Mircea Platon: Cat timp stam la mana marilor puteri, ele isi vor plati politele pustiindu-ne holdele

9-08-2013 3 minute Sublinieri

besatzungszonen_1945

Când încă erau înapoiaţi şi medievali, de frica năvălitorilor, românii îşi pârjoleau holdele şi îşi otrăveau fântânile. De când ne-au mai modernizat prietenii din Răsărit şi din Apus, vin alţii să ne otrăvească merindele (cu pesticide), apa şi aerul (cu noxe). Din moment ce modernitatea e propulsată economic de diviziunea internaţională a muncii, e normal ca de pustiirea României să se ocupe companii străine, care pot face treaba mai ieftin şi mai cu metodă. Românii îşi părăduiesc ţara din prostie, neglijenţă, şmecherie: într-un cuvânt, din lipsă de orizont moral şi intelectual. Marile puteri economice şi politice ne pot însă pune pe butuci cu metodă, pe termen lung, cu seriozitate. Cu o seriozitate pe care neserioşii români nu pot decât să admire. Slugarnic.

Sigur, românii detestă pactul de la Yalta. În urma lui, au „venit ruşii”. „Ruşi” care „vin” şi astăzi, mai ales când Preşedintele Băsescu are nevoie de ei. De fapt, după 1989, „ruşii” au venit ori de câte ori a îndrăznit cineva să critice, cârtească, manifeste rezerve faţă de orice aspect al prezenţei (economice, politice, culturale) americane/occidentale în România. Critici, eşti „anti-american/anti-occidental”. Eşti „anti-american/anti-occidental”, deci vrei să vină „ruşii”.Şi, când vrei să vină „ruşii”, ei chiar vin. Dar ăsta e modul nostru, capricios, neserios, românesc, de a-i aduce pe „ruşi” în România. Vin “ruşii” cam cum au venit, cândva, pe vremea când chiar îi aştepta cineva, şi americanii. E venirea „ruşilor” ca formă fără fond.

Marile Puteri tratează însă venirea „ruşilor” temeinic, cu seriozitate. Dacă vin, „ruşii” vin pentru că au o misiune. Iată, de exemplu, să luăm chestiunea petrolului românesc şi a despăgubirilor plătite Uniunii Sovietice de România după 1945. Economistul Tamas Reti a arătat că reparaţiile de război plătite de România Uniunii Sovietice includeau livrarea de petrol la preţuri interbelice, care nu luau în calcul inflaţia cauzată de al doilea război mondial. După cum indică documentele citate de Gheorghe Buzatu în O istorie a petrolului românesc, între 12 septembrie 1944 şi 31 martie 1947 România a exportat în URSS 5 772 409 tone de petrol. Din cele 300 de milioane de dolari pe care România avea a le plăti URSS, 15o de milioane trebuiau plătiţi în petrol şi 20 de milioane, în echipament petrolier. Între 1945 şi 1954, Uniunea Sovietică a importat petrol, produse petroliere, vase şi vagoane de transport petrolier în cantităţi care au handicapat dezvoltarea economică a României. 

Cui a folosit acest jaf? Uniunii Sovietice? Desigur. Germaniei, care şi-a plătit din datoriile de război transferând Uniunii Sovietice „acţiunile” deţinute în companiile care exploatau petrolul românesc? Desigur. Ce poate fi mai convenabil decât să-ţi plăteşti datoriile pe spinarea altora.

Dar iată cum vedeau lucrurile elitele politice americano-europene. Volumul The Control of Germany and Japan a apărut în august 1944, la Washington, sub auspiciile Institutului Brookings. Autorii cărţii sunt Harold G. Moulton (Preşedintele lui Brookings, fost profesor de economie politică la University of Chicago) şi Louis Marlio (industriaş şi om politic francez angajat ca cercetător la Brookings din 1941). Discutând despre cum poate fi controlată Germania după viitoarea şi previzibila ei înfrângere, cei doi autori scriu, în secţiunea intitulată O accelerată epuizare a rezervelor de petrol ale României ar fi folositoare: Din cauza semnificativei dependenţe a Germaniei de petrolul românesc, trebuie dată o atenţie sporită posibilităţii handicapării viitoarei puteri militare a Germaniei prin epuizarea rapidă a resurselor de petrol ale României. Producţia petrolieră a României e deja în declin. A atins 8 milioane de tone anual înainte de război, dar prezenta producţie e estimată la 6 milioane de tone. Dacă lucrurile vor decurge în mod normal, ne putem aştepta ca producţia de petrol a României să se micşoreze semnificativ în 15 sau 20 de ani. Poate că am putea încheia înţelegeri conform cărora aceste rezerve să fie extrase foarte rapid, în următorii 10 sau 15 ani, pentru a face imposibil Germaniei să utilizeze aceste resurse în caz de război” (p. 32-33).

[…]

Cu alte cuvinte, Germania, după cum am arătat şi cu alte ocazii, a înflorit economic după al doilea război mondial tocmai pentru că nu a fost supusă reţetelor neoliberale. Americanii nu au căutat să producă şi pentru Germania, ci i-au dat Germaniei şansa de a deveni mai mult decât o simplă piaţă de desfacere. Germania nu şi-a lichidat prin „privatizare” economia, ci şi-a păstrat controlul naţional asupra domeniilor strategice şi a aplicat măsuri protecţioniste care au contribuit la înflorirea industriei şi la protejarea capitalului social.

În prezent, Germania a fagocitat economic Europa de Sud şi de Sud-Est, însă le cere ţărilor mici din UE să devină competitive pe plan internaţional. Dar succesul economic al Germaniei se bazează în primul rând pe exportul produselor germane pe piaţa UE, nu pe piaţa internaţională. Germania vrea să înjuge economia ţărilor mai slab sau diferit dezvoltate la jugul Euro, să le pună în spate şi povara legislaţiei EUropene – care standardizează, regulează şi ridică preţul tuturor produselor industriei mici şi mijlocii, reducând astfel competitivitatea acestor produse pe piaţa internaţională -, pentru ca apoi să ceară acestor economii mici şi mijlocii să câştige cursa de 100 metri garduri. E imposibil. Şi elitele germane ştiu sau ar trebui să ştie acest lucru.

Ce concluzie putem trage din cele de mai sus? Că, atât timp cât stăm la mâna marilor puteri, ele îşi vor plăti reciproc poliţele pustiindu-ne nouă „holdele”.

Ceea ce mă frământă însă e că “ruşii” par că vin mereu în favoarea nemţilor şi împotriva noastră. Hitler şi-a pus pe picioare regimul de teroare ameninţând întreaga Europă că vin ruşii. Germania postbelică şi-a refăcut economia ameninţându-i pe americani că, dacă nu le îngăduie renaşterea economică, „vin ruşii”. Germania Angelei Merkel ne ameninţă pe noi că, dacă nu acceptăm subdezvoltarea economică şi socială diktată nouă de oamenii şi politicile economice germane, „vin ruşii”. Se pare că, de vreun secol încoace, oricum ai da-o, „ruşii” aştia vin tot în contul nemţilor. Poate că maşina de război germană funcţiona cu petrol românesc. Dar aparatul de propagandă funcţionează pe bază de invazii “ruseşti”.

Integral la SURSA


Categorii

1. ȘTIRI, Germania, Mircea Platon, Razboiul impotriva Romaniei, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Mircea Platon: Cat timp stam la mana marilor puteri, ele isi vor plati politele pustiindu-ne holdele

  1. http://adevarul.ro/cultura/istorie/transcript-hitler-petrolul-romania-nu-atacat-niciodata-urss-ul-1_5205da17c7b855ff56c234e9/index.html

    Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost de a scurge prin negocieri această perioadă, am fost de puternici răspundem acestor pretenţii de şantaj. Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (…)

    http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/inregistrare-senzationala-hitler-petrolul-romania-nu-fi-atacat-nici

  2. Recomand de asemenea recenzia lui Mircea Platon la doua dintre cartile istoricului bucurestean Daniel Focsa, unul dintre foarte putinii istorici romani independenti si in afara Sistemului, care nu a acceptat “demitizarea” istoriei, cu pretul unei totale marginalizari profesionale:

    http://focuriinnoapte.blogspot.ro/2013/06/aripi-romanesti.html

  3. Domnilor! În România nu o venit nici ruși nici americani! Nu! În România o venit niște escroci și jigodii, hoți cu acte în regulă care ne fraieresc și ne mint cu tot felul de aiureli: democrație, capitalism, economie de piață și mai trebuie să vină și cu alba-neagra.

  4. Pingback: Mircea Platon despre MIZERIA CAPITALISMULUI sau “JOCURILE FOAMEI” IN VARIANTA CORPORATISTA/ Adrian Majuru: Romania moare sub ochii nostri! - Recomandari
  5. Pingback: “INDEPENDENTA ENERGETICA” NU E DECAT INROBIREA TOTALA. Cum sunt tamaiati Traian Basescu si Victor Ponta de aceleasi “THINK-TANKURI” NEOLIBERALE pentru ca au dat tara pe mana CORPORATIILOR - Recomandari
  6. Pingback: Mircea Platon despre ONG-URILE DRONA EURO-ATLANTICE SI NATIUNILE DE UNICA FOLOSINTA. Cum a fost inlocuita ingineria sociala a COMUNISMULUI cu cea a NEOLIBERALISMULUI - Recomandari
  7. Pingback: ROMANIA ARE DUSMANI OBIECTIVI SI PRIETENI IMAGINARI. Mircea Platon despre mitul Romaniei “tradatoare”, marginalitate si statut periferic - Recomandari
  8. Pingback: CE-A MAI RAMAS DE APARAT? O carte eveniment de Mircea Platon | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare