In conditiile in care NASTERILE sunt o EXPERIENTA TRAUMATIZANTA si maternitatea descurajata sistematic, Ministerul Sanatatii anunta reluarea finantarii FERTILIZARII IN VITRO

• Gandul: Programul de fertilizare in vitro va fi reluat de la anul. Anunţul a fost făcut de ministrul Sănătăţii

Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a anunţat că de la anul ar putea fi reluat programul de fertilizare in vitro. Acesta a punctat că, spre deosebire de programul pilot, care a fost întrerupt în anul 2011,în noul program de fertilizare in vitro vor fi alese clinicile specializate pe această procedură care au cea mai mare rată de succes.

Programul de fertilizare in vitro va fi reluat de la anul. Anunţul a fost făcut de ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, în cadrul Congresului de infertilitate de la Bucureşti, eveniment la care a participat şi omologul său grec, Makis Voridis.

“În bugetul pentru anul 2015 vom prevedea bani şi pentru programul de fertilizare in vitro. Acesta putând fi reluat de la anul. Spre deosebire de programul pilot, care a fost întrerupt în anul 2013 şi în urma căruia s-au născut 197 de copii, de data aceasta vor fi introduse în programul de fertilizare in vitro doar clinicile cu cea mai mare rată de succes. Am vorbit deja cu comisia de specialitate de la minister şi se ocupă deja de acest lucru. Programul este foarte bun şi de aceea am decis reluarea lui“, a menţionat Bănicioiu.

Întrebat ce nemulţumirile are legate de clinicile care au fost incluse în primul program de fertilizare in vitro, ministerul a răspuns: “Nu sunt nemulţumit. Vreau să reluăm programul şi aşa cum v-am spus am cerut specialiştilor de la minister să se ocupe de acest lucru. Vreau doar ca acele clinici să fie alese în funcţie de performanţe şi de rezultatele obţinute, iar banii să fie cheltuiţi mult mai eficient, pentru ca rezultatele să fie mult mai bune. În momentul de faţă discutăm ca statul să acopere doar procedura, dar, în funcţie şi de care va fi ponderea bugetară vom şi exact până unde putem acoperi. Noi credem că vom putea aloca chair mai mulţi bani în 2015, dar repet, totul depinde ponderea bugetară“, a menţionat ministrul Sănătăţii.

În urmă cu jumătate de an ministerul Sănătăţii nu lua în calcul reluarea programului de fertilizare in vitro. La vremea respectivă gândul a scris o serie de articole în care a prezentat felul în care tratau autorităţile această problemă de sănătate, care afectează un cuplu din patru. “Un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu este un bun pe care ţi-l doreşti” şi în consecinţă trebuie să plăteşti pentru el. Asta spunea la vremea respectivă deputata PSD Lucreţia Roşca, care nu era de acord ca statul să ajute financiar cuplurile afectate de infertilitate. Aici puteţi citi în întregime felul în care aborda Lucreţia Roşca această problemă de sănătate.

Declaraţia acestei deputate a stârnit revolta cuplurilor care suferă de infertilitate. gândul a publicat scrisoarea unei mame, care şi-a căpătat acest statut după şapte ani în care s-a luptat cu această boală. „Uitaţi-vă în ochii fiicei mele de două luni şi jumătate şi spuneţi-mi că nu a meritat să lupt şapte ani pentru această FIINŢĂ”, i-a adresat Nicoleta Cristea Brunel deputatei Lucreţia Roşca. Aici puteţi citi în întregime scrisoare deschisă, în care Nicoleta Burnel îşi prezintă experienţa personală şi în care î-a cerut deputatei să-şi reconsidere poziţia.

Şi Cseke Atiila, ministrul care a introdus pentru prima dată un program de fertilizare in vitro subvenţionat de stat, a reacţionat la acest fapt. Acesta îi cerea ministrului Sănătăţii de la vremea respectivă – Eugen Nicolăescu – să reia fertilizarea in vitro, subliniid faptul că România nu stă deloc bine la capitolul natalitate. „În prezent avem un spor natural negativ de natalitate. În România a fost înregistrat un spor natural pozitiv, după revoluţie, undeva în jurul anilor ’90. În 2009, datele cu privire la natalitate arătau că sportul natural era la -1,6. Infertilitatea este o problemă medicală recunoscută inclusiv de OMS. Statisticile acestei organizaţii arată că în prezent un cuplu din cinci se confruntă cu o problemă de fertilitate”, a menţionat Cseke.

[…]/ integral in gandul.info

• DiGi24: De ce naşterea în România devine de multe ori o experienţă traumatizantă

O femeie însărcinată nu este bolnavă, iar naşterea nu este o boală, ştim cu toţii asta. Doar că în spitalele din România cadrele medicale se comportă ca şi cum aşa ar fi. Femeile sunt îndopate cu medicamente în timpul travaliului, li se fac o mulţime de proceduri medicale, iar naşterea devine de multe ori o experienţă traumatizantă. De ce se întâmplă toate acestea? Ce e cu noi? Să nu uităm ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune clar şi răspicat: fiecare femeie are dreptul la o naştere decentă.

Femeile din reportaj au trecut prin adevărate traume atunci când au dat viaţă unui copil. În loc să fie un moment de care să îşi aducă aminte cu bucurie, naşterea s-a transformat într-o experienţă pe care cele mai multe nu vor să o mai repete.

Emilia a născut în urmă cu un an şi jumătate. Avea încredere în medicul care i-a urmărit sarcina, dar la naştere totul s-a schimbat. Au urmat nenumărate proceduri medicale pentru care nu i s-a cerut acordul. Erau menite să grăbească momentul naşterii. După această experienţă, Emilia şi-a revenit foarte greu. Nu poate să uite prin ce a trecut şă încă mai suferă.

Pâăn la urmă, statul ar trebui să încurajeze naşterile, mai ales dacă ne gândim că anul trecut au venit pe lume cei mai puţini copii din ultimii 70 de ani! România este pe locul trei în topul ţărilor cu cele mai puţine naşteri la 1000 de locuitori.

Autoritatile ignoră această problemă. Multe femei se tem că îşi vor pierde locul de muncă dacă rămân însărcinate, aşa că amână momentul. O angajată ar trebui să fie protejata pe tot parcursul sarcinii: ceea ce nu se prea întâmplă în România. Pe de altă parte, puţine femei îşi cunosc bine drepturile şi mai puţine îndrăznesc să lupte pentru ele.

„Un alt drept la recomandarea medicului de care poate beneficia femeia gravidă este de reducere a timpului de muncă cu până la o pătrime din durata muncii zilnice fără ca aceasta să-i afecteze veniturile de natură salarială”, explică avocatul Cătălin Mincu.

De asemenea, viitoarea mămică are dreptul să meargă la consultaţii în timpul programului de lucru, în limita a 16 ore pe lună.

„Să spunem că angajatorul nu îşi permite să acorde o perioadă de reducere a timpului de lucru cu o pătrime. Sunt activităţi în care nu se poate reduce activitatea. În acest caz femeia beneficiază de concediu de risc maternal. Este prevedere imperativă a legii, concediul de risc maternal având o durată maximă de 120 de zile”, adaugă avocatul Mincu.

Situaţia se schimbă însă atunci când femeia este angajată pe o perioadă determinată. Drepturile îi sunt respectate doar atâta timp cât lucrează, dar şi în această situaţie sarcina nu este un motiv de demitere. De aceea este foarte important ca femeia să fie informată. Cristina ştia exact cum ar trebui să se desfăşoare procesul naşterii. Este medic rezident pediatru şi tocmai de aceea a ales să nască la spitalul în care lucrează. Se aştepta să aibă parte de o experienţă frumoasă, voia să nască în ritmul ei, dar s-a lovit de un zid.

„Au vrut să îmi pună perfuzie cu antibiotic cum este procedura standard. Eu am refuzat pe semnătură toate aceste intervenţii. Am zis: haideţi să aşteptăm să vedem cum evoluează”, povesteşte ea.

În timpul travaliului, Cristina a fost consultată de mai mulţi ginecologi, fără să primească însă vreo explicaţie. După 40 de ore de presiune şi umilinţă s-a ajuns la cezariană.

„Copilaşul nu a intrat în suferinţă fetală, dar eu eram deja epuizată şi fizic şi psihic şi s-a decis că aşa este mai bine”, afirmă femeia.

„În momentul ăsta se inventează motive, există unităţi medicale în România în care procentul de cezariene este 90 şi nu ştiu cât la sută. Este anormal”, declară dr. Aurel Ionel.

[…]/ integral pe digi24.ro

• DiGi24: Abuzurile prin care trec femeile la naştere. “Rezidenţii mă ţineau de picioare, moaşele se urcau pe burta mea”

Abuz. Asta se întâmplă în multe dintre maternităţile din ţara noastră. Femeile sunt abuzate, agresate verbal şi grăbite să nască. Medicii şi asistentele recurg la proceduri care să forţeze naşterea. În plus, mamele sunt despărţite de copii imediat după naştere, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF recomandă ca cei doi să nu fie separaţi.

Femeile trec prin adevărate traume atunci când dau viaţă unui copil.

„Rezidenţii mă ţineau de picioare, moaşele se urcau frumos pe burta mea.(…) În momentul ăsta tremur şi foarte uşor intru în starea de animal hăituit pe care am trăit – o în ziua aia”, povesteşte Emilia Tălmaciu.

„Este important ca femeia să îşi trăiască naşterea, să aibă o amintire plăcută despre naştere, să nu mai avem situaţii în care femeia să spună nu mai vreau să nasc, că ce am păţit a fost îngrozitor”, este sfatul dat de dr. Aurel Ionel, medic primar obstetrică-ginecologie.

În plus, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF recomandă ca mama şi nou-născutul să nu fie despărţiţi după naştere, mai ales în prima oră. În multe dintre spitalele noastre, însă, mai importante sunt măsurarea şi cântărirea bebeluşului decât apropierea de mamă.

„Este baza sănătăţii emoţionale şi psihice a celor doi – nou născutul să fie pus pe pieptul mamei, singur din acea poziţie se va duce spre sân şi va prinde sânul”, spune dr. Mihaela Niţă, medic pediatru.

„Nici nu ne dăm seama cât rău facem copilului în momentul în care îl despărţim 6 ore, o zi, două de mamă. Acel sentiment de abandon se va reflecta asupra personalităţii copilului, al viitorului om”, afirmă Ditta Depner, educator prenatal. Până la urmă, statul ar trebui să încurajeze naşterile, mai ales dacă ne gândim că anul trecut au venit pe lume cei mai puţini copii din ultimii 70 de ani!

[…]/ integral pe digi24.ro