PARTENERIATUL ESTIC: analiza proiectului de asociere a fostelor republici sovietice la UE. EURO-SODOMIA SI SACRIFICIILE ECONOMICE: “tentanta” oferta europeana

• Cotidianul/ Calin Marchevici: “Euro-sodomia” şi erorile ce pot îndepărta Chişinăul de UE

Politia ucraineana a facut un pas inapoi in fata demonstrantilor pro-europeni, retragandu-se in cursul zilei de miercuri din marile piete ale capitalei. Miscarea vine dupa un primul mare asalt ordonat de presedintele Viktor Ianukovici, care dorea sa puna capat manifestatiilor ostile regimului sau.

Aparenta victoriei a protestatarilor a fost data si de declaratia premierului Mikola Azarov cum ca Ucraina nu va discuta cu Rusia despre integrarea in Uniunea Vamala Rusia-Kazahstan-Belarus. „Vreau să opresc speculațiile, de aceea declar acest lucru cu responsabilitate. Nicio discuție despre aderarea la Uniunea Vamală nu va fi, niciun document nu este pregătit”, a spus Azarov. El a mai precizat că pe data de 17 decembrie, în cadrul celei de-a șasea reuniuni a comisiei interguvernamentale ruso-ucrainene, este planificata semnarea unui plan de acțiuni cu privire la comerțul dintre cele țări pentru 2014.

De fapt, victoria nu apartine pro-europenilor, ci chiar regimului Ianukovici. Presedintele a obtinut ceea ce urmareste de la preluarea puterii: sa penduleze liber intre Rusia si UE, fara a se angaja decisiv de o parte sau alta, beneficiind din plin de pe urma ajutoarelor economice, financiare si strategice pe care Vestul si Moscova i le ofera in speranta de a atrage Ucraina in tabara lor.

Protestatarii nu par a avea forta de a rasturna actualul regim, pentru ca opozitia ucraineana este un amestec de vechi politicieni corupti si novici in ale jocurilor de putere precum boxerul Vitali Kliciko sau fotbalistul Andrei Sevcenko.

Mai mult, centrul de putere al Ucrainei nu este Kievul, ci estul hiperindustrializat si rusofon, acolo unde presedintele Ianukovici este simpatizat. Opozitia trebuie, la randul ei, sa castige sprijinul marilor oligarhi din estul tarii pentru a spera la preluarea puterii, lucru greu de realizat.

Insa nu aceasta distributie a fortelor in interiorul tarii este cea care a dus la indepartarea Ucrainei de Europa, ci insusi instrumentul conceput de UE pentru a atrage Ucraina, instrument care poate bloca si drumul Republicii Moldova: dezastruosul Parteneriat Estic, izvorat, cum eronat explica presedintele Traian Basescu, din la fel de ineficienta Sinergie a Marii Negre.

Babilonia de la Bruxelles, reflectata in Parteneriatul Estic

In Parteneriatul Estic sunt adunate la un loc doua regimuri dictatoriale (Azerbaidjan si Belarus), doua tari pro-europene cu economii aproape inexistente si cu puteri pro-occidentale firave (Republica Moldova si Georgia), Armenia (o tara cu o economie la fel de slaba si dependenta de relatia cu Rusia in conflictul inghetat din Nagorno-Karabah). La acestea se adauga Ucraina, care atat economic, cat si demografic este mai mare decat toate celelalte state partenere luate impreuna.

O analiza realizata de Edward Lucas pentru Center for European Policy Analysis arata ca Azerbaidjanul este curtat de toate marile puteri europene si de Washington pentru resursele sale importante de hidrocarburi. Acesta este faptul pentru care Azerbaidjanul a fost considerat o tara cu valente europene si tot aceasta este si cauza persecutiilor politice la care se deda regimul de la Baku. Caci, atat timp cat regimul Aliyev va sti sa mentina o distanta fata de Moscova si va oferi resurse pentru zecile de proiecte energetice occidentale, importanta geostrategica va prima in ochii liderilor din Vest in fata incalcarii drepturilor fundamentale.

Belarus, scrie Edward Lucas, este usor diferit. Natiunea este una indubitabil europeana, iar regimul Lukasenko, chiar daca este numit ultima dictatura din Europa, ofera spatiul de manevra suficient pentru unele activitati subversive ale societatii civile, care, treptat, pot duce la o subminare a actualei puteri.

UE realizeaza prea tarziu ca lumea ex-sovietica nu este Europa Centrala

A doua mare eroare a Parteneriatului Estic care limiteaza sansele europene ale romanilor de peste Prut este ca acest proiect al UE a pornit de la premisa ca regimurile din aceste state impartasesc o vointa politica similara cu cea din Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia sau Cehia din anii ’90. Spre deosebire de statele Europei Centrale, statele ex-sovietice nu au fost confruntate cu lipsa alternativei la apropierea de Vest, data fiind dependenta economica si securitara enorma de Rusia.

Un exemplu elocvent este, in opinia Center for European Policy Analysis, tocmai Ucraina. Pentru autoritatile ucrainene, Acordul de Asociere la UE a fost o propunere cel putin dubioasa, pentru ca le cerea sacrificii economice si renuntarea la politica de clan, la fraudarea alegerilor, manipularea presei si a justitiei. Toate acestea ar fi urmat sa aduca, intr-un viitor incert, prosperitatea natiunii ucrainene (in viziunea analizei citate, un regim de liber schimb cu UE nu ar duce la revigorarea economiei Ucrainei sau a Republicii Moldova, ci, in prima faza, la pierderea locurilor de munca si a veniturilor populatiei; experienta integrarii europene a statelor central-europene vine sa demonstreze acest fapt).

Daca pentru regimurile din statele central si est-europene asemenea “sacrificii” au parut uriase in anii ’90, ne putem imaginea ca pentru puterea de la Kiev ele sunt de neconceput.

Regimul Ianukovici a acceptat insa negocierile cu UE in ciuda acestui fapt, insa doar pentru a-si intari pozitia in raport cu Rusia. Jucand cartea europeana, Ianukovici incerca sa obtina sustinerea economica si de securitate a Rusiei pentru ca oligarhii apropiati lui sa ramana cat mai mult la putere.

Cu o sticla de vin nu se face primavara

O a treia mare eroare a Parteneriatului Estic este ca el implica UE intr-o competitie geostrategica cu Rusia. Or, UE, cu o politica externa scindata intre marile sale capitale si greu de conciliat, nu poate face fata experientei Moscovei in a juca asemenea jocuri de putere. Este suficient ca interesele economice ale Germaniei, Parisului sau ale Romei sa aiba de suferit, pentru ca angrenajul de la Bruxelles sa se opreasca, iar Parteneriatul Estic sa faca pasi inapoi in fata Rusiei.

Regimul lui Vladimir Putin a demonstrat natiunilor din Parteneriatul Estic aceasta slabiciune a UE. Cand a santajat Armenia semnand acorduri militarea cu Azerbaidjanul, UE nu a sarit in sprijinul Erevanului. Rezultatul – Armenia a renuntat la asocierea la UE. Bruxelles-ul s-a implicat in privinta embargoului impus de Rusia vinurilor moldovenesti, insa deschiderea pietei pentru vinuri nu este nici pe departe o decizie strategica, ci o simpla miscare administrativa. Ce va face oare Bruxelles-ul daca Rusia va interzice imigrantilor moldoveni sa mai lucreze in marile metropole ruse, locul de unde vin peste 15% din PIB-ul Republicii Moldova? A primi pe piata muncii din UE sute de mii de moldoveni respinsi de Rusia este o decizie cu siguranta mult mai dificila decat a primi cateva sute de tone de vin accizabil…

Arma dreptei credinte

Nu in ultimul rand, lupta dintre Parteneriatul Estioc al UE si Rusia s-a desfasurat pe terenul celei din urma. Moscova a stiut sa lase pe teritoriul fiecarui dintre cele sase state cel putin cate un cal troian care sa-i serveasca interesele geostrategice: republica separatista Transnistria in Republica Moldova, Abhazia si Osetia de Sud in Georgia, Crimeea rusofona si flota rusa la Marea Neagra in Ucraina si conflictul din Nagorno-Karabah dintre Azerbaidjan si Armenia.

La aceste conflicte inghetate ce pot fi reactivate oricand la comanda Moscovei se mai adauga si miscarea insidioasa a Patriarhiei Moscovei. Astfel, in Republica Moldova exista, practic, doua Biserici ortodoxe. Una reprezentata de Mitropolia Moldovei (sub ascultarea Patriarhiei de la Moscova si dispusa oricand la a face agitatie politica in favoarea Rusiei) si Mitropolia Basarabiei (sub ascultarea Patriarhiei Romane). Cazul Ucrainei este si mai graitor. Aici exista trei Biserici ortodoxe: una supusa Patriarhiei Moscovei, alta supusa Patriarhiei Kievului (infiintata in 1992) si o alta autocefala.

Este suficient sa ne aducem aminte ca fratele fostului presedinte pro-occidental Viktor Iuscenko a luptat mult pentru ca Patriarhia Kievului sa fie recunoscuta de Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol. “Comunistii, KGB-ul si banditii continua sa spolieze tara. Acestia din urma sunt cele trei capete ale balaurului care utilizeaza legea pentru a se imbogati. Toate astea sunt o adevarata talharie la care este supusa tara”, spune parintele Vitaly, care slujeste Patriarhia Kievului, citat de presa franceza.

Pe de alta parte, in toiul protestelor din aceste zile de la Kiev, Biserica Ortodoxa Ucraineana (supusa Moscovei), cea mai importanta din Ucraina, a raspandit printre credinciosi ideea ca trebuie sa reziste “Euro-sodomiei” si ca presedintele “Ianukovici aduce tarii ordine si stabilitate”. Nu mai putin, purtatorul de cuvant al Patriarhului Moscovei si al Intregii Rusii, Kyrill, sustine ca “Europa este un mit pentru ucraineni, peste 75% dintre acestia neiesind vreodata din tara lor”.

Asadar, lumea ex-sovietica este controlata de Moscova nu numai prin parghii economice si prin conflicte inghetate, ci si prin resorturi religioase, care se pot activa nu numai in Ucraina, ci si in Republica Moldova.

Cunoscand toate aceste slabiciuni ale constructului bizar numit Parteneriat Estic, Rusia nu a facut decat sa-l ucida la summit-ul de la Vilnius (de la finalul lunii noiembrie) printr-o eutanasie cat se poate de milostiva, practicata dupa chiar regulile europene. Daca insa Bruxelles-ul va dori sa atraga macar Republica Moldova catre Vest, acest lucru nu se va putea realiza efectiv decat printr-un parteneriat bilateral, fara legarea Chisinaului de colosi ex-sovietici precum Ucraina.