O, LUME AMAGITOARE SI DESARTA… (Recomandari pagini ortodoxe 22-27 iunie 2010)
- Strajerii Ortodoxiei: Falsa evlavie
- Familia ortodoxa:
„Rugăciunea mi-a salvat viaţa” – Interviu cu scriitoarea Aspazia Oţel-Petrescu
Un explorator deţinător de recorduri pune capăt expediţiilor şi devine preot
- Saccsiv:
PROFETIE: „MARE VARSARE DE SANGE” in 2011 in Romania?
Printre noi exista un TRADATOR … Sa ne rugam pentru el
- Pelerin ortodox:
CONFERINŢA ANTICATOLICĂ – PIREU
Acţiunea anticatolică a ierarhilor din Cipru
Apariţia volumului al II-lea al cărţii “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”
PREDICĂ LA DUMINICA A CINCEA DUPĂ RUSALII – Mitropolitul Augustin de Florina: “EXISTĂ DIAVOL”
- Crestinortodox.ro:
(Adrian Cocosila): Cu diavolul nu este de glumit
(Teodor Danalache): Patimile dezvaluite sunt pe jumatate vindecate
(Radu Alexandru): Crestinul caldicel – omul jumatatilor de masura
- Pustnicul digital: Sfânta Mucenița Perpetua si Felicitas, film de animație tradus în Română
- Blogul Isabelei: Scrisoare pentru fetiţa cu pantofi aurii
(…) Atunci am înţeles totul. Am înţeles ce se întâmplase cu fata mea dragă. Şi am plâns în sufletul meu. Am plâns pentru că mi-am dat seama că în clipa când ţi-ai ales din vitrină pantofii aurii, în ziua aceea copilăria ta a murit. Am plâns pentru că se ofilise un suflet de crin. Se mai scuturase încă o floare şi încă cea mai frumoasă: floarea copilăriei. Am plâns pentru că fetiţa mea cu ochii cereşti ca din poveste, fetiţa mea murise. Murise nevinovăţia ei. Murise copilăria ei. Aş fi vrut ca acest lucru să nu se întâmple niciodată şi totuşi, s-a întâmplat, iar eu nu mai puteam face nimic.
Şi mi-am zis atunci în sine: O, lume amăgitoare şi deşartă, care ucizi nevinovăţia din sufletul copiilor! O,lume vicleană şi rea care-mi înşeli copiii cu frumuseţea ta trecătoare! O, lume hapsână care nu te mai saturi de câte copilării ofileşti şi nimiceşti!
Draga mea Valentina, să ştii că nu sunt supărată pe tine. Însă un singur lucru aş fi vrut să înţelegi: Că nu este nimic mai de preţ pe lumea aceasta decât un suflet curat şi nevinovat.
Nu este floare mai frumoasă decât floarea copilăriei. Nu te grăbi să o scuturi singură, se va scutura de la sine oricum.
Şi totuşi, mi-e atât de dor de fata mea dragă cu ochii senini şi sufletul de crin! Şi cred şi nădăjduiesc că într-o zi, fata mea dragă va învia!
- Ortodoxia prin ochii mei:
Daca nu este in slujba lui Dumnezeu ceva, nu exista nimic
Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune?
- Calauza ortodoxa:
Cuvânt de Învăţătură din Patericul Egiptean – p.7
Despre trezvie, lupta cu gandurile si rugaciune – p.9
Icoana Vratarnita a Maicii Domnului – Uglich
- Cristian Stavriu:
Duhul Sfânt nu coboară în aparate!…pilde
Problemele copiilor cu sentimente de inferioritate!…Arhim. Simeon Kraiopoulos
- Theologhia: Filmul “Pope Joan” irita Vaticanul
- Blogul lui Claudiu Tarziu: Sălaşul diavolului
M-am cutremurat intrînd în celula Casimcăi în care a murit, de mizerie şi după schingiuiri atroce, o minte strălucită a generaţiei interbelice, Costache Oprişan, vegheat de camarazii săi Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif şi Marcel Petrişor. Din patru oameni supuşi exterminării, au supravieţuit puşcăriei, în chip miraculos, trei. Mai trăieşte unul, dl profesor Marcel Petrişor. Cel care, luni, ne-a fost ghid în acest pelerinaj la unul dintre locurile de martiriu românesc.
Cu detaşarea omului care a îndurat şi a iertat totul, nedezminţit în crezul său, dl Marcel Petrişor ne-a povestit (pe alocuri amuzîndu-se, într-un fel de neînţeles pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să scapi din iad) chinurile prin care au trecut cei închişi la Jilava în perioada comunistă. Murdăria, foamea, frigul, umilinţele, bătăile, duhoarea, lipsa de somn, înghesuiala, absenţa oricărei îngrijiri medicale, prostia agresivă a gardienilor – compun un tablou satanic. Cine se îndoieşte că comunismul a fost întruchiparea răului şi nu doar o utopie politică, să meargă la Jilava!
- Hotnews[Think outside the box]: Umanist sau teist, doua definitii ale omului modern
Ratiunea credintei mele (Mihnea Maruta):
[…] A contrapune religia, credinţa în Dumnezeu, unei doctrine concepute de un om sau asamblate, în timp, de câţiva gânditori cu vederi asemănătoare e nedrept din punct de vedere istoric şi incorect ca metodă. Prima e milenară şi universală, iar cealaltă nu poate fi decât perisabilă, ca toate suratele ei dispărute, dintre care unele i-au servit drept model sau izvor de inspiraţie parţială.
Această „opoziţie” e construită pe o falsă temelie: presupune, implicit, că religia e exclusiv de domeniul iraţionalului şi că, nefiind dublată de dovezi empirice, rămâne un construct folosit fie ca proptea psihologică în faţa morţii, fie ca manipulare politico-socială cu scop dictatorial. În „colţul opus” ar fi, deci, o prezenţă pur raţională, care nu adaugă nici o cărămidă propriului edificiu înainte de a-i verifica trăinicia şi de a-i astupa eventualele fisuri.
Or, lucrurile nu stau deloc aşa, oricât ar părea de paradoxal. Primul motiv e că, la început, actul de credinţă este foarte normal şi cât se poate de raţional. Cu excepţia situaţiilor excepţionale, a iluminărilor sau revelaţiilor de tipul „Saul pe drumul Damascului”, credinţa se naşte în urma unor întâlniri – cu oameni, cărţi, fapte de viaţă – şi reprezintă o alegere conştientă. La un moment dat, ceva în fiinţa mea se coace şi îmi spune că mă simt acasă într-un raport om-Dumnezeu şi că orice alt sistem de explicaţii nu mă mai mulţumeşte.
Ajungem astfel la al doilea motiv: decizia raţională de a crede în Dumnezeu e o contradicţie greu de asimilat într-o viziune non-teistă, natural(ist)ă, asupra lumii. Unde-şi găsesc locul credincioşii într-un sistem destinat celor care nu cred? Cum soluţionează teoretic umanismul delicata chestiune a asumării credinţei? Cum se descurcă paradigma orizontalităţii dacă e silită să facă echilibristică pe muchia de cuţit a divinului? Noi, ăştia, suntem nebuni? Atât?
Totul începe în minte. Aceasta e marea provocare pentru doctrinele ateiste sau umaniste, care-şi întemeiază orice succes pe capacităţile cognitive ale omului. Cred pentru că vreau să cred. Aleg să cred. Trec raţional în iraţional. (Personal, am ajuns la teologia ortodoxă pentru că, student la filosofie fiind, descopeream cu o dezamăgire crescândă că toată istoria gândirii nerevelate evoluează după o schemă care, simplificată la maximum, ar arăta cam aşa: unul zice că e albă, un altul, relativ contemporan, susţine că e neagră, un al treilea, urmaş de-al lor, conchide că, de fapt, cei doi sunt complementari, iar un al patrulea, mai târziu, afirmă răspicat că triada precedentă a plecat de la premise complet greşite, aşa că mecanismul trebuie resetat. În paralel cu dezamăgirea însă, întâlneam mirat o lume în care existau răspunsuri pentru mai toate cele omeneşti, inclusiv pentru rătăcirile filosofilor, o lume în care, mai mult, acele răspunsuri erau coerente între ele şi, când chiar nu se mai putea continua, i se recunoştea misterului că e mister şi minunii, că e minune).
Da, ştiu, e absurd. E absurd să crezi într-un Dumnezeu unic în natură şi întreit ca persoană. E absurd să crezi că o Fecioară ar fi născut, că Fiul ei a vindecat leproşi, a înmulţit pâinile sau a mers pe apă. Şi, mai presus de toate, cum să crezi că a înviat şi mai şi şade, de-atunci, de-a dreapta Tatălui Său? E absurd. Dar dacă Hristos ar fi făcut lucruri inteligibile şi accesibile raţional sau dacă am înţelege dogma Sfintei Treimi ca pe o ecuaţie de gradul doi, atunci nici măcar conceptul unui Atotputernic care ne ştie fiecare fir de păr n-ar putea funcţiona, nici într-o dizertaţie filosofică închisă la toţi nasturii logicii. […]
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Apropo despre articolul legat despre papesa Ioana,un istoric in varsta mi-a spus in cadrul unei convorbiri particulare(acum cativa ani) ca ar fi existat in mod cert acest personaj,mai exact aceasta femeie. As spune ca e bine sa nu ne scandalizam pudibond, luand apararea preacinstitei, preanevinovatei si extrem de infailibilei Biserici romano-catolice,care are suficiente arme-la propriu-sa se descurce, ci mai degraba sa fim atenti la neatentie si sa nu permitem una ca asta(preot sau ierarh femeie).
Este drept ca nu stiu mesajul filmului,e posibil sa o prezinte ca pe o mare reformatoare ,etc.,desi as zice ca este un personaj care,bolnava de mandrie, a vrut sa se catere unde nu-i era locul.
@Stefan
Am citit acum mai multi ani cartea pe care se bazeaza filmul. E plina de stereotipuri feministe: crestinismul si biserica sunt rele, femeile erau asuprite si tinute in ignoranta in Evul Mediu, barbatii sunt, cu putine exceptii niste misogini, epoca respectiva a fost o perioada a ignorantei etc.
Numai stupizenii cu alte cuvinte.
Am vazut si cateva fragmente din film pe yotube si mi se pare ca filmul merge pe linia cartii. Daca se lanseaza si la noi o sa dea apa la moara unui anumit public care pune semnul egal intre crestinism si inapoiere…
O carte pe care o recomand celor care chiar vor sa se documenteze despre Evul Mediu occidental este: “Those terrible Middle Ages”, autoarea e specializata pe perioada respectiva si isi bazeaza afirmatiile strict pe documente.
http://www.amazon.com/Those-Terrible-Middle-Ages-Debunking/dp/0898707811
Ce părere aveţi de profeţia că în 2011 va avea loc acel măcel în România? Ar putea fi vorba de un război sau de un cutremur? Sau e doar o înşelare?
Apropo de papalitate,am aflat,nu am de unde sa am confirmari ca aceasta (papalitatea) a sustinut campania lui Wilhem Cuceritorul asupra Angliei fiindca Anglia si Irlanda erau la acea data in vest un bastion al ortodoxiei(nu al bizantinismului ci chiar al ortodoxiei). Daca se verifica informatia, ar mai fi inca o confirmare asupra bunelor relatii dintre catolici si ortodocsi. Eu inca astept o defilare de tancuri a garzii elvetiene in Piata San Pietro. Chiar e revoltator: papa neamt si nu pune si el de o parada militara,macar asa,mica.
Cat despre macel,imi doresc sa fie doar o alarma falsa;de mult am constatat ca social nu avem butoane ,insa avem o arma importanta:rugaciunea.
@ Un creştin_ortodox:
Nu credem ca e inselare. Ce anume va fi, nu stim, dar semnele sunt coapte pentru toate plagile premergatoare sfarsitului. De ce am mai fi surprinsi?
@frate Stefan,
nu stiu nimic de respectiva campanie. Cat despre actualul papa…sa dea Dumnezeu sa nu ne para rau dupa el, la cat de rataciti in “new age” sunt unii cardinali “papabili”. Macar Benedict de bine de rau, nu s-a invoit sa promoveze contraceptia, eutanasia si alte aberatii asemenea asa cum si-ar fi dorit multi “liberali”.
Acesta va fi ultimul meu comentariu pentru o vreme mai lunga. Doamne ajuta.
@Stefan
Da, asa este, reduta Ortodoxa din vestul Europei (insulele Britanice si Irlanda) a cazut odata cu invazia normanda si papistasa. In 1066 papii erau ‘la mina’ baronilor medievali de multe zeci de ani, fiind deja “transformati” (ei, papii) in eretici ce doreau tot mai mult intreaga lumea, dar si gloria ei…
http://blog.pustniculdigital.info/articole/228/
In legatura cu cele 25.000.000 de avorturi, ma iertati, dar cred ca sunt mai multe, practic NU se stie cate s-au facut in realitate, pentru de cand zeci, chiar sute de mii de femei iau anticonceptionale, si folosesc sterilete, si alte mijloace de contraceptie, de multe ori si cu acordul barbatilor, se produc avorturi de care nimeni nu stie, care se contabilizeaza direct in Cer, nu pe pamant. Pot muri astfel copii care sa aiba cateva minute, ore sau zile din momentul conceptiei. Cata lume stie, sau vrea sa stie asta?