UK nu este in euozone in orce caz. Asta….apropo de “sprijinul” UK…care a fost doar mediatic vezi the Gurardian.

    Pe de alta parte:
    IMF zice ca plata datoriei este nesustenabila si ca e nevoie de o reajustare!!!
    Dar, pe de alta parte, cei de la UE stiau de acest Raport si i-a durut fix in cot. Au continuat cu planul initial. Ceea ce este f. interesant. As spune ca Americanii preseaza prin IMF, DAR presingul nu este cine stie ce, iar Merkel a decis sa puna piciorul in prag americanilor si sa delimiteze “sferele de influenta”
    vezi:http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11739985/IMF-stuns-Europe-with-call-for-massive-Greek-debt-relief.html

    De asemenea: sa vedem ce se va intimpla in Parlamentul grec

    Intre timp, grecii care depind de salarii si pensii….nasol momentul.

    cei care sint la stat asteapta pur si simplu deciziile din Parlament si din zona Euro.

    Cei de la privat…insa au probleme mari cu plata: angajatii ori nu sint platiti/aminati…chair daca au bani. Mai rau, unii angajatori isi santajeaza angajatii sa semneze intelegeri prin care vor lucra timp de 3 luni fara bani ori afara.

    Cu cit se vor intirzia lichiditatile, si nemtii au tot interesul s-o faca, cu atit controlul capitalului se va intinde pe durata mai mare de la luni la ani. Asta pentru ca cu fiecare ora si cu fiecare zi bancile grecesti ramin fara lichiditati. COntrolul de capital inseamna ca cele mai afectate vor fi afacerile mici si mijlocii….

    Asta asa, ca idee…

  10. oarecum frivol:

    ma incearca un sentiment acut de amaraciune si de invidie, chiar daca este complet steril.

    M-am uitat mai mult pe youtrube la diverse interviuri date de Varoufakis. Si acum inteleg f. bine de ce nu l-au agreat indivizii de la eurogrup.

    Si trebuie sa declar, ca imi place omu’! Chiar imi place. Fata de toate catastrofele tradatoare care s-au succedat la putere in tari ca Romania, Varoufakis este ceva cu totul si cu totul altceva. DE fapt, si Tsifras cu toate prostiile pe care le-a facut….a incercat sa faca ceva. Chiar a incercat!

    Si ma uit si la multi parlamentari greci care continua sa se opuna unui pachet de austeritate care afecteaza mai ales populatia pina la urma…..

    Ori, stau si fac comparatie intre clasa politica greceasca si cea romaneasca!!
    La astia inca mai exista politicieni care se opun cu insistenta si cu un oarecare pret pentru cariera lor la masuri genocidale pentru popor. In timp ce la noi, nu numai ca nu se opun, dar, vezi Basescu, sint gata sa fie chiar mai duri decit externii!!! Si mai adauga si: insult to injury, facindu-i pe romani…lenesi, prosti, si alte chestii.

    sigur, fiecare popor are conducatorii pe care si-i merita.

    Stiu ca e steril ce spun…dar ma intristez pur si simplu la cit de jos a ingaduit Dumnezeu sa cadem, in mod colectiv, ca natiune. Si bisericile sint pline…..

  11. ce vreau sa spun este ca exista o unitate intre popor, si cel putin o parte a elitei politice. La greci ma refer.

    Pe cind la noi, cind Basescu a introdus masuri de austeritate MAI DURE DECIT LA GRECI, si a continuat cu ele, nu numai ca populatia n-a fost unita, cu toate ca era direct afectata, si direct si murdar injurata de Basescu, Boc et.c omp, Ba din contra, au achiesat la ceea ce spunea Basescu si au inceput sa se injure intre ei: tinerii pe batrini, cei de la privat pe cei de la stat, cei din cimpul muncii pe pensionari, cei fara copii pe cei cu copii, etc. Adica incredibil…pentru cineva din afara tarii. Dar pentur cineva din interior….asta este reprezentarea la nivel macro a comportamentului popular la nivel micro, zi de zi, in rutina cea de toate zilele, cind la fiecare pas ne lovim de invidie patologica si fara motiv uneori, de tzafne sarite de pe fix, de mandrii cretine si chair auto-anihilatoare…….Dar bisericile sint pline…….

  12. @sluga, probabil rolul referendumului (the illusion of choice) a fost acela de a dezamorsa un pic tensiunile sociale. Daca nu s-ar fi organizat un referendum inaintea “negocierilor” de la Bruxeles, sunt sigur ca acum ar fi fost haos pe strazile Atenei.
    Saptamana trecuta comentat ca Merkel nu are de gand sa-i scape pe greci din maini deoarece interesele Germaniei fata de Grecia sunt mult prea mari. Toate zvonurile/informatiile cate au curs prin mass-media in week-end cum ca ar exista un plan de scoatere a Greciei din zona euro au fost mai mult pentru a pregati pe greci pentru deciziile ce urmau sa fie anuntate in noaptea de duminica. Ca dovada, de doua zile grecii sunt debusolati rau, nu prea mai au reactii. Realizeaza ca votul lor nu a contat si ca Tsipras i-a tradat dar nu mai au forta sa protesteze. Sunt curios daca si in cat timp vor mai reusi sa se organizeze asa cum o faceau pana nu de mult.

  13. petra@
    |”Stiu ca e steril ce spun…dar ma intristez pur si simplu la cit de jos a ingaduit Dumnezeu sa cadem, in mod colectiv, ca natiune. Si bisericile sint pline…..
    …la fiecare pas ne lovim de invidie patologica si fara motiv uneori, de tzafne sarite de pe fix, de mandrii cretine si chair auto-anihilatoare…….Dar bisericile sint pline…….”

    Da. Nu ne transformam launtric. Foarte dureros!

  14. “Pachetul inițial de reforme promis zonei euro de premierul grec Alexis Tsipras a trecut miercuri după-amiază prima barieră legislativă, fiind avizat de cele patru comisii specializate din Parlamentul de la Atena, legislativul grec urmând – probabil spre miezul nopții – să se pronunțe prin vot asupra acestor măsuri, precum și a acordului în ansamblu, transmite agenția EFE. ”

    300 de parlamentari fac parte din Legislativul de la Atena, în care Syriza şi Grecii Independenţi deţin majoritatea, cu 162 de mandate. Opoziţia este reprezentată de cinci formaţiuni în frunte cu Noua Democraţie, care are 76 de parlamentari. Partidul de centru-stânga To Potami şi socialiştii de la Pasok au 17, respectiv 13 deputaţi, în timp ce neo-naziştii de la Zorii Aurii şi comuniştii deţin 30 de mandate.

    În ciuda criticilor primite din interiorul propriului partid şi din partea opoziţiei, Alexis Tsipras are şanse reale să obţină victoria în Parlament. 30 de deputaţi Syriza au anunţat că nu sprijină acordul, aşa că formaţiunea se va baza pe 119 voturi. Acestora li se adaugă, însă, cele ale pro-europenilor de la Noua Democraţie, To Potami şi Pasok. Se adună, astfel, 225 de voturi, spre deosebire de cei 62 de parlamentari care resping acordul. Aceasta în timp ce Grecii Independenţi, aliaţii Syriza din Legislativ, nu au anunţat ce decizie vor lua.

    Parlamentul francez a votat in mod covarsitor pentru acordul cu Grecia.
    http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/15/grecia-acordul-semnat-de-tsipras-a-trecut-de-comisiile-parlamentare-eurogrupul-se-va-reuni-dupa-votul-din-plen-19-05-11
    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/GREXIT/Plan+ajutor+Grecia+vot+parlament+Alexis+Tsipras+greva
    http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/15/spania-mariano-rajoy-a-decis-sa-supuna-votului-parlamentului-acordul-cu-grecia-11-56-16

  15. o vizita de lucru (problema de dezbatut ar ca FMI-ul, adica SUA, ar vrea sa taie or sa restructureze datoria Greciei);
    http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/15/grecia-secretarul-american-al-trezoreriei-in-vizita-la-berlin-si-paris-07-10-58
    http://www.abc.net.au/radionational/programs/drive/imf-calls-for-a-greek-debt-22haircut22/6622962
    http://www.wsj.com/articles/imf-questions-greeces-ability-to-deliver-bailout-overhauls-1436911233
    Schultz vrea guvernare europeana:
    ” ‘Problemele europene centrale, importante nu mai pot fi soluționate de către șefi de guvern’, a declarat Martin Schulz, potrivit săptămânalului german Stern, la o zi de la acordul semnat la Bruxelles între Grecia și creditorii internaționali.

    ‘Pentru aceasta, avem nevoie de instituții comunitare (…) Avem nevoie de o guvernare europeană’, în special pentru problemele referitoare la comerț internațional, climă, imigrație, evaziune fiscală sau politică monetară, a adăugat responsabilul european. ”
    http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/14/pe-martin-schulz-pledeaza-pentru-o-guvernare-europeana–21-51-06
    Si ceva de prin Macedonia, un acord intre putere si opozitie:
    http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/15/macedonia-acord-intre-putere-si-opozitie-mediat-de-comisarul-european-johannes-hahn-10-53-34

  16. Un articol scris in februarie 2015 in care e descrisa neputinta si nepriceperea lui Varoufakis chiar in domeniul in care era creditat cu expertiza…teoria jocurilor

    Yanis Varoufakis, Greece’s new finance minister, is a professor of mathematical economics who specializes in game theory. But his negotiating technique – unpredictable oscillations between aggressiveness and weakness – is the opposite of what game theory would dictate. Varoufakis’s idea of strategy is to hold a gun to his own head, then demand a ransom for not pulling the trigger.

    German and European Union policymakers are calling his bluff. As a result, the two sides have become stuck in a passive-aggressive standoff that has made serious negotiation impossible.

    iar autorul articolului merge mai departe in analiza sa, demonstrand neputintele lui Varu Fakis:

    Greece started the negotiation by insisting on debt reduction as its red line. But, instead of sticking to this position and turning a debate over debt forgiveness into a Draghi-style diversionary tactic, Greece abandoned this demand within days. Then came the pointless provocation of refusing talks with the troika, despite the fact that the three institutions are all much more sympathetic to Greek demands than the German government.

    Finally, Varoufakis rejected any extension of the troika program. This created an unnecessary new deadline of February 28 for the withdrawal of ECB funding and consequent collapse of the Greek banking system.

    Greece’s idealistic new leaders seem to believe that they can overpower bureaucratic opposition without the usual compromises and obfuscations, simply by brandishing their democratic mandate. But the primacy of bureaucracy over democracy is a core principle that EU institutions will never compromise.

    The upshot is that Greece is back where it started in the poker contest with Germany and Europe. The new government has shown its best cards too early and has no credibility left if it wants to try bluffing.

    iar in baza acestor erori de judecata facute de Varoufakis, Anatole Kaletsky, dovedeste o uimitoare perspicacitate, anticipand cu sase luni rezultatul acestui stil de negocieri:

    So what will happen next? The most likely outcome is that Syriza will soon admit defeat, like every other eurozone government supposedly elected on a reform mandate, and revert to a troika-style program, sweetened only by dropping the name “troika.” Another possibility, while Greek banks are still open for business, might be for the government to unilaterally implement some of its radical plans on wages and public spending, defying protests from Brussels, Frankfurt, and Berlin.

    If Greece tries such unilateral defiance, the ECB will almost certainly vote to stop its emergency funding to the Greek banking system after the troika program expires on February 28. As this self-inflicted deadline approaches, the Greek government will probably back down, just as Ireland and Cyprus capitulated when faced with similar threats.

    https://www.project-syndicate.org/commentary/greece-germany-debt-forgiveness-by-anatole-kaletsky-2015-02
    In mai, domnul Kaletsky mai face o alta diagnoza asupra jenante strategii alese de economistul Varoufakis:

    But their calculation is based on a false premise. Tsipras and Varoufakis assume that a default would force Europe to choose between just two alternatives: expel Greece from the eurozone or offer it unconditional debt relief. But the European authorities have a third option in the event of a Greek default. Instead of forcing a “Grexit,” the EU could trap Greece inside the eurozone and starve it of money, then simply sit back and watch the Tsipras government’s domestic political support collapse.

    Such a siege strategy – waiting for Greece to run out of the money it needs to maintain the normal functions of government – now looks like the EU’s most promising technique to break Greek resistance. It is likely to work because the Greek government finds it increasingly difficult to scrape together enough money to pay wages and pensions at the end of each month.

    “Apparently, Varoufakis believes that his “sophisticated grasp of game theory” gives Greece a crucial advantage in “the complicated dynamics” of the negotiations. In fact, the game being played out in Europe is less like chess than like tic-tac-toe, where a draw is the normal outcome, but a wrong move means certain defeat.”
    Ar fi avut un moment in care astfel de santaj ar fi mers, cand inca mai aveau rezerve valutare pe care le puteau folosi pentru cateva luni, dupa Grexit, pana puneau pe picioare o noua moneda si se putea imprumuta iar de pe pietele de capital. Ocazie ratata din pricina unei gandiri captive si saracacioase. Teoreticieni miopi. Cred ca de asta l-a si eliminat Tsipras, a vazut ca Varoufakis l-a lipsit si de ocazia Grexitului si nici nu l-a lamurit ca roiala e de fapt, o mana sparta.
    Lui Tripras, daca trece de urmatoarele doua luni, ii prevad mare viitor….are stomac si fler de mare politician.
    Stoltenberg.
    https://www.project-syndicate.org/commentary/greek-default-political-suicide-by-anatole-kaletsky-2015-06
    https://www.project-syndicate.org/commentary/syriza-eu-default-negotiation-by-anatole-kaletsky-2015-05
    https://www.project-syndicate.org/commentary/greece-germany-debt-forgiveness-by-anatole-kaletsky-2015-02
    P.S.
    @Crancken facea o supozitie interesanta, cum ca Varu Fakis ar fi un agent american. Avand in vedere ca site-ul de pe care am dat linkurile, Project Syndicate, e oficiosul Bilderbergilor, iar Varoufakis a benefeciat aici de ample spatii pentru expunerea opiniilor sale, prezumtiv si deductiv putem lua in considerare respectiva ipoteza cu un posibil succes.
    Privind la negocieri, efectiv, Varoufakis l-a privat pe Tsipras in februarie, martie, de sansa unui Grexit izbutit. Apoi a fost prea tarziu..sinucidere curata.
    Hmmm….speculam si noi.

  17. @complet off-topic sau poate nu…ramane la latitudinea administratorului sa aprobe sau nu comentariul
    Intotdeauna am crezut ca rautatea e rodul prostiei, si asta o facea, intr-un fel, scuzabila. Incep sa constat, insa, ca rautatea e si apanajul orgoliului ranit, iar persoanele afectate de asa ceva dau dovada de eleganta si sensibilitatea unui pachiderm. ca principiile lor nu au profunzimea pe care vor ele sa o afiseze si ca au ceva din caracterul meschin al unei fete batrane inteligente si rautacioase.

  18. Am fost odata la un teatru de papusi. Papusile incepusera se prezinte povestea lor, despre un topic anume, o naratiune. Si fiecare papusa evolua in felul ei pe scena. Dar mi-am dat seama dupa un timp ca adevaratul spectacol era mai jos de scena papusilor, unde erau manuitorii lor. Era intr-un fel o poveste paralela care merge simultan cu cea papusilor, si desi aproape nevazuta era cea reala. Actorii respectivi, probabil aveau ceva de impartit..se inghionteau, se calcau pe picioare, isi mai scapau cate un cot si care urmare, uneori si papusile care spuneau povestea oficiala deraiaua usor, mastile mai scapnd din cand in cand. Daca erai un obervator atent…incepeai sa sesizezi desfasurea respectiva, naratiunea paralela care era de cele mai multe ori mai plina de energie decat cea a mastilor. Cateodata, din prea mult elan, se mai sfasia perdeaua si apareau actorii expusi.
    Errare humanum est.
    cat face de saptezeci de ori cate sapte?

  19. @enkidu:

    E cu cimilituri mai nou? Hai cu verticalizarea, hai cu egalarea…

  20. Chiar daca analiza de mai sus e corecta totusi nu pot a crede ca singura carte a grecului, care a fost jucata timp de 6 luni, a fost doar o amarata de cacialma cu grexit si cu amenintarea unei posibile caderi a economiei europene. E un joc mult prea periculos, fiindca orice jucator de la orice masa de poker stie ca (si nici macar nu e nevoie sa fie specialist in teroria jocurilor), daca partea adversa sesizeaza ca bluffezi, aceasta va face mereu re-raise, pana cand iti arunci singur cartile.

  21. cel mai trist e ca grecii au fost incoltiti atat de rau incat isi vor pune singuri streangul de gat. Tare mi-e teama ca, si daca parlamentul va adopta in aceasta noapte masurile celui de-al treilea memorandum, tot nu vor primi banii asa cum li s-a promis si tot vor colapsa. Schauble ii sfatuia deunazi pe guvernantii greci sa emita faimoasele note de tip IOU ( I owe you) pt finantarea nevoilor imediate ale statului.
    Este cu adevarat o “anomalie” ce se intampla acum in Grecia, asa cum a profetit Iosif Vatopedinul in 2009.

  22. @admin
    of!
    inca una mai dau, nu stiu daca o sa-ti placa, dar suntem la #lista ororilor, apoi ma repliez tactic.

    Revin la teatrul de papusi si amosfera de caft generalizat din cadrul lui. Ce mai observasem la respectivele scenete…importanta devenise nu manuirea papusilor si povestea pe care o argumentau ele ci actiunea din spatele cortinei. Bombeul in tibie si peroneu erau cele mai savurate de catre respectii combatanti, desi lumea nu se rusina nici de degetele in ochi sau flegmele plasate cu succes in fata oponentului. Centrul actiunii se mutase de la argumentele si topicul principal, la caftul generalizat de dupa cortina, care deja nu mai reusea sa acopere nimic din goliciunea actorilor.
    Proprietarul sau organizatorul, parea cateodata ca nu stie ce vrea. De amorul artei ar fi lasat sa continuie actul teatral (redus de participanti la o cotonogeala) in speranta ca va descoperi vreun real talent, ca totusi respectivii “actori” vor intelege ceva din aspiratiile lui. Dar nimic. Zborului ii era preferat, cu obstinatie, talonarea si placajul oponentului. Se aplaudau placajele definitive, orice urmatoare zvacnire a nefericitului doborat fiind depunctata de public.
    Propetaru’..cateodata parea ca nu stie ce vrea, mai dadea cu apa rece cand nu trebuia, sarea in mijlocul lor , racnea scenariul si incepe el insusi sa pocneasca cate un recalcitrant mai vanjos care avea proasta idee sa nu achieseze la scriptul respectiv. Duciuplina! pai…
    Tot teatrul asta de papusi se desfasura in subsolul cladirii (spre sansa ei), un stabiliment de altfel respectabil, cu un aspect usor anacronic, dar eficient termic :). Valoarea cladirii consta in continutul ei… bogatii peste bogatii, bine fisate si ectichetate si la indemna oricui stia adresa. Cum incepuse totul si de unde proveneau bogatiile?
    eh…follow my lead
    Propetaru’ gasise, sau cineva ii aratase un izvor cu apa, lumea ii spunea apa vie. ‘nmealui a gustat si vazut ca este bun, a vazut ca izvoraste fara oprire si ca nu seaca niciodata. Si ce s-a gandit el? Colectez toata apa si izvoru’, fac bazin de captare sa fie mai usor de umblat la ea si chem lumea sa bea. Zis si facut. A cumparat domeniul si dai batai. La inceput era ochei… intrai, beai apa, ziceai un bodaproste si plecai. Vremea insa a trecut si s-au pus bazele stabilimentului extins. Langa izvor, pe un teren mai jos (o groapa de fapt), s-au facut si niste bancute, baza viitorului subsol. Cu timpul lumea a inceput sa intre in vorba cu propetaru, propetar care a inceput sa aiba senzatia ca apa vindeca si datorita lui, si ca si el iti poate prescrie cantitatile de apa de baut. Daca intrai, beai si plecai era ok, dar daca te apucai de vorbe la subsol ..ala erai. Uitai de apa vie, uitai de ce ai intrat si te bagai in caft, asta doar daca nu erai suficient de istet si reuseai (cum se spune in termeni militari) sa rupi contactul si dispareai ca magaru’ in ceata.
    Noroc ca totul se petrecea la subsol si nu prea razbatea mare lucru afara, unde marea majoritate intra linistita in stabiliment si isi vedea linistita de valorificarea comorilor extrase din apa vie, asezate pe rafturi, raftulete, ca borcanele cu dulceata din camara.
    Acu’ , nu stiu ce-o face propretaru cu subsolul…il va incuia, va face workshopuri cu chuck-norrisii cei mititei din subsol pana ii va iesi ce vrea, sau va continua cu amplul proiect de extindere a stabilimentului.

  23. Speculatii, speculatii si iar speculatii.

    Hai sa mai asteptam. Zic.

    NU cred in teoria imbarligata cum ca Tsfiras si Varoufakis sint un fel de cai troieni care au dus Grecia in impas….cu intentie.

    Si nici speculatiile si vorbaria multa pe tema: ce ar fi putut si ce nu ar fi trebuit sa faca alde Varoufaki et comp s nu mi se par utile….nu in felul in care este trata problema.

    Un lucru mi se pare foarte clar: Germania vrea sa faca un exemplu de temut din Grecia, pentru neascultare.
    ca va reusi, ca nu va reusi….complet, asta ramine de vazut.
    Dar faptul ca Schaubele este atit de doritor ca Grecia sa iasa din euro, imi transmite un singur semnal, fara echivoc: Greciei i se pregateste o iesire f. f. crunta din euro.Chiar si cu incheierea unui acord, uitati-va cit de greu se misca astia ca sa pun cap la cap un fond de urgenta pentru re-capitalizare pentru o tara care a ramas in euro. Si asta pentru ca intr-adevar ei stiu f. bine ca Grecia nu e pregatita deloc si mai stiu si ca nu prea are optiuni de imprumt din alta parte. La ora actuala dupa ce s-a intimplat nu cred ca Rusia sau China ar fi o optiune. Daca ar fi fost, guvernul grec ar fi facut ceva in directia asta.

    Insa pina la urma chiar si astea sint speculatii. Eu astept finalul…temporar ca sa-mi fac o opinie mai solida

  24. @enkidu:

    Acum, fiecare se stie pe sine. Cine e ca la teatru, cine e ca la autoservire sau ca la un loc de intalnire, fie si virtuala, cu aia cativa care simt ca parca e ceva in neregula cu lumea din jur.

    La detectat de trolling nu ne pricepem decat intr-o maniera destul de superficiala, detectand doar ce e grosier. Sa fim drastici ar insemna sa inchidem definitiv sectiunea de comentarii. Asta ar fi insa, poate, nedrept fata de cei care comenteaza cu buna credinta. Asa ca lasam o relativa libertate, si cine vrea sa participe si sa aduca o contibutie e liber sa o faca, cu riscul sa mai dea, din cand in cand, si peste cate un troll.

  25. @Elena

    Nu este nicio anomalie, mă tem. Important este să priviți ceea ce se întâmplă în Grecia ca pe un proces nu ca pe un eveniment izolat.
    Toată povestea n-a fost nicio clipă despre negoț, bailout, grexit sau vreo ipotetica salvare a Greciei. Nicidecum. A fost un joc de putere, de acaparare totală a puterii locale de către administrația centrală de la Bruxelles.

    Dacă e să privim pe termen scurt, Grecia a fost condamnată încă de la început. Syriza a câștigat alegerile, surprinzător pentru occipidentali, aș zice, dar pe un val autentic anti-austeritate, după 5 ani de secetă, lăcuste nemțești și alte molimi dezlănțuite asupra pământurilor Eladei.

    Si uite asa, Syrizienii s-au trezit – nesperat – la putere și, odată cu asta și cu aburii euforiei victoriei risipiți, s-au trezit că, intre altele, trebuie să guverneze și să aibă de-a face cu klingonienii de la Bruxelles. Numai că, deși ei nu o știau sau poate nu doreau să o știe, klingos nu voiau să aibă de-a face cu ei, period.

    A urmat aproape jumătate de an în care Syrizienii au crezut că negociază iar klingonienii au jucat la trecerea timpului, completamente inflexibili, așteptând momentul iunie când puteau să le dea stângacilor greci lovitura decisivă. Pe care le-au administrat-o fără milă, corect executată și maxim eficientă, în cel mai pur spirit german.

    Endgame-ul klingonienilor este lovitura de palat: gonirea Syrizienilor din agora și aducerea la putere a unei coaliții de dreapta intru statul minimal, privatizare extinsă, anti-corupție generalizată, instituții de forță, Înalta Poartă, guvernare mai mult sau mai putin directă. Dacă s-ar putea, complet directă.

    Cât despre greci…cum spuneam, Grecia a fost condamnată încă de la început. De la începutul anului, de când a câștigat Syriza, din 2010, de la primul bailout, ba chiar din anii 2000 de când au intrat în acel joc satanique alături de Goldman Sachs.

    Vor urma vremuri grele pentru greci, pentru că multe poți suferi sau pierde dar atunci când îți pierzi libertatea, pierzi totul. Să speram totuși că pierderea libertății pamântești să le fie de scurtă durată și spre câștigarea libertății interioare.
    Deși s-ar putea să nu facă vreo diferență, să le transmiteți că, din toată inima, sunt alături de ei. Evloghite!

  26. Jocurile cu Grecia sunt facute deja , referendumul cred ca este un joc de culise.Nu cred ca o sa iasa din UE , eu una asa am presimtirea .Cei de UE se joaca cu nervii grecilor mai ales a celor amarati.Nu cred ca le convine celor din UE sa iasa afara Grecia intrucat ar insemna un precedent si ar mai iesi si alte tari.Ramane de vazut ce urmareste UE.Dar cred ca este clar: ce s-a intamplat la noi, colonializarea tarii .Si in Grecia sunt saraci si bogati. Nu cred ca bogatii Greciei sa renunte usor la favorurile oferite lor de UE.

  27. eh…fiecare doarme cum isi asterne.
    „Toți se gândesc cum să schimbe lumea, dar nici unul nu se gândește cum să se schimbe pe el însuși.”
    ne auzim la alte zgailtieli geopolitice datatoare de fiori apocaliptici.

  28. @Crack
    de acord: ce se intampla in Grecia este parte integranta din evolutiile care au loc la nivel european. Este “localizat” pt nevoile si specificul grecilor dar face parte din aceesi poveste. Cand vorbeam de anomalie ma refeream la cuvintele parintelui Iosif care a spus literar ca va avea loc o anomalie politica ( “politiki anomalia”) si imediat va fi retras capitalul strain din tara…ceea ce se intampla sub ochii nostri. Cum altfel poate fi numita situatia in care un partid vine la putere pe un discurs anti-austeritate si, in cele din urma, implementeaza cea mai dura austeritate cu sustinerea opozitiei? Imi veti spune ca asa o cerea interesul national, ca este o stare de forta majora care justifica masuri exceptionale. Totusi, privit la rece, fenomenul in sine este o anomalie.
    Sa fim intelesi: nu cred ca in termeni reali, omeneste vorbind, ar fi fost mai bine ca Parlamentul sa respinga pachetul de reforme, Astazi ar fi fost o zi neagra pt greci. Probabil ca acum dezastrul nu se va intampla peste noapte, va mai dura ceva timp. Ceea ce, privit intr-o perspectiva duhovniceasca, este, cred, mai bine. Mai avem cu totii parte de o mica amanare, de inca putin timp de pregatire. Pentru ca atunci cand uraganul va lovi Grecia ne va afecta si pe noi.

  29. @kinder

    fiori? apocaliptici? fiule, ce se întâmplă cu tine? am vaga senzație că, fie ți-ai ratat demascările interioare și atunci demaști în stânga și în dreapta realității, fie te-ai apucat de studiat teoria jocurilor și încerci să o aplici pe cobai, în subsolul acesta întunecos al teatrului nost’ de kōmōidía.

  30. @crack
    n-am bre nimic
    de ce? incep sa sun a dezaxat? 🙂
    eh…probabil e de-acum timpul sa-mi pun hotar; deja m-am plictisit sa fiu oaia neagra a siteului.

    multumesc Cora, multumesc ileana, Domnul sa va rasplateasca!
    @all
    nu tot ce spune adminul e litera de lege.
    ganditi pentru voi.
    keep calm and pray!

  31. @enkidu:

    Draga, incepi sa ma enervezi. 🙂 In loc sa te harjonesti pe-aci de plictiseala, mai bine terminai materialul ala ce promis a ramas.

  32. Hai, @enkidache, nu mai face iar pe victima ca nu esti. Ai fani, esti simpatic, lumea te place. Stiu ca statutul de oaie neagra e mai ofertant si ca in secret esti amator de roluri dramatice, dar si cel de oita isteata si excentrica dar inca un pic idealista merge. 🙂

  33. @admin
    valeu, am uitat de el….il scot pana saptamana viitoare.
    @care se pricepe
    daca postezi timp de un an jumate de zile aproape zilnic si iti faci un scop din a pune pioneze pe scaun adminului…se cheama ca ai tulburari obsesiv compulsive?

  34. @enkidu:

    Nu ma pricep, dar deh, ce sa spun…am observat anumite compatibilitati intre omul cu sobolani si omul cu pioneze 😛

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare