PLANNINGUL FAMILIAL: industrie a mortii/ ASALTUL FINAL: un cuplu homosexual da in judecata “BISERICA” ANGLICANA pentru a fi “CUNUNATI”/ Avortul in descrierea “practicienilor”/ “REVOLUTIA” Sfantului Apostol Pavel: eradicarea DESFRANARILOR SI A SODOMIEI

• Doxologia/ Irina Nastasiu: Planningul familial, o antecameră a morţii

În familia românească tradiţională nu a existat niciodată noţiunea de „planning familial”. Valorile spirituale transmise tinerilor, din generaţie în generaţie, includeau respectul pentru instituţia familiei, asumarea responsabilităţii naşterii şi creşterii copiilor, conştiinţa faptului că în pântece se află o fiinţă înzestrată cu suflet şi nu doar o „masă celulară”, aşa cum se promovează azi, pe toate căile. În societatea modernă, însă, toate valorile mai sus enumerate îşi pierd sensul, prin apariţia şi promovarea contracepţiei şi a planificării familiale.

Alternativa contracepţiei pune într-o lumină nouă relaţiile interumane: oamenii devin unii pentru ceilalţi simpli „furnizori” ai plăcerii, iar promiscuitatea şi vagabondajul sexual iau locul fidelităţii şi respectului reciproc. Treptat, pierderea responsabilităţii actului sexual a dus la goana după plăcere, dar şi la ignorarea consecinţelor directe ale relaţiilor intime. În acest context, e de la sine înţeles că apariţia unei sarcini reprezintă un „accident”, o „problemă” care trebuie urgent rezolvată şi pentru care aceeaşi societate modernă găseşte imediat soluţia: avortul. Şi, pentru că această formă de prostituţie mascată are nevoie de un suport moral, pe care Biserica nu îl poate asigura, nu lipsesc acuzaţiile de anacronism sau de lipsă de înţelegere a preoţilor faţă de problemele familiei contemporane. Iar pledoaria îndreptată împotriva celor care susţin că sensul căsătoriei se regăseşte în naşterea de prunci are drept principal argument greutăţile financiare. Vremurile sunt grele – se spune – cine mai poate face azi câte 5 – 6 copii, cum se făceau odinioară? De-abia ne descurcăm noi, de pe o zi pe alta! În plus, e dreptul nostru de a hotărî în privinţa numărului de copii pe care decidem să-i aducem pe lume şi a momentului oportun! Ce se întâmplă, însă, atunci când apare o „sarcină nedorită” (aşa cum denumim adesea pruncul din pântece, identificându-l mai degrabă cu o plagă, cu o boală de care trebuie să ne „vindecăm” cât mai repede…)?

„Auzim adesea: fiecare femeie face ce vrea cu corpul ei… Să facă ce vrea cu corpul ei, dar de ce face ce vrea şi cu corpul altuia? Adică cu copilul zămislit   într-însa? Femeia are aşa-zisa libertate, falsa libertate de a omorî copilul! Atunci, de ce mai vorbim noi despre dreptul la viaţă?! Ce rost are să vorbim despre drepturi, dacă nu vorbim despre obligaţii?!” (Pr. Nicolae Tănase)

Cele mai multe cupluri de tineri căsătoriţi amână până spre 30 – 35 de ani decizia de a aduce pe lume prunci, folosind contracepţia. Contracepţia abortivă, contracepţia ucigaşă. Aşa-numita pilulă contraceptivă este, în fapt, abortivă, la fel cum sunt şi steriletul şi diafragma. Conform ultimelor studii medicale, spermicidele nu sunt contraceptive, sunt avortive! Spermicidele sunt incluse şi în lubrifiantul de pe „nevinovatul” prezervativ, dar şi pe diafragmă, în componenţa supozitoarelor contraceptive (supozitoare cu spermicide), creme vaginale etc. De ce nu se recunosc efectele ucigaşe ale contracepţiei asupra sarcinii, e lesne de înţeles. O adevărată industrie a morţii, clădită pe milioane de jertfe umane, câştigă sume imense din „serviciile” pe care le oferă în domeniul „sănătăţii reproducerii”. Cabinetele de planning familial, aceste anticamere ale morţii, pregătesc adolescenţii nu pentru viaţă, ci împotriva vieţii. Nu pentru familie, ci împotriva familiei.

„Noi avem (…) problema soţiilor noastre care se prostituează! Dar cum se prostituează? Păi cum se prostituează la bordel. (…) Bărbaţii noştri săvârşesc acelaşi lucru cu propria lor nevastă! Dar merg şi la Biserică, unii se şi spovedesc, alţii se şi împărtăşesc. Numai că folosesc prezervativul, folosesc pilulele, folosesc pastiluţele, nu ştiu ce mai fac, nu ştiu ce calendar mai ţin, şi atunci înseamnă că se prostituează.” (Pr. Nicolae Tănase)

Avortul şi contracepţia, promovate în şcoli

Încă de pe băncile şcolii, elevii sunt familiarizaţi cu noţiuni şi informaţii privind contracepţia şi avortul. La orele de „Educaţie pentru sănătate” sau prin „bunăvoinţa” diferitelor fundaţii finanţate din fonduri străine, elevii află că pot beneficia gratuit de serviciile cabinetelor de planning familial şi că avortul reprezintă „soluţia salvatoare”, în cazul apariţiei unei sarcini nedorite… Ei primesc apoi, vrând-nevrând, prezervative şi pliante despre contracepţie, deschizându-li-se, practic, toate drumurile către o viaţă lipsită de „interdicţii” dar care are, drept consecinţă inevitabilă, avortul.

Aşa se face că, dintr-un total de peste 5 milioane de femei fertile, aproape 400 recurg zilnic la avorturi, aşa cum se arată într-un studiu publicat în vara anului trecut de Institutul pentru Politici Publice. În România, media anuală a avorturilor este de 100.000 – 130.000 pe an, ţara noastră ocupând locul patru la nivelul Uniunii Europene şi locul şase la nivel global, în ceea ce priveşte rata avorturilor. Din acelaşi studiu aflăm că, din numărul total al femeilor care fac avorturi, un procent de 10% îl reprezintă adolescentele cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani. Numai în cursul anului trecut, în jur de 200 de adolescente din Bacău au trecut pe la un cabinet de ginecologie, pentru a face avort, în timp ce în Gorj, 62 de eleve cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani au făcut avort. Şi exemplele pot continua.

Programele de „Educaţie pentru viaţa de familie” susţinute de diferite organizaţii şi fundaţii în şcolile noastre, cu acordul directorilor şi inspectorilor şcolari, îşi propun, la nivel declarativ, să asigure accesul elevilor la informaţii despre comportamente responsabile în domeniul sănătăţii reproducerii. Însă experienţa a demonstrat că utilizarea pe scară largă a contraceptivelor nu face decât să intensifice sexualitatea, mărind rata eşecurilor acestora. Astfel, apar sarcinile nedorite şi avorturile, iar vârsta începerii relaţiilor sexuale scade considerabil. Acestea sunt efectele educaţiei sexuale şi a promovării contracepţiei, şi nu diminuarea numărului avorturilor! Şi cum să nu fie aşa, când, ignorând colapsul în care se află sistemul sanitar din România, statul se complace în distrugerea tineretului, alocând anual peste 500.000 de Euro pentru achiziţia de mijloace contraceptive (anticoncepţionale şi prezervative)? Cum să nu fie aşa, când, în fiecare vară, una din fundaţiile puse „în slujba” adolescenţilor din România le împarte acestora, pe litoral, nu mai puţin de 50.000 de prezervative? Sub sloganul „Îndrăzneşte să fii mare!” se ascunde un alt îndemn: „Îndrăzneşte să fii desfrânat!”. Cu prezervativele în buzunare, distracţia e asigurată. La fel, şi uciderea unor fiinţe nevinovate…

Vedem că numărul copiilor ucişi în pântece creşte, pe zi ce trece. Că „educaţia” contraceptivă reprezintă un eşec, iar numărul adolescentelor care ajung să facă avorturi este din ce în ce mai mare. Atunci, de ce nu abordăm în şcoli, programe de educaţie premaritală, prin care liceenii să dobândească virtuţile abstinenţei şi ale castităţii? În loc să-i împingem în tumultul unei vieţi lipsită de valori şi moralitate, nu ar fi mai uşor şi mai eficient să-i învăţăm ce înseamnă responsabilitatea, înfrânarea, fidelitatea, iubirea curată?

Cândva, bunicii noştri ştiau că abstinenţa este singura metodă de „planificare familială”. Ştiau că zilele de înfrânare trupească a soţilor sunt cele patru posturi, toate zilele de post şi sărbătorile de peste an. Însă răspândirea hedonismului modern, goana nestăpânită după tot mai multă plăcere au dus la îndepărtarea de Dumnezeu a omului contemporan. A respecta zilele de post pare multora dintre noi un lucru imposibil, chiar stupid. Plăcerea a devenit centrul vieţii noastre şi scopul principal al tuturor activităţilor pe care le desfăşurăm. Fidelitatea soţilor şi responsabilitatea întemeierii unui cămin şi a naşterii copiilor lăsaţi de Dumnezeu pălesc în faţa tuturor tentaţiilor oferite de societatea de consum, a invitaţiei la o viaţă lipsită de griji, dar bântuită de coşmarul zecilor de copii avortaţi, fie în cabinete, fie prin metoda „soft” a contraceptivelor. În concluzie, ce punem la temelia „fericirii” noastre conjugale? Nu cumva jertfa – nerecunoscută de noi înşine – a copiilor pe care am fi fost datori să-i naştem şi să-i creştem?

„Scopul este să vedem în soţia noastră ceea ce Hristos a văzut în Biserică. Şi dacă reuşim acest lucru, atunci totul este bine. Dacă însă o folosim pe soţia noastră (în creştinism, după 2 milenii de creştinism) ca obiect de plăcere, închipuiţi-vă unde ne situăm în istorie. După 2000 de ani de creştinism ne folosim soţia tot ca obiect de plăcere! Acest lucru se întâmplă încă în zilele noastre, căci ne culcăm cu soţiile noastre, dar tot ce rezultă din asta trebuie omorât. Cu mâinile noastre o ducem la clinică, la „uzina” de omorât copii. Sau acum ne-am mai deşteptat, zicem noi, îi dăm pastile anticoncepţionale şi o folosim pe soţia noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi şi ea nu există decât un singur scop: PLĂCEREA (…) Ne folosim soţiile ca obiecte de plăcere şi condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta. Hristos s-a silit până la jertfă şi a ridicat-o în starea binemeritată ei, iar noi ne înjosim soţia în halul acesta…” (Pr. Nicolae Tănase)

• Cultura Vietii:

Un cuplu de homosexuali vrea să oblige Biserica Anglicană să-i „cunune”. Asalt final al lobby-ului homosexual contra creștinismului britanic

Lobby-ul homosexual are mereu pregătită câte o minciună. Este arma sa principală, alături de intimidare. De la bun început, lobby-iștii au spus apă și-au băut vin: când au cerut dezincriminarea homosexualității, au dat asigurări că nu vor merge niciodată mai departe. Când au inventat parteneriatul civil, au fost foarte indignați la adresa celor care avertizau că vor cere „dreptul la căsătorie”. Când au cerut să se poată „căsători”, au respins ideea că vor dori filiație. Când au primit-o și pe aceasta, i-au ridiculizat pe cei îngrijorați că homosexualii vor solicita reprimarea discursului religios și cununia la biserică.

Ei bine, iată că și ultima redută se clatină. Unde? Pentru început, în Anglia, țara aleasă pentru experimentele sociale cele mai drastice. Aici există deja legi care permit căsătoria, adopția, reproducerea asistată pentru homosexuali și împiedică criticarea homosexualității, iar acum, un cuplu de homosexuali bogați anunță că vor să oblige Biserica Angliei să oficieze „cununii homosexuale”. De ce? Pentru că așa vor ei – și, adăugăm noi, pentru că li s-a permis.

Societatea occidentală se afundă tot mai mult în degradare și decrepitudine. Aceasta este plata pentru îndepărtarea ei de Dumnezeu și pentru zeificarea rațiunii omenești.

Iar cine își face iluzii că la noi în România nu se poate întâmpla niciodată așa ceva, este naiv. Asaltul homosexual este coordonat în întreaga lume, „calapodul” este același, metodele, la fel: minciună, șantaj și intimidare. Fără un răspuns adecvat, fără pocăință în primul rând – pocăință autentică și plângere pentru păcatele grele ale acestui neam, mai ales pentru cele peste 20 de milioane de avorturi – la fel vom sfârși și noi, ca necuvântătoarele fără minte și fără discernământ, căutând doar satisfacerea instinctelor primare, spre scârba înaintașilor care ne privesc din ceruri.

Un cuplu de homosexuali dă în judecată Biserica Anglicană pentru că nu vrea să ii cunune

Barrie Drewitt-Barlow și partenerul său, Tony, vor merge în instanță pentru a obliga bisericile să oficieze „cununii gay”, informează portalul Christian.org.uk.

Barrie a declarat pentru publicația Essex Chronicle că acțiunea va avea loc pentru că „încă nu primesc ceea ce vreau” (“I am still not getting what I want”).

Aceasta se întâmplă în contextul în care Marea Britanie a legalizat căsătoria civilă între persoane de acelașii sex, însă legea include măsuri special care protejează cultele de la a fi forțate să oficieze astfel de ceremonii. Biserica Angliei are statut special în această țară, primind subsidii de stat, iar Regina însăși este, simbolic, „cap” al cultului.

Dl. Drewitt-Barlow a spus: „Unicul mod în care noi putem merge înainte de acum este să lansăm o acțiune în instanță contra bisericii”. „Este o rușine că suntem forțați să ducem creștinii la tribunal ca să îi facem să ne recunoască.”

El a adăugat: „Mă supără pentru că îmi doresc foarte mult o ceremonie fastuoasă, cu tot tacâmul, doar că nu cred că se va întâmpla prea curând.” „Deși oamenii spun că e un lucru bun, încă nu primesc ceea ce vreau”.

Cuplul s-a înregistrat în parteneriat civil în 2006. Cei doi sunt foarte bogați, Barrie Drewitt-Barlow a donat circa 500.000 de lire gruprilor de lobby homosexual.

Adevărul despre avort, din gura celor care îl practică

„In timpul declaratiei facute la St. Louis Circuit Court, dr. Crist [avortionist] a spus ca nu este neobisnuit ca un fat in al doilea trimestru sa iasa din uter intact si cu inima inca pulsind. Medicul zdrobeste uneori capul pentru a extrage fatul. Alteori il dezmembreaza.”

– „Medicii avortionisti prezinta marturii grafice care descriu procedura de avort”, de Jo Mannies, St. Louis Post-Dispatch, 25 mai, 2000

„Avortul este, dupa aproape orice standard, un act violent. Toate procedurile chirurgicale violeaza integritatea corpului. In latura sa pozitiva, da dreptul femeii sa decida asupra propriei sorti si sa-si controleze viata reproductiva. Dar pune o mai mare povara pe umerii femeii, permitind barbatilor si societatii in general sa indeparteze si sa stearga, literalmente, propriile responsabilitati.”

– „Avortul: Opinia medicului, dilema femeii”, de Don Sloan, M.D. si Paula Hartz, p. 178

„O problema frecventa la inceputurile acestei proceduri a fost dificultatea extragerii capului fatului din uter. Incidenta acestui fapt a fost diminuata prin experienta, folosirea in mod mai agresiv a laminariei in procesul de dilatare si achizitionarea de instrumente mai noi si performante pentru efectuarea procedurilor. Inca se mai intimpla, ocazional si este rezolvata prin finalizarea procedurii sub vizualizare directa cu ultrasunete sau lasind pacienta sa astepte in salon o ora sau doua. Atunci membrul migreaza, invariabil spre partea de jos a segmentului uterin si este usor de prins si eliminat.”

– „Pacientul în ambulatoriu în avortul cu dilatare și extracție la 24 de săptămâni de gestație”, de Warren Hern, Boulder Abortion Clinic

„Si apoi sa vezi, sa fii linga cineva cand face injectia la o sarcina de 20 sau 24 de saptamini si sa vezi copilul miscand, lovind cu piciorusele, si acul care patrunde in abdomen… ce sa mai vorbim.”

– Susan Lindstrom, asistent social

„Este – vreau sa spun arata ca – un copil. In special daca este unul care se pregateste sa vina pe lume, nu este deloc placut. Stiti, am vazut unul care avea degetelele in gura… M-am intristat foarte tare si a trebuit sa merg mai departe, dar nu imi pot schimba parerea. Este foarte greu.”

– „Avortul la locul de munca: Ideologia si practica intr-o clinica feminista”, de Wendy Simonds, 1996. Aceasta lucrare a unui autor pro „libera alegere” include un capitol despre comportamenul emotional al personalului din clinici in fata „tesutului avortat”.

„Dupa avort, medicul trebuie sa inspecteze ramasitele pentru a se asigura ca toate componentele fetale si placenta au fost indepartate. Orice tesut ramas in uter poate produce o infectie. Dr. Bours stringe continutul vacuumului intr-un vas intins si impunge cu degetul ici si colo. ‘Se vede o minuta mica, mica’, spune acesta.”

– Personalul clinicilor avortioniste citat in „Este fetusul persoana umana?” si in Dudley Clendinen, „Conflictul in cazul avortului: Repercursiuni asupra unui medic”, New York Times Magazine, 11 august 1985

„In cazul intreruperii de sarcina in luni avansate, moartea fatului inainte de expulzare, desi obisnuita, nu este inevitabila, cu exceptia rarelor cazuri de anormalitate fizica extrema. In acele momente fatul incearca sa respire sau sa miste membrele, ceea ce face situatia foarte dificila pentru asistente. In timp ce o femeie ar putea trece printr-o astfel de experienta odata in viata, asistentele o pot intilni de citeva ori pe an.”

– Jurnalul asistentei clinice, 2002, „Alaturi de femeile care trec prin experienta avortului in al doilea trimestru de sarcina, implementarea de asistenta si know-how feminist in domeniul ginecologiei”, pp. 273-279

„Fiecare femeie are aceste doua intrebari: Mai intii, ‘Este un copil?’ ‘Nu’ o asigura consilierul. ‘Este un produs al conceptiei (sau un cheag, sau o bucata de tesut)’. Chiar daca acesti consilieri vad zilnic copii de sase saptamini, cu miini, picioare, ochi aproape ca ale catelusilor proaspat nascuti, le mint pe femei. Cite femei ar fi avortat daca li s-ar fi spus adevarul?”

– „O vizita la clinica de avorturi”, de Carol Everett, fost proprietar a doua clinici avortioniste si director a altor patru, „ALL About Issues magazine”, aug-sep. 1991, pag. 117

„Un prieten, specialist in perinatologie, seful sectie de Ob-Gin la un spital, mi-a spus: In unele dimineti ies din birou, si daca fac la dreapta, ma duc la clinica de avorturi si fac intreruperi. Sunt un ‘terminator’ de sarcini. Daca fac la stanga prin acelasi culoar merg la maternitate si ma ocup de travaliu si nasteri si am grija de nenumaratele complicatii ale femeilor care au sarcini cu probleme – si fac ce fac ca sa le ajut sa reziste. E o stare de schizofrenie. Am un fel de dubla personalitate.”

– „Avortul: Perspectiva unui doctor si dilema unei femei”, de Don Sloan si Paula Hartz (pag. 78)

„E multa suferinta in clinica, si nu implica doar femeile. Am vazut durerea copiilor nascuti arsi de solutia salina folosita la avorturile tarzii. Am vazut bucati de picioare, de maini, am vazut capete si trupuri mutilate ale micilor oameni. Am vazut durere si am simtit durere.”

– Paula Sutcliffe, fosta lucratoare la clinica de avorturi, in „Feminism pro-life: voci diferite”, editor Gail Garnier-Sweet

Sursa: Live Action blog

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

8 august 2013

APOSTOLUL PAVEL PRINTRE OAMENI

In ultimele doua saptamini am contemplat evolutia valorilor din perspectiva istorica. Am discutat prima incercare a societatii umane de a defini valorile intr-un cod de legi, Codul lui Hammurabi, acum 4.000 de ani. Iar saptamina trecuta am discutat cum foarte probabil vor arata valorile, in special principiile de relationare intre fiintele umane la nivel de sexualitate, intr-o posibila epoca post-crestina sau fara Dumnezeu. Astazi privim la situatia valorilor in perioada de mijloc a acestor 4000 de ani, adica acum 2000 de ani. Acum 2000 a avut loc o revolutie culturala la fel de radicala si profunda ca si cea reflectata in Codul lui Hammurabi ori ca si cea care se reliefeaza pe orizontul inceputului de Mileniu III. E vorba de revolutia valorilor atestata in scrierile Sfantului Apostol Pavel. Dupa prima codificare a valorilor acum 4000 de ani s-a produs o involutie a valorilor, culminind in decadenta lumii clasice greco-romane. Apostolul Pavel e creditat cu resetarea traiectorii valorilor in acea epoca, dar din perspectiva crestina. In contrast, dar asemanator, cultura post-crestina cauta resetarea valorilor in conformitate cu paradigma pagana greco-romana.

Nu discutam teologie ci o perspectiva seculara exceptional de interesanta si bine explicata in ultima carte a lui Sarah Ruden, Paul Among the People (“Pavel printre oameni”). Autoarea, o crestina experta in literatura clasica latina si greaca, explica de ce valorile morale si principiile de conduita legate de sexualitatea umana propovaduite de Apostolul Pavel, si aflate pe paginile Scripturii, au revolutionat lumea antica. Au rasturnat paradigma clasica a valorilor, si au format fundamentele civilizatiei europene, si nu numai, pentru ultimii 2.000 de ani. Revolutia lansata de Apostolul Pavel a zguduit lumea clasica si Imperiul Roman. Revolutia aceasta a promovat abstinenta, castitatea, monogamia, moralitatea, dragostea intre oameni – valori radical opuse practicilor perverse din vremea in care a trait Apostolul Pavel. A fost, de fapt, o revolutie countra-culturala, adica una care combatea “inteleptii” lumii de atunci, o revolutie culturala impotriva paganismului si a zeitatilor pagane. Zeii grecilor si romanilor antici erau imorali, traiau in desfrau, iar fiintele umane care li se inchinau le imitau imoralitatea in viata zilnica. Cum zeii Olimpului, asa locuitorii Atenei.

Cine e Sarah Ruden?

Ruden a publicat Paul Among the People in 2010. Inainte de a o scrie, Ruden, cu toate ca era crestina, nu-l avea la inima pe Apostolul Pavel din pricina invataturilor lui privind locul femeii in societatea crestina, familie, si Biserica. Se afla in aceasi categorie cu toti criticii lui Pavel din diferite motive, cu cei nemultumiti de pozitiile lui fata de pacatele pe care le savarsesc si pe care Pavel le condamna, fie ca e vorba de relatiile sexuale imorale, betie ori hedonism. De fapt, Ruden da si exemplul, cu totul bizar, al vrajitoarelor care sunt maniate pe Apostol pentru ca in epistolele lui condamna vrajitoria. Pentru vrajitoare magia si vrajitoria sunt practici care elibereaza femeia de sub tutele societatii crestine. Intre timp, insa, Ruden si-a venit in fire, aidoma Apostolului Pavel pe drumul Damascului. A prezentat o perspectiva a epistolelor Apostolului care pina acum se pare nu a mai fost facuta – o comparatie a valorilor promovate de Apostol in comparatie cu valorile si practicile de viata a lumii contemporane lui. A descoperit, spre uimirea ei, ca Apostolul Pavel a revolutionat valorile lumii clasice, plasindu-le pe fundamente valorice noi, adica crestine.

Si probabil ca nimeni nu ar fi fost mai capabil sa faca acest exercitiu intelectual decit Ruden. Ruden poseda toate calificatiile, eminente mai adaugam, pentru a face acest studiu atit de util. Vreme de 7 ani a studiat literatura clasica (greaca si romana) la Universitatea Harvard. Este o buna cunoscatoare a latinei si a limbii grecesti clasice. A facut munca de cercetare in lumea clasica la Universitatea Yale, a tradus Eneida in limba engleza, si preda, actualmente, literatura clasica la o universitate din Connecticut. In alte cuvinte, e vorba de un expert intre experti in cunoasterea limbilor, literaturii si civilizatiei clasice.

Pavel si hedonismul

“Pavel intre oameni” are 194 de pagini si e impartita in 7 capitole, fiecare dintre ele discutind un subiect diferit. Ruden isi incepe discutia cu un comentariu despre hedonismul lumii clasice pe care Apostolul Pavel il critica si de care cerea crestinilor sa se departeze. Meticulos, Ruden explica motivatia sincera a Apostolului impotriva hedonismului zilelor lui: hedonismul separa pe om de Dumnezeu.

O manifestare specifica a hedonismului era adulterul. Este meritul lui Ruden sa explice consecintele foarte aspre ale adulterului in lumea clasica, ceea ce, zice ea, l-a motivat pe Apostol sa il condamne. In Atena antica adulterul cu o femeie casatorita rezulta in destramarea automata a caminului si a familiei, iar copiii care rezultau din casatorie erau declarati ilegitimi. In alte cuvinte, adulterul afecta nu doar pe barbat si femeie, ci intreaga familie, cit si pe copiii inocenti. Persoana implicata in adulter, explica Ruden, avea statutul moral al unui pedofil din zilele noastre. (p. 12) Adulterul la clasici nu era romantizat asa cum e el in literatura franceza si engleza din Secolele 18 si 19. E deci de inteles, concluzioneaza Ruden, de ce Apostolul Pavel a condamnat adulterul ca o practica care nu putea fi admisa intre crestini.

In plus, Ruden explica de ce, in contrast cu lumea clasica, Apostolul Pavel condamna prostitutia. Lumea clasica condamna femeia care intretinea relatii sexuale cu mai multi barbati. Cuvintul modern “prostitutie” pare sa derive din grecul “porneia”, adica sex cumparat cu bani. In general, in vremurile clasice majoritatea covarsitoare a prostituatelor erau femeile sclave. Proprietarii de sclavi le foloseau pentru a vinde servicii sexuale barbatilor. Deci, spune Ruden, cind Pavel se pronunta impotriva prostitutiei, el se pronunta, de fapt, impotriva unei institutii care exploata femeia, distrugea casatoria si familia, si separa barbatul si femeia uniti in casatorie. Prostitutia trata femeia ca pe un obiect, o unealta. (Pagina 17)

Pavel condamna si “necuratia si lascivitatea”. Oare de ce? Zona publica in orasele antice ale Greciei erau focare de imoralitate si senzualitate. Prostituatele erau in strada si altii le cautau clienti. Trecatorii erau ispititi sa se dea la necuratie. Cintecele, poemele, zicalele din vremea acea erau imbibate cu cuvinte murdare si necuvincioase. Pentru un crestin mediul acesta era unul de necuratie morala, dar care impunea separarea si curatenia morala a crestinului. In consecinta, zice Ruden, in timp ce Apostolul Pavel nu era impotriva relatiile sexuale si de intimitate, a stabilit norme dupa care relatiile de intimitate puteau fi exercitate doar in afara cadrului pagan, si intr-un cadru nou, crestin, al casatoriei crestine.

Idolatria si vrajitoria sunt si ele condamnate. (Pagina 20) Lumea romana si greaca era imbibata de superstitie, spatiul public fiind punctat de statui ale unui numar mare de zeitati, si mai la fiecare colt de strada se afla un altar pagan. Copiii nascuti in familiile oamenilor liberi purtau amulete la gat ori pe brate pentru a-i proteja de duhuri rele. Aici, Ruden da exemple fascinante privind superstitia si idolatria clasica, redand pasaje din Eneida. Nu e vorba aici, insa, de femeia care vindea ierburi ori leacuri babesti. Era vorba de vrajitoria pagana care rezulta in uciderea de fiinte umane, de extractia genitalelor copiilor sub pretextul ca ele aduc noroc, dragoste ori bani. Tipul acesta de vrajitorie e descris des in literatura clasica.

Betia ocupa un loc central in diatribele Apostolului Pavel, si pe buna dreptate, explica Ruden. (Pagina 32) Betia in lumea antica era practicata in compania muzicii, a prostituatelor, si nu de putine ori se termina in orgii sexuale. Ruden da exemple din scrierile lui Plutarh care descriu derularea unei partide de betie. Un om oarecare dintr-o localitate invita barbati la baut, inspre seara. Bautul se tinea pina devreme a doua zi dimineata, si era urmat de violenta sub forma de violuri a fetelor ori a tinerilor baieti din localitate. Plutarh mentioneaza un incident cind citeva zeci de barbati beti au asediat casele unor oameni unde traiau niste fete si baieti tineri pentru a-i viola. Cind se zvonea prin sate ca un om invita la betie alti barbati, satenii isi ascundeau fetele ori baieti sa nu cada in mina betivilor. Curios, aminteste Ruden, autoritatile publice nu interveneau pentru mentinerea linistii publice.

Nu e deci de mirare ca Pavel cere crestinilor sa construiasca o societate total opusa practicilor perverse din lumea antica, una bazata pe pace, dragoste de oameni, castitate, abstinenta, monogamie si indelunga rabdare. In plus, el aminteste crestinilor ca cei care traiesc la fel ca paganii zilelor lor “nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu”.

Pavel si sodomia

Cum e de asteptat, Ruden discuta si subiectul fierbinte al imoralitatii sexuale, in special sodomia si pedofilia. Dupa ce reda textele din scrierile lui Pavel impotriva homosexualitatii, Ruden le explica in contextul practicilor sexuale a lumii clasice. In primul rind, spune ea, Pavel spune lucrurilor pe nume – homosexualitatea e pacat, o scarba. O practica nenaturala. (Pagina 46-50) Ruden respinge interpretarile “moderne” ale textelor din Romani 1 ca homosexualitatea e condamnata doar la persoanele heterosexuale care o practica in ascuns. Absolut nu, zice ea. Pavel condamna totul.

Dar de ce e el atit de revoltat impotriva homosexualitatii, intreaba Ruden, incit Pavel o mentioneaza mereu si mereu in lista lunga a pacatelor din ziua lui? In primul rind, pentru ca homosexualitatea era cvasi-unamim condamnata in lumea antica. Era expresia cea mai agresiva a sexualitatii umane, o sexualitate bazata nu pe agape ci pe lascivitate, prurienta si senzualitate. Ruden face o treaba buna ducind cititorul de la un scriitor clasic la  altul, atit romani cit si greci, care condamnau homosexualitatea. Homosexualitatea era un act exploatativ, practicat impotriva tinerilor orfani fara tata, ori a scalvilor care nu aveau de ales. Unii baieti erau crescuti sa dezvolte, din adins, trasaturi feminine. Acesti baieti se aflau cel mai jos pe scara sociala, mai jos chiar decit prostituatele sclave. In literatura clasica latina erau cunoscuti ca “cinaedi” ori “glabri”, sau “kinaidos” la greci. Un alt termen pentru acesti baieti era “deliciae”, ceea ce denota un baiat sclav tinut pe linga casa cu scopul, se pare exclusiv, de a satisface pornirile sexuale murdare ele stapinului lui. (Pagina 55) Scrierile lui Petronius contine fragmente, mentionate de Ruden, din discutiile unor barbati adulti care in pruncie au fost folositi ca “deliciae” de stapinii lor. Mesajele cutremura prin cruzimea lor.

In consecinta, in opinia lui Ruden homosexualitatea reprezenta culmea explotarii sexuale in lumea clasica. E deci de inteles, spune ea, de ce Apostolul Pavel numeste homosexualitatea un mare pacat si insista ca ea sa nu fie practicata intre crestini. De fapt, continua Ruden, agresivitatea homosexualilor era atit de insidua, incit unii parinti isi protejau baietii tineri cu multa grija sa nu cumva sa ajunga in contact cu sodomitii vremii. Situatia de atunci e comparata de Ruden cu aceia a pedofililor din zilele noastre cind parintii se straduiesc sa-si pazeasca copiii de ei.

Ruden e de apreciat si pentru ca distruge miturile propagandei homosexuale din zilele noastre care spune ca homosexualitatea era acceptata si glorificata in lumea antica. De loc, zicea ea. In lumea antica nu a existat, cum zic homosexualii contemporani, o “epoca a homosexualitati” (“a gay age”). (Paginile 58-64) Printre citatele pe care le da, Ruden aminteste si un fragment din Plutarh care evoca un incident de pe la 730 inainte de Hristos: un grup de pedofili a rupt in bucati un baiat incercind sa-l smulga din miinile familiei lui pentru a-l sodomiza. (Pagina 63)  Ruden reda citate similare privind pedofilia si agresivitatea pedofililor si din Liviu si Ovidu. (Paginilie 64-67)

Pavel si statutul femeii

Pavel e mult criticat astazi pentru statutul pe care-l acorda femeii in societatea crestina. Dar, spune Ruden, Pavel a revolutionat spre bine statutul social al fameii din antichitate. Femeii nu i se permitea sa participe la dezbaterile publice ori sa intre in areopagul grec. Pavel impune rinduieli noi: femeia e egala cu barbatul si are acces in “ekklesia”, adica in adunarea credinciosilor. Ruden da citate numeroase din literatura clasica, in special Juvenal si Aristofan, care reflecta viata grea si statutul inferior al femeii in perioada pre-crestina. Radicala a fost, deci, zice Ruden, afirmatia lui Pavel ca barbatul are datoria sa nu-si exploateze sotia ori sa o foloseasca ca pe un obiect de satisfactie sexuala, ci sa o iubeasca ca pe sine insusi asa cum Hristos a iubit Biserica, dindu-si viata pentru ea. O expresie mai radicala, spre bine, privind deminitatea femeii, zice Ruden, in contextul cultural al lumii clasice nu ar fi putut exista.

Paganism in Marea Britanie

Ce are de a face subiectul paganismului in Marea Britanie cu Apostolul Pavel? Confirma ipoteza dupa care cresterea paganismului sufoca valorile crestine. In Marea Britanie paganismul e in ascensiune, iar valoruile crestine in declin. Un articol pe tema paganismului in crestere la britanici il puteti citi aici:  http://www.bpnews.net/printerfriendly.asp?ID=40825

***

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, Nr. 247, 6 aug 2013

Candva Marea Britanie – Boli transmisibile. Numarul homosexualilor infectati cu SIDA in Londra e in crestere vertiginoasa. Va oferim un articol din publicatia medicala britania The Lancet (link).

si un articol din publicatia londoneza The Guardian (link).

SUA – SIDA. 50.000 de persoane anual sunt nou afectate de SIDA in SUA. Dintre ele, aproximativ 30.000 sunt homosexuali. In prezent, peste 1 milion de persoane in SUA sunt afectate de SIDA. Ultimul raport il aflati aici (link).

SUA – Pedofilii isi cer drepturile. In SUA pedofilii isi cer fara rusine drepturile. Exact aceleasi drepturi ca si homosexualii. Redam un articol comprehensiv publicat pe tema aceasta saptamana trecuta in Northern Colorado Gazette (link).

China – Raport privind avortul. Saptamana trecuta, China a publicat un raport privind impactul avortului asupra femeilor si a copiilor nenascuti (link).

Avortul in Europa de Est. Comentariul alaturat identifica restrictiile care incep sa fie impuse in Europa de Est asupra avortului. Din nefericire, Romania continua sa fie o exceptie, un veritabil El Dorado al avortului (link).

Afghanistan – Fete de vanzare. In Afghanistan exista obiceiuri stranii si inumane – tatii isi vand fetele pentru a-si plati datoriile. Un reportaj pe tema aceasta a fost publicat pe 31 iulie in The Atlantic (SUA) (link).

SUA – Succes Pro-Vita. Miscarea pro-vita din SUA sconteaza succese majore in ultimii ani. Doar anul acesta masurile legislative luate impotriva industriei avortului au condus la inchiderea a 42 de clinici de avort (link).

Reteaua de televiziune americana ABC a comentat si ea pe acest subiect, focalizandu-se pe un caz unic – in intregul stat american Mississippi mai functioneaza doar o singura clinica de avort (link).

Candva Marea Britanie – Eutanasia ramane ilegala. Recent tribunalele britanice au declarat constitutionale legile britanice care interzic eutanasia (link).

SUA – Protejarea familiei. Luna trecuta, 47 de congresmeni americani au initiat un amendament constitutional federal de interzicere a casatoriilor homosexuale in SUA. Sansele de succes sunt mici, avand in vedere sistemul extrem de complex de modificare a constitutiei federale. Ultimul astfel de amendament, care privea egalitatea barbatilor si a femeii, a fost demarat, si a esuat, in anii 70 (link).

Asia – Conflict budhist-musulman. Luna trecuta, publicatia britanica The Economist a publicat un reportaj despre conflictul in crestere intre budisti si musulmani in Asia (link).

Vremurile se schimba, dictionarele se schimba. Oxford English Dictionary a schimbat definitia “casatoriei” ca sa includa si “casatoriile” intre persoane de acelasi sex. Articolul alaturat din Mail Online explica (link).

Integrarea transsexualilor in armata americana. Administratia Obama a alocat 135 de milioane de dolari pentru integrarea transsexualilor in armata americana (link).

Drepturile animalelor. In anii 70 australianul Peter Singer, azi “profesor emerit” la Princeton University , a publicat “Animal Liberation,” un manifest pentru drepturile animalelor. De atunci ideea drepturilor animalelor, uneori puse pe picior de egalitate cu fiintele umane, s-a raspandit in lumea occidentala ca un foc de paie. New York Times a publicat un articol care actualizeaza eforturile de promovare a drepturilor animalelor (link).

Viitorul unisex. Viitorul unisex al speciei umane deja a sosit. Il aflam in armata americana unde, recent, s-a lansat o noua uniforma, “unisex”, atat pentru barbati, cat si pentru femei. “Egalitatea” intre sexe devine tot mai reala. Articolul, publicat in Atlanta Constitution, reda fotografii ale noii uniforme (link).

Indoieli islamice (Recenzie). Si islamicii, la fel ca unii crestini, au indoieli privind credinta in Dumnezeu, diferenta fiind ca islamicii sunt mult mai reticenti sa le declare public. Luna trecuta a fost publicata in SUA cartea unui tanar musulman, nascut in 1986, o biografie a tranzitiei lui de la fundamentalismul islamic la un secularism european acid (link).

Adulterul in crestere in SUA. Incidenta adulterului in SUA e in crestere. Revolutia sexuala lasa urme (link).

Declin demografic. Imbatranirea rapida a planetei ingrijoreaza. Anual, in iulie, ONU celebreaza Ziua Internationala a Populatiei. Recomandam un comentariu privind declinul demografic publicat de Yale University (link).

Dependenta de pornografie – Studiu. Pornografia poate fi un agent de dependenta pentru creier. Asta este concluzia unui studiu publicat de University of Texas (link).

Suedia, paradis sau iad? “Paradisul” suedez incepe sa-si piarda lustrul. Reportajul alaturat explica de ce, in principal declinul valorilor si ascensiunea imoralitatii (link).