Locotenentul ALEXANDRU GHEORGHE, alaturat protestelor din Piata Universitatii in uniforma ARMATEI ROMANE: Nu m-a trimis nimeni decat constiinta mea de om, de crestin
- Jurnalul.ro: Un locotentent al Armatei Române, în uniformă, s-a alăturat protestatarilor în Piaţa Universităţii (VIDEO)
Un tânăr locotenent din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii a sosit, în uniformă, în mijlocul protestatarilor din Piaţa Universităţii din Capitală.
Militarul locotenent, în vârstă de 27 de ani, cu un salariu rezonabil, a declarat că a ales să se alăture manifestanţilor din Bucureşti din respect pentru această naţiune. Nu protesteaza impotriva nimanui in special, nu vrea sa dea jos pe nimeni.
“Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (…) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa cuiva. Imi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!” a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.
Întrebat despre consecinţele pe care le atrage prezenţa sa în uniforma militară, printre protestatarii din Capitală, tânărul locotenent a declarat că este conştient că vor exista urmări însă este dispus să şi le asume în întregime.
“Am venit cu trenul si m-am hotarat in urma a ceea ce se intampla in toata tara. Ceea ce fac eu nu e un protest, e o luare de atitudine. Vreau sa arat ca mai exista patrioti care sunt dispusi sa riste totul pentru tara. Ce risc? Asta se va vedea din momentul in care voi primi urmatoarele ordine. Ei sunt in continuare sefii mei directi, atata timp cand nu primesc alte dispozitii. Din acel moment nu voi mai fi ofiter. Am considerat ca ecoul ce lmai mare al gestului meu va fi de aici, din Bucresti. Mi-am luat masuri de siguranta daca se va incerca denigrarea mea profesionala. Deocamdata nu m-a contactat nimeni. Eu nu consider ca am dezertat. Maine dimineata voi fi la munca, la ora 8, ca de obicei. Aveam voie sa merg pana la Sibiu. Faptul ca am mers pana la Bucuresti imi asum. Sunt total apolitic, nu m-a trimis nimeni decat constiinta mea de om, de crestin, am participat la un miting spontan, care se desfasoara de 10 zile incoace in toata Romania”.
“Armata este o institutie. A incalcat regulamentul militar, nu-i este permisa prezenta la mitinguri si manifestari. Juramantul spune sa respectam legile militare. Se va analiza cazul militarului si se va lua o hotarare. Nu mi-a spus nimeni, m-am autosesizat, vazand la televizor”, a declarat seful Directiei de Informare şi Relaţii Publice a MApN, contraamiral Tiberiu Frăţilă.
Un locotenent al Armatei romane, Alexandru Gheorghe, a venit luni seara la mitingul din Piata Universitatii in uniforma militara, pentru a protesta fata de faptul ca “omul de bun simt, muncitor, e batjocorit in ultimul hal” si “deasupra lui s-au ridicat nulitatile absolute”. El a spus ca este locotenent, are 27 de ani si este ofiter activ de 3 ani. In prezent, lucreaza la UM 71 Campia Turzii, la structura de protectie a documentelor clasificate, a adaugat el, pe o functie asimilata gradului de maior.
“Un grup de ofiteri din armata romana m-a ales pe mine sa le reprezint nemultumirile. Ei au familii, credite, obligatii … asta am simtit ca trebuie sa fac eu ca om, ca roman si ca ofiter”, a spus ulterior tanarul ofiter, care a fost invitat in studiourile Antenei 3. Intrebat in Piata Universitatii ce are de spus despre Traian Basescu, tanarul a raspuns: “Nu am treaba cu dl presedinte, inca este comandantul meu legal”.
“S-a incercat deturnarea gestului meu. Am fost instigat sa vorbesc de rau presedintele tarii, dar n-am facut asta si n-am sa o fac. Gestul meu e unul sincer”, a adaugat el, in studioul Antenei 3. El a precizat ca a venit cu trenul in Bucuresti si nu a dezertat din Armata. “Am vrut sa transmit mesajul romanilor ca inca mai exista ofiteri dispusi sa riste totul pentru tara, in conformitate cu juramantul depus”, a argumentat acesta. “Sunt in continuare sefii mei directi pana cand voi fi anuntat ca voi fi trecut in rezerva. Nu am fost contactat de niciun superior pentru ca telefoanele, fiindu-mi ascultate, le-am dezactivat, le-am scos cartela, tot“, a explicat acesta, adaugand ca marti dimineata, la ora 8, o sa fie la unitatea militara din Campia Turzii, “la locul meu de munca”.
“Am incalcat un pic legea, in sensul ca aveam voie sa merg pana la Sibiu. Riscul de a merge de la Sibiu pana la Bucuresti mi-l asum“, a adaugat tanarul. In acest moment, a fost contactat telefonic purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii Nationale, contraamiralul de flotila Tiberiu Fratila, care a afirmat ca locotenentul Alexandru Gheorghe a incalcat prevederile legii privind statutul cadrelor militare si o serie de prevederi din reglementarile actuale. Tiberiu Fratila a invocat un articol din Legea nr. 80/1995 a Statutului cadrelor militare, care prevede interdictiile si restrangerile exercitiului unor drepturi si libertati, respectiv “participarea la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau intruniri cu caracter politic ori sindical este interzisa, cu exceptia activitatilor la care se participa in misiune”;
In replica, locotenentul Alexandru a spus ca, potrivit articolului 118 din Constitutie, “Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale din Constitutie, armata e subordonata exclusiv vointei poporului”. “Pentru mine, locotenentul Gheorghe Alexandru, vointa poporului se vede in strada de 11 zile, in toata tara”, a spus el, adaugand ca este satul de intimidari.
“Consider ca nu am facut altceva decat sa-mi respect juramantul pe care l-am depus acum 8 ani de zile, cand am intrat la Academie. Acum, democratia constitutionala e incalcata si oamenii nu protesteaza pentru ca se simt prea bine”, a adaugat el.
Dupa care tanarul l-a intrebat pe Tiberiu Fratila sa-i transmita publica ordinele pe care trebuie sa le urmeze, dar acesta a precizat ca se vor aplica reglementarile in vigoare.
Alte declaratii facute de locotenentul Alexandru Gheorghe la Antena 3:
- Motivele sunt multiple dar cele care au pus capac sunt nesimtirea unor oameni ca Iulian Urban care-si permit sa faca oamenii viermi din spatele pupitrului…acel tip de bataie de joc la adresa omului smplu care a indurat reduceri de salarii, de pensii trebuie sa inceteze.
- Peste tot lumea ma intreaba ce face armata pentru ei si nu stiu ce sa le spun.
- Mai sunt ofiteri din SRI – patrioti, va spun sigur – si le cer sa faca front comun. Iar Bisericii Ortodoxe Romane as ruga-o sa nu uite ca este institutia de baza a tarii alaturi de Armata si le spun preotilor in sutana ca trebuie sa fie alaturi de oameni
- Nu pot sa spun ca nu mi-a fost frica. Am avut nopti intregi de insomnii gandindu-ma ce trebuie sa fac ... Indiferent daca ma aresteaza sau nu eu stiu ca am sa fiu cel mai liber om din Romania, fiindca am facut ceea ce trebuie. Sunt un patriot si im iubesc tara si neamul
- Voi, presa, sunteti inca cei care ne dati speranta de libertate si de mai bine. Fara voi am fi dus-o foarte rau.
La putin timp de la iesirea publica a locotenentului Alexandru Gheorghe, pe Facebook a fost creata o pagina speciala cu numele sau, care are 203 de like-uri la momentul publicarii informatiei, precum si un grupurile “Il sustin pe locotenentul Alexandru Gheorghe” si “Suntem alaturi de lct. Alexandru Gheorghe”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
D-le Locotenent Alexandru Gheorghe –.Primus inter pares .Ferice de pintecele care te-a purtat !
Psalm 3:…Nu ma voi teme de mii de popoare , care imprejur ma impresoara ..A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau , binecuvintarea Ta
Psalm15: …Domnul este partea mostenirii mele si a paharului meu .Tu esti Cel care imi asezi mie iarasi mostenirea mea . Sortii mi-au cazut intre cei puternici , ca mostenirea mea este puternica .Binecuvinta-voi pe Domnul Cel ce m-a inteleptit …
Psalm 16:…Iar eu intru dreptate ma voi arata fetei Tale , satura-ma-voi cind se va arata slava Ta
Psalm 102:…in tot locul stapinirii Lui , binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul
Psalm 115:.. Crezut-am pentru aceea am grait iar eu m-am smerit foarte ….Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema .Fagaduintele mele le voi plini Domnului, inaintea a tot poporului Sau…In curtile casei Domnului, in mijlocul tau , Ierusalime .
Psalm 120:…Ajutorul meu de la Domnul , Cel ce a facut cerul si pamintul .Nu va lasa sa se clatine piciorul tau , nici nu va dormita Cel ce te pazeste …Domnul te va pazi pe tine:Domnul este acoperamintul tau , de-a dreapta ta .Domnul te va pazi pe tine de tor raul :pazi-va sufletul tau .Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta de acum si pina in veac .
Psalm 129:..Nadajduit-a sufletul meu in Domnul , din straja diminetii pina in noapte…Si El va izbavi pe Israel din toate faradelegile lui
Psalm 139:..Scoate-ma , Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste .Care gindeau nedreptate in inima , toata ziua imi duceau razboi .Ascutit-au limba lor ca a sarpelui, venin de aspida sub buzele lor .Pazeste-ma Doamne de mina pacatosului ; scoate-ma de la oamenii nedrepti care au gindit sa impiedice pasii mei . Pusu-mi-au cei mindri cursa mie si funii ; curse au intins picioarelor mele ; pe care mi-au pus pietre de poticneala . .Doamne , Doamne , puterea mintuirii mele umbrit-ai capul meu in zi de razboi …Stiu ca Domnul va face judecata celui sarac si dreptate celor sarmani .Iar dreptii vor lauda numele Tau si vor locui cei drepti in fata Ta
Psalm 145:…Lauda-voi pe Domnul in viata mea, cinta-voi Dumnezeului meu cit voi trai .Nu va incredeti in cei puternici , in fiii oamenilor , in care nu este izbavire . ..Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob , nadejdea lui , in Domnul Dumnezeul lui.
http://www.trilulilu.ro/xfy1055/37619bbdc85de1
Piesa se incheie cu strigatul disperat si sfidator aruncat in singuratate: “Sunt ultimul om, am sa raman om pana la capat, nu capitulez!“
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/19/mesaj-de-imbarbatare-duhovniceasca-la-inceputul-lui-2011-de-la-ips-teofan-pentru-o-romanie-care-pare-ca-se-scufunda/
Cinste Locotenentului ALEXANDRU GHEORGHE!
bravo locotenete Alexandru Gheorghe! cinste aviatiei ;i armatei romane!!
Sa-l trecem pe acatist, va avea mari ispite!
Maica Domnului sa-l ai in paza Ta pe acest crestin!
Va avea curaj Tribunalul militar sa faca din acest locotenent un martir, invocand legislatia penala? Daca da, atunci “cazul Arafat” va exploda din nou. Nu cred ca au nevoie de inca o dinamita aruncata din Societatea Civila, care pana deunazi era un nume fara importanta, iar acum a devenit o forta de constrangere a guvernantilor. Atentie, ca si in ’89 se striga: “Armata e cu noi”.
http://www.gandul.info/news/locotenentul-din-piata-universitatii-mapn-situatia-lui-va-fi-analizata-la-nivelul-unitatii-sale-militare-9171344
@ Bellum religio:
Si daca tocmai asta doresc?! Ultimele semnale asta indica, din pacate… Diseara va fi un prim moment de risc, cand vor iesi iarasi “suporterii” antrenati la… Baneasa. Iar sambata un alt moment greu de tot se anunta. Urmariti articolele pe care le vom posta in cateva minute.
“Un grup de ofiteri din armata romana m-a ales pe mine sa le reprezint nemultumirile. Ei au familii, credite, obligatii … ”
Ma gandesc la victimele regimului Ceausescu.Aveau si ele familii, obligatii… Multi ar putea spune ca au murit degeaba,sacrificandu-si familiile.Trebuie sa credem cu tarie ca ei s-au jertfit pentru noi,pentru cei cativa ani de libertate pe care generatia noastra i-a prins totusi.Libertatea e sfanta si nu vezi acest lucru decat atunci cand nu o mai ai.
Pe de alta parte nu poti condamna nici persoanele care nu-si expun acum familiile printr-o iesire in strada.Pentru multi dintre noi familiile au ramas acum singurele oaze de liniste.
Cinste lui si familiei care la crescut si educat.
Oameni ca D_nul Locotenent ar trebui sa avem in functiile de conducere.
ALEXANDRU GHEORGE,
sa fii ajutat de Sfantul ALEXANDRU Nevski si Sfantul Mare Mucenic GHEORGHE!
La 27 de ani este satul de intimidari. Marturiseste ca ii este frica, si cere ajutorul Bisericii. Respecta juramantul dat fata de tara.
Plecaciune, copile!
http://www.businessmagazin.ro/actualitate/cine-este-alexandru-gheorghe-militarul-care-a-protestat-in-piata-universitatii-video-9170493
DEMNITATE – asta e cuvantul care mi-a venit in minte urmarind discursul tanarului locotenent!
Mai usor cu laudele, plecaciunile.
Nu stim inca motivul pt care a iesit el in fata…
Asa cum zice admin, daca se doreste tocmai inca un motiv pt instigarea maselor?
E posibil si sa fi venit in Bucuresti din dragoste pentru oameni, pt tara, dar atunci e putina nebunie aici… pt ca s-a expus destul de mult.
Sa ne rugam pentru el si sa ne rugam pentru noi sa putem discerne adevarul.
Ma iertati!
🙁
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/11/27/anchetatorii-mincinosi/
Emotionant, intr-adevar. E un gest pe care nu oricine il poate face si care te scoate pe data din anonimat, fara prea multe intrebari.
Si totusi, sunt intrebari la care nu am gasit raspunsuri logice: oare toti cei din armata se tem intr-atat de mult pentru viitorul lor si al familiilor lor si gasesc de cuviinta sa trimita un tanar cu mesajul lor de sustinere ?
Si-apoi de ce oare trebuie sa spuna public ca si-a luat masuri de precautie pentru eventuale represalii ? Nu stiu ce sa cred, dar parca e un episod dintr-un serial care mi-a placut la vremea lui – Prison Break.
Noi nu il suspectam de nesinceritate, am mai spus asta. Ceea ce am dorit sa spunem mai devreme este ca autoritatile pot avea si interesul escaladarii tensiunilor si al violentelor… de la un moment dat. Poate nu chiar acum. Si atunci se vor folosi si de astfel de prilejuri.
Intocmai, este prea mult zgomot de fond care tinde sa distraga atentia de la alte lucruri care de obicei se petrec fara a fi luate prea mult in serios. Nu mai vorbesc de escaladarea tensiunilor si a violentei.
De pilda, acest articol care m-a pus pe ganduri:
http://www.ziare.com/stiri/proteste/cine-vrea-sa-dea-lovitura-de-stat-opinii-1146357
Florin M,
Da, laudele nu sunt bune. Recunosc am gresit, oarecum. Dar tot respect nebunia acestui copil. Si o dedicatie pt cei cuminti ca mine si ca dvs.
de DEMOSTENE ANDRONESCU
Trecem prin viaţă-aşa ca orice om
Şi fremătând şi eu ca orice pom
Visam să înfloresc, să leg apoi,
Şi să rodesc, nu roade prea de soi
Ci rodul simplu-al pomului de rând
Ce creşte pe oriunde şi oricând
Şi care zdrenţuit de vânt şi ploi
Îşi trage seva numai din noroi.
Dar într-o zi o pasăre străină
Cu penele brumate de lumină,
Venind de pe tărâmul celălalt,
Roti deasupra mea în zbor înalt
Şi poposind în ramurile-mi ciunte
Îşi smulse-o pană şi-ncepu să cânte.
Şi cântecul ei sfânt, din alte sfere,
Ecou îndepărtat al altor ere,
Ca seva dulce-n ramuri mi-a pătruns
Odată numai, dar a fost deajuns.
De-atunci un dor înalt, un dor fierbinte,
Necunoscut de mine înainte,
Îmi stăruie ca un blestem în sânge,
Sufletu-l cântă, inima îl plânge
Şi scos din lumea mea, dintr-ale mele
Mă îndârjesc să-mi fac din frunze stele,
Să înfloresc luceferi şi să am
Câte un cuib pe fiecare ram,
Dar nu de păsări, ci de îngeri care
Să scoată pui şi-apoi spre cer să zboare.
Din ziua ceea, părăsind grădina,
Mi-am smuls din lutul reavăn rădăcina,
M-am răsucit şi am întors-o-n sus
S-o-nfig adânc în boltă ca pe-un fus
Şi seva pentru rodul ce-l frământ
S-o trag de sus din cer nu din pământ.
Dar ramurile mele învăţate
Cu sevă dulce trasă din păcate
N-au rezistat luminii şi, pe rând,
Au prins a se usca, iar eu plângînd
Am strâns tot verdele pe care-l am
Şi l-am îngrămădit pe-un singur ram,
Am pus pe el şi frunze şi petale
Şi-aşa, cu celelalte ramuri goale
Îmi pregătesc în trunchiul chinuit
Arome pentru rodu-nchipuit.
În jurul meu, stufoşi, ceilalţi fârtaţi
Peste zăplazuri mă privesc miraţi,
Dar de-nţeles nu mă-nţelege unul
Şi zic foşnind în sinea lor: nebunul.
Nemaigăsind pe coaja mea crăpată
Nici gâze, nici omizi ca altădată,
Mă ocolesc şi mierla şi lăstunul
Zicând în ciripitul lor: nebunul.
Şi vântul sur, nomadul, călătorul,
În frunza mea vrând să-şi doinească dorul
Şi-a destrămat prin crengi uscate fumul
Şi-a zis trecând pe-alăturea: nebunul.
Şi prietenii mei buni ce până-acum
Mi-au fost tovarăşi nelipsişţi de drum
Au dat din cap şi, unul câte unul,
M-au părăsit zicând încet: nebunul.
Şi când, mişcându-mi singurul meu ram,
Foşnesc din frunzele ce le mai am
Şi-ngân sfios o melodie sfântă
Ei, dându-şi coate, zic: nebunul cântă.
Iar când omida îndoielii moale
Şi duhul desnădejdii-mi dau târcoale,
Foşnesc uscat şi sec din ramuri ciunge
Ei dau din cap zicând: nebunul plânge.
Nebun., da sunt nebun, dar lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină
Şi-ai fi de tot comună şi banală
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală
CACI CEI CUMUNTI N-AR FACE ROD NICI UNII
DE N-AR MURI IN LOCUL LOR NEBUNII.
Va multumesc.
Inca o data imi cer iertare, acum 1 ora nu erau toata nenorocirile acelea…
@FlorinM:
Cum adica nu stim motivele? Baetanul si-a expus destul de clar motivele. Duhul asta al suspiciunii in tot si in toate chiar nu ii a buna si vad ca scoate capul si pe aici, iarasi.
Dar chiar si trecand peste suspiciunile dumneavoastra va atrag atentia ca nu aveti nici un drept, dar absolut nici un drept, sa aruncati cuvinte de genul “mai usor cu plecaciunile, cu laudele”. Lasati oamenii sa spuna ce simt, unde este problema?
Nebunie sau nu, e un gest de curaj care merita aprecierea. Iar pana la a-l clasifica drept lovit de nebunie e totusi cale lunga. Vorbim de un ofiter al armatei romane, trecut prin furcile Academiei. Totusi, sa ne pastram bunul simt.
Unde mai pui ca o expimare de acest gen – si va citez –
E posibil si sa fi venit in Bucuresti din dragoste pentru oameni, pt tara, dar atunci e putina nebunie aici… pt ca s-a expus destul de mult.
inseamna practic o privire destul de lumeasca asupra lucrurilor (ca sa nu zic altfel).
In ritmul asta, o sa ajungem sa spunem si despre Staretul Efrem ca, prin rezistenta si demnitatea sa, s-a expus destul de mult si chiar daca a facut-o din dragoste pentru Hristos, neam si tara elinilor…e totusi un pic de nebunie aici. (o fi, nu zic, da’ e “nebunia” cea buna).
Nu mai zic ca la comentariile articolului din Business Magazin e un adevarat furnicar de postaci, zeci, sute de comentarii care incearca sa astupe gura celor care incearca sa exprime o opinie pe aceasta tema sau pur si simplu sa isi prezinte respectele lor acestui militar. Asta spune multe.
—
In alta ordine de idei, unii il vad chiar erou. Nu discut reactiile mai inflacarate si puternic emotionale ale unor romani insa…va dati seama ce am ajuns daca un gest totusi nu iesit din comun (venind dintr-o pornire totusi fireasca – mai ales la tineretzuri – si caracterizata de un mix de patriotism, altruism si dragoste de neam) e vazut ca eroism? In ce hal suntem daca nobletea si o pornire altadata normala au ajuns in vremea de azi sa fie considerate de-a dreptul extraordinare…
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/EXCLUSIV_Locotenentul_Alexandru_Gheorghe-_-Daca_va_fi_sa_ies_vreodata_din_sistem-nu_o_voi_face_pe_usa_din_dos_0_633537236.html
@Alin-7,
Cand am spus “nebunie” m-am referit la nebunia “cea buna”, desigur, cum singur ati dorit sa intelegeti pana la urma.
Gestul da, e de curaj, dar parca e cam multa exaltare aici – asa imi pare mie!
Si da, am voie/dreptul sa spun “mai usor cu…”. Doar am atras atentia, n-am interzis.
Pt ca si dvs imi atrageti atentia ca n-am “niciun drept” sa spun acelea.
Dar sa spun JOS BASESCU sau altceva am dreptul?
In fine, probabil ca ultimele noastre discutii au lasat “urme”, de aveti reactia asta (…) 🙁
N-am vrut decat sa fac un apel la o manifestare mai calma, mai putin exaltata, pt ca (inca) nu stim daca avem de-a face cu un martir sau ceva de genul asta. Da, e frumos cum suna, ok, si eu il cred, ca sunt dator sa-l cred. Dar nu fac plecaciuni acum…
SI ATAT.
Imi cer iertare din nou!
@Ioana, multumesc! 🙂
Uitati-va la PS Sebastian in inregistrarea de la 22 decembrie. Nu pe politicieni ii mustra, ci pe noi. Arata cu carja arhiereasca si zice: Celorlalti nu le pasa. Uitati-va cum trec, cu nepasare. Aceasta nu e democratie, nepasarea aceasta. E necajit ca poporul nu comemoreaza eroii.
Noi, pe de alta parte avem suspiciuni fata de orice uitand ca si banuiala e pacat.
O fi oare intelepciunea la presedintele Basescu sau la alii, care asteapta sa vada ce s-o mai intampla? Aceasta e intelepciune, sau viclenie?
CINSTE acestui OFITER!
Cinste Parintilor care l-au nascut!
Cinste CADRELOR MILITARE care l-au educat si format!
Cata vreme ARMATA ROMANA va avea astfel de ofiteri si astfel de cadre militare in randurile ei, EXISTA NADEJDEA ca tara aceasta POATE INCA sa isi pastreze netarnata si integra fiinta nationala, teritoriul national si SUVERANITATEA si AUTORITATEA nationala asupra fiecarei palme de pamant romanesc…!
Prin “vocea” si ATITUDINEA si “gestul curajos” al acestui ofiter, romanii au putut veadea ca GENA de EROISM pana la jertfa si sacrificiu de sine, NU A PIERIT in inimile MILITARILOR ROMANI!
Cata diferenta (ca de la Cer la Pamant)intre LASITATEA si si LIPSA DE DEMNITATE si INTEGRITATE si TRADAREA interesului national si a vointei NATIONALE (si chiar a CONSTITUTIEI Romaniei), de care au data DOVADA atatia POLITICIENI din tara asta si demnitatea si ONOAREA acestui TANAR OFITER!
BRAVO acestui OFITER!
Scumpa ARMATA ROMANA (pe care lumea si cetatenii acestui popor TE PRETUIESTE INCA si cu recunostiinta isi aduce aminte ca LIBERTATEA din 1989 s-a datorat si TIE…) nu fi nepasatoare la curajul acestui militar al tau…si ocroteste-l de cei care in sanul tau nu mai asculta de popor…
Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!
Ma bucur ca a venit la Bucuresti sa isi arate nemultumirea sa, fiindca “PENTRU TOTI ROMANII, “soarele”, LA BUCURESTI RASARE…!!!”
Iar in ceea ce priveste ART. 29, lit.g) din Leg.90/1995, acest text se refera STRICT la interdictia cadrelor militare de a participa la mitinguri si demonstratii cu caracter “politic” si sindical…
Or, asa cum a spus si acest tanar ofiter…cat si jurnalistul GADEA de la ANTENA 3, manifestatiile din Bucuresti NU AU FOST CU CARACTER POLITIC, ci au fost manifestatii CIVICE si SOCIALE…
Or, este o mare DIFERENTA intre o manifestare si un miting organizat de un partid POLITIC sau de o formatiune politica, si respectiv o “EXPLOZIE SPONTANTA a populatiei romanesti” care nu protesteaza in numele vreunui partid politic sau a vreunei doctrine politice sau viziuni politice, ci datorita unei NEMULTUMIRI GENERALE, si ca urmare a unor PROBLEME si NEVOI sociale ACUTE…
Or, protestele manifestantilor din Bucuresti si din TOATA TARA, sunt in primul rand CIVICO-SOCIALE, fara culoare politica, fara organizare politica, si fara programe politice, iar revendicarile si dorintele oamenilor sunt expresia unor NEVOI SOCIALE si a unor nemultumiri POPULARE, pe care foarte multi romani care compun POPULATIA acestei natiuni, LE AU LA MOMENTUL ACTUAL in tara asta, si nicidecum nu sunt revednicarile acestea doar ale membrilor vreunei foirmatiuni politice sau chiar miscari politice de masa…
Din RASPUNSUL si REPLICA demna si spontanta pe care tanarul ofiter i-a dat-o ContraAmiralului, reiese clar ca tanarul ofiter CUNOASTE MAI BINE LEGEA decat sefii lui…
Sa nu se sperie acest OFITER de intimidari, iar daca va avea neplaceri cu sefii sai, si de va ajunge chiar in fata justitiei militare, sa stie ca vor fi si AVOCATI care vor vrea cu bucurie sa il APERE si ajute…, si la fel va fi si PRESA si OPINIA PUBLICA de partea sa, si (cine stie…) poate chiar si ALTI CAMARAZI DE AI SAI DE ARME (fiindca ARMATA ROMANA are exercitiul si OBISNUINTA daramarii si schimbarii si INLATURARII regimurilor politice care S-AU INSTRAINAT de popor)……!
Dumnezeu sa-i ajute in toate!
AMIN!
@FlorinM:
Reactia este la cele scrise de dumneavoastra aici nicidecum cauzata de vreo “urma”. De fapt, nici nu mi aduc aminte ca dumneavoastra sa ma fi suparat sau enervat in vreun fel. Asa cum nici acum nu m-ati suparat, prin urmare nu aveti de ce sa mi cereti mie iertare.
Sigur ca aveti voie sa spuneti ce vreti. Eu v-am atras atentia ca nu aveti dreptul sa “aruncati cu cuvinte” (intr-un duh de suspiciune care totusi are prea putin de-a face cu prudenta) nu ca nu ati avea dreptul sa spuneti ce va doriti dumneavoastra. Este o diferenta.
Cat despre locotenentul nostru, copilul acesta merita macar prezumtia de buna credinta; cred ca cel putin asupra acestui lucru suntem de acord. Probabil ca lui ar trebui sa ii cereti iertare.
Cat despre plecaciuni, ei bine, eu ma plec cu respect si bucurie in fata nobletei, atunci cand o vad.
Nu astept certificari, asa s-ar putea sa nu ma mai plec niciodata. Pot insa accepta si reactii “a la Toma necredinciosul”, chiar si o prudenta exagerata – dar nu pot accepta acele aruncari de cuvinte, de umbre de indoiala, de care spuneam. Mai cu seama acolo unde nu este cazul. Sper ca m-ati inteles acum.
Jurnalul fericirii Nicolae Steinhardt
Trei soluţii
Testament politic
Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar — şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului — există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv.
Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile orişicui.
Soluţia întâi: a lui Soljeniţîn
În Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează pe scurt, revenind asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag.
Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ analog de anchetă, în a-şi spune cu hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-şi vorbi consolându-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrâneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort.
Dacă aşa gândeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se consideră mort nimic nu-l mai sperie, îmbrobodi, atrage, aţâţa. Nu mai poate fiamorsat. Nu mai are — fiindcă nu mai speră, fiindcă a ieşit din lume — după ce jindui, ce păstra sau redobândi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai există moneda în care să-i poată fi achitat preţul trădării.
Se cere însă, fireşte, ca hotărârea să fie fermă, definitivă. Te declari decedat, primeşti a te învoi morţii, desfiinţezi orice speranţă. Te poţi regreta, ca doamna d’Houdetot, poţi regreta, însă această sinucidere morală şi prin anticipaţie nu dă greş. Riscul unei cedări, al consimţirii la denunţ, al unei recunoaşteri fanteziste a pierit cu desăvârşire.
Soluţia a doua: a lui Alexandru Zinoviev
Este cea găsită de unul din personajele cărţii Înălţimile găunoase. Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluţia stă în totala neadaplare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în câmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale şi o haimana. Trăieşte de azi pe mâine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat în zdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori, când şi dacă i se iveşte prilejul. Îşi petrece mai toată vremea în puşcării ori lagăre de muncă, doarme pe unde apucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lume nu intră în sistem, nici măcar în cea mai neînsemnată, mai păcătoasă, mai neangajantă slujbă. Nici măcar păzitor la porci nu se bagă, neurmând pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de răspundere, sfârşeşte porcar. NU,Zurbagiul s-a proiectat (în stil existenţialist) odată pentru totdeauna câine de pripas, capră râioasă, călugăr budist cerşetor, smintit, nebun pentru (întru) libertate.
Un asemenea om, aflat în marginea societăţii, e şi el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Îl pot oricând închide, hărţui, dispreţui, batjocori: dar le scapă. Odată pentru totdeauna a consimţit a-şi trăi viaţa conform exemplului şi modelului unui perpetuu azil de noapte. Din sărăcie, neîncredere, neseriozitate şi-a făcut un crez; se aseamănă unui animal sălbatec, unei fiare jigărite, unui tâlhar la drumul mare. E Ferrante Palia al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu. E un %iurodivîi laic, un drumeţ neplictisit (iar Wotan coborând pe-acest pământ ce nume poată? Der Wanderer), un jidov rătăcitor.
Şi-i slobod la gură, vorbeşte de istov, dă glas celor mai primejdioase anecdote, nu ştie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteşte adevăruri pe care ceilalţi nu-şi pot îngădui să le şoptească. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula — şi ea îndrăzneaţă a lui La Fontaine: habar nu are de zgardă.
E liber, liber, liber.
Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski
Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.
În martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani“.
Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul, întunerecul şi vâscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi covârşitoare euforie.
Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.
Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului, o voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine — încăierarea — mai mult decât succesul.
E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu te veseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti!
Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovski. Bukovski povesteşte că atunci când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovski urmează: n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra in ei ca un tanc!
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în lume. Şi mă întreb — nu pretind că e aşa cum spun eu, nu, câtuşi de puţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb — dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzând fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin câteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină, paraseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate continuumurile spaţio-temporale şi toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.
Concluzie
Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş.
Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-limită, dintr-un univers concentraţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din teamă şi panică, din orice cursă de şoareci, din orice coşmar fenomenal nu ştiu să existe. Numai acestea trei. Însă oricare din ele e bună, suficientă şi izbăvitoare.
Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama că — lumeşte, omeneşte vorbind — altă cale de a înfrunta cercul de fier — care-i în bună parte şi de cretă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) — e foarte îndoielnic să găsiţi.
Veţi protesta, poate, considerând că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicând riscul morţii fizice în orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici, pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismul nu e atât închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale, cât mai ales manifestarea unei atracţii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc viaţa, nu moartea.
Moartea, însă, cine, Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat.
fragment din “Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt
Asta da, este o atitudine marturisitoare si jertfelnica.Si tocmai de aceea este o atitudine crestina.
@admin
nu stiu daca imi veti mai permite sa postez dupa incidentul de aseara, dar aceasta este parerea mea:
Asa cum era de asteptat, baiatul a intrat in ancheta; sustinatorii lui au iesit la protest. Oare nu seamana cu scenariul doctorului Arafat?
Pentru mine ramane un mister raspunsul la intrebarea : la ce-i foloseste asigurarea si de ce este totusi nevoie de ea daca tot isi asuma consecintele faptelo sale?
@carmen:
ii foloseste, sigur ca ii foloseste; locotenentul nostru nu-i tampit si nu a actionat fara minte. Faptul ca si-a asumat consecintele nu inseamna ca nu s-a si pregatit pentru ele. Bravo lui.
Carmen, “baiatul” este ofiter al Armatei Romane ( inca) si prin ce a spus nu si-a facut de rusine statutul de ofiter.
Nu simtiti dorinta sa va lasati coplesita de curajul unui om care se sacrifica?
Chiar daca este varful de lance al unui grup de ofiteri care vor sa schimbe lucrurile , el ca om si-a asumat acest rol de sacrificiu. Si o face constient de riscuri. Ati avea curajul asta?
Si la urma urmei , schimbarea e chiar singurul lucu necesar in cazul unei conduceri politice care da dovada de atata sadism si dementa!
Povestea ceva mai in detaliu a modului in care locotenentul a fost primit in Piata Universitatii, despre cum ofiterii acoperiti au incercat sa il “extraga” din zona precum si alte informatii interesante:
http://www.jurnalul.ro/special/in-cazul-in-care-il-vor-aresta-o-sa-dam-foc-la-piata-602389.htm
Ei, se mai limpezeste un picut perspectiva?
Si urmarile, so far:
http://www.cotidianul.ro/lt-alexandru-gheorghe-am-stat-doua-ore-in-pozitie-de-drepti-in-semn-de-protest-170796/
@AnaR
Eu ii spun baiat pentru ca are varsta copiilor mei.Tatal meu a fost ofiter de cariera si pot sa spun cu toata convingerea ca n-ar fi facut in veci un asemenea gest.Pentru simplul motiv ca daca avea ceva de spus, spunea, daca erau neclaritati incerca sa le clarifice pe cat posibil, iar daca ar fi avut ceva atat de apasator impotriva sistemului, ar fi plecat, si-ar fi dat demisia.
Sa ne fereasca Dumnezeu sa fie varful de lance al unui grup care sa vrea sa schimbe lucrurile, asa cum spui, pentru ca atunci intr-adevar am da de belea.
Sunt oameni care au un curaj fantastic, nebunesc as zice.Ei sfideaza de multe ori moartea.Insa diferenta dintre un erou si un sinucigas este doar contextul.Primul alege sa moara pe campul de bataie, iar cel de-al doilea din dezamagiri.(Fara legatura cu discutia in cauza.)