ONU si UE vor POLITIA INTERNETULUI/ Cum se colecteaza si se vand datele private de pe FACEBOOK/ Dependenta de internet/ Telefoanele mobile si CANCERUL (stiri internet)

• Ziuanews: ONU vrea sistem „Big Brother” online, împotriva terorismului

Națiunile Unite au mai găsit o formulă de combatere a terorismului • Rețelele de socializare au devenit „raiul” teroriștilor, așa că trebuie monitorizate mai sever • În aeroporturi, Internet-Cafe-uri sau biblioteci, net-ul ar trebui accesat numai după înregistrarea utilizatorilor

Sub pretextul combaterii internaționale a terorismului, Agenția ONU pentru Combaterea Drogurilor și a Criminalității (UNODC) cere măsuri mai dure pentru supravegherea Internetului. Ceea ce propun reprezentanții ONU în raportul de 148 de pagini, intitulat „Utilizarea Internetului în Scopuri Teroriste“, aduce foarte mult cu prevederile care se regăseau în controversatul ACTA (Acordul Comercial împotriva Contrafacerii), extrem de dezbătut în urmă cu un an, considerat o lege de cenzurare a informației în spațiul virtual. După “modelul ACTA”, și în textul Agenției ONU apar elemente ce încalcă drepturile utilizatorilor de Internet printr-un control extrem de riguros asupra datelor confidențiale ale acestora. Documentul propune ca guvernele să scoată mai mulți bani de la buget pentru a plăti firmele care oferă servicii de comunicare online, pentru ca acestea sa implementeze unelte de supraveghere eficiente.

În spatele elaborării acestui text se află însă și alte instituții globaliste. Raportul a fost realizat în colaborare cu Grupul Operativ ONU de Implementare a Luptei împotriva Terorismului, organizație sprijinită de Banca Mondială, Interpol, Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Monetar Internațional. Agenția ONU care a livrat pe piață acest document a ajuns la concluzia că teroriștii recurg tot mai mult la Facebook, Twitter, YouTube și Dropbox, pentru a-și răspândi propaganda, iar rețelele Wi-Fi din aeroporturi și biblioteci reprezintă o adevărată amenințare la securitatea națională, încurajând „actele criminale”. În același mod, teroriștii reușesc să adune bani pentru finanțarea unor atacuri. La fel de alarmant, susțin autorii documentului prezentat la Viena, este faptul că grupările teroriste au ajuns să zburde în voie pe Internet, beneficiind de un sprijin uriaș din partea rețelelor de socializare, întrucât „nu există un cadru internațional stabilit, pentru păstrarea datelor de către Furnizorii de Servicii de Internet”, în mod special în Statele Unite. Ca să fie mai convingător, textul prezintă detaliat o serie de operațiuni de succes împotriva unor grupări teroriste, arătând mijloacele mai mult sau mai puțin sofisticate prin care membrii acestor grupări au ajuns să comunice. „Facebook, cea mai mare rețea online de socializare din lume, este din ce în ce mai frecvent utilizată de teroriști, pentru recrutarea simpatizanților, răspândirea propagandei și plănuirea unor potențiale atacuri”, se spune în text.

Interzicerea jocurilor video violente

Printre măsurile propuse de Agenția ONU pentru combaterea terorismului figurează securizarea accesului la rețelele wireless publice. Astfel, Internetul din aeroporturi, Internet-Cafe-uri sau biblioteci ar trebui să fie accesat numai după înregistrarea utilizatorilor. „Cererea datelor de înregistrare pentru folosirea rețelelor wireless sau a cybercafenelelor ar putea furniza o sursă importantă de informații în cazul anchetelor penale”, consideră autorii raportului. Important în lupta anti-terorism ar fi ca site-urile ce oferă servicii de mesagerie online și apeluri audio, precum Skype, să fie obligate să păstreze aceleași informații despre comunicare ca și operatorii de telefonie fixă. În prezent, legislația referitoare la obligația stocării datelor despre comunicarea telefonică și prin SMS a fost adoptată doar în Europa și în alte câteva state. Națiunile Unite vor și instituirea sistemului de localizare a telefoanelor mobile, lucru care ar permite verificarea eficientă a unor alibiuri sau scoaterea în afara legii a jocurilor video violente, produse de „organizații teroriste”. Dincolo de justificările celor care au redactat acest raport, este evident faptul că măsurile enunțate reprezintă o nouă încercare de a călca în picioare libertățile și drepturile fundamentale ale cetățenilor, sub pretextul așa-zisei lupte împotriva terorismului.

Și UE visează la Poliția Internetului

Internetul nu le pică prea bine nici oficialilor de la Bruxelles. După ce ACTA a fost respinsă, în vară, de Parlamentul European, nemaiputând deveni lege în UE, Uniunea Europeană a venit cu un alt proiect, de asemenea, menit să lupte împotriva terorismului. Mai precis, Comisia Europeană a lansat propunerea introducerii unor „polițiști virtuali”, care să „patruleze” Internetul și rețelele de socializare pentru a contracara potențiale amenințări teroriste. Documentul Bruxelles-ului, intitulat „CleanIT”, prevede apariția unor “polițiști virtuali”, care să aibă profile online și să poată primi și trimite mesaje, precum și să se alăture unor grupuri de discuții. În paralel, se va institui obligația ca furnizorii de Internet să monitorizeze și să filtreze orice materiale cu tentă „extremistă“. Proiectul CE prevede și crearea unui sistem „semiautomat” de detecție, prin care utilizatorii vor putea să raporteze mesaje cu conținut extremist sau legat de terorism, de pe rețelele de socializare sau din camere de chat. Iar furnizorii de servicii precum chat, email, mesagerie instant, social media, retail, voice over IP sau forumuri vor fi obligați să implementeze aceste sisteme.

Bruxelles-ul a ținut cu dinții de ACTA

Denumită oficial „legea anti-piraterie”, ACTA a stârnit încă de la început un val de critici puternice din partea reprezentanților societății civile și nu numai, din Europa și Statele Unite, fiind considerată un act de îngrădire a libertății Internetului și de încălcare a dreptului la confidențialitate. Utilizatorii de Internet, dar și o serie de lideri politici, au denunţat riscurile unui text care apără prea mult drepturile de autor, în detrimentul societăţii şi al sferei private. În plus, mulți au făcut asemănări între ACTA și SOPA (Stop Online Piracy Act), un proiect de lege la fel de contestat peste Ocean, care permite autorităților americane solicitarea de mandat judecătoresc împotriva site-urilor acuzate că au permis sau facilitat încălcarea drepturilor de autor. În pofida opoziției multor state ale UE, Comisia Europeană a apărat „legea anti-piraterie”, susținând că odată cu introducerea ei nu va fi încălcată libertatea pe Internet, iar site-urile nu vor fi cenzurate sau închise.

• Jurnalul: Facebook: datele private a peste un milion de utilizatori au fost colectate și vândute online cu… 5 dolari!

Bogomil Shopov, un consultant IT din Bulgaria are dovada și o prezintă pe blogul său: datele private a peste un milion de utilizatori Facebook au fost colectate și vândute online cu doar 5 dolari! Datele se referă la utilizatori din Europa, Statele Unite, Canada, majoritatea vorbitori de engleză. Numele reale și adresele lor de email au fost colectate cu ajutorul unor programe speciale, care exploatează o breșă de securitate a Facebook, penetrând dincolo de profilul public al utilizatorilor. Persoana care a strâns aceste date le-a vândut cu doar 5 dolari, pe un site destinat celor care nu au sau nu vor să folosească propriul magazin online. Suma mică a atras numeroși cumpărători, care și-au exprimat satisfacția, prin acordarea de calificative pozitive. În acest moment, contul respectiv a fost șters, existând doar „urma” care dovedește că a existat.

Shopov a declarat pentru New Media Rockstars că, după ce a postat pe blogul său întreaga poveste, fără a publica și datele personale obținute, a fost contactat telefonic de un reprezentant al Facebook, care i-au cerut să le remită o copie a fișierului cu datele personale achiziționat și apoi să îl distrugă. La finalul conversației i s-a spus că nu are dreptul să divulge existența și conținutul acesteia. Evident, bulgarul nu s-a conformat, ci a scris totul pe blog.

Contactați de Forbes, reprezentanții Facebook au declarat că… investighează.

• Stirile ProTV: Cazul care a impresionat o tara. Decizia unei adolescente, dupa ce a vizitat site-uri violente

Anchetatorii care s-au ocupat de acest caz au descoperit ca fata le spusese prietenilor, cu putin timp inainte sa faca acest gest, ca a vizitat mai multe site-uri care prezinte cazuri de anorexie si sadomasochism si ca nu mai vrea sa traiasca.

“Viata mea nu mai merita traita. Tentatia este enorma. Pur si simplu nu mai vreau sa ma trezesc“, a fost mesajul ei publicat pe internet. Parintii lui Tallulah sunt devastati de moartea ei si au declarat ca “era o fata isteata, vesela si creativa” si ca “ne va lipsi mult“. De asemenea, impresionate de aceasta tragedie, un numar mare de persoane din Marea Britanie a cerut guvernului sa inchida astfel de site-uri violente.

• dr. Vlad Stroescu: Dependența de Internet – o tulburare psihică?

Există dependență de internet, de computer, sau de tehnologia informatică în general? În pragul publicarii unei noi ediții a DSM, catalogul tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane, care e recunoscut, tacit, ca standard global al clasificărilor bolilor psihice, dezbaterea este încă în toi. Dacă în edițiile trecute, diagnosticul de dependență era legat doar  utilizarea unei substanțe adictive (opiacee, alcool, nicotină, canabinoizi, amfetamine, halucinogene, etc), în luna februarie a acestui an, când au fost făcute publice primele variante provizorii ale DSM V, am putut vedea apariția unei noi categorii diagnostice, numite “dependențe nelegate de substanțe”. Cu alte cuvinte, ar putea fi recunoscută oficial dependența de anumite comportamente. (Deja erau recunoscute jocul de noroc patologic și alte comportamente patologice înrudite, dar acestea erau trecute la categoria de „tulburări de control al impulsului”.)

Va fi tehnologia informatică, și implicit internetul, considerată o sursă de adicție? Părerile pro și contra abundă. Cei ce susțin afirmația, spun că Internetul poate fi utilizat excesiv, poate da un sindrom de sevraj și poate modifica comportamentul, deci întrunește criteriile unei adicții. Mai mult, Internetul este bogat în surse de gratificare rapidă, foarte la îndemână: pornografie, jocuri, socializare online, etc.

Opozanții punerii unui asemenea diagnostic susțin că internetul nu este o etiologie, o cauză, a așa numitei adicții, aceasta din urmă fiind doar un simptom pentru alte tulburări, demult recunoscute. De exemplu, mai-sus menționatele tulburări de control al impulsului. O asemenea mascare ar fi dăunătoare pentru că, prin ocultarea cauzelor problemelor, ratăm tratarea lor. O persoană cu tulburare de anxietate și agorafobie (groaza patologică de spații deschise, mulțimi, ce e frecvent asociată atacurilor de panică), sau o alta cu anxietate socială, pot petrece foarte mult timp în casă, surfând Internetul, substituind cu totul socializarea online unei vieți sociale împlinite.  Este Internetul la baza suferințelor lor, sau el este doar o paliație, dăunătoare doar în măsura în care îi permite persoanei afectate să amâne o schimbare benefică profundă sau căutarea ajutorului profesionist?

De obicei, atunci când medici au dileme, arbitrul ultim sunt dovezile științifice. În acest caz, avem din nou o problemă. Studiile serioase ale sănătății psihice în relație cu tehnologia, care durează mult pentru a fi de încredere, nu reușesc să țină pasul cu progresele tehnice și cu schimbarea și evoluția extrem de rapidă a peisajului online, nici cu modul în care acestea se intrică în viețile noastre personale și profesionale. Noi, psihiatrii, ne sprijinim mereu pe soliditatea clasificărilor și pe datele neuroștiințifice, atât de prețioase în fundamentarea muncii noastre. În acest caz însă, va trebui să dăm dovadă de o mult mai mare flexibilitate și deschiderea a minții, și mai puțin de partizanat față de o tabără sau alta a dezbaterii.

În ce fel interesează această dezbatere pe omul obișnuit, care nu este un specialist în boli psihice? Un vechi adagiu spune că trebuie să tratăm omul, nu boala. Așadar, orice persoană care consideră că utilizarea excesivă a tehnologiei (calculator, Internet, smartphone, etc) îi produce suferință sau îi strică viața, e îndreptățită să ceară ajutor specializat. Nu e nevoie de aprobarea DSM V sau a vreunei asociații de psihiatri. Iar eticheta lipită ulterior pe suferința sa, deși contează, nu este un scop ultim.

Dacă atunci când există deja suferință dezbaterile teoretice nu-și au sensul, ce ne facem cu prevenirea suferinței? Profilaxia a fost mereu deficitară în psihiatrie. Recunoașterea oficială a tehnologiei ca fiind cauză de tulburări psihice ne-ar determina să exercităm un control asupra tehnologiei, ca să prevenim aceste tulburări. Lucru care deja se întâmplă, de exemplu, în China, unde există măsuri guvernamentale de limitare a accesului la Internet și la jocurile pe calculator, justificate oficial și de protecția împotriva unor efecte nocive. Nu cred că trebuie să subliniez ce graniță subțire se află între noțiunea de protecție și cea de limitare a libertăților (de acces la informație, de opinie), în asemenea cazuri. În lumea noastră, occidentală, s-ar putea să nu căpătăm, în viitorul imediat, un asemenea control instituționalizat, ceea ce înseamnă că, precum în orice lume liberă, responsabilitatea ne aparține.

Iar cea mai mare dilemă este probabil cea legată de copiii noștri. Asociația Pediatrică Americană recomandă evitarea expunerii copiilor mici, până la doi ani, la orice formă de „multi-media”: televizor, calculator, etc. Deși recomandarea nu se bazează pe dovezi clare de nocivitate, ci, precum în cazul majorității contraindicațiilor la copii,  pe pură prudență, este totuși o părere expertă de încredere, pentru că evităm niște potențiale riscuri fără a avea nimic de pierdut. Ce facem însă după aceea? Sigur că un control parental al timpului petrecut la calculator și al conținutului astfel accesat este obligatoriu, dar cât de vast ar trebui să fie un asemenea control, dacă copii noștri vor trăi într-o lume în care tehnologia informatică va fi legată de viața de zi cu zi în feluri pe care ni le putem doar imagina? Aptitudinile informatice ce țineau de o foarte înaltă specializare în vremea propriei noastre copilării, par a fi astăzi atât de comune încât încep să facă parte din nivelul bazal de alfabetizare. Din păcate, nu există recomandări oficiale în acest sens, nici dovezi științifice. Singura noastră armă rămâne prietenul nostru de nădejde, bunul-simț.

Există multe întrebări grave care nu au încă răspuns, iar DSM-V, programat să apară în primăvară, nu va fi deocamdată de ajutor. Pe lângă dependența de Internet, rămân efectele, încă puțin cunoscute, ale disponibilității unei cantități de informație fără precedent în istoria omenirii. În ce fel ne vor schimba aceste lucruri, și care sunt pragurile în care beneficiile sunt depășite de riscuri?

Rămâne să aflăm împreună, dragi cititori de texte pe Internet.

• Antena3: Telefoanele mobile pot provoca apariţia cancerului

Telefonul mobil dăunează grav sănătăţii. E oficial acum! Un italian de 60 de ani a luptat zece ani în justiţie şi-a dovedit că celularul l-a îmbolnăvit de cancer. Curtea Supremă italiană a recunoscut oficial primul caz de cancer provocat de radiaţiile emise de un telefon mobil. Medicii români recunosc şi ei că radiaţiile emise de telefoanele mobile sunt un factor de risc. Innocente Marcolini, în vârstă de 60 de ani, se luptă din 2002 pentru ca justiţia sa recunoască legătură dintre boala de care sufera şi telefonul mobil. În acelaşi timp, omul se încapaţânează să înfrunte cancerul.

Italianul a fost managerul unei firme importante din Brescia şi spune că slujba l-a obligat sa fie nedesparţit de telefonul mobil, vreme de 12 ani. Decizia Curţii Supreme a Italiei vine ca o alinare pentru el. “Tumorile grave ale creierului erau o caracteristică a persoanelor în vârsta, dar acum le constatam şi la tineri de 20 – 25 – 30 de ani. Ajung la noi cu tumori, de cele mai multe ori inoperabile” susţin medicii.

Rezultatele studiilor realizate pe-această temă sunt însă contradictorii. Multe demonstrează o legătură între folosirea telefonului mobil şi apariţia tumorilor celebrale. Altele, spun că rata apariţiei cancerului este aceeaşi, atât la persoanele care au folosit pe termen lung mobilul cât şi la cele care nu au folosit mobilul. Medicii români spun şi ei că telefonul mobil poate fi un factor de risc.

Dacă în urmă cu 8 ani se afirma că telefoanele mobile nu prezintă niciun risc, acum şi în special în 2012 OMS (n.r.: Organizaţia Mondială a Sănătăţii) face o avertizare să se reducă convorbirile prin telefonul mobil la 15 şi nu mai mult de 30 de minute şi chiar cu restricţii pentru copii.

Vorbim la telefoanele mobile zilnic şi de multe ori. Nici nu ne dăm seama că aparatul acesta de care nu ne putem despărţi nici până la colţul străzii să cumpărăm pâine, ne poate dăuna sănătăţii. Unul dintre sfaturile specialiştilor pentru a ne feri de radiaţii este să folosim mai des handsfree-ul.