O idee despre cum am putea SUBZISTA pe timp de CRIZA

19-03-2012 6 minute Sublinieri

Baragan_Gospodarie_Deportat

Cum putem subzista în timp de criză?

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, și Nicolas Sarkozy, președintele Franței, au anunțat modificarea tratatelor Uniunii Europene pentru a pune bazele unei uniuni fiscal-bugetare prin care să se întărească ”disciplina fiscală” și să se sancționeze țările care nu respectă ”țintele” macro-economice. Tradus în practică, planul de întărire a centralizării europene înseamnă o politică accelerată de ”austeritate”, adică presiune fiscală (taxe, impozite) asupra populației, concomitent cu tăierea cheltuielilor sociale (tot mai puțini bani pentru sistemul sanitar, educație, pentru salarii, pensii etc.) și o penurie generalizată de lichidități. România aplică deja, din 2009, această politică intitulată, în mod mincinos, ”austeritate” (un nume virtuos care ascunde o realitate profund coruptă), prin subjugarea îndatoririi către FMI. În unele țări, ca Grecia sau Italia, această tendință generală de întărire a instituțiilor centrale europene a făcut ca guvernele naționale să fie conduse de ”tehnocrați” financiari care nu au fost niciodată oameni politici, care nu sunt legitimați de votul democratic, având însă ”meritul” de a face parte din Comisia Trilaterală și Bilderberg – cunoscute think-thankuri în care se ”dezbat” teme esențiale pentru Uniunea Europeană și pentru întreaga lume. Aceste măsuri sunt prezentate opiniei publice drept decizii extraordinare de reacție în fața crizei economice.

Dincolo de limbajul de lemn al propagandei europene, deciziile semnifică intrarea într-o ”nouă eră” economic-socială în care vom fi guvernați de principiile neoliberale (sau neocapitaliste) de tip FMI care afectează în primul rând ”periferia euro”, adică țările răsăritene din Uniunea Europeană, cum suntem mai ales noi, românii (așa cum, de altfel, a anunțat chiar șeful Băncii Mondiale, Robert Zoellick). Cum a explicat reputatul economist Ilie Șerbănescu, România este tratată ca o ”anexă bananieră a Uniunii Europene. Ca de fiecare dată, se va transfera răul, nu binele” (Jurnalul, 11 nov. 2011). Răul, în acest caz, este ”austeritatea” care, cum explică alți economiști, nu va face altceva decât să adâncească recesiunea, să ducă la sărăcie și la o reală criză economică și socială pentru că principiul ei constă în transferarea banilor de la bugetele naționale către băncile private și a resurselor naționale (energie, exploatații miniere etc.) către corporațiile străine.

În aceste condiții, ce ne mai rămâne? Unele voci susțin că agricultura ar fi o șansă pentru noi. În cele ce urmează ne vom apleca mai îndeaproape asupra acestui aspect.

Înstrăinarea terenurilor

Agricultura ar însemna un avantaj pentru economia națională dintr-un motiv foarte simplu: pe măsură ce recesiunea se va generaliza (așa cum ne și ”promit”, de altfel, oficialii europeni), comerțul se va restrange tot mai mult și fiecare țară se va sprijini pe propria sa producție internă alimentară. Așa s-a întâmplat și în perioada interbelică, efectul Marii Depresiuni fiind că puternicile țări din occident și-au închis piețele față de produsele agricole din țările din răsărit, ceea ce a provocat mari probleme financiare unor țări agrare, așa cum eram și noi. Dar, cel puțin, pe atunci aveam o producție mare și, chiar dacă nu se mai reflecta într-un export profitabil, se consuma pe plan intern. În vremurile noastre contextul este diferit și noi suntem mult mai vulnerabili în fața acestui val de recesiune și criză.

În țările occidentale pământul este o chestiune de securitate națională și nu se înstrăinează, iar agricultorii sunt sprijiniți prin tot felul de înlesniri și subvenții (cum am mai arătat și altădată). În schimb, la noi în țară, străinii deja dețin 1 milion de hectare din pământul fertil și arabil al țării (dintr-un total de 10 milioane). Strategia de politică agrară europeană pentru România este de încurajare a exploatațiilor agricole medii și mari, capabile să producă într-un sistem capitalist. Ce înseamnă, însă, acest lucru? Atât timp cât producătorii agricoli autohtoni care deja au propriile lor ferme medii și mari sunt în mod sistematic ignorați de guvernanți, având subvenții sărăcăcioase, lipsindu-le infrastructura de acces pe piața internă și internațională, principalii beneficiari ai acestei strategii ne temem că vor fi tot străini, deoarece ei au capacitatea financiară și logistica necesară să exploateze capitalist terenurile. Pentru anul 2012 bugetul decis de guvern pentru agricultură a scăzut, asta în ciuda faptului că producția agricolă a avut o contribuție importantă la PIB-ul țării pe anul 2011, pe fondul unei producții bune și a scăderii veniturilor realizate din industrie și comerț. Guvernanții nu au însă nicio intenție să valorifice acest potențial imens al agriculturii iar unii tehnocrați de la BNR au afirmat explicit că nu trebuie să ne orientăm către acest sector.

Dar, chiar și așa, în condițiile acestei delăsări generalizate din partea guvernanților în ceea ce privește agricultura, lucrurile nu ar fi stat prea grav, datorită unei particularități a țării noastre: existența gospodăriei de subzistență.

Subzistență și dependență

Gospodăria de subzistență este acea mică exploatație familială, de câteva hectare, care, statistic, ar ocupa încă un loc important în agricultură: aproximativ 93% din totalul fermelor agricole sunt de subzistență; acestea dețin însă doar 32% din totalul suprafeței agricole al țării. Ea se la coasacaracterizează prin faptul că produce nu pentru piață, în primul rând (eventual, colateral, ca ocupație secundară) ci pentru propriul consum. Este, practic, gospodăria bunicilor și părinților noștri, cea în care mulți dintre noi am crescut sau ne-am petrecut vacanțele de vară, în care am învățat, poate, să ducem vaca la păscut și să scoatem cârdul de gâște la iarbă, am învățat să plivim sau să săpăm pământul pentru culturile de legume, am cosit pentru a avea fân la iarnă. Foarte mulți dintre noi au încă această memorie, măcar, a legăturii cu ”țara”. Era locul unde puteam procura alimente fără să stăm la cozile umilinței din fața alimentarelor de pe timpul comunismului și unde cartela nu mai era obligatorie. Este bine să ne-o amintim mai mult, deoarece această moștenire ne va fi necesară nu doar pentru nostalgia copilăriei, ci, pur și simplu, pentru a avea un (posibil) ultim refugiu în calea penuriei ce se anunță, a cozilor și a ”cartelelor” electronice care vor caracteriza, poate, marile orașe.

Gospodăria de subzistență este, de fapt, o rămășiță structurală a vechii Românii. Țăranii, adică străbunicii noștri, nu erau ”fermieri”, ci trăiau în cadrul obștii sătești și își cultivau pământul, în primul rând, pentru propriile nevoi familiale. Fericitul Martir Mircea Vulcănescu, mare economist și sociolog al vremii sale, a arătat că acest tip de economie, țărănesc-familial, este un sistem în sine, specific țărilor răsăritene, agrare și ortodoxe, cu propriile categorii și propria sa mentalitate, diferit întru totul de sistemul capitalist în care scopul nu era acoperirea nevoilor ci obținerea profitului. Același arăta că gospodăria țărănească este potrivită, spre deosebire de marile exploatații, pentru a rezista pe vremuri de criză. Un lucru recunoscut și de sociologii zilelor noastre, care au recunoscut faptul că agricultura de subzistență a reprezentat un mod prin care românii au traversat vremurile grele de după 1989, când șomajul, pe fondul privatizării industriei naționale, era tot mai mare.

Fermele mari pot da faliment, pentru că sunt dependente de bănci, de fondurile europene și de piața de desfacere (supermarketuri, intermediari, etc.). Gospodăria mică nu are nevoie de nimic din toate aceste dependențe care se pot transforma într-o adevărată robie. Mai mult decât atât, economia familială era și una a normalității, a vieții tradiționale, contrastând puternic cu mentalitatea paranoică a economiei capitaliste, strict instrumentală, funcționând după ”poruncile” ”timpul înseamnă bani” și ”fă din om bani”. Cu toate acestea, atât economia familială cât și gospodăria țărănească au fost, cu excepția unuia ca Vulcănescu, disprețuite și considerate drept cauze ale înapoierii noastre, drept obstacole în calea ”modernizării.” Exact aceeași mentalitate disprețuitoare față de ”cele din bătrâni” există și astăzi, mai ales în rândurile elitei guvernante și tehnocrate de la noi. În mai toate rapoartele despre agricultura românească se afirmă că gospodăriile de subzistență sunt o problemă care ar trebui ”rezolvată.”

De fapt, sub masca acestui discurs ”modernizator”, se ascund interese foarte meschine de a scoate acest pământ din stăpânirea oamenilor și a îl pune în mâinile noilor arendași și exploatatori ai terenurilor românești. Există, de altfel, o serie de măsuri legislative care îngrădesc dreptul micului proprietar (cum ar fi amenzile pentru terenurile nelucrate) și care îl împing către ”soluția” arendării.

La această presiune instituțională se adaugă degradarea mentalității tradiționale chiar în locul unde ea s-a născut: satul. Fără să fie dependenți economic de supermarket, pentru că nu produc pentru a vinde, tot mai mulți țărani (sau rezidenți ai mediului rural, mai degrabă) devin dependenți de acesta pentru că renunță la propriul lor avantaj: producția agricolă de subzistență. Este o situație tot mai generalizată care se găsește în satul românesc, explicabilă și prin faptul că, în paralel cu supermarketurile, s-a produs un fenomen și mai grav: depopularea, tinerii fiind plecați cu milioanele să muncească în țări străine. Drept urmare, pământul rămâne nemuncit (pentru că nu mai are cine îl muncească) iar cei rămași în țară au început să renunțe până și la vechile și simplele ocupații ale satului nostru: creșterea unei vaci, de pildă, lucrarea grădinii de legume, creșterea unor păsări etc. De ce? Se bazează pe banii obținuți de rude în străinătate și pe cumpărăturile de la supermarketul din comună sau din orașul cel mai apropiat.

Intoarcerea acasa

Trăim astăzi o dependență foarte periculoasă, fără precedent în istoria națională. Până acum, ”talpa țării”, adică țăranul, în vremuri de criză, rămânea totuși cu pământul său, practicând o cultură de subzistență. Așa am depășit, ca neam, marea criză din interbelic, așa am trecut și peste anii grei supermarket la satdin perioada postcomunistă. Între timp, am fost ademeniți cu economia de consum, cu supermarketurile și cu iluzia unui trai ușor. Dar chiar și în acești ani, gospodaria de la tara a constituit o sursa de nadejde pentru cei care voiau să consume produse lipsite de chimicale, produse naturale, sau care chiar aveau nevoie de o completare a resurselor,neajungandu-le castigurile salariale. Or ce am descris mai sus arată că agricultura de subzistență este pe cale de dispariție, ceea ce înseamnă că dacă lovește criza mai puternic, rămânem, ca neam, total descoperiți, nemaiavând unde să ne refugiem…

De aceea, este bine ca toți cei care avem oarece legături cu satul, fie bunici, fie părinți, să menținem în viață acest tip de agricultură și să facem, pe cât posibil, și pe ceilalți să înțeleagă marea miză a unei relative autarhii pe care o aduce gospodăria de subzistență. Multi romani au inteles abia dupa plecarea in Occident cat valoreaza produsele iesite din mainile tale in raport cu alimentele hiperchimizate care se vand in supermarketuri…

Poate ca acest tip de agricultura nu ne va aduce o completă independență, însă va fi o modalitate de a …subzista în vremuri care se anunță din ce în ce mai grele. Să prețuim această posibilitate pe care încă o avem, să prețuim cele disprețuite de puternicii pământului și cele care, până la urmă, ne reprezintă ca popor. A venit, poate, timpul să învățăm că cele smerite ne mântuiesc, nu cele slăvite ale acestei lumi, care aduc doar robia.

 Familia Ortodoxa, nr. 1 (36)/ ianuarie 2012,  Ioan Bucur

Familia-Ortodoxa-Ianuarie-2012

Legaturi:

*

*

*


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, Criza mondiala, Razboiul impotriva Romaniei, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “O idee despre cum am putea SUBZISTA pe timp de CRIZA

  1. Ar fi o idee foarte buna dar cine sa faca agricultura de familie in Romania ? Pentru asta trebuie sa fii dispus sa pui osul la treaba serios, lucru care, daca am fi dispusi sa-l facem, s-ar vedea si in alte sectoare economice.

    In Occident exista un procent important de oameni care au reinceput sa se orienteze catre lucrul pamantului. Citesc zeci de carti, se documenteaza singuri, isi fac mici gradini sau livezi pe care le lucreaza si culeg in 2-3 persoane si din care reusesc sa scoata, chiar si asa, amatoriceste, mult mai mult decat le trebuie.

    Iar aici, atentie, vorbim de oameni care au servici in timpul saptamanii si se ocupa de chestia asta ca hobby, in week-end-uri si concedii.

    Dar na, aici vorbim in principiu de oameni pasionati, care isi fac o gradina pentru ca vor cu adevarat sa aiba o gradina, nu de frica apocalipsei, a crizei, a mortii iminente de foame, a fricii de cancer, samd.

    Pai asa ceva este de neconceput pentru majoritatea “lumii civilizate”. Oamenii s-au indobitocit, s-au inrait si au ajuns sa urasca pamantul iar romanii, in particular, s-au si boierit nevoie mare (vorba parintelui Iustin) considerand munca pamantului ca fiind ceva injositor, ceva gen maturatul strazii sau spalatul wc-urilor.

    In atare conditii, nu-i de mirare ca ne cumpara si ne lucreaza strainii pamantul. Si este f. bine ca fac asta. Un roman, daca are 10.000 de euro stransi, decat sa-si cumpere cateva hectare de pamant si cele necesare pentru lucrarea lui, prefera sa-i bage in mai stiu eu ce idiotenei de masina, aruncand banii la straini, inrobindu-se sa plateasca intretinerea acelei masini si benzina pe care o va consuma tot la straini.

    Asta este. In definitiv, trebuie sa aiba si prostia un pret.

  2. Probabil ca acei nefericiti din occident nu stiu ce-nseamna sa-ti pazesti ziua si noaptea pomii sau via sau lanul de ce-o fi de “recolta” facuta de colorati.

    In Romania oamenii isi culeg strugurii si fructele de verzi, macar sa apuce ceva inainte sa-i fure coloratii.

  3. Foarte pertinent articolul !

    Ce as mai adauga – agricultura traditionala creeaza o categorie de oameni care, daca isi doresc:
    a/ Pot deveni foarte putin dependenti de stat,
    b/ Pot varsa foarte putini bani in buzunarele multinationalelor
    Cu alte cuvinte, oameni relativ autonomi. De aici si obsesia politrucilor referitoare la fiscalizarea agriculturii si proletarizarea taranilor, pentru ca o astfel de autonomie este extrem de periculoasa pentru sistem.

    Imbatrinirea populatiei este o problema reala, desi am vazut si sate relativ tinere (cunosc un exemplu, in zona de munte a Valcii, unde in gradinita satului sunt cca 30-40 de copii). Insa cred ca principala parghie folosita pentru a distruge satul traditional este controlul desfacerii productiei. Atata timp cat fie nu poti vinde ceea ce produci, fie esti obligat sa vinzi pe nimic, nu exista nicio motivatie pentru a produce mai mult decat strictul necesar.

    Rezolvarea acestei probleme este relativ simpla: implicarea statului in desfacerea productiei taranesti. Asa ceva a functionat foarte bine pe vremea comunistilor: imi amintesc ca bunicii mei, care traiau intr-o zona necooperativizata, desi cam bombaneau ca preturile sunt mici si aveau deja o varsta, in fiecare an aveau animale de dat la centrul de achizitie; daca a functionat odata, poate functiona din nou.

    In plus, o astfel de abordare ar avea marele avantaj ca ar permite:
    – Dirijarea eventualelor subventii catre cei care chiar produc ceva (prin includerea subventiei in pretul de achizitie) si simplificarea enorma a birocratiei asociate in prezent cu subventiile,
    – Eventuala fiscalizare simpla a agriculturii traditionale: la plata produselor, se retine o cota-parte ca impozit (si cred ca un nivel de 3-5% ar fi rezonabil pentru toata lumea).

  4. ” Rezolvarea acestei probleme este relativ simpla: implicarea statului in desfacerea productiei taranesti. ” :-))))))

    Care stat ? Cel care pana acum a sabotat tot ceea ce este romanesc , care a distrus toate ramurile economiei , inclusiv agricultura ? Cel care face sluj in fata oricarei opinii occidentale , care a avut grija sa legifereze jaful ? Cum sa se implice statul in desfacerea productiei taranesti daca el trebuie sa aiba grija de produsele de import , de preturile lor , astfel incat acelea sa se vanda si ale noastre sa se strice ?

  5. Personal cunosc aceasta Romanie
    Eu am copilarit o perioada la tara pe timpul cand traiau bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca…

    Insa nici la tara nu mai este cum era odata.
    Acum majoritatea taranilor isi cumpara semintele de pus in gradina de la oras, dintr-acelea la plicuri aduse de prin strainatate…
    La fel rasadurile si le cumpara…

    La fel graul pentru semanat se cumpara dintr-acela tratat cu furadan sau alte substante chimice (tot pentru o productie mai mare) pentru ca se zice ca l-ar feri de daunatori ca sa nu mai zic de ierbicide, pesticide etc

    Inainte tin minte ca isi pastrau seminte de la un an la altul din cele romanesti, din ceea ce treiarau sau de la rosiile din gradina etc.

    insa acum situatia s-a schimbat pentru ca nici taranii de astazi nu mai sunt cei de altadata

  6. Sa stiti ca si in occident tot mai multi oameni resping din ce in ce mai mult alimentele industrializate si cer revenirea la vanzarea in direct, de la producator.Pentru ca este mai ieftin si mai sigur ca alimentele sunt naturale.
    Austeritatea se resimte peste tot, doar ca unele tari au un nivel economic mai ridicat si inca rezista, insa parerea mea este ca degringolada economica abia a inceput si nu se va opri curand !
    Din pacate asta va inasprii extremistii, iar bogatii vor deveni si mai rapace pentru ca averile lor se vor devaloriza, vrand nevrand.

    Dar noi daca suntem cu Domnul nu avem de ce ne teme !
    El ne va tine si ne va acoperi !

  7. Copilo, pune-ti manile pe genunchii mei.
    Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
    Aici orice gand e mai incet,
    si inima-ti zvacneste mai rar,
    ca si cum nu ti-ar bate in piept,
    ci adanc in pamant undeva.
    Aici se vindeca setea de mantuire
    si daca ti-ai sangerat picioarele
    (Lucian Blaga – Sufletul satului)
    E o ‘problema de conexiune’.Cum zice @madalin ‘Personal cunosc aceasta Romanie’ .Eu traiesc in aceasta Romanie.Nu la sat la oras.Dar ‘imi duc veacul’ ..saptamanal la ‘taranoaia’ in Bucovina. Poate o sa fiti surprinsi dar INCA exista o mare MAJORITATE care isi asigura mijloace de subzistenta din propria batatura .Daca maine se intoarce lumea cu ‘josul in sus’ sunt convins ca o grammada de lume supravietuieste la propriu cel putin un an cu ce are in batatura.
    -S-a luat ‘corentul’? nu-i o problema.Anumite provizii le pastam in beci.Aprindem felinarul sau lampa veche (cine mai are).Nu e TV ? SI?La tara vestile circula mai rapid.
    Hidroforul daca a intepenit se scoate apa cu galeata de la fantina si poti sa ‘cugeti’ la nemurirea sufletului si in WC-ul ‘uscat’ din fundul gradinii.
    .Apropo de SAMANTA DE CULTIVAT.Trebuie sa fii inconstient sa pui samanta de rosii , patrunjel , morcov , fasole , cartofi,porumb etc.amd.(pentru productia ta proprie din curte)cumparata de la oras.Daca ai 2000..3000 mp in gospodarie e suficienta suprafata sa ai de toate.Am uitat ‘o chestie’ ..cu galinaceele.se cumpara pui de 500..1000 g (de carne) se imbunatateste continutul cu produse autohtone(iarba,porumb,cupe,cartofi) pina ce ating 2..3 kg (depinde de rabdare)dupa care sfarsesc tragic ..in oala.DAR Primavara ‘pica closca’Ce sa faci? Daca cocosul din batatura e ‘tare’ pui oua din productie proprie (nu-i recomandabil)dar rezulta un produs foarte natural si cam astea sunt gainile care bantuie prin batatura.
    In orice caz omul de la tara nu intra in panica si nu-si plange de mila.Se descurca penru ca STIE sa convietuiasca cu natura si cu nevoia.
    Nimic nu-i in plus dar nici in minus.

  8. Si eu am nadejde ca tot la tara ne va fi baza, mai devreme sau mai tarziu. Chiar de acum 10-15 ani, multi din vecinii nostri din bloc s-au intors la tara sa refaca gospodariile vechi si isi aprovizioneaza copii de la oras. Sa dea Dumnezeu ca si acesti copii la vremea lor sa faca acelasi pas, desi va fi probabil ceva mai greu, fiind nascuti si crescuti la oras, nu ca parintii lor care totusi au fost nascuti si crescuti la tara, unde s-au intors dupa ani buni.

  9. “”Angela Merkel, cancelarul Germaniei, “”
    mi-am amintit cum ii spune un prieten, svab, plecat din Romania acum 30 ani:Merkeloaie! :))
    Il mai intrebam ce-i pe la ei, despre mersul lumii, stiind ca ce-i la ei vine la noi peste putina vreme… Si-mi tot zicea, Merkeloaie in sus… Merkeloaie in jos, eu nu pricepeam… apoi m-am prins: cum se zicea odata pe la tara, a lu’cutare, Chimoaie= a lui Chimu, Gruioaie= a lui Gruia, Gustoaie= a lui Gusta (adica Augustin), etc

  10. Nu inteleg cum UE ne-a impus aceasta conditie, atat timp cat alte tari din UE interzic vanzarea de pamant catre cetateni straini. Cum vine asta, noi nu facem asta, dar pe voi va obligam sa o faceti… Suntem tratati ca pe o colonie la modul cel mai fatis.

  11. @Mirela

    In Franta sunt multi cetateni straini care cumpara proprietati. Nu cred ca este ceva legat numai de tarile din est.

  12. Pingback: Sminteala numita LIGA DISTRIBUTISTA. Iulian Capsali despre Ovidiu Hurduzeu si PROPAGANDA ANTIORTODOXA MASCATA A FANILOR… GLOBALIZARII “cu fata umana” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: NEOIOBAGIE: cateva mari exploatatii detin 44% din TERENUL ARABIL, instrainarea pamantului este in crestere - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: Un irlandez ne avertizeaza: “CIVILIZATIA RURALA MOARE DE FOAME. Mobilizati-va” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: FENOMENUL ACAPARARII PAMANTULUI TARANILOR DE CORPORATII. Noi NU mai vrem pamant? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Trilateralii de la BNR au agenda: DISTRUGEREA AGRICULTURII DE SUBZISTENTA, “EXECUTAREA FARA MILA A UNEI POPULATII SARACITE” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: Mihai Gotiu despre exterminarea micilor agricultori: de la COLECTIVIZAREA COMUNISTA la COMASAREA si INDUSTRIALIZAREA CAPITALISTA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: Consilier prezidential despre “STRATEGIA BASESCU” PE AGRICULTURA. Romania ar trebui sa devina MARE PRODUCATOR REGIONAL prin cultivarea …ORGANISMELOR MODIFICARE GENETIC - Recomandari
  19. Pingback: Willy Schuster, liderul rezistentei taranesti anti-prospectiuni de la Moina, despre TERORIZAREA PSIHICA A TARANILOR, CAPITALISM, SPOLIATORII DE PAMANTURI, MONSANTO… dar si despre cooperatie si agricultura alternativa - Recomandari
  20. Pingback: Liga Producatorilor Agricoli: VOM AJUNGE SA CALCAM PE PAMANT STRAIN IN PROPRIA TARA - Recomandari
  21. Pingback: SCRISOARE DESCHISĂ PRIMULUI-MINISTRU DACIAN CIOLOŞ DE ZIUA NAŢIONALĂ – semnal de alarmă al irlandezului din România, Peter Hurley: ŢĂRANII ROMÂNI SUNT ABANDONAŢI ÎN FAVOAREA MARELUI AGRO-“BUSINESS”! “Esenţa României iz
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare