ORBAN la CLUJ despre “SCHILODIREA UNGARIEI” si la cina privata cu BASESCU/ MERKEL, reunificarea Germaniei si AUTODETERMINAREA Republicii Moldova/ DAN DUNGACIU despre riscurile “TRILATERALEI” Romania-Ucraina-Moldova. “O Rusie care pierde Ucraina va deveni FURIBUNDA in MOLDOVA”/ ALIMENTARE FORTATA – procedeu filmat la GUANTANAMO/ Cearta “postacilor”: Lelia Munteanu vs George Friedman

sursa foto: citynews.ro

• Gandul: Viktor Orban, la Cluj: După ce am construit 25 de ani, pot spune că nu vom renunţa la niciun maghiar

În discursul susţinut la inaugurare, premierul ungar l-a citat pe scriitorul ungar Kós Károly, care scria despre “schilodirea Ungariei, care renunţase la anumite părţi ale sale”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Orban Viktor a spus că se gândeşte la naţiunea maghiară ca la “un întreg”, precum francezii, germanii, românii şi toate naţiunile lumii, întrucât sentimentul unui întreg, respectiv de a aparţine unul altuia, este unul firesc.

“După 25 de ani de construcţie, pot spune acum că nu renunţăm la niciun maghiar şi apărăm fiecare maghiar”, a spus Orban, care a continuat apoi să citeze din Kós Károly: “Trebuie să muncim, dacă vrem să trăim, vrem să trăim, deci vom munci”.

Totodată, premierul ungar a remarcat că manifestarea la care participă la Liceul Teologic Reformat din Cluj-Napoca este “interesantă”, întrucât Biserica Reformată inaugurează, cu sprijin financiar ungar, un sediu în care “elevii vor fi educaţi să îşi iubească meseria” şi care fusese confiscat de regimul communist.

“O şcoală profesională reprezintă un mesaj pentru trecut şi pentru viitor. Transmite trecutului că încercăm să ne apropiem de spiritualitatea care a transformat regiunea într-una prosperă şi transmite prezentului că avem putere suficientă să rămânem aici, să avem succes, rezultate bune şi încredere de sine”, a adăugat premierul Ungariei.

Totodată, Orban a spus că o ţară poate fi servită în mai multe feluri, iar oamenii nu trebuie să îşi aleagă cu atenţie doar medicul, ci şi instalatorul de gaz.

“Nu am trăi cu plăcere într-un oraş în care şoferul de autobuz nu conduce conştiincios sau gunoierii nu duc gunoiul conştiincios. Elevii să fie mândri că pot învăţa meserie într-o asemenea clădire”, a afirmat Orban.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a inaugurat, vineri, noul sediu al Liceului Teologic Reformat din Cluj-Napoca şi a vizitat clădirea care a fost reabilitată cu bani de la Guvernul de la Budapesta, care a alocat peste 600.000 de euro acestui proiect.

Orban a asistat la ceremonia de inaugurare la care au participat peste două sute de persoane. Premierul Ungariei a ţinut şi el un discurs în limba maghiară, care nu a fost tradus în limba română. La finalul discursurilor, Orban a tăiat panglica, după care a vizitat clădirea, ceremonia fiind încheiată cu intonarea imnului Ungariei de către cei prezenţi.

La manifestare au fost prezenţi, printre alţii, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, preşedintele PPMT, Toro T. Tibor, lideri ai UDMR Cluj, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Vakar Istvan, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Horvath Anna.

Premierul Ungariei a plecat de la Cluj-Napoca la Răscruci, localitate în care vizitează o şcoală înfiinţată de etnograful Kallos Zoltan, unde elevii pot urma cursuri în meşteşuguri tradiţionale.

Potrivit reprezentanţilor Episcopiei Reformate a Ardealului, noua clădire a Liceului Teologic Reformat, care datează din anul 1895, a fost renovată în totalitate cu sprijinul financiar al Guvernului Ungariei, care a alocat 620.000 de euro pentru reabilitare.

Joi seară, Orban Viktor a vizitat Facultatea de Ştiinţe şi Arte a Universităţii private Sapientia, cu predare în limba maghiară, din Cluj-Napoca. […]/ integral pe gandul.info

• Hotnews:

Protest la Cluj fata de prezenta in municipiu a premierului Ungariei, Viktor Orban

Zece tineri au protestat, vineri, in fata Liceului Teologic Reformat din Cluj-Napoca, fata de prezenta, la inaugurarea noului sediu al insitutiei de invatamant, a premierului Ungariei, Viktor Orban, declarand ca acesta este “un dictator”, transmite Mediafax.

Cei zece tineri au mers pe trotuarul din fata Liceului Teologic Reformat din Cluj-Napoca in momentul in care a ajuns acolo masina premierului Ungariei, Viktor Orban, afisand doua bannere, in limbile romana si maghiara, cu mesaje de cooperare multietnica. Pe cele doua bannere scria: “Cooperare multietnica, nu tensiune interetnica” si “Autonomia societatii civile”.

Alex Bogus, unul dintre cei zece tineri, a declarat ca gestul lor este unul de protest fata de prezenta la Cluj a lui Viktor Orban, pe care il considera un autocrat si un dictator.

“Suntem un grup de cetateni nemultumiti si ingrijorati. Inaugurarea liceului renovat din Cluj-Napoca este umbrita de prezenta lui Viktor Orban, un personaj autocrat si dictator. Directia pe care o ia Guvernul Orban este autoritara si dictatoriala si merge spre extrema dreapta. Vrem sa tragem un semnal de alarma aici, in Transilvania, unde traiesc romani si maghiari, care vor cooperare interetnica, si nu tensiuni”, a spus Bogus.

Potrivit acestuia, printre cei zece tineri se afla romani, maghiari si francezi. Tinerii au fost inconjurati de jandarmi si au ramas pe trotuarul din fata scolii. […]/ integral pe hotnews.ro

UPDATE Traian Basescu il primeste vineri la Cotroceni pe Viktor Orban/ Basescu: E o intalnire cu caracter privat, in care sa discutam despre riscurile privind buna relatie romano-maghiara

Presedintele Traian Basescu il va primi vineri, la Palatul Cotroceni, pe prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, informeaza un comunicat al Administratiei Prezidentiale.

Potrivit comunicatului Presedintiei, primirea premierului ungar are loc la ora 18.00. Premierul Ungariei, Viktor Orban, se afla in Romania si a mai participat vineri la inaugurarea noii cladiri a Liceului Teologic Reformat din Cluj-Napoca, unde va functiona o scoala profesionala.

UPDATE Basescu: E o intalnire cu caracter privat, in care sa discutam despre riscurile privind buna relatie romano-maghiara

Presedintele Traian Basescu a declarat ulterior, intr-o declaratie de presa la Cotroceni, ca intalnirea cu premierul ungar Viktor Orban nu este una oficiala, ci are caracter privat, el dorind sa discute cu oficialul din tara vecina, printre altele, despre “modul in care unii politicieni maghiari abordeaza probleme ce tin de Constitutia Romaniei”.

“Nu este o intalnire oficiala, este o intalnire cu caracter privat. Stiind ca vine la Cluj, l-am invitat sa vina si la Bucuresti, ocazie cu care sa discutam evolutii legate de relatia romano-maghiara, de modul cum unii politicieni maghiari abordeaza probleme care tin de Constitutia Romaniei si, in general, chiar riscuri cu privire la buna relatie romano-maghiara”, a afirmat seful statului.

“Nu va fi niciun comunicat dupa aceasta intalnire”, a precizat presedintele Basescu.

• Gandul: Angela Merkel: Reunificarea Germaniei arată că orice este posibil; Republica Moldova are dreptul la autodeterminare

Reunificarea Germaniei pe cale paşnică poate fi un model pentru rezolvarea actualelor probleme din Europa, afirmă cancelarul Angela Merkel, subliniind că va depune eforturi ca R.Moldova, Ucraina şi Georgia să beneficieze de dreptul la autodeterminare pe care l-au avut cetăţenii germani. […]

Merkel a avertizat că Rusia nu le poate răpi independenţa vecinilor, recunoscând însă rolul constructiv al Moscovei în reunificarea Germaniei. “Noi, cei din Germania, nu le putem refuza altora ceea ce am primit noi prin reunificare, libertatea de a ne decide singuri viitorul”, a subliniat Merkel, precizând că Berlinul va depune eforturi pentru a se asigura că Ucraina, Republica Moldova şi Georgia au aceleaşi drepturi la autodeterminare.

• Jurnalul: Putin reintră în clubul liderilor europeni de mână cu Merkel

Vladimir Putin şi Angela Merkel au avut o discuţie telefonică, ieri, 2 octombrie, legată de criza din Ucraina. Printre alte subiecte abordate, anunţate de Preşedinţia rusă, au fost lupta antiteroristă şi acţiunile împotriva ISIL, măsurile de carantină faţă de epidemia Ebola.

În finalul comunicatului se menţionează că cei doi lideri vor “menţine un dialog la diferite niveluri”, inclusiv la reuniunea Asia-Europa, care se va desfăşura la Milano, în 16-17 octombrie. Participarea celor doi lideri la această reuniune nu este specificată în mod explicit, dar limbajul diplomatic folosit prefigurează această posibilitate.

Acest lucru ar însemna în fapt ridicarea embargoului faţă de întâlnirile liderilor europeni din cadrul UE cu Vladimir Putin şi deschide calea spre o îndulcire a sancţiunilor aplicate Rusiei, acţiune corelată cu respectarea acordurilor de la Minsk, sub supravegherea OSCE.

În 16 octombrie, Vladimir Putin va fi în Serbia, urmând să participe la ceremoniile prilejuite de eliberarea, acum 70 de ani, a Belgradului de sub ocupaţia nazistă.

• Adevarul: EXCLUSIV Dan Dungaciu: Capcanele trilateralei România – Ucraina – Republica Moldova

În principiu, pare o idee bună şi utilă tuturor. România îşi asumă rol de „lider regional”, şi asta nu strică niciodată în campanie, premierul ucrainean Iaţeniuk devine şi el mai semnificativ în regiune şi dă un impuls Frontului Popular (actualmente undeva la 6% în sondaje), iar premierul Leancă, în ciuda apartenenţelor net diferite la familiile europene (unul la PPE, altul la socialişti) a format deja un tendem „împotriva naturii” cu premierul României în perspectiva campaniilor electorale de pe cele două maluri ale Prutului. Dincolo însă de campania electorală, mizele şi implicaţiile sunt mai profunde.

1. Trilaterala după… 16 ani

Trilaterala România – Ucraina – Republica Moldova este un proiect născut la sfârşitul anilor 90 şi concretizat în 1998, când preşedintele Emil Constantinescu lansa ideea care a contabilizat inclusiv o întâlnire la cel mai înalt nivel. La vremea respectivă avea o logică. Fără să fie nici atunci egale ca poziţionare, cele trei state aveau în comun mai multe asemănări decât deosebiri, iar ierarhiile de status nu erau atât de evidente. Astăzi, însă, după 16 ani, lucrurile s-au schimbat radical.

2. Politic, la ce ne serveşte?

România a devenit între timp membru NATO şi UE, fiind stat de frontieră euroatlantică. Asta presupune inclusiv gestiunea acestei frontiere, dar cu respectarea diferenţelor specifice. România nu îşi sporeşte semnificaţia geopolitică sau strategică plasându-se în asemenea formate. Un argument ar putea să fie că Bucureştiul devine, în trilaterală, „sponsorul” şi forţa tractoare a celorlalte două state spre NATO şi UE.

Argumentul nu stă în picioare, pe de-o parte pentru că România nu este acceptată de Kiev să fie aşa ceva, şi nici nu este suficient de puternică şi relevantă în ansamblul puterilor estice pentru a-şi asuma asta. Cu alte cuvinte, costurile asumării rolului de lider pentru Ucraina şi R. Moldova, chiar şi în cazul, ipotetic, că este acceptat de celelalte state, sunt prea mari, iar beneficiile incerte.

4. Economic, nu se justifică

PIB-ul României este de 190 miliarde USD , Ucraina are 178 miliarde USD (prognozat 2014, incluzând Crimeea şi Donbass!), iar R. Moldova aproape 8 miliarde USD. Pentru România acest parteneriat intră deci în „ zona numerelor mici”. Dacă mărimea pieţei este un indicator secundar pentru interesul nostru pentru R. Moldova, în cazul Ucrainei nu este aşa.

Comerţul bilateral al României cu Ucraina este de 1,8 miliarde USD, având o balanţă pozitivă de peste 400 milioane USD, dar cu tendinţă descrescatoare; comerţul bilateral cu R. Moldova este de 1,15 miliarde USD, cu un sold de 300 milioane USD în favoarea României cu tendinţa puternic crescătoare. Nici una din cele două ţări nu se află în primii 10 parteneri comerciali.

5. În termeni de securitate, nici atât

Trilaterala este complet neomogenă din perspectiva securităţii. R. Moldova menţine încă „neutralitatea constituţională” (în ciuda prezenţei forţelor străine pe teritoriul ei, deci a încălcării flagrante a Constituţiei încă de la adoptarea acesteia!), iar Ucraina continuă balansul specific între „a fi în NATO” şi „a fi în afara lui”. Deocamdată, spune că vrea, dar până acolo mai e cale lungă. După cum a sugerat şi ultimul Summit al Alianţei, extinderea se amână.

Ce pot face cele trei state, în comun, pe aspecte privind securitatea? Aproape nimic. Oricum, mult mai puţin decât pot realiza bilateral. Ce rămâne de făcut este punerea în aplicare a parteneriatelor bilaterale de securitate, cum este cazul relaţiei Bucureşti – Kiev în ceea ce priveşte dimensiunea cyber securităţii. În plus, România este stat NATO, iar orice forţare a „trilateralei” pe dimensiunea securităţii ar pune România într-o situaţie delicată. Declaraţiile preşedintelui ucrainean care sugerează egalitatea de situaţie între stalele baltice, Polonia, România şi Ucraina sunt fără suport. Articolul 5 se aplică doar statelor NATO şi nu celor din afara Alianţei.

6. Problemele sunt bilaterale, nu trilaterale

Dincolo de existenţa parteneriatelor dintre euroregiunile de tip Dunărea de Jos şi Prutul superior – care nu au nevoie de un alt format ca să funcţioneze (sau nu) -, problemele zonei sunt, în esenţă, bilaterale. Problemele combinatului de la Krivoi Rog sau a Canalului Bâstroe etc. nu au nevoie de prezenţa Chişinăului pentru a fi discutate şi soluţionate.

Chiar temele care, aparent, au dimensiune trilaterală, se reduc de fapt la înţelegeri bilaterale. Cazul cel mai relevant este cel al preluării în gestiunea Ministerului Energeticii de la Kiev a 23 de linii electrice interstatale, unele proprietate a Republicii Moldova.

Această ultimă decizie (15 ianuarie 2014) a premierul ucrainean Mikola Azarov, înainte de a-şi da demisia, nu a fost corectată de noul guvern de la Chişinău, în ciuda solicitărilor făcute în acest sens chiar de către partea română. Este vorba de segmente de 70,5 kilometri din linia electrică de tensiune înaltă de 400 kV Centrala de la Cuciurgan-Vulcăneşti şi de 40 de kilometri din linia de 400 kV Vulcăneşti-Isaccea-Dobrudja (Bulgaria). Prin aceste linii se efectuează atât exportul de curent electric de la Cuciurgan (regiunea transnistreană) în România, cât şi livrări în sudul Republicii Moldova.

Această decizie a Kievului dă peste cap şi proiectul de import al curentului din România. De ce nu se rezolvă acestă chestiune? S-a trecut la alternative prin urgentarea proiectului de construcţie a liniei electrice de 330 kV Vulcăneşti-Chişinău, cu o lungime de peste 150 kilometri, care va reduce drastic dependenţa de Centrala de la Cuciurgan şi de Ucraina şi va permite R. Moldova să importe curent direct din România.

Problema este însă următoarea: de ce Chişinăul a cedat atât de uşor faţă de gestul Ucrainei? Probabil că existau acolo nişte clare interese de afaceri ale bussinessului local, care ar fi devenit extrem de nefericit dacă România se implica acolo. Deci, s-a trecut cu vederea. Însă dacă rostul trilateralei este să compenseze/tolereze mizele locale ale oamenilor de afaceri din Chişinău sau Kiev, atunci aceast parteneriat s-a născut mort.

7. România riscă asumându-şi incertitudinea regională

Prin lansarea trilateralului, România îşi asumă un risc semnificativ. Viitorul Ucrainei şi al R. Moldova este departe de a fi decis. Frontierele acestora sunt incerte, neclare, cu diferenţe majore între versiunile „de jure” şi „de facto”. Miza principală este evoluţia Ucrainei, pentru care există două scenarii teoretice. Kievul va avea după alegeri un guvern funcţional care va depăşi presiunile ruse şi va merge pe direcţia europeană.

În acest caz, vor trebui urmărite acţiunile Rusiei nu în Ucraina, dar mai ales în R. Moldova, pentru că acestea nu se vor lăsa aşteptate. O Rusie care pierde Ucraina, va deveni furibundă în R. Moldova. Chiar dacă pe termen mediu şi lung intră în criză profundă, Moscova nu îşi poate permite azi să lase „străinătatea sa apropiată” să plece, neafectată, spre Occident. Iar o Rusie care ştie că nu mai are nimic de pierdut, este capabilă de orice.

Al doilea scenariu sugerează o Ucraină care intră în criză economică prelungită (economică, energetică, politică), inclusiv ca urmare a intervenţiei ruseşti pe aceste fornturi. În acest caz, ce va putea face „trilaterala”? Evident, nimic, căci problemele Ucrainei (energie, separatism, criză socială) vor fi mult peste posibilitatea Bucureştiului de a interveni. Iar în cazul intrării Ucrainei în zona gri, R. Moldova va rămâne singurul stat frecventabil din regiune, şi asupra lui va trebuie concentrată atenţia, inclusiv a României.

Concluzia pare evidentă: indiferent de scenariu, tot la R. Moldova va ajunge România până la urmă, iar „ocolul” prin Ucraina sau trilaterala regională este inutil. Bucureştiul nu trebuie să calce pe grebla pe care Varşovia a călcat deja, fie când a vrut să devină o punte spre Rusia (şi a sfârşit cerând 10.000 de soldaţi americani pe teritoriul ei) fie când a vrut să-şi asume mai mult decât putea duce (eşecul de la Vilnius, eşecul negocierilor din Maidan sau scoaterea Poloniei din formatul de negocieri pentru Ucraina).

8. Diluarea relaţiei cu Chişinăul în parteneriat trilateral

Ideea de format trilateral sugerează egalitatea relaţiilor Bucureşti-Kiev-Chişinău, diluând o relaţiei bilaterală România-R. Moldova pe care şi „Strategia naţională de Apărare” o defineşte ca fiind una a „două state o singură naţiune”. Daca relaţia cu R. Moldova este specială şi de maximă importanţă pentru România, Ucraina nu are prea mare semnificaţie, iar legarea relaţiei cu R. Moldova de cea cu Ucraina nu are logică politică sau strategică pentru România, în afara unui mimetism exagerat faţă de abordările funcţionăreşti ale Parteneriatului Estic, care, până acum, nu au dat rezultatele scontate în această regiune.

Pentru România, R. Moldova are încărcătură istorică şi valoare strategică deosebită, faţă de care avem un obiectiv clar la scara istorică, pe când Ucraina nu se încadrează decât la categoria de vecinatate a României şi a UE. Cum am arătat mai sus, indiferent de evoluţiile din Ucraina, atenţia României tot spre R. Moldova se va orienta până la urmă.

9. „Mândrii că suntem europeni!” Identitar, trilaterala este o bombă

Cel mai periculos aspect al trilateralei este cel identitar. În decembrie 2009, Ministerul Afacerilor Externe de la Chişinău condus atunci de actualul premier semna cu partea ucraineană un document de protejare reciprocă a minorităţilor. Textul sugera că R. Moldova va proteja drepturile „minorităţii ucrainene”, iar Ucraina drepturile minorităţii… „moldoveneşti”.

Dintr-o lovitură de condei, comunitatea românească din Ucraina dispare din peisaj şi devine „moldovenească”. Exact ideea ce convenea nu doar R. Moldova, dar şi Ucrainei, care vedea oficializarea spargerii masei de români din Ucraina în „români” şi „moldoveni”. Gestul Chişinăului a stupefiat Bucureştiul.

Discret, Chişinăul s-a repliat şi a transmis că documentul nu va fi ratificat în Parlament… Chestiunea nu s-a oprit însă aici. Tot din aceeaşi direcţie a venit sugestia unei cooperări bilaterale în ceea ce priveşte minoritatea română din Ucraina, iar soluţia Chişinăului a fost atunci utilizarea sintagmei „comunitatea românofonă din Ucraina”, deci (doar) vorbitoare de limbă română, fără ca identitatea etnică a acesteia să fie menţionată. Această nouă iniţiativă a Chişinăului privitoare la minorităţile din Ucraina era, de fapt, întruchiparea elocventă a ofertei identitare a „moldovenismului europenist”, adică „suntem moldoveni şi vorbim limba română”. Şi punctum!

10. Nu putem gândi ca şi cum războiul ruso-ucrainean nu a existat

Nu există, din punctul de vedere al României, un spaţiu moldo-ucrainean. Nu există nici din punctul de vedere al Bruxellesului. Acesta nu este omogen politic sau economic şi nici egal în relevanţă pentru Bucureşti. România nu are obiective clare pe acest spaţiu, asumat politic printr-un proces larg consensual, gen Snagov. Cum am mai sugerat, doar R. Moldova se califică pentru o asemenea abordare. În plus, nu putem gândi regiunea ca şi cum războiul ruso-ucrainean nu a avut loc.

În acest moment, a lega şi mai puternic Ucraina de R. Moldova este o eroare strategică. Pentru a putea să îşi urmeze parcursul european, Chişinăul trebuie să se decupleze de Kiev, nu să se identifice cu acesta din punct de vedere politic. Este evident că problemele Ucrainei nu s-au terminat în acest punct şi nu se ştie care sunt evoluţiile.

Din acest motiv, riscurile asumării unei trilaterale de acest gen, dincolo că aşează România în minorat pe termen scurt, riscă să o arunce în derizoriu pe termen mediu şi lung în cazul în care vor apărea tensiuni şi confruntări pe care Bucureştiul nu le poate opri şi faţă de care România nu poate acţiona în niciun fel.

Şi aici este miza majoră: trilaterala nefiind în nciun fel validată de către Bruxelles – nici măcar la nivelul Sinergiei Mării Negre, ca să nu mai vorbim de Parteneriatul Estic – este riscant să îţi asumi eşecul său. Până la urmă, succesul în politica externă se măsoară şi în funcţie de obiective.

Dacă Bucureştiul menţinea la Summitul de la Vilnius obiectivele iniţiale – perspectivă europeană pentru Parteneriatul Estic, semnare cu Ucraina şi parafare pentru R. Moldova -, ar fi contabilizat un eşec major, alături de Polonia.

În actualele condiţii, după războiul din regiune încă neterminat, a crede că obiectivele României trebuie sau pot să depăşească R. Moldova este riscant şi neprofitabil. În realitate, după războiul din Ucraina, singura miză a României şi a Vestului în această regiune a rămas una singură: frontiera euroatlantică va fi pe Prut sau pe Nistru?

• Gandul/ Lelia Munteanu: George Friedman, mentalitate de postac plătit

N-ar fi prima oară când preşedintele Stratfor susţine cu acelaşi farmec idei contradictorii. Într-o analiză publicată în februarie, Friedman argumenta că celebra ”Fuck the EU” (care i-a scăpat subsecretarului american într-o convorbire telefonică cu ambasadorul USA în Ucraina) este ”un indicator adiţional al gândirii strategice americane”. De ce n-ar trebui băgată în seamă acum Victoria Nuland, când  – într-o dezbatere publică – a exprimat punctul de vedere al ţării sale?

Răspunsul e simplu: pentru că îl atacă dur pe premierul Viktor Orban, faţă de care George Friedman nu doar că nu şi-a ascuns simpatia, dar al cărui iliberalism a căutat să-l justifice politico-istoric. Susţinere lui Friedman pentru Orban e direct proporţională cu euroscepticismul său militant. De când se plimbă pe malurile Dâmboviţei, George Friedman s-a contaminat de paralogismele propagandiştilor PSD. Când suntem criticaţi, întrebarea nu e ”de ce”, ci ”cine e” (madam Nuland, în cazul nostru).

Dacă premierului Ponta, colecţionar de poze cu Obama şi de  binecuvântări transatlantice, îi convine poziţia negaţionistă (subsecretarul de stat nu vorbeşte despre România, ci exclusiv despre Ungaria), iată cum bate câmpii cunoscutul geostrateg: ”Văd în această declaraţie o poziţie nerezonabilă a doamnei Nuland. Trebuie să faceţi eforturi ca să ajungeţi la nivelul la care sunt Statele Unite, dar doamna Nuland uită des corupţia din Statele Unite. Faptul că, de multe ori şi în multe locuri din SUA, oamenii de afaceri sunt corupţi. Deci, sugerez, deoarece nu fac parte din guvern, să uităm ce are de zis doamna Nuland şi să ne concentrăm pe următorii paşi pe care România trebuie să-i facă”.

George Friedman nu are interesul să se ridice dincolo de mentalitatea unui postac plătit. Fireşte că şi americanii au corupţii lor, dar în România corupţia a devenit o problemă de siguranţă naţională. Corupţii lor, oricât de iscusiţi ar fi, nu subminează democraţia.

”Să uităm ce are de zis doamna Nuland”, ne îndemnă Friedman. Să uităm chiar şi faptul că Victoria Nuland nu exprimă o năzărire proprie, ci poziţia Departamentului de Stat. Propun, în schimb,  să ne aducem aminte ce a avut de zis preşedintele Stratfor la Bucureşti, în mai anul trecut: ”Trebuie să alcătuiţi o iniţiativă regională. Este o iluzie optică impresia că UE sau NATO vor avea grijă de România, care este un stat suveran şi trebuie să îşi asume răspunderea pentru viitorul politic. Trebuie să vă asumaţi problema suveranităţii şi să o plătiţi”.

• B1TV: O judecătoare federală de la Washington a ordonat publicarea unor înregistrări cu proceduri de alimentare forțată la Guantanamo

O judecătoare federală de la Washington a ordonat, vineri, publicarea a 28 de înregistrări video clasificate care prezintă proceduri de alimentare forţată la Guantanamo, în pofida opunerii administraţiei Obama, relatează AFP.

Decizia judecătoarei Gladys Kessler survine cu două zile înainte de deschiderea unei audieri-cheie cu privire la procedura controversată de alimentare pe sondă a greviştilor foamei de la Guantanamo şi mulţumeşte 16 instituţii de presă care cereau publicarea unor înregistrări video filmate în această închisoare.

În aceste înregistrări video apar imagini şi cu sirianul Abu Dhiab, încătuşat, aşezat pe un scaun utilizat pentru alimentarea forţată şi cu o sondă în nas, prin care este hrănit, a anunţat Eric Lewis, unul dintre cei cinci avocaţi care au vizionat înregistrările.

Abu Dhiab, un sirian închis din 2002 fără a fi inculpat sau judecat şi pe care autorităţile americane îl consideră din 2009 eliberabil, a depus plângere pentru încetarea alimentării forţate, pe care o consideră “inumană”. Procesul urmează să se deschidă luni în faţa judecătoarei Kessler.

“Din punctul nostru de vedere, este extrem de dureros şi inutil”, a mai declarat pentru AFP Eric Lewis, care s-a declarat “mulţumit de decizie, ce găseşte un echilibru între probleme legate de securitate şi dreptul public ca aceste înregistrări video tulburătoare să fie văzute”.

Judecătoarea, numită de preşedintele democrat Bill Clinton, a luat deja, joi, o decizie împotriva administraţiei americane, refuzând ca audierea cu privire la alimentarea forţată să aibă loc cu uşile închise, aşa cum solicitase Parchetul. […]/ integral pe b1.ro