OMENIE vs TEHNOLOGIE sau EROII DIN APUSENI. Lectia de viata a taranilor moți care au salvat victimele accidentului de avion. TEHNICA S.T.S. E BUNA DOAR PENTRU SPIONAT CETATENI, NU PENTRU SALVAREA DE VIETI OMENESTI! (video)

„Le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maioul şi le-am făcut foc… Trăim în România, dar să îi găseşti pe oameni după şase – şapte ore, nu ştiu ce să zic. Cu toată tehnologia asta, i-am găsit noi…”

• Gandul:

În România, Big Brother supraveghează, nu salvează: în mâinile unor autorităţi iresponsabile, „tehnica” pe care s-au cheltuit sute de milioane de euro „a dat rateuri”. STS se spală pe mâini// Poliţia Română are sistem performant de localizare GSM, dar îl foloseşte doar pentru infractori// Investim în drone NATO „care văd tot”, dar ele vor veni doar peste câţiva ani

Lelia Munteanu: Româniile – în ceaţă

Mereu am ştiut că, atunci când o Românie orbecăie, cealaltă e senină şi serenă, ca un refugiu, ca o consolare.

România noastră limbută şi nevrotică, care miroase a lehamite, a urmărit cu sufletul la gură România lor, a sătenilor din Horea, din Beliş, din Mărişel, din Pietreasa, care s-au ridicat cu sutele – noaptea, pe lapoviţă, pe ceaţă, pe frig – şi au urcat muntele, prin păduri, prin viroage, peste prăpăstii, să caute nişte oameni prăbuşiţi cu avionul, fără să ştie unde. Ore întregi, în creierii sălbăticiei, s-au auzit strigătele oamenilor şi urletele lupilor. Pădurarii au încercat să localizeze victimele cu focuri de armă. Vorbeau pe mobil cu unul dintre supravieţuitori: ”Domnule doctor, tragem focuri de armă! Le auziţi? Din dreapta, din stânga?”

De ce nu i-a localizat STS, instituţie îndopată cu bani de la buget? De ce nu i-au localizat serviciile inteligente (ghiftuite de la Buget), care pe noi ne găsesc şi sub plapumă? România noastră şi-a pus toată noaptea aceste întrebări. Dimineaţă, am primit răspunsuri confuze.

Din 7, doi oameni au murit. Pilotul şi un medic rezident. N-ai cum să nu te revolţi: poate că ar fi trăit şi ei, dacă i-ar fi reperat autorităţile mai devreme. Dacă în România noastră, toropită de prostie şi indolenţă, ar exista proceduri. P-R-O-C-E-D-U-R-I!

În locul procedurilor – bărbăţia oamenilor din cealaltă Românie: moţii din munţi, pădurarii, salvamontiştii, pasionaţii de la Off Road Transilvania.

Avionul prăbuşit avea la bord o părticică a patrimoniului naţional: medici şi piloţi de excepţie.

În România noastră, a îmbuibaţilor mitomani de la centru, a parlamentarilor, mulţi şi becisnici, a ministerelor conduse de buimăciţi cu carnet de partid, începe circul invinuirilor reciproce, un festival al prostiei locvace. În România oamenilor inimoşi din Apuseni, se scurge încă o zi sub cod galben de ceaţă.

Gheorghe, primul salvator: „Le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maioul şi le-am făcut foc…”

Gheorghe Giurgiu, un localnic de 33 de ani din satul Pietreasa (Alba), a fost cel care, alături de doi consăteni, a ajuns primul, luni seară, la locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni şi au încercat să îi ajute pe răniţi, îmbrăcându-i cu hainele proprii şi făcându-le foc să se încălzească.

Gheorghe Giurgiu a declarat, marţi dimineaţă, corespondentului MEDIAFAX că în momentul în care a ajuns la locul accidentului i-a auzit pe răniţi cum strigau de durere, unul dintre ei fiind cu ambele picioare rupte, iar sătenii au făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură, pentru a-l transporta.

El povesteşte că zăpada atingea jumătate de metru în zona în care era epava avionului, aparatul de zbor fiind răsturnat.

“Am auzit de la televizor de avionul prăbuşit în Munţii Apuseni şi am plecat cu doi consăteni de-ai mei din satul Pietreasa să îi căutăm pe răniţi. Noi trei am ajuns primii, nu a fost niciun pădurar. Ne-am dus că noi suntem de-aici şi cunoaştem zona, iar când am ajuns sus pe munte am strigat, că era beznă de nu se vedea la un metru. Noi pe la ora 19.00 am plecat, am luat-o spre Vârful Pietreasa şi am aflat că ar fi avionul într-o zonă cu pădure mijlocie, cu plantaţii. Din fericire, i-am găsit. Zăpada avea o jumătate de metru acolo unde erau ei. Avionul a dat printre copaci şi era răsturnat. Când am ajuns am văzut că îi făceau respiraţie gură la gură domnişoarei rezidente, pe ea am încercat să o ajutăm prima dată, dar apoi am aflat că a murit. Răniţii strigau de durere, unul era cu amândouă picioarele rupte, am făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură. Le-am făcut foc, le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maioul şi le-am făcut foc, şi am rămas numai într-o bluză mai subţire, eu nu am avut nimic, pe ei trebuia să îi ajut să se încălzească, pentru că ei au îndurat frig”, a spus Giurgiu, adăugând că nu au putut face un foc prea mare pentru că lemnele erau ude.

Potrivit acestuia, răniţii erau în afara aeronavei, iar pilotul era prins sub avion.

“Stăteau adunaţi într-o parte, iar cel cu picioarele rupte era chiar lângă avion, pentru că nu se putea mişca. I-am dat haina de pe mine că stătea pe spate, întins pe zăpadă. Au mai venit şi alţi oameni din alt sat apoi şi am încercat să îi ducem în jos cum am putut. I-am cărat cu pături, pe braţe şi în spate, numai să îi ajutăm. Erau vreo doi kilometri până la drum. Nu i-am întrebat ce au păţit, pentru că ei strigau după ajutor, erau plini de sânge, am vrut numai să îi ajutăm cum putem. După o vreme au venit SMURD, Poliţia, jandarmii”, a mai spus Giurgiu.

Acesta s-a întrebat cum se poate, totuşi, cu tehnologia existentă în prezent, să nu poată fi localizat cu precizie un avion prăbuşit.

“Trăim în România, dar să îi găseşti pe oameni după şase – şapte ore, nu ştiu ce să zic. Cu toată tehnologia asta, i-am găsit noi, când puteam să nu mergem pe jos 4-5 kilometri prin zăpadă să îi găsim”, a subliniat Gheorghe Giurgiu.

Filmul tragediei în urma căreia pilotul Adrian Iovan şi o studentă şi-au pierdut viaţa

Pilotul Adrian Iovan şi o studentă în anul V la Institutul de Medicină Militară din Bucureşti şi-au pierdut viaţa după ce avionul de mici dimensiuni de tip BN2, la bordul căruia se afla un echipaj medical, a aterizat forţat, luni după-amiază, într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa judeţelor Cluj şi Alba. Unul dintre medicii din aeronavă a reuşi să sune la 112, la ora 16.16, anunţând incidentul.

În avion se aflau patru medici – Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul “Sf. Maria” şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor -, o studenta şi doi membri ai echipajului de zbor – pilotul Adrian Iovan şi copilotul Răzvan Petrescu.

Pilotul Adrian Iovan a fost găsit încarcerat, iar studenta era în stop cardio-respirator, cu hipotermie severă, nemaiputând fi salvată.

Echipa medicală din avion mergea la Oradea, unde urma să preleveze ficatul de la un donator de peste 60 de ani care a suferit un accident vascular cerebral, a declarat, pentru MEDIAFAX, dr. Victor Zota, coordonator de transplant. Epava avionului şi victimele au fost găsite de localnici după căutări de aproximativ cinci ore, la care au participat pompieri salvatori, jandarmi montani, poliţişti, salvamontişti, angajaţi ai Parcului Naţional Munţi Apuseni şi localnici.

Toate cele cinci persoane rănite în accidentul aviatic, care au suferit multiple fracturi şi traumatisme, sunt conştiente şi au fost internate la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Cluj, ultimii doi răniţi fiind aduşi la UPU Cluj marţi dimineaţă, în jurul orei 4.30.

• Antena3: “Operaţiunea de salvare a fost o NEBUNIE. Marele noroc au fost localnicii”. Cum a decurs totul

Şeful Salvamont Vlădeasa, Florin Mihuţ, a declarat, marţi, că operaţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic “a fost o adevărată nebunie”, iar “marele noroc” a fost participarea localnicilor, el spunând că unul dintre pasageri a anunţat la un moment dat că se văd o pârtie şi un lac.

“Eu eram chiar în Răchiţele când am fost sunat de la dispecerat şi anunţat de eveniment. Am constituit imediat trei echipe. Am luat echipamentul pe care îl aveam în maşină, am mai trecut pe la bază şi am luat tărgi şi ce ne mai trebuia şi am stabilit un punct de comandă la Poiana Horea. Erau trei echipe de zece salvamontişti, iar eu am luat 15 localnici cu mine şi o altă echipă a luat alţi localnici”, a declarat pentru corespondentul MEDIAFAX Florin Mihuţ.

Mihuţ a afirmat că zona care trebuia cercetată nu este frecventată de turişti şi s-a apelat la localnici care cunosc foarte bine dealurile şi drumurile forestiere din zonă. De asemenea, la căutări au participat asociaţii de off-road care cunoşteau drumurile şi aveau maşinile necesare.

“Pe creastă am ajuns în zone cu zăpadă până la brâu. Venea câte un val de ceaţă de nu vedeam nici la zece metri în faţă. A fost o adevărată nebunie. Peste două sute de oameni au împânzit zone, toţi aveau lumini, toţi strigau în încercarea de a obţine un răspuns de la cei din avion. Nu ştiai cine, unde este”, a mai spus Florin Mihuţ.

Acesta a precizat că el personal sau echipele pe care le-a coordonat nu au ţinut deloc legătura cu răniţii.

“Primeam informaţii de la 112, am înţeles că ei au vorbit de patru ori cu cei de la avion. De asemenea, am mai vorbit cu un coleg al celor din avion, de la Bucureşti. Acesta a reuşit să vorbească cu ei şi ne-a spus, la un moment dat, că ei văd o pârtie de schi şi un lac. A trebuit să-mi dau seama dacă se aflau în zona Tarniţa sau au trecut de Beliş“, a mai spus Mihuţ.

• ZiuaDeCluj: Cei ce nu sunt din partea locului nu aveau nicio şansă să găsească avionul. Vezi mărturia primului localnic ajuns la epavă

Nu se poate ajunge cu maşina la locul catastrofei aviatice, fiind nevoie să se parcurgă circa 3 km pe jos, prin munte, prin zăpadă până în brâu. La ora actuală în zonă este lapoviţă şi ceaţă groasă. Localnicii adunaţi în număr mare pe vârful de munte spun că oamenilor din echipele de căutare care nu sunt din partea locului le-ar fi fost imposibil să găsească răniţii şi epava.

Primul localnic din Horea ajuns la locul accidentului se numeşte Todea Argentin (foto) şi spune că, în momentul în care a aflat despre prăbuşirea avionului a urcat pe munte împreună cu alţi consăteni şi au început să strige pentru a putea fi auziţi de răniţi.La un moment dat, sătenii au auzit nişte strigăte şi aşa s-au putut apropia de epavă. Acolo au văzut trupul neînsufleţit al rezidentei, copilotul cu picioarele rupte, pilotul încarcerat în cabină şi alţi patru răniţi.

“Am luat o pătură şi am tras-o pe fată mai încolo. Ei făcuseră foc, dar deja se stinsese. Au venit şi alţi săteni. Am început să-i coborâm coborâm până mai jos de unde să poată să vină să-i ia cu maşinile”, a spus Todea.

Jurnaliştii nu au acces la epavă până la finalizarea anchetei.

• Adevarul: Cum a gasit un padurar epava avionului inaintea autoritatilor

Epava avionului prabusit in Muntii Apuseni la granita judetelor Cluj, Alba si Bihor a fost gasita la altitudinea de 1.600 de metri, dupa mai bine de cinci ore, de catre un padurar, pe numele sau Todea Argentin. Acesta, dupa ce a identificat locul dezastrului inaintea autoritatilor, a directionat si echipajele de urgenta pentru a acorda primul ajutor ranitilor.

Initial, Ministerul de Interne a anuntat o echipa extinsa de salvatori care a pornit pe urmele celor sapte oameni implicati in accidentul aviatic. Peste 70 de pompieri salvatori din judetele Cluj, Bihor, Mures si Alba, alaturi de echipaje ale jandarmeriei montane si politiei, au fost implicate in procedurile de salvare. Daca autoritatile au avut nevoie de o mana de ajutor, aceasta a venit din partea sutelor de sateni care s-au alaturat echipajelor de salvare pentru a gasi victimele accidentului aviatic.

Aproximativ 400 de sateni din comunele Horea, din judetul Alba, si Marisel, din judetul Cluj, au pornit in cautarea epavei avionului. Unul dintre localnici a declarat ca dupa ce a vazut ce se intampla la televizor, el impreuna cu mai multe persoane au hotarat sa se alature echipajelor de urgenta. „Am vazut la televizor ce tragedie se intampla, am iesit in drum si am vorbit cu alti sateni sa venim ca sa le dam oamenilor o mana de ajutor. Nu am vazut avionul, dar am pornit cu totii, impreuna cu padurari si cei de la Salvamont pe munte. Am gasit ranitii la o distanta mare de avion”, a spus Alexandru Rosu, localnic. Planul salvatorilor a fost sa caute victimele prin intermediul mai multor echipe care au urcat spre varful muntelui.

• Adevarul: Marius Pop, salvator în Apuseni: „112 e de vină pentru întârzierea de peste două ore. Coordonatele erau greşite“

Marius Pop, unul dintre cei care se ocupă de Transsylvania Offroad, un club cunoscut printre pasionaţii de offroad din Cluj, a fost unul dintre cei care au ajuns primii la locul tragicului accident aviatic care a avut loc în Munţii Apuseni şi în urma căruia pilot avionului, Adiran Iovan, şi o rezidentă şi-au pierdut viaţa. Autorităţile din cadrul celulei de urgenţă întreprinse luni seară, la scurt timp după ce accidentul a avut loc, au cerut ajutorul celor de la clubul de offroad din Cluj, în ideea că au experienţa şi utilajele necesare pentru a interveni rapid. Printre cei care au răspuns apelului se numără şi Marius Pop. Clujeanul a declarat, pentru „Adevărul“, că salvarea victimelor ar fi putut să fie mult mai rapidă dacă autorităţile şi-ar fi făcut treaba. „La ora 19:00 am primit primul telefon, la 19:20 am plecat şase maşini din Cluj. Am luat nouă băieţi de la ISU. Am fost escortaţi de maşini de la ISU până la ieşirea din oraş pentru că era foarte aglomerat. Am mers prin Căpuşu Mare, Dârgău, Beliş, Mărişel şi am început călătoriile. Pe traseu ne-am mai întâlnit şi cu alţi localnici şi cu alte maşini“, a povestit unul dintre salvatorii victimilor, Marisu Pop, pentru adevarul.ro.

Ore pierdute din incompetenţă, preţioase pentru salvarea victimelor

Şoferii maşinilor de teren de tip 4X4 primeau prin SMS coordonatele de GPS de la cei care coordonau operaţiunea de salvare. Problema este că aceste coordonate au fost greşite de mai multe ori şi au dus la întârziere majore, de peste două ore, timp care era atât de preţios pentru victimile accidentului. „Ne-am dus la Crucea lui Iancu de două ori şi nu era absolut nimic. Am pierdut mai mult de două ore. Ştiţi cum i-am găsit? Am aflat că i-au găsit un pădurar. Noi am sunat la 112, fiind cu nişte localnici de-acolo care cunoşteau persoana respectivă. Chiar şi aşa, localnicii nu ştiau sigur care pădurar era pentru că sunt mai mulţi în acea zonă. Am reuşit să luăm numele pădurarului, am sunat la 112 şi am luat legătura telefonică cu el. Acesta ne-a spus exact unde se află. El nu a avut nevoie de GPS să ne spună, dar precizia a fost de ordinul metrilor“. a declarat Marius Pop, pentru „Adevărul“.

„Vina este a celor de la 112“

Marius Pop, un om experimentat în drumeţiile de tip offroad cu maşini 4X4 a explicat că aproape fiecare metru are cumva coordonata lui şi că localizarea cuiva prin acest fel este foarte precisă, dar şi foarte rapidă, dacă coordonatele sunt corecte.  „Coordonatele pe care le-am primit noi au fost pentru un perimetru de peste 100 de kilometri pătraţi. Întârzierile au fost mai mari de două ore. Eu zic că vina este a celor de la 112. Vina lor este că nu au localizat apelul. Sistemul de triangulare te poate localiza în 15 secunde, la ordinul zecilor de metri, dar este de foarte de ajutor. De la Crucea Iancului până în locul unde se aflau răniţii distanţa era destul de mare. De-acolo am luat-o doar pe drumuri forestiere“, a mai explicat unul dintre salvatorii răniţilor din accidentul aviatic din Munţii Apuseni.

Acesta a mai povestit că avionul era într-o stare gravă, rupt în bucăţi. În momentul în care au ajuns la cei accidentaţi, i-au găsit pe aceştia în şoc hipotermic, zăpada fiind până la genunchi. „Le-a fost frig, erau sub zero grade, ploua şi ningea. Pilotul era încarcerat şi a mai trăit două ore, două ore şi ceva, nu pot să vă spun sigur. Localnicii au acordat primul ajutor, apoi am coborât victimele la ambulanţă şi am urcat să ducem celor de la ISU aparatura şi echipamentele de descarcerare. Oamenii şi-au făcut treaba, dar nu prea au dotări pentru aşa ceva. Cei de la ISU nu aveau de unde să ştie coordonatele, numai dacă nu au primit de undeva, ISU nu are nicio vină pentru că s-a întârziat”, a mai spus Marius Pop.

• ZiarulDeIasi: Mai mulţi localnici şi preotul comunei Horea duc o cruce la locul accidentului aviatic

Secretarul comunei Horea, Corneliu Olar, spune că moţii din comună au făcut o cruce de lemn pe care o vor amplasa, marţi, în locul unde se află epava avionului, urmând ca preotul din localitate să oficieze o slujbă în memoria pilotului şi studentei care şi-au pierdut viaţa în accidentul aviatic. Corneliu Olar a declarat că un grup de localnici, împreună cu preotul din comună, urcă, la ora transmiterii acestei ştiri, spre locul unde se află epava avionului, pentru a amplasa o cruce din lemn în memoria celor două persoane care şi-au pierdut viaţa în accident.

“Este o cruce de trei metri confecţionată din lemn, pe care s-au scris numele celor două persoane decedate, data şi ora 16.00, ora la care avionul a atins solul”, a spus Olar.

El a adăugat că accesul în zonă este în continuare dificil, iar utilajul de teren cu care se deplasează a rămas blocat de mai multe ori în zăpadă.

Olar a spus că, dacă nu vor mai putea continua drumul cu acel autovehicul, vor urca pe jos până în zona unde se află epava.

“Singurul lucru pe care îl mai pot face acum moţii din Horea este să ridice o cruce şi să se roage pentru cei care au căzut aici, pentru cei care şi-au pierdut viaţa în această tragedie. Este un preot cu noi, vom face o slujbă şi ne vom ruga, aşa cum este datina noastră creştină”, a afirmat el.

Pilotul Adrian Iovan şi sublocotenentul Aurelia Ion, ofiţer-student în anul V la Institutul Medico-Militar din Bucureşti şi-au pierdut viaţa după ce avionul de mici dimensiuni de tip BN2, la bordul căruia se afla un echipaj medical, a aterizat forţat, luni după-amiază, într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa judeţelor Cluj şi Alba. Unul dintre medicii din aeronavă a reuşi să sune la 112, la ora 16.16, anunţând incidentul.

În avion se aflau patru medici – Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul “Sf. Maria” şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor -, o studentă şi doi membri ai echipajului de zbor – pilotul Adrian Iovan şi copilotul Răzvan Petrescu. Pilotul Adrian Iovan a fost găsit încarcerat, iar studenta era în stop cardio-respirator, cu hipotermie severă, nemaiputând fi salvată.

Echipa medicală din avion mergea la Oradea, unde urma să preleveze ficatul de la un donator de peste 60 de ani care a suferit un accident vascular cerebral, a declarat dr. Victor Zota, coordonator de transplant.

Epava avionului şi victimele au fost găsite de localnici după căutări de aproximativ cinci ore, la care au participat pompieri salvatori, jandarmi montani, poliţişti, salvamontişti, angajaţi ai Parcului Naţional Munţii Apuseni şi localnici. Toate cele cinci persoane rănite în accidentul aviatic, care au suferit multiple fracturi şi traumatisme, au fost internate la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Cluj, ultimii doi răniţi fiind aduşi la UPU Cluj marţi dimineaţă, în jurul orei 4.30.

Reprezentanţii Spitalului Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca au anunţat, marţi dimineaţă, într-o conferinţă de presă, că toate cele cinci victime ale accidentului aviatic, aflate la terapie intensivă, sunt conştiente şi stabilizate hemodinamic şi respirator. Doctorul Radu Zamfir, care a suferit cele mai uşoare răni, a fost externat din Spitalul Judeţean Cluj şi ajunge marţi în Bucureşti, cu un avion de linie, a anunţat managerul Institutului Clinic Fundeni, dr. Carmen Orban.

“Suntem foarte marcaţi de incidentul de luni, dar vrem să mulţumim tuturor echipelor de salvare şi oamenilor de bine care au coordonat acţiunea de salvare. Doctorul Radu Zamfir a demonstrat spirit de echipă şi a început imediat resuscitarea unei colege cu care era în avion”, a spus managerul Institutului Fundeni, într-o conferinţă de presă la care au participat profesorul Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie Digestivă şi Transplant Jepatic, şi profesorul Radu Deac, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant.