Pr. Mihai Valică despre construirea Catedralei Mantuirii Neamului prin recurgerea la creditul bancar

11-06-2010 12 minute Sublinieri

[…]Cel mai mult mă şochează graba de a face această catedrală dacă oamenii nu pot acum sau nu vor să ajute la realizarea ei. Pe lângă faptul că oamenii nu pot fi forţaţi să cumpere ceva -vezi falimentul tentativei de a impune abonamentele la ziarul Lumina -, riscurile asociate unui credit şi momentul alegerii acestei soluţii, tocmai când la oameni li se taie salariile, denotă cred eu ruptura care există între patriarh şi credincioşi, faptul că nu înţelege nimic din suferinţa şi necazurile oamenilor, dar nici nu înţelege valoarea faptei bune făcuta cu inima bună.[…]

Catedrala Mântuirii Neamului între împlinire, dileme morale şi deziluzie

1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei

Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a Bisericilor în construcţie1 arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR2 pentru cetăţenii acestei ţări, precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006. Potrivit legilor în vigoare Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea şi pacea socială, la identificarea de soluţii concrete şi realiste spre a depăşi grava criză economică şi finaciară. În acest context Patriarhia Română propune ca soluţie anticriză, următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăşi “orice fel de criză”3:

1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii şi a iubirii faţă de aproapele;

2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc4;

3. o “credinţă tare şi cooperare cu scop sfânt” prin contrucţia de Biserici5;

4. “prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni, care sunt învăţaţi să se respecte şi să se ajute reciproc”, etc6.

Aceste îndemnuri şi sfaturi părinteşti de profundă spiritualitate şi duhovnicie au adus în sufletul multor preoţi şi credincioşi speranţă, o motivaţie de unitate şi împreună lucrare ecclesială deosebită şi o şansă reală pentru a întări solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi, inclusiv întărirea vieţii spirituale, care permite oamenilor să depăşească criza, fără să se “autodemoleze”, sau să ajungă “la deznădejde sau la dezumanizare”.7

Cred că Bisericile vor salva sufletul românului prin harul peste har, care va prisosi în inima lui prin dumnezeieştile Liturghii şi Sf. Taine săvârşite în ele. Cine priveşte doar la “aspectul că se cheltuie bani” repetă gestul lui Iuda, care îngrijorat că s-a risipit mirul de nard de mare preţ pledează pentru săraci, fără să-i pese de ei (Ioan 12, 4-6).

Omul are o latură morală care, dacă se degradează, poate afecta şi distruge mult mai mult decât partea materială a lumii. De aceea spaţiul bisericilor poate constitui spaţii de reabilitare morală şi duhovnicească, care vor genera adevărate “laboratoare spirituale” de ajutorare a omului şi de refacere a societăţii. În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur scria: “contrucţia de Biserici este mai bună decât milostenia”8 întrucât ele sunt locuri care dau un puternic impuls pentru acţiunile filantropice şi de îndumnezeire a omului9.

Astfel se combate individualismul, cultivând spiritul comunitar prin construcţia de Biserici şi aşezăminte filantropice de slujire diaconlă a proapelui; se evită “consacrarea eşecului” unui lucru bine început, cu speranţă, dar nefinalizat, în cazul celor în construcţie; se poate preveni fatalismul şi eşecul economic, financiar şi social, cauzat în general de criza morală şi spirituală a societăţii la toate nivelurile, şi reprezintă o alternativă reală şi viabilă pentru clasa politică, guvern şi societatea civilă, care din păcate duc lipsă nu numai de soluţii economice viabile, ci şi de acţiune şi de viziune duhovnicească şi de credinţă suficientă pentru rezolvarea crizei actuale…

2. De la soluţia hristică la dileme morale şi deziluzie

Soluţia hristică de excepţie propusă de Patriarhia Română s-a spulberat în parte la vestea că Patriarhia va împrumuta în primă fază suma de 200 de milioane de euro de la o bancă, pentru începerea contrucţiei. Credincioşii din Vatra Dornei şi din împrejurimi, cu vocaţie de ctitori de biserici în Bucovina, Transilvania, Maramureş şi nu numai, aşteptau cu mare nerăbdare semnalul începerii Catedralei patriarhale pentru a contribui cu bani, masă lemnoasă şi alte donaţii, însă şocul lor a fost atât de mare la anunţul făcut despre împrumut, încât unii nu doresc să mai facă nici măcar o donaţie de un leu.

Din discuţiile pastorale avute cu unii din cei decepţionaţi am identificat următoarele nedumeriri, întrebări şi dileme din partea lor:

  • Cum e posibil ca o Patriarhie cu un număr aşa de mare de credincioşi să apeleze la ajutorul unei banci, oricare ar fi aceasta, întrucât nici una nu are un nume prea bun, având în vedere lăcomia şi imoralitatea lor din ultima vreme?
  • Nu doresc să diabolizez băncile, întrucât au un rol deosebit în economia unei ţări, dacă respectă principiile deontologice, benefice dezvoltării economiei reale, însă ar fi timpul să-şi reconsidere metodele de lucru pentru ca să-şi recapete demnitatea iniţială.
  • “Catedrala Mântuirii Neamului” trebuie însă să fie un simbol al credinţei, speranţei, al iubirii, al comuniunii, unităţii şi cooperării dintre toţi românii în mod direct prin trupul tainic a lui Hristos, adică direct cu Patriarhia şi nu prin intermediari şi instituţii bancare civile imorale, care nu urmăresc decât profitul cu orice preţ.
  • D-l Mugur Isărescu în articolul “Nu mai vorbiţi de moralitate în cazul băncilor, căci e o iluzie” ne atenţionează “să nu trăim cu iluzia că putem vorbi sau că are vreun efect dacă tot menţionăm de etică în cazul băncilor. Să fim realişti! Băncile îşi urmăresc, până la urmă, interesul şi profitul lor. E cât se poate de potrivită zicala care spune că “banca îţi dă umbrela pe timp de soare şi ţi-o ia când plouă”.10
  • Păreri similare găsim şi la laureatul premiului Nobel în economie Joseph Stiglitz11 care spune despre “experienţa aproape mortală prin care a trecut economia mondială, generată de practicile incorecte de creditare, care au scos la iveală depravarea morală a bancherilor“. “Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută”, susţine mai departe autorul “prin reglementări stricte” şi chiar prin refuzul creditărilor”.12
  • „Instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele” – Thomas Jefferson. Dacă ne gândim că orice bancă execută silit pe debitorii ei, atunci când se află în imposibilitate de plată şi unii dintre ei se sinucid şi blesteamă clipa şi ceasul când au făcut împrumutul, se pune întrebarea cum poate să accepte cineva construcţia unei Biserici a Mântuirii Neamului din astfel de surse finaciare?
  • Doreşte oare Patriarhia Română să subvenţioneze, prin dobânzile datorate acelei bănci, „imoralitatea, practicile incorecte, depravarea morală a bancherilor” şi înrobirea noastră?
  • A apela la ajutorul celor lipsiţi de „moralitate”, respectiv banca, ar putea reprezenta o jignire şi o lipsă de încredere faţă de donatorul direct (creştinul) şi faţă de Dumnezeu, care poate inspira prin Duhul Sfânt inima şi sufletul credinciosului, ca să doneze din puţinul sau multul lui13;
  • Creştinul donator, ca mădular viu al Bisericii lui Hristos constată că în relaţia sa firească cu Biserica, intervine un element străin, un intermediar, banca, care din păcate practică acţiuni „imorale şi incorecte” aşa cum recunosc chiar bancherii. Dilema donatorului este următoarea: odată cu donaţia pentru Catedrală nu finanţează el oare indirect în acelaşi timp şi imoralitatea şi comportamentul incorect al băncilor şi nu contribuie, astfel, la degradarea vieţii sociale şi comunitare? Pentru a evita o astfel de dilemă, unele Biserici naţionale şi confesionale şi-au făcut propria bancă, cu reguli corecte şi principii deontologice bancare clare14.
  • În timp ce Banca Naţională Română face presiuni morale asupra băncilor prin diferite instrumente de reglementare şi supraveghere bancară15, Patriarhia Română creditează moral, prin acel împrumut, acţiunile imorale ale băncilor şi adaugă costuri suplimentare fără rost şi greu de suportat de credincioşi!
  • Conform regulilor bancare un imobil creditat de bancă rămâne grevat de sarcini în favoarea băncii până se va plăti ultimul leu. Nu se „transferă” în acest caz, Catedrala, din proprietatea Bisericii la discreţia băncilor? Chiar dacă nu se creditează cu Catedrala în sine, se garantează totuşi cu averea Bisericii, care are un statut canonic aparte. Canoanele condamnă pe episcop cu caterisirea dacă pune în pericol averea Bisercii şi trebuie să administreze „ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe”16.
  • „Când un Guvern este dependent de banii bancherilor, aceştia sunt cei care controlează de fapt ţara, şi nu conducătorii Guvernului, pentru că atunci mâna care dă este deasupra mâinii care primeşte, iar cei care finanţează nu sunt patrioţi şi nu au bună cuviinţă.” Napoleon Bonaparte. Nu s-ar putea aplica aceste remarci şi în cazul Bisercii, care ar depinde de bancheri?17 Nu ar exista riscul unor compromisuri morale din partea Bisercii?
  • Psihologic vorbind, mai poate oare suporta românul, pe lângă enormele datorii şi împrumuturi făcute de puterea politică pentru supravieţuirea materială, fără consultarea populaţiei şi o datorie şi obligaţie finaciară pentru finanţarea unei cauze spirituale, făcută la fel ca puterea politică, fără consultarea credincioşilor contribuabili?
  • În 1791, Thomas Jefferson (cel de-al treilea preşedinte al SUA) a spus:Pentru a ne păstra independenţa, nu trebuie să le permitem conducătorilor noştri să ne împovăreze continuu cu datorii. Dacă acceptăm asemenea datorii, vom fi taxaţi pentru mâncare şi băutură, pentru nevoile noastre… Dacă putem împiedica Guvernul să risipească munca oamenilor, sub pretextul că le pasă de ei, atunci aceştia (oamenii) vor fi fericiţi.” În cazul în care Patriarhia imită comportamentul oamenilor politici, care se împrumută mereu de la bănci fără să găsească soluţii economice viabile, nu riscă Patriarhia să fie catalogată împreună asupritoare şi chinuitoare cu statul consumist şi să stârnească astfel adversitate faţă de Biserica lui Hristos?
  • În contextul actual şi al celor expuse mai sus, consider că această abordare de a se împrumuta la bănci pentru a construi Catedrala Mântuirii Neamului este pripită, seculară, deci neortodoxă, lipsită de înţelepciune şi tact pastoral şi reprezintă o răsturnare de valori ale moaralei creştine, fără precedent în Istoria Bisericii. Nu se cunoaşte încă în istorie vreo Biserică Ortodoxă construită din împrumuturi bancare.
  • Revelaţia divină şi istoria Bisericii ne dau suficiente modele şi exemple de a construi o lucrare sfântă. Iată câteva repere.


3. Repere biblice şi pastorale

3.1. Altarele din vremea Patriarhilor

Drepţii Vechiului Testament au înălţat mai întâi altare pe care să aducă jertfă Domnului în urma unei teofanii sau mulţumiri aduse pentru ajutorul primit18. Aceasta exprimă ,,dorinţa de a imortaliza momentul la locul descoperirii lui Dumnezeu19 şi de a-şi manifesta recunoştinţa faţă de El pentru binefacerile pe care le-a pimit’’20.

Momentul independenţei de la 1877, de când a început ideea unei Catedrale a Mântuirii Neamului21 poate fi considerat un moment de recunoştinţă adus lui Dumnezeu de către poporul român, după atâţia ani de jug turcesc, continuat apoi de un jug hortist, hitlerist, comunist şi în final culminând cu un jug de tranziţie năucitoare şi halucinantă. Acum cred că se justifică din plin denumirea de Catedrala Mântuirii neamului, că slavă Domnului are de ce ne mântui…!

3.2. Cortul întâlnirii

Mai târziu, la construirea Cortului Sfânt se precizează foarte clar că prinoasele necesare pentru construirea sanctuarului trebuiau aduse de popor, de bunăvoie: ,,Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise şi a zis: spune fiilor lui Israel să-mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primeşti prinoase pentru Mine’’ (Ieşire 25, 2). Aşadar sanctuarul a fost indicat de Dumnezeu, nu de oameni, de aici, importanţa respectării poruncilor divine înainte de construire şi raportarea vremurilor actuale la Dumnezeu şi nu invers.

A doua idee, la fel de importantă, este voluntariatul poporului pentru asigurarea materialelor necesare. Ideea este reluată la Ieşire cap. 35. În cap. 36 este menţionat şi ajutorul concret al unor israeliţi la construcţia cortului sfânt, cu menţiunea ,,de bună voie’’:Iar Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusinţă şi pe toţi cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea” (Ieşire 36, 2).

Este scoasă în evidenţă oferta liberă şi spontană a poporului care nu se oprea din a aduce daruri până când Moise a dat poruncă fermă ,,şi s-a strigat în tabără ca nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru a dărui la locaşul sfânt. Şi a încetat poporul de a mai aduce. Căci material adunat era destul pentru toate bunurile ce trebuiau făcute, ba mai şi prisosea (Ieşire 36, 6-7)22.

3.3. Templul lui Solomon

Templul era cel mai important edificiu din vastul program de construcţii al lui Solomon. David, tatăl său, a plănuit cu grijă Casa lui Dumnezeu. A iniţiat un recensământ al străinilor din ţară şi i-a organizat imediat pentru lucrările în piatră, metal şi lemn. Cedrii necesari pentru proiectul de construcţie au fost luaţi de la Hiram regele Tirului (II Samuel 5, 11)23.

Se vede clar mobilizarea întregului neam în mod direct şi o bună organizare în cele mai mici amănunte. Niciunde nu scrie în Sf. Scriptură că ar fi apelat cineva în istoria mântuirii, la cămătari să le împrumute bani pentru contrucţia unui altar sau pentru templul sfânt.

4. Soluţii şi propuneri

4.1. Consideraţii istorice, ecclesiologice şi patristice

Întrucât „cele mai multe biserici şi mănăstiri de o valoare cultică şi artistică deosebită – care reprezintă o mare parte din patrimoniul cultural naţional, unele fiind incluse şi în patrimoniul UNESCO, au fost construite în vremuri dificile din istoria poporului român, care au urmat războaielor24, calamităţilor naturale sau tulburărilor sociale, tocmai pentru a fi simbol de biruinţă asupra răului, de speranţă, reconciliere şi comuniune între contemporani şi între generaţii”25 au fost construite din donaţiile şi contribuţiile directe ale credincioşilor, mult mai săraci decât cei de azi, propun Sf. Sinod să pună în dezbatere sinodală aspectele, dezavantajele şi dilemele morale cauzate de un împrumut bancar şi să găsească soluţii economice şi pastorale concrete pentru finanţarea construirii Catedralei patriarhale.

Cred că Sf. Sinod nu va agreea ideea unui împrumut bancar sau loterie publică aşa cum s-a propus, luând ca model strângerea de fonduri pentru Ateneul Român26. Comparaţia nu se justifică din punct de vedere teologic, întrucât o biserică în construcţie este imaginea trupului tainic al lui Hristos, care trebuie să se nască „fără de păcat”.

În caz contrar construirea Catedralei va cădea în derizoriu şi va ieşi din sfera ctitoriilor cu destinaţie sacră, întrucât ea este Biserica lui Hristos şi sfântă chiar din momentul contruirii, aşa cum un prunc este om deplin din momentul conceperii.

Sfinţirea finală a unei Biserici de către episcop este de fapt o con-sfinţire, o con-sacrare, adică con-simţim şi ne sfinţim ca membri ai Bisericii din sfinţenia-sacralitatea ei iniţială, din voinţa şi lucrarea lui Dumnezeu, pe care o dă Iisus Hristos încă de la începutul lucrării27 iar noi dedicăm exclusiv folosirea ei, în scopul mântuirii şi îndumnezeirii omului, pentru care Dumnezeu la sfinţire adaugă „har peste har”.

Înţelegem din Sf. Scriptură şi din învăţătura Sf. Părinţi că ridicarea unei Biserici este o lucrare teandrică (Dumnezeu şi om) şi sinergică sfântă (conclucrare harică Dumnezeu şi om) şi de aceea construirea ei face parte integrantă din teologia ecclesiologică şi pastorală şi nu trebuie să se conducă după regulile economiei de piaţă sau ale fundraising-ului28.

De aceea nu avem voie sa luăm bani de la oricine si oricum. Dacă, Constituţiile Apostolice ne opresc să luăm bani, ca milostenie, de la „păcatoşii nepocăiţi, care irită (supără) pe Dumnezeu prin darurile lor… şi de aceea donaţia acestora trebuie refuzată, aruncată sau arsă…29 cu atât mai mult trebuie avut grijă, de la cine şi de unde primim bani, atunci când este vorba de construcţia unei Biserici. Dacă gândim altfel atunci putem lua bani şi de la traficanţii de arme, de droguri, din prostituţie, contrabandă, din economia subterană, etc.

Construcţia unui sfânt locaş trebuie să fie un eveniment duhovnicesc; lucrarea aceasta trebuie săvârşită de oameni duhovniceşti, cu mijloace duhovniceşti şi cu un scop duhovnicesc30 şi nu din mândrie naţională şi ecclesială sau din motive concurenţiale cu alte Biserici naţionale.

4.2. Propuneri

  1. Personal propun recuperarea şi adminstrarea Fondului Bisericesc al Bucovinei cu cele 160.000 de hectare de pădure din mâna mafiei politice a lemnului şi a celor 1561 de clădiri31 din mâna mafiei imobiliare, care ar constitui o sursă financiară şi economică reală şi viabilă, precum şi un demers canonic firesc pentru redobândirea a ceea ce ne-au lăsat moşii şi strămoşii noştri pentru activitatea filantropică, pentru construcţia de Biserici, şi pentru bunul mers al ei.
  2. Colectarea fondurilor să fie făcută cu motivaţie hristică, în Duhul întăririi unităţii şi a dragostei faţă de Biserică, a neamului românesc, care nu exclude celelalte naţii sau etnii şi cu scop soteriologic şi eshatologic, dându-le astfel donatorilor o şansă deosebită, de a face o faptă mântuitoare şi de a fi pururea pomeniţi, deci cât va exista neamul românesc şi veşnicia.
  3. Din experienţa pastorală personală a construirii unei Catedrale în Vatra Dornei, a două Biserici de cimitir, refacerea şi renovarea a altor trei locaşuri de cult, toate pictate şi dotate corespunzător32, cu ajutorul lui Dumnezeu şi păstrând, desigur proporţiile, am convingerea fermă că această Catedrală a Mântuirii Neamului va fi realizată doar cu efortul, dărnicia şi ajutorul credincioşilor, într-o manieră decentă şi în duh de rugăciune şi jertfă personală.
  4. Credincioşii BOR au nevoie să fie îndrumaţi pastoral cu smerenie şi motivaţi duhovniceşte în acest sens şi atunci vor dona şi vor conlucra de bună voie, cu bucurie şi pace, fără presiunea achitării dobânzilor usturătoare faţă de bănci sau alte obligaţii fiscale impuse parohiilor.
  5. „Dumnezeu iubeşte pe dătătorul de bunăvoie”33 şi să nu se uite, că de n-ar zidi Domnul Casa Sa, în zadar se ostenesc cei ce cred sau îşi închipuie că ei o zidesc…!

Pr. prof. dr. Mihai Valică

10. 06. 2010

Catedrala Ortodoxă Sf. Treime,

Vatra Dornei

1 Vezi art. Patriarhia Română mulţumeşte credincioşilor, pe banii cărora sunt contruite Bisericile, în Viaţa Cultelor, nr. 843-844, pp. 19-20; Vezi şi apelul BOR din 12 mai 2010 din ziarul Lumina.

2 Vezi pe larg art. Biserica Ortodoxă Română îndemnă la coresponsabilitate şi cooperare socială, în Viaţa Cultelor, nr. 843-844, p 19.

3 Ibidem.

4 Ibidem.

5 Vezi pe larg „Credinţa tare şi cooperarea cu scop sfânt vor învinge criza economică”, Ziarul Lumina din 13. 05. 2010.

6 Ibidem.

7 Ibidem.

8 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 18,3 la Faptele Apostolilor, în PG., 60,147.

9 Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Editura Christiana, București, 2008, pp. 141-142. Lucrarea este publicată în limba germană, în format PDF, și pe site-ul Universitätsbibliothek Freiburg, la adresa http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/5713/

10 http://www.baniinostri.ro/Afaceri/Isarescu-Nu-mai-vorbiti-de-moralitate-in-cazul-bancilor-caci-e-o-iluzie–a2234.html

11 Stiglitz este professor la Universitatea Columbia din New York si fost consilier la Casa Albă, în administraţia Bill Clinton.

12 Vezi “Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută” în: http://www.bloombiz.ro/international/depravarea-morala-a-bancherilor-trebuie-combatuta

13 Ieşire 35, 21: A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa şi cât l-a îndemnat cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării şi a tuturor lucrurilor lui şi pentru toate veşmintele sfinte.

14 Vei Grecia, Cipru, Vatican, etc.

15 Vezi conf. univ. dr. LUCIAN-ION MEDAR, prep.univ. IRINA-ELENA VOICA, SUPRAVEGHEREA BANCARĂ, O FUNCŢIE IMPORTANTĂ A BĂNCII NAŢIONALE, Universitatea „Constantin Brâncusi”, Tg-Jiu, Facultatea de Stiinţe Economice; Vezi şi Pintea P. ‘Băncile în economia românească’, Editura Economică, Bucuresti, 1995; Basno C. ‘Operaţiuni bancare’, Editura Didactică si Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995.

16 Canonul 38 apostolic: „Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericeşti şi să le rânduiască (chivernisească, administreze) pe ele ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar să nu-i fie îngăduit lui să-şi însuşească ceva din acestea, sau să dăruiască rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar dacă ar fi sărace, să le facă parte ca săracilor, dar să nu vândă din pricina acestora (sub pretextul ajutorării acestora) cele ce sunt ale Bisericii”; vezi şi: 41 ap, 26 sin.IV ec.; 11, 12 sin.VII ec.; 35 Trul.; 15 Anc.; 7, 8, Gang.; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. I-II; 10 Teofil Alex.; 2 Chiril Alex.

17 Daniel Petrescu, http://www.badpolitics.ro/conspiratiile-si-crimele-care-au-pus-temeliile-bancilor-americane/

18 Spre exemplu patriarhul Iacov a ţinut să marcheze întâlnirile lui cutremurătoare cu Dumnezeu, ridicând mai multe altare (Facere 33, 8-20; Facere 35, 6-7; 28, 13-22). Prin aceasta el s-a arătat un om credincios bunei tradiţii a părinţilor săi şi a bunicului său Avraam. Vezi pe larg Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditaţii la Evangheliile Duminicilor Triodului şi Penticostarului, Sibiu, 2003, p. 143.

19 Noe (Facere 8, 20) şi Moise (Ieşire 17, 15) au ridicat de asemenea altare. Înaintaşii noştrii au avut şi ei această conştiinţă de a ridica altare însă nu oriunde şi oricum şi de oricine. Patriarhii din vechime trebuie să ne fie pildă în această privinţă.

20 Pr. prof. dr. Petre Semen, Învăţătura despre Sfânt şi Sfinţenie în cărţile Vechiului Testament, Iaşi, 1993, p. 170

21 Denumirea este inspirată după versurile lui M. Eminescu (1850-1880) din poezia Doina: „…Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mântui neamul tău!”.

22 A se vedea O.W. Gooding, art. Cortul, în Dicţionar Biblic, Oradea, 1995, p. 267-271; Şef rabin dr. Moses Rosen, Învăţături biblice, Bucureşti, 1978, p. 104-105 ; Xavier Leon-Dufour, art. Casă, în Vocabular de teologie biblică, Bucureşti, 2001, p. 98-100

23 Pentru ajutorul calificat şi pentru livrarea lemnului din Liban, Solomon a plătit în grâne, untdelemn şi vin (II Cronici 2, 10).În vederea pregătirii cedrilor din Liban au fost selecţionaţi 30.000 de israeliţi. În fiecare lună, lucrau sub conducerea lui Adoniram, însărcinat cu această recrutare, doar 10.000 de bărbaţi, care se întorceau apoi timp de două luni la casele lor. Dintre străinii care trăiau în Israel, un total de 150.000 de bărbaţi erau folosiţi, ca purtători de poveri (70.000) şi cioplitori în piatră (80.000) la care se adăugau 3.600 supraveghetori care erau israeliţi. O menţiune interesantă o găsim la II Cronici 8, 9 unde se spune că ,,pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru oştire şi căpetenii pentru gărzi şi căpetenii pentru carele şi călăreţii lui’’ (II Cronici 8, 9); Vezi şi Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Oradea, 2001.

24 Vezi atitudinea lui Ştefan cel Mare.

25 Citat din ziarul Lumina din 13.05.2010.

26 Vezi Catedrala Mantuirii Neamului este idealul romanilor de peste 125 de ani – interviu cu domnul prof. ing. Nicolae Noica, Comisia speciala pentru Catedrala Mantuirii Neamului a Patriarhiei Romane, în: http://www.noutati-ortodoxe.ro/catedrala-mantuirii-neamului-este-idealul-romanilor-de-peste-125-de-ani-interviu-cu-domnul-prof-ing-nicolae-noica-comisia-speciala-pentru-catedrala-mantuirii-neamului-a-patriarhiei-romane_l4752_p0.html

27 Vezi rugăciunea care o face episcopul la sfinţirea locului pentru viitoarea Biserică, care „se zideşte pe temelia Hristos” şi din acel moment locul, lucrarea şi acţiunea în sine sunt sacre, deci sfinţite şi sfinte.

28 Tehnica stângerii de fonduri băneşti.

29 Constituţiile Apostolice, VII-VIII. P. G. 1, 1002 C, 1156. Vezi şi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, ed. Christiana, București, 2008, pp. 127-129.

30 Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditaţii la Evangheliile Duminicilor Triodului şi Penticostarului, Sibiu, 2003, p.. 144

31 Din numărul acestora au fost retrocedate doar 13 clădiri şi acelea aproape în ruină.

32 Nu le menţionez spre slavă deşartă, ci aduc personal o mărturie a experienţei mele pastorale, că privind lucrurile duhovniceşte şi din perspectiva teologiei ecclesiale, am acţionat ca atare şi cred că de aceea am simţit şi am primit concret ajutorul şi intervenţia lui Dumnezeu permanent.

332 Corinteni, 9,7: Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună; 2 Corinteni, 8, 12: Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are.


Categorii

Opinii, analize, Parintele Mihai Valica, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

53 Commentarii la “Pr. Mihai Valică despre construirea Catedralei Mantuirii Neamului prin recurgerea la creditul bancar

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. ioana,
    daca sunteti aceeasi “ioana” care ati semnat cu numele meu si pe blogul lui saccsiv nu mai cred ca este o greseala.
    Eu imi scriu numele de botez cu litera mica, ca sa fiu deosebita de alte Ioane. Dvs de ce nu aveti grija de aceasta?
    Ma deranjeaza acest lucru, deoarece eu de mai multe ori am exprimat in comentariile mele pareri si sfaturi ale Parintelui meu duhovnicesc, si nu vreau sa i se atribuie sfintiei sale altceva decat ceea ce eu spun ca am invatatde la sfintia sa.
    Scriu comentariile cu constiinta ca voi raspunde in fata lui Dumnezeu pentru fiecare cuvant pe care il spun.

    admin,
    saccsiv a sesizat acest lucru, vad ca dvs v-a scapat.
    Ma deranjeaza pt ca acesta nu s-a intamplat niciodata inainte de povetirea cu ursul si ursarii.

    Parintele meu duhovnicesc mi-a recomandat saccsiv si Razboi intru Cuvant, si m-a avertizat sa ma feresc de Trinitas. O sti sfintia sa ceva!

  2. @ Ioana:

    Credem si nadajduim ca e o simpla coincidenta de data asta. Nu stim cine si ce a scris la Saccsiv, dar cealalta Ioana care a scris la noi intai ne-a trimis un mail si noi am rugat-o sa publice si un comentariu. Nu am remarcat, din graba, ca si-a scris numele tot cu litera mica si o rugam pe aceasta cale sa scrie de acum altminteri. Vom modifica noi deocamdata la comentariul anterior, ca sa nu existe confuzii. Ne cerem iertare!

  3. tovarase, nu am nimic cu parintele respectiv, nici macar nu il cunosc. in alta ordine de idei ma bucur ca fericitul Daniel mai afla si pareri de la ‘talpa’ tarii. asta numai in cazul in care ai avut curaj sa-l informezi de tot ce am scris. dupa cum am auzit noi astia mai muritorii de rand, cred ca nu prea ai avut curajul asta. pacat, ca erau cateva lucruri interesante scrise prin postul meu….. dar tot e bine ca vedem ca se urmaresc cu interes ‘operativ’ articolele fratilor de la razboi. zic ca e bine ca asa poate va mai reincrestinati si voi. din alt punct de vedere zic ca e bine pentru ca postul meu a atins ceva corzi sensibile(altfel nu cautai cu atata ardoare sa afli cine sunt), cateva realitati foarte clare. va supara cumva adevarul? si inca una. stiti cine are practici de genul asta? n-ai ghicit, lasa ca-ti spun eu: iezuitii. da, criminalii ‘sfantului’ scaun. mai, mai, da’ ce surse de inspiratie a(ma iertati) necuratului aveti….

  4. @Ioana NU AM SCRIS niciodata la SACCSIV nici macar nu stiu ce e Saccsiv.Eu sunt forte novice in ale internetului. Pur si simpu mi-am scris prenumele ,un prenume atat de des intalnit . E o simpla coincidenta. Hai sa nu mai fim atat de banuitori – sa gasim explicatii logice la orce problema.

  5. @ social (ioana):

    Nadajduim sa nu va suparati intre dvs., pentru ca si sora Ioana care scrie mai des si mai de mult aici ne este apropiata si este de mare incredere, insa uneori apar suspiciuni, fiindca asta e situatia: nu-s numai oameni bine intentionati pe internet si mai apar si probleme, diversiuni create de unii. Acum insa nu era cazul. Daca sunteti de acord, puteti folosi de acum nickname-ul Ioana2 sau Ioana cu o initiala, ca sa nu mai fie neintelegeri. Va multumim foarte mult!

  6. Ioana2,
    va rog, iartati-ma.
    Daca nu era vb si de parintele meu duhovnicesc, nu ma deranjam.
    Recunosc, am fost suspicioasa.
    Daca nu stiti cine este SACCSIV,va recomand blogul dumnealui, ca o compensatie pentru jignirea pe care v-am adus-o.
    Inca o data, iertati-ma!

  7. din cate stiu eu si papa Ioan paul al II-lea a facut o donatie pentru catedrala. ori eu nu vreau sa fiu ctitor alaturi de un papa aretic, asa ca nu o sa donez bani pentru catedrala. voi da bani la orice biserica si manastire, dar la catedrala , nu.

  8. Pingback: Românii, creditele şi mântuirea neamului « Bucovina Profundă
  9. @Ioana2 Draga Ioana, nu ai de ce sa-ti ceri scuze . Nu sunt suparata.

  10. Planul strategic de construire a catedralei prevede clar inceperea constructiei prin orice mijloace,din orice surse…De ce? Simplu:pt.ca odata inceputa catedrala se va putea da startul la inceperea colectelor(deja obisnuite) in toata tara,pt.ajutorarea construirii catedralei.
    Tineti minte ce va scriu acum,pt.ca veti auzi pe toti preotii in toate bisericile din tara si din diaspora cerand donatii pt.catedrala neamului.
    Si daca raspunsul credinciosilor nu va fi pe masura stati sa vedeti ce bobarnace vom lua noi,preotii,ca nu ne-am implicat suficient…
    Pe mine nu ma vor misca prea mult argumentele cu care vor veni,dar parca vad o multime de “frati” care se vor arata tare afectati de faptul ca lumea nu contribuie suficient la inaltarea mandriei neamului.

    Sunt dezamagit de faptul ca nu se fac comentarii la obiect,pe fondul articolului.E un semn rau pentru calitatea celor care comenteaza aici.E semnul egoismului.Adica nu intereseaza ce se scrie ci doar ca se scrie.In loc sa ne punem mintea si inima la bataie pt. a se folosi si altii de gandurile si trairile noastre,noi transformam aceasta sectiune de comentarii intr-un forum.Pacat!…

    Fratilor adm. aceasta este calitatea crestinilor romani,dar nu va descurajati si nu bagati in seama aceste lucruri pt.ca nu aveti ce face(va spun din proprie experienta).

  11. BUNA SEARA ;DRAGI FRATI !
    GREU E SA VEDEM DIN AVION CEEA CE ALTII LUCREAZA LA SOL.BINOCLU FACE DOAR SA VEDEM CECVA MAI BINE DAR TRUDA SI RASPUNDEREA CADE PE UMERII CELOR CARE DAU CU SAPA.
    NIMIC NU PUTETI FACE FARA MINE,spune DOMNUL.DACA SE VA INTAMPLA CEVA CARE SA IMPVAREZE PE ALTII CARE NU AU VREO VINA DOMNUL NU LASA CEVA NEPEDEPSIT.DA´CA E CEVA SPRE FOLOSUL TUTUROR;CU PACE SI DRAGOSTE ATUNCI DOMNUL VA DA CUNUNILE CE LE MERITA CEI CE AU LUCRAT SPRE FOLOS DUHOVNICESC INTRU MANTUIRE.
    DE VORBIT VORBIM DAR DE FACUT TREBUIE FACUT DUPA VOIA DOMNULUI.SA NE RUGAM LA BUNUL DUMNEZEU SA FACEM VOIA LUI,SA ASCULTAM GLASUL LUI SI SA FACEM UN PAS CACI DOMNUL FACE 99.
    MAI POT SA VA ASIGUR CA SMERENIA A RUPT MULTE LANTURI SI ZABRELE.DA-NE DOAMNE SMERITA CUGETARE CU FAPTE BUNE SA LUCREZI PRIN noi,curatie si sanatate
    FRATILOR ;SA NU JUDECAM CA VOM FII JUDECATI!DOAMNE AJUTA noua, tuturor celor premici ai TAI!AMIN

  12. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Pr. Mihai Valica: SFARSITUL LUMII SI MISCARILE OCULTE IN NOUA ERA A GLOBALIZARII
  13. Pingback: De ce unii ierarhi ai Bisericii noastre premiaza marionetele care au distrus tara? BOC PRIMESTE CRUCEA TRANSILVANA DE LA MITROPOLITUL ANDREI, iar BOR o impunsatura, via Deutsche Welle, pe tema Catedralei Mantuirii Neamului
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare