Medic francez: VACCINUL GARDASIL – CEL MAI MARE SCANDAL AL TUTUROR TIMPURILOR/ Asociatia PRO-VITA: atitudine pe tema EDUCATIEI SEXUALE promovate prin programul SEXUL VS BARZA/ Sustinere pentru “OBIECTIA DE CONSTIINTA” a medicilor din Maternitatea Cuza Voda, IASI, care REFUZA AVORTUL/ Legea Reproducerii Asistate – SAMAVOLNICIA care transforma femeia in obiect si copilul in marfa

4-10-2014 17 minute Sublinieri

deseuri-medicale

  • Cultura Vietii:

Scandalul Gardasil

Dr. Bernard Dalbergue a publicat de curând cartea Omerta sur les labos pharmaceutiques (Legea tăcerii din industria farmaceutică), la Editura Flammarion de la Paris. Pentru prima oară, un om din sistem relatează despre arta manipulării şi a spălării creierului, atât a celor care lucrează în industria farma, cât şi a medicilor clinicieni, deseori naivi şi uneori veroşi. Interesul bolnavilor e sacrificat pe altarul profitului.

Dr. Dalbergue a acordat un interviu revistei Principes de Sante, în care afirmă că vaccinul Gardasil va deveni cel mai mare scandal al industriei farmaceutice.  (Interviu de J.-B. Talmont şi C. Parinaud)

Principes de Sante: Aţi lucrat mai mult de douăzeci de ani în diferite laboratoare ca medic “supervizor”, însărcinat printre aletele şi de relaţia cu centele universitare. Când aţi scris cartea v-aţi justificat spunând că “practicile dubioase” din ultimii zece ani trebuie cunoscute de publicul larg. Ce s-a degradat în această industrie?

Dr. Bernard Dalbergue: Toate laboratoarele s-au confruntat cu aceeaşi problemă: apariţia genericelor, dispariţia brevetelor, dificultatea de a crea şi sintetiza molecule noi pentru terapii. Unele evenimente sunt acum momente istorice: scandalul medicamentului Vioxx din SUA şi demisia Marciei Angell, director al revistei New England Journal of Medicine, care a denunţat manipulările din cercetarea clinică şi controlul pe care îl exercită industria farma aspura informaţiilor medicale. Cercetări presupuse independente şi obiective se aflau de fapt sub controlul industriei farma.

Principes de Sante: Dar înainte nu se întâmpla la fel?

Dr. Dalbergue: Ba da, dar diferenţa este că acum miza industriei este uriaşă. Crearea şi sinteza unei molecule noi costă mult mai mult acum decât acum 30 de ani. Reglementările din ţările occidentale sunt atât de dure încât firmele se delocalizează în ţările emergente, unde legislaţia e mult mai laxă.

Principes de Sante: Pe scurt, care sunt principalele devieri ale industriei farma?

Dr. Dalbergue: Timp de decenii industria farmaceutică s-a bucurat de o libertate absolută, marcată de perfecţionarea tehnologiilor şi de apariţia unor tratamente inovatoare. În plus, nu trebuie să uităm de mortalitatea iatrogenă, produsă de medicamente sau de unele intervenţii. Acest factor a contribuit la restricţionarea prin legislaţie a industriei farma pentru că, atunci când în Franţa există între 18 mii şi 30 mii de morţi pe an, ca efect secundar al medicamentelor, iar în UE circa 200 mii, statele simt nevoia să ia măsuri.

Principes de Sante: Unde credeţi că se va ajunge?

Dr. Dalbergue: Sper că pacienţii se vor revolta, pe bună dreptate, şi vor acţiona prin grupuri de presiune. Unii vor spune că există mii de medicamente şi că doar circa 60 dintre ele sunt semnalate în ghiduri ca având potenţial periculos. Dar în practică un medic prescrie circa o mie de medicamente, iar unui medic excelent îi ajung 300. În plus, nu trebuie să ne minţim: nu studiile clinice ne arată balanţa beneficiu-risc a unui medicament şi gradul lui de periculozitate. Pentru asta e nevoie de milioane de reţete, ceea ce presupune mediul urban şi durează câţiva ani. Cazul medicamentului Motilium e tipic. Acum sunt relatate cazuri de morţi subite după administrarea lui, dar a fost nevoie de circa 3 milioane de reţete, prescrise în mai multe ţări, pentru a se ajunge la concluzia că acest medicament poate produce o aritmie fatală.

Principes de Sante: Deci, noi suntem cobai ani de zile?

Dr. Dalbergue: Nu m-aş exprima aşa. E mai mult o problemă de calcul al probabilităţilor. Dacă îmi cumpăr o maşină, asta nu înseamnă că voi muri într-un accident rutier. Am un risc de 1 la 100 mii sau la 200 mii de a muri într-un accident rutier. Cu medicamentele e acelaşi lucru.

Principes de Sante: Se spune că pe piaţă nu mai apar antibiotice noi pentru că a investi pentru un tratament de scurtă durată ar fi curată sinucidere pentru laboratoare. E adevărat?

Dr. Dalbergue: Da. Contează atât preţul medicamentului, cât şi durata tratamentului. Bolile cronice (SIDA; Alzheimer etc) sunt în avantajul investiţiei. E mai avantajos să modifici o moleculă veche şi s-o prezinţi în mod fals ca medicament nou, pe care să o vinzi pentru tratamente lungi, până când se prinde publicul.

Principes de Sante: Prin ce se deosebesc “practicile dubioase” de azi de cele din timpul dvs.?

Dr. Dalbergue: Azi e foarte dificil să descoperi o moleculă nouă şi să o pui pe piaţă pentru că toată lumea închide ochii şi se ocupă de trafic. Dau ca exemplu vaccinul Gardasil. Toată lumea ştia la momentul obţinerii autorizaţiei în SUA că vaccinul nu are efect! Diane Harper, lider de opinie în SUA, trăsese gardasilsemnalul de alarmă, dezvăluind escrocheria. Alt exemplu este Vioxx, antiinflamator responsabil de zeci de mii de morţi prin AVC şi stop cardiac. Dar Merck a modificat puţin molecula şi a scos medicamentul Arcoxia, refuzat în SUA, dar autorizat în UE, unde este şi compensat.

Principes de Sante: Deci, înainte aflam efectele secundare ale unui medicament după ce îl foloseau mai multe persoane, iar acum ştim dinainte de a-l scoate pe piaţă că este inutil sau periculos.

Dr. Dalbergue: Da, asta este diferenţa. Arcoxia e în farmacii, deşi e foarte periculos. Gardasil e inutil şi costă o avere. Şi toţi factorii de decizie cunosc aceste lucruri.

Principes de Sante: Drintre efectele secundare nu vorbiţi de costul în vieţi omeneşti…

Dr. Dalbergue: Orice vaccin poate produce sindrom Guiilain-Barre, paralizia membrelor inferioare, scelroză în plăci, encefalopatii. Dar când e vorba să protejăm milioane de oameni de variolă sau de poliomielită trebuie să ne asumăm riscuri. Afirm că Gardasil va fi cel mai mare scandal medical al tuturor timpurilor. La un moment dat vom putea demonstra că acest vaccin nu are nici un efect asupra cancerului de col uterin şi că efectele lui secundare numeroase au ca singură justificare profitul pentru industria farma.

Principes de Sante: Ca om din sistem, dvs. nu puteţi retrage acest vaccin?

Dr. Dalbergue: Interesele financiare sunt prea mari ca acest vaccin să fie retras.

Principes de Sante:Cum se vede acest lucru în laborator?

Dr. Dalbergue: Cazurile de farmacovigilenţa nu sunt raportate corect. Când am lucrat ca agent de alarmă pentru vaccinul contra hepatitei C am ajuns până la omul nr. 3 din companie pentru a-i semnala problema produsului nostru, care risca să ucidă prin ineficacitate şi i-am reamintit că un laborator trebuie să raporteze autorităţilor orice efect secundar (farmacovigilenţă). Pe scurt, mi-am pierdut licenţa. N-am mai văzut aşa ceva: chiar în inima industriei farma sunt ascunse datele de farmacovigilenţă, în dispreţul sănătăţii publice, al legii şi al eticii!

Principes de Sante: Unde este pacientul în această ecuaţie?

Dr. Dalbergue: O sa vă dau un exemplu. În China, opozanţii regimului sunt executaţi cu un glonte în ceafă. Familia plăteşte glontele şi execuţia este transmisă la televizor. Pentru mine, cei 18 mii până la 30 mii de morţi din cauza medicamentelor reprezintă acelaşi lucru: bolnavii plătesc preţul glontelui ucigaş.

Principes de Sante: Ce efect credeţi că va avea cartea dvs. în retragerea unor medicamente de pe piaţă?

Dr. Dalbergue: E prea târziu pentru a le retrage. Şi chiar dacă le dăm afară pe uşă, vor reintra pe fereastră, precum Vioxx. Să fim ambiţioşi; medicamentele inutile şi periculoase nu trebuie să ajungă pe piaţă.

Principes de Sante: Cum putem face asta?

Dr. Dalbergue: Prin transparenţă totală. În SUA, după scandalul Vioxx, există o transparenţă absolută. Pe site-ul FDA e afişată lista cu membrii comisiei care aprobă medicamente noi, cu toate legăturile profesionale pe care, eventual, le-au avut cu industria farma. În Franţa, oamenii politici refuză să-şi afişeze CV-ul. […]

(după Principes de Sante)

Fără frică, despre educația sexuală obligatorie în școli

De cateva luni bune, in societatea romaneasca se discuta din ce in ce mai intens despre educația sexuala obligatorie in școli. Țarile din Occident, care au introdus de cateva decenii bune doar opțional aceasta materie, culeg astazi roadele dezamagirii, incercand sa revizuiasca drastic programele indraznețe de educație sexuala. Statisticile medicale ale acestor țari, dupa atatia ani de predare intensa a educatiei sexuale, nu arata nicidecum o imbunatatire a situatiei. Dimpotriva, arata o creștere a bolilor cu transmitere sexuala la tineri, sarcini mai multe la adolescente, o creștere a vulnerabilitaților emoționale și a bolilor psihice. Toate aceste situații pornesc de la ideologia libertinismului, indusa subversiv de acest tip de educație sexuala.

In Romania exista organizații și oameni care se zbat sa impuna normativ, prin instituțiile statului, o asemenea viziune. Se zbat sa introduca astazi in școli un program, o materie obligatorie, ce nu ar face decat sa produca confuzii copiilor, sa distorsioneze relatiile parinti-copii si copii-scoala si sa impuna anumite viziuni despre sexualitate. Este vorba de programul „Sexul vs. Barza”, ce sta de-a gata sa intre cu forța in școlile noastre. Dezbaterile agresive din mass-media și presiunile pentru promovarea acestui program nu mai inceteaza de cateva luni, semn ca organizațiile care l-au conceput au primit „unda verde” de la autoritati si ca-l pot introduce foarte curand ca materie obligatorie in școli.

Capture-sexul-vs-barzaCa argument impotriva acestor presiuni ideologice, ce aduc pe val tema educației sexuale in media sau in invațamantul de stat, susținem ca, in primul rand, parinții sunt cel mai in masura sa discute despre sexualitate cu copiii lor. Este evident ca parinții sunt responsabili de copiii lor și ei știu ce este mai bine pentru ei. In general, parinții sunt cei care iși cunosc cel mai bine copiii. Locuind impreuna, asigurandu-le nevoile primordiale, ii ințeleg mai ușor și de aceea știu cand și cum este cel mai bine sa abordeze tema sexualitații, o tema delicata și importanta pentru viața lor afectiva. Ei au cea mai mare contribuție in formarea și dezvoltarea psihica a copiilor lor. Așadar, atunci cand vine vorba despre acest subiect, ar trebui sa primeze informațiile parinților.

Ideea ca parinții nu au capacitatea de a gestiona chestiuni legate de sexualitate in relația cu copiii lor ține mai degraba de o anume ideologie a modernitații, care, in timp, s-a dovedit a fi falsa. In mod fundamental, din perspectiva reala a relației parinte-copil, parinții sunt cei mai potriviți pentru a da soluții intr-o problema atat de importanta, care este complicata și cu impact in timp in viața unui om. Cert este ca, in general, copiii asculta de parinții lor, fiind o comunicare emoționala, proprie starii lor. Iau serios in considerare ceea ce le spun aceștia. Cuvintele parinților devin ușor memorabile. Din acest punct de vedere, și apoi pentru ca au o relație mult mai apropiata cu copiii lor, parinții sunt mai capabili de a comunica astfel de informații decat profesorii. Pot discuta, deci, mai profund despre aspectele emoționale privind sexualitatea si relațiile de iubire, subiecte care, in mediul școlii, in clasa, pot intra in derizoriu.  Este mai bine deci ca aceasta chestiune a educației sexuale sa fie lasata in cea mai mare parte in seama parinților, ca ea sa fie gestionata de ei, intr-o comunicare personala, caci ei au toate datele sa aplice pana la capat o abordare delicata.

In alta ordine de idei, prin confuzia pe care o creeaza copiilor, tipul de educație sexuala promovat de programul „Sexul vs. Barza” ar putea dauna sistemului de invațamant.  Adica educația de la școala ar putea intra in contradicție cu educația de acasa. Cand copiii primesc semnale diferite de acasa și de la școala, informații care nu concorda, pot aparea mari confuzii de ințelegere. Contradicțiile de acest fel se accentueaza mai ales in cazul in care școala promoveaza o viziune in contradicție totala cu viziunile parinților. Cand parinții le spun copiilor lor ca școala greșește pe o tema legata de sexualitate, acest lucru ar putea face ca elevul sa se apere mental de mediul ei, ajungand ca el sa devina mai puțin implicat in procesul de invațamant.

Pe de alta parte, parinții acestor copii se indeparteaza de scoala, considerand ca discuția despre sexualitate intr-un astfel de cadru nu este adecvata cel puțin, refuzand sa se implice intr-un dialog cu școala.

Dintr-un alt punct de vedere, statul nu a avut nicicand vreun rol in educația sexuala, acest lucru ramanand mereu in grija familiei. Prin urmare, statul nu ar trebui sa susțina ideologii ce țin de domeniul sexualitații. Statul menține ordinea și siguranța și ofera servicii esențiale. Educația sexuala nu se incadreaza in aceste tipuri de responsabilitați, caci ea implica abordari personale și ar trebui sa fie respectata ca atare. Abordarea educației sexuale de astazi reduce sexualitatea la cunoașterea aspectului biologic. Sunt excluse mai ales elementele emoționale ale sexualitații. Inevitabil, se vor impune opiniile personale fie ale profesorilor cu privire la sexualitate, fie cele ale funcționarilor de stat, care stabilesc standardele de predare pentru acest subiect. In acest fel, va fi impusa intotdeauna o interpretare in educația sexuala, interpretare ce are in spate o anume ideologie. […]/ integral pe culturavietii.ro

Scrisoare de încurajare din partea societății civile pentru medicii de la maternitatea „Cuza Vodă” Iași, care nu mai fac avorturi la cerere

Medicii de la maternitatea Cuza Vodă din Iași, cea mai mare unitate de acest fel din țară, au anunțat în urmă cu câteva luni că nu vor mai face întreruperi de sarcină „la cerere”. Directorul medical al maternității a explicat presei că „datoria medicului este să aducă viață, nu să o ia”. Decizia a stârnit scandal, întrucât refuzul de a practica sau asista avortul, deși este un drept incontestabil al medicului, este puțin practicat în România.

Pentru a contrabalansa presiunea din partea media și a organizațiilor pro-avort care pretind în mod fals că refuzul prestării serviciilor avortive „pune în pericol sănătatea femeilor”, organizații reprezentative ale societății civile din domeniul medical au remis directorului medical al maternității, dna prof. dr. Maria Stamatin, o scrisoare de susținere.

„Ne exprimăm susținerea față de decizia medicilor, ca și față de modul în care dvs. înțelegeți să le apărați acestora dreptul la obiecția de conștiință”, se arată în scrisoarea semnată de Asociația Medicilor Catolici din București, Asociația Medicilor Creștini din România și de Federația Organizațiilor Ortodoxe PRO VITA din România. Acestea reamintesc și că jurământul medicului obligă pe acesta la păstrarea respectului pentru viața umană începând din momentul concepției.

Reproducem mai jos conținutul aceste scrisori:

Către MATERNTATEA CUZA VODĂ, IAȘI

D-nei prof. dr. Maria Stamatin, director medical

Stimată D-nă Maria Stamatin,

Am aflat din presă despre decizia unor medici obstetricieni/ginecologi din maternitatea „Cuza Vodă” de a refuza să mai practice avortul electiv.

Suntem siguri că nu a fost simplu, nici pentru cei în cauză și nici pentru conducerea instituției, cu atât mai mult cu cât „Cuza Vodă” este cea mai mare maternitate din țară.

Tocmai de aceea, ne exprimăm susținerea față de decizia medicilor, ca și față de modul în care dvs. înțelegeți să le apărați acestora dreptul la obiecția de conștiință.

Din punct de vedere juridic, obiecţia pe motive de conştiinţă are temei în dreptul natural, fiind un drept fundamental, protejat de Constituția României, de legislaţia națională şi de cea europeană. În ce privește etica profesională, Codul deontologic al medicului din România recunoaşte acest drept, iar jurământul adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în 1948, afirma: „Voi păstra cel mai înalt respect vieţii umane din momentul concepţiei, chiar şi sub ameninţare”.

Prin recunoașterea obiecţiei pe motive de conştiinţă, dreptul pozitiv n-a făcut altceva decât să recunoască ceea ce există deja – o datorie morală inerentă, un drept supra-legal al medicului de a urma propriile convingeri interioare.

Totodată, avortul nu face parte din drepturile protejate la nivel internaţional. Faptul că a devenit posibil din punct de vedere legal și, mai mult, faptul că a devenit banal și larg acceptat este, din punctul nostru de vedere, o gravă abdicare de la legile nescrise care guvernează relațiile interumane a tuturor celor care sunt implicați în acest act – medici, autorități și pacienți deopotrivă.

Așa cum ați declarat chiar dvs. în presă, rolul medicului obstetrician/ginecolog este să protejeze viața și nu să o ia. Pentru acei membri ai personalului medical care au experienţă imediată în asistarea sarcinii şi a naşterii, care zi de zi sunt martori ai miracolului vieţii şi împărtăşesc credinţa că avortul înseamnă uciderea copilului nenăscut, posibilitatea ca o astfel de solicitare să fie refuzată este salutară.

Respingem totodată, categoric, pretențiile emise de persoane și organizații care afirmă că prin apelarea la obiecția de conștiință medicii ar pune în pericol viața femeilor. Această afirmație este una pur ideologică și nu are nici un fel de suport concret, după cum confirmă peste 900 de medici din toată lumea care au semnat „Declarația de la Dublin” – www.dublindeclaration.com

Dorim să vă oferim câteva exemplare din broșura informativă „Obiecția de conștiință – Drept fundamental al personalului medical”, pe care am editat-o recent. Vă rugăm respectuos să oferiți colegilor dvs. câte un exemplar, împreună cu aprecierile noastre colegiale.

De asemenea, în cazul oricărui conflict de natură juridică sau administrativă care ar putea rezulta în urma acestei stări de fapt, vă oferim serviciile avocaților și juriștilor noștri.

Cu deosebită prețuire,

1. ASOCIAȚIA MEDICILOR CATOLICI DIN BUCUREȘTI

Str. General Berthelot, nr. 19, sector 1

2. ASOCIAȚIA MEDICILOR CREȘTINI DIN ROMÂNIA

Str. Romulus, nr. 46, Timișoara

3. FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMÂNIA

Str. Mitropoliei, nr. 20, Sibiu

Proiectul legii reproducerii umane asistate medical, sau fiinţa umană ca marfă

Proiectul legii Reproducerii asistate pare destinat celor 20 centre de fertilizare in vitro din ţară, care vor dobândi astfel acces la banii publici, şi nu reducerii deficitului demografic sau rezolvării unei probleme de sănătate publică. Facem apel la parlamentari și la comisia de specialitate din Colegiul Medicilor din România să își ia în serios rolul și să nu accepte o samavolnicie, o lege dezastruoasă prin consecințe și implicații morale și financiare. Căci, așa cum spunea Dimitrie Cantemir, „Unui lucru fără cale, cale dându-i, alte lucruri fără cale vor urma”. Societatea are nevoie de o dezbatere serioasă și profesionistă asupra problemelor de etică a reproducerii și de oprirea satisfacerii unor interese de grup restrâns.

După ce a trecut cu majoritate zdrobitoare în Senat (deși, așa cum am constatat, numeroși senatori habar nu au avut ce au votat, fiind complet nefamiliari cu dilemele bioetice), proiectul legii reproducerii umane asistate medical (RUAM) se află acum în dezbatere la Camera Deputaţilor.

Legea se referă la „drepturile privind sănătatea reproducerii populaţiei, precum şi regimul juridic al reproducerii umane asistate medical prin metoda inseminării artificiale sau metoda fertilizării in vitro”. (sursa: aici)

„În domeniul reproducerii umane asistată medical, asistenţa medicală răspunde cererii parentale a unui cuplu de a remedia infertilitatea cu caracter patologic, care a fost diagnosticată, sau de a evita transmiterea unei maladii de o anumită gravitate la copil.”

Proiectul legislativ, ce nu a fost dezbătut public şi nici mediatizat, ridică grave probleme de natură etică, socială, juridică şi antropologică. El transformă copilul într-un obiect, instrumentalizează femeia şi modifică filiaţia, aşa cum este ea cunoscută de milenii. Organizațiile pro-vita și pro-familia din România au prezentat aceste aspecte în Memoriul prin care au solicitat respingerea propunerii legislative.

Reproducerea umană asistată medical se practică oricum în România, fără un cadru legislativ adecvat; RUAM poate induce realităţi noi şi imprevizibile în România, iar rezolvarea ei legislativă trebuie făcută într-un context care să ţină cont de respectarea demnităţii umane de la concepţie şi de consecinţele nefaste ale unor fenomene, ca traficul de fiinţe umane. Pentru „cererea parentală”, în proiectul legislativ nu se vorbeşte de alternativele la RUAM (adopţia şi naprotehnologiile), mult mai ieftine şi reproducerecare nu ridică problemele enumerate mai sus.

Proiectul îşi propune să rezolve problema infertilităţii şi a sterilităţii cuplurilor şi să încurajeze natalitatea, dar, aşa cum e formulat, nu le va rezolva şi nu va înlătura abuzuri şi ilegalităţi deja existente, ci le va legaliza pe acestea din urmă, iar în plus le va şi finanţa de la bugetul de stat. (În acest text apar reglementări noi referitoare la avortul la cerere; faptul că din acelaşi buget continuăm să finanţăm avortul la cerere, dar vom deconta şi procedurile pentru FIV, necesită o dezbatere separată.)

Infertilitatea nu reprezintă «reducerea în mod involuntar şi semnificativ a capacităţii reproductive naturale a unui cuplu viabil, aflat la vârsta biologică, de a procrea», cum este ea definită în propunerea de lege, ci incapacitatea gameţilor de a fecunda, iar sterilitatea este inexistenţa sau numărul foarte mic de gameţi. Imposibilitatea de a procrea trebuie sa fie patologică, infertilitatea, cât şi sterilitatea trebuind a fi verificate, diagnosticate şi atestate medical. De asemenea, ar trebui să ţinem cont de faptul că există şi o infertilitate voluntară (prin contracepţie, amânarea vârstei primei maternităţi, avort la cerere şi una din consecinţele acestuia, sterilitatea secundară etc.).

În domeniul reproducerii umane asistate medical nu este vorba doar «de a decide asupra propriului corp» întrucât în această procedură sunt implicate şi alte persoane în afară de femeia şi bărbatul beneficiari ai tehnicii: embrionii in vitro şi in vivo, copilul care se va naşte, femeia care va fi mamă-surogat sau purtătoare, donatorul anonim de gameţi, personalul medical ce are dreptul la obiecţia de conştiinţă şi societatea în ansamblul ei. Propunerea legislativă nu menţionează în niciun fel necesitatea asigurării protecţiei acestor persoane şi luarea în considerare a diverselor interese legitime aflate în joc într-o societate, aşa cum o cer exigenţele drepturilor omului, stabilite de CEDO: protecţia demnităţii, a vieţii şi integrităţii embrionului uman in vitro şi in vivo, dreptul la viaţă şi sănătate al copilului şi al femeii, interesul superior al copilului şi drepturile acestuia; inexistenţa «dreptului la un copil», dar existenţa drepturilor copilului şi înlăturarea riscului derivelor de tip eugenic pe care aceste tehnici le comportă. Depistarea bolilor genetice în cadrul RUAM nu se face în scop terapeutic pentru embrion, pentru ca aceste boli să fie tratate, ci doar pentru ca acestea sa fie înlăturate prin eliminarea fiinţei umane astfel concepută (depistajul se face sistematic, cu scop eugenic).

În mod greşit în lege se afirmă existenţa unui «drept la reproducere» al „cuplurilor şi al individului”. Niciun document european sau internaţional nu menţionează vreun «drept» la a avea copii sau a avea acces la RUAM. Putem afirma doar existenţa unei posibilităţi de a recurge la aceste tehnici.

Copilul este o persoană şi nu un obiect al unui proiect sau al unei dorinţe. Nimeni nu are dreptul să-şi proiecteze dorinţele sau să îşi aline suferinţa pe alte persoane. Un cuplu doritor de copii poate procrea sau poate adopta un copil, însă niciunul nu are vreun «drept la un copil». Un copil este un subiect de drepturi şi nu un obiect de drepturi revendicate de către alţii. «Dreptul la un copil» instrumentalizează copilul. Drepturile copilului reclamă «atribuirea unei familii copilului», în care acesta să se poată dezvolta pe deplin, de ex., adopţia. A admite contrariul ar însemna să se acorde preferinţă intereselor adulţilor împotriva interesului superior al copilului. Prin urmare, nu există vreun drept subiectiv la procreere, ci doar o protecţie a dreptului cuplului de a nu fi impiedicat să fondeze o familie.

Părintele unui copil poate fi o mamă sau un tată singur, atunci cand părinţii se despart sau atunci când unul dintre aceştia moare. Însă aceste situaţii sunt accidente ale vieţii, care nu trebuie confundate cu situatia în care se face apel la RUAM cu terţ donator („donare de gameţi”), ce echivalează cu privarea, în mod deliberat, doar prin voinţa legii (a Statului), a unui copil de tatăl/mama sa. Fiind concepuţi cu terţ donator, acest copii vor fi privaţi în mod deliberat, prin lege, de la a-şi cunoaşte fie linia ascendentă paternă, fie cea maternă. Astfel, ei vor fi discriminaţi, prin violarea dreptului fundamental de a şti care le sunt originile. Conform uneia dintre Declaraţiile ONU, «interesul prioritar al copilului este de a fi crescut de părinţii săi naturali». Prin RUAM cu terţ donator se poate ajunge la situaţii în care fraţii şi surorile provenind din acelaşi „donator” pot fonda o familie, fără chiar ca aceştia să ştie că au cel puţin un părinte în comun.

Presupunând ca RUAM cu terţ donator ar avea un scop terapeutic pentru cuplu, trebuie constatat că statul nu este obligat să furnizeze mijloacele realizării dorinţei de a avea copii. CEDO a statuat în mai multe rânduri că nu exista un drept la un anumit tip de îngrijiri medicale sau vreun drept la îngrijiri medicale de un anumit nivel. Statele nu au vreo obligaţie pozitivă în acest sens şi în consecinţă nu poate exista un drept al cuplurilor de a procrea recurgand la RUAM cu terţ donator. Un astfel de drept nu există, pentru că nu poate exista un «drept la a procrea» sau un «drept la un copil». Cum statele nu au vreo obligaţie pozitivă să legifereze în materie de RUAM  cu terţ donator, acestea nu au nici vreo obligaţie negativă să se abţină sau «să lase să se facă» sau să închidă ochii, şi aceasta pentru că RUAM cu terţ donator comportă o miză publică, în special în ceea ce priveşte sănătatea publică. Refuzul de a legaliza vreo metodă de RUAM nu este susceptibil de a constitui o ingerinţă în viaţa privată a cuplurilor doritoare, din moment ce protecţia vieţii private nu implică vreun drept la RUAM.

Proiectul de lege se adresează unui cuplu beneficiar căsătorit sau care „să fie în măsură să probeze o viaţă de cel puţin doi ani împreună”, prin urmare în al doilea caz el desconsideră interesul superior al copilului, de a fi crescut într-un mediu familial, stabil şi propice dezvoltării. Nu se specifică numărul maxim de embrioni care pot fi creaţi.

Propunerea de lege nu specifică faptul că donarea de embrioni de la un cuplu la altul are ca scop implantarea embrionilor în vederea unei noi naşteri (un fel de adopţie a embrionilor) şi că ea se poate face doar dacă embrionii sunt deja creaţi. De asemenea, nu este interzisă expres orice alt tip de donare a embrionilor.

Propunerea de lege nu menţionează posibilitatea medicului responsabil pentru RUAM de a refuza, din motive medico-sanitare, printr-o decizie motivată în scris, să procedeze la aplicarea tehnicilor, în pofida dorinţei părinţilor. Dreptul la obiecţia de constiinţă şi/sau religie a personalului medical şi a instituţiilor medicale este o chestiune de principiu, dat fiind faptul că nimeni nu poate fi forţat să vatăme viaţa sau demnitatea, chiar dacă anumite practici sunt tolerate de lege. De aceea, atunci când legiuitorul consideră necesar să permită o anumită derogare de la principiul respectului pentru viaţă şi demnitate, această derogare este în mod normal acompaniată de o «clauză de constiinţă» expresă. CEDO şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au recunoscut acest drept şi obligaţia la obiecţia pe motive de constiinţă atât persoanelor, cât şi instituţiilor.

În România, prin acest proiect nu vor fi interzise:

– Cercetarea pe embrionii umani in vitro sau in vivo;

– Crearea şi utilizarea de embrioni umani în cercetare sau pentru alte scopuri decât implantarea acestora; proiectul interzice „producerea abuzivă de embrioni”, dar ce înseamnă abuziv?

– Donarea embrionilor cercetarii; proiectul interzice „donarea ilicită”, dar ce înseamnă donare licită în acest caz?

– Folosirea embrionilor deja creaţi pentru cercetare;

– Selectarea eugenică a embrionilor;

– Crearea unui numar mai mare de embrioni decât cel necesar unei implantari, în orice caz nu mai mult de trei embrioni;

– Congelarea embrionilor umani, cu excepţia situaţiei in care transferul în uter nu e posibil imediat din cauza unor motive documentate de forţă majoră legate de starea sănătăţii femeii (şi care nu putea fi prevazuta in momentul fecundarii, urmand ca aceasta sa fie facută cât mai curând posibil ) sau în cazul decesului unuia din membrii cuplului;

– Suprimarea embrionilor umani;

– Reducţia embrionară in vivo (sarcina multiplă) ;

– Crearea unei fiinţe umane cu gameţi provenind de la trei persoane;

– Clonarea;

– Fecundarea unui gamet uman cu un gamet al unei alte specii şi producerea hibrizilor sau himerelor.

Prin lege, femeia care îşi donează ovulele este donatoare, cea care se lasă inseminată artificial este mamă-surogat şi cea care îşi împrumută uterul pentru a purta embrionul altor persoane (cu scopul de a naşte) este mamă-purtătoare. Astfel, femeia este redusă la statutul de obiect; o parte din corpul ei este instrumentalizat, căci acesta face obiectul unui contract, fiind „valorizată” doar pentru capacităţile ei reproductive şi supusă exploatării fizice şi economice. Tratamentul aferent hiperstimulării ovariene şi prelevarea de ovocite prezintă riscuri grave pentru sănătatea şi fertilitatea ulterioară a femeii. De asemenea, femeia este obligată să întrerupă relaţia dintre ea şi copilul pe care l-a purtat în uter timp de 9 luni, relaţie care este determinantă pentru dezvoltarea personalităţii copilului; în plus, copilul astfel născut este privat de laptele matern. Aceste proceduri nu sunt anodine nici pentru bărbaţii donatori, dat fiind faptul că prelevarea de spermă necesară fecundării se realizează prin masturbare. Acest tip de «donaţie» este o deresponsabilizare a bărbatului, dar şi a femeii, faţă de rolul lor de părinţi.

Embrionul/copilul nu mai este perceput ca un dar al vieţii, ci ca un drept, ca o marfă care poate fi produsă, congelată, comercializată, traficată, donată altora sau chiar distrusă sau care va suferi toată viaţa, dat fiind faptul că el nu va avea niciodată acces la originile sale. El nu mai este respectat în alteritatea sa, ci trebuie să fie perfect, cea mai mică imperfecţiune fiind detectată şi eliminată prin suprimarea embrionului însuşi (eugenism).

Relaţia dintre copil şi părinţii acestuia nu mai este aceeaşi. Or, embrionul uman este o persoană, căci dreptul civil operează doar cu noţiunile de «bunuri» şi de «persoane», distrugerea lui echivalând cu distrugerea unei fiinţe umane. Umanitatea şi protecţia acestuia nu pot depinde de «proiectul parental», căci în momentul existenţei embrionului nu se mai poate vorbi despre un proiect, ci despre o realitate, o viaţă umană care există deja, «cererea parentală» neputând exista decât înaintea fecundarii.

RUAM nu este fără consecinte asupra vietii şi sănătăţii embrionului/copilului, căci sunt folositi mai mulţi embrioni pentru a se realiza o naştere, apoi dupa implantarea a trei embrioni în uter, daca toţi trei se fixează şi se dezvoltă în mod normal, cu acordul femeii sau al cuplului, unul sau doi dintre acestia pot fi distruşi, pentru a nu da naştere la gemeni sau tripleţi: Mama-purtătoare sau surogat trebuie să accepte avortul, conform proiectului de lege; astfel, cuvântul „sarcină nedorită” din art. 3 capătă un sens nou – nedorită de „cuplul beneficiar” şi ridică problema obiecţiei de conştiinţă pentru femeia angajată prin contract.

Nici congelarea embrionilor nu este fără consecinţe asupra sănătăţii copilului. Prin congelarea unora dintre embrionii astfel creaţi se produce inversarea ordinii generaţionale: doi gemeni se pot naşte la 5 ani diferenţă unul de altul, spre exemplu.

Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei din 1997 (Convenţia de la Oviedo) este cadrul general pentru protecţia fiinţei umane în contextul cercetării biomedicale, aceasta protejând embrionul uman in vitro şi in vivo în egală măsură, între aceştia nefăcându-se vreo distincţie. Convenţia de la Oviedo stabileşte obligaţia statelor de a «proteja demnitatea şi identitatea fiinţei umane» şi «garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei» prin «măsuri necesare». Dacă noţiunile de «fiinţă umană» şi «oricărei persoane» nu sunt definite în acelaşi fel de către statele semnatare ale Convenţiei, acestea au căzut de acord şi au acceptat că «demnitatea umană şi identitatea speciei umane trebuie respectate de la începutul vieţii». (sursa pentru articol: http://eclj.org/pdf/memorandum-privind-propunerea-legislativa-ruam-2013.pdf). Alte surse pe această temă: Pro Vita Bucuresti.

Dacă observăm problemele aduse de legalizarea RUAM în alte ţări, vom putea decide în cunoştinţă de cauză asupra unei variante de lege care să nu aducă atingere demnităţii umane şi să nu producă cataclisme antropologice. Dezbaterea trebuie să plece din rândul cadrelor medicale. Proiectul legii RUAM pare destinat celor 20 centre de fertilizare in vitro din ţară, care vor dobândi astfel acces la bugetul de stat şi al FNUASS, şi nu reducerii deficitului demografic sau rezolvării unei probleme medicale care afectează tot mai multe cupluri.

Facem apel la parlamentarii din Camera Deputaților și la comisia de specialitate din Colegiul Medicilor din România să își ia în serios rolul și să nu accepte o samavolnicie, o lege dezastruoasă prin consecințe și implicații morale și financiare. Căci, așa cum spunea Dimitrie Cantemir, „Unui lucru fără cale, cale dându-i, alte lucruri fără cale vor urma”. Societatea are nevoie de o dezbatere serioasă și profesionistă asupra problemelor de etică a reproducerii și de oprirea satisfacerii unor interese de grup restrâns.

*

*

*


Categorii

Avort, Educatie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Vaccinuri / legea vaccinarii obligatorii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Medic francez: VACCINUL GARDASIL – CEL MAI MARE SCANDAL AL TUTUROR TIMPURILOR/ Asociatia PRO-VITA: atitudine pe tema EDUCATIEI SEXUALE promovate prin programul SEXUL VS BARZA/ Sustinere pentru “OBIECTIA DE CONSTIINTA” a medicilor din Maternitatea Cuza Voda, IASI, care REFUZA AVORTUL/ Legea Reproducerii Asistate – SAMAVOLNICIA care transforma femeia in obiect si copilul in marfa

  1. Cred ca e pe intelesul tuturor…
    Dr. Dalbergue: Orice vaccin poate produce sindrom Guiilain-Barre, paralizia membrelor inferioare, scelroză în plăci, encefalopatii.

  2. Cateva cuvinte sincere despre advertising, de la Jerry Seinfeld.. http://www.youtube.com/watch?v=uHWX4pG0FNY

  3. Pingback: BRANCOVENII NEAMTULUI/ Cardinalul Schonborn: ORIENTAREA SEXUALA NU E IMPORTANTA/ Houston: predicile despre HOMOSEXUALITATE ale pastorilor sunt cerute la “CONTROL” de catre PRIMARIE/ Marile corporatii: “oferte” de CONGELARE a ovulel
  4. Pingback: In ciuda controverselor, OMS AR VREA VACCINARE ANTI-HPV OBLIGATORIE/ A fost anuntat si un VACCIN ANTI-EBOLA - Recomandari
  5. Pingback: PRO TV incepe propaganda pentru “EDUCATIE SEXUALA” [video]. Romania in “topul negru” al sarcinilor la adolescente. LA NUMARUL DE AVORTURI O FI LA “TOPUL ALB”? - Recomandari
  6. Pingback: Presiuni activiste pentru introducerea EDUCATIEI SEXUALE in scoli, deghizata sub forma “Educatiei pentru Sanatate”/ CERNEA CERE PRESEDINTELUI IOHANNIS RESPINGEREA LEGII REFERITOARE LA INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE/ Scandalul vaccinului anti-HPV
  7. Pingback: In atentia (i)responsabililor din Ministerul Sanatatii. Colegiul American de Pediatrie: NOI TEMERI CU PRIVIRE LA VACCINUL HPV, CARE AR PUTEA DUCE LA MENOPAUZA PREMATURA. Pediatrii americani critica LIPSA EVALUARILOR PE TERMEN LUNG in cazul VACCINURILOR GA
  8. Pingback: PĂRINTELE DAN DAMASCHIN, "omul-minune" de la Iași și MISIUNEA SA INCREDIBILĂ ÎN SPRIJINUL COPIILOR ȘI MAMELOR SĂRACE (video, "În premieră" și altele). Date de contact pentru cei care doresc să ajute ASOCIAȚIA ,,GLASUL VIEȚ
  9. Pingback: PĂRINTELE DAN DAMASCHIN, "omul-minune" de la Iași și MISIUNEA SA INCREDIBILĂ ÎN SPRIJINUL COPIILOR ȘI MAMELOR SĂRACE (video, "În premieră" și altele). Date de contact pentru cei care doresc să ajute ASOCIAȚIA "GLASUL V
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare