“Pregateste guvernul o intrare in forta in Piata Universitatii?”

• Stelian Tanase: LEGIONARI ȘI NEOFASCIȘTI. UN ALIBI ÎN PIAȚA UNIVERSITĂȚII

Nu știu cită lume va ieși mîine seara în Piața Universității. Incidentul de la CLUB A a desumflat destulă lume. S-a întîmplat că un ministru s-a văzut înconjurat de un grup mai turbulent și mașina sa s-a ales cu un geam spart. Nicio clipă totuși integritatea sa fizică nu a fost în pericol. Dovadă ca dacă a fost jignit și el a adresat celor îmbulziți  acolo citeva vorbe în același registru. Chiar el ne-a spus că i-a taxat de neofasciști. Teza a fost reluată în aceeși seară la Antena 3 în direct de premierul Ponta. Înțeleg sensibilitatea sa față ”pericolul extremei drepte”. Ea vine de la un om de stînga radicală, cu afirmate simpatii pentru Che Guevara, idolul tinereții sale [si un revolutionar care ucidea cu sange rece, apropo de extremisme – n.n.]. Și Ion Iliescu -si el tot de stinga- i-a taxat pe cei din Piata Universității în 1990 drept legionari. Că unii or fi fost, nu neg, dar din cei 40.000 /50.ooo ciți veneau în fiecare seară în perioada de vîrf, nu cred să fi fost 100. Dar eticheta era un alibi, voia să justifice represaliile care se pregăteau. Pregătește guvernul o intrare in forță mîine în Piața Universității ?

Povestea de la CLUB A a creat un avantaj ptr autorități, le-a dat un atu. Ele pot să acuze protestatarii antiRMGC de folosirea violenței. Ieri Ponta a revenit cu teza sa favorită.

“Vreau să daţi un semnal foarte clar de respectare a legii. Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat…E vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii ’30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului. Cit timp protestele sunt paşnice, jandarmii au procedat foarte bine…Aveţi din partea mea mandat foarte clar de intervenţie conform legii”.

Subliniez numai una dintre contradictii. Dacă e lege, de ce trebuie mandatul premierului pentru a o aplica? Apoi trebuie să îi spun că nu știe istorie. Cine i-a spus că în anii 30 legionarii iși făceau de cap pe străzile Bucureștiului?

Lumea se uită mai cu osebire spre Radu Stroe ministrul de interne care trebuie să asigure ordinea. El a declarat surprinzător că demonstranții “au fost lăsaţi. Eu mi-am asumat această chestiune, repet în conlucrare cu ceilalţi factori politici. Credem că este mai bine ca oamenii să protesteze în mod civilizat. Este o decizie pe care am luat-o în conlucrare cu ceilalţi factori politici şi noi credem că atâta vreme cât manifestaţia este nu numai paşnică, ci este una ultra-civilizată, nu are sens să oprim oamenii…” Și legea? Mitingul era neautorizat – dar calculul politic a prevalat. Frica de ce vor spune agențiile de presă, ambasadele a prevalat. Ca și frica de reacția populației în cazul unor incidente intre protestari și jandarmi. Iliescu nici azi nu a scăpat de imaginea negativă dată de mineriade. De fapt Stroe si Ponta au vrut să spună “Legea se aplică atunci cînd vrem noi și cum vrem noi !”

Mai rezonabil a fost Crin Antonescu pe care unii se așteptau să fie mai vehement, Daniel Barbu este protejatul său. El a spus în termeni generali că atacul este inacceptabil și ”când ataci pur şi simplu, eşti numai bun de reţinut”. A reluat și el teza lui Ponta&Stroe că forțele de ordine au fost  “extrem de îngăduitoare”… Să înțeleg că nu vor mai fi la fel după povestea de  la CLUB A ?

Ce rezultă de aici!? Se pregătește o ripostă în forță a jadarmilor mîine în Piața Universității? Vom auzi iar fantasmagoria cu ”riposta dată de forțele de ordine împotriva unor elemente  legionare și neofasciste care tulbură ordinea publică și blochează bulevardele din centrul Capitalei? ”

Vom vedea iar niște televiziuni dedîndu-se la provocări cum a făcut TVR în iunie 1990? Vom vedea iar agenți ai serviciilor secrete camuflați în jurnaliști și comentatori politici cum trimit mesaje și  justifică violența jandarmilor prin rațiuni de stat!?

Am mai văzut așa ceva, nu ar fi prima dată. Eu sper totuși că nu se va întîmpla nimic grav. Sper că autoritățile nu doresc să escaldeze conflictul, că vor reveni la rațiune după fierbințeala asta neofascistă și legionară de care au fost brusc cuprinse din cauza panicii și a fricii.

Calm, domnilor!

• Gandul/ Rodica Ciobanu: Victor Ponta nu mai vede poporul de atâţia „anarhişti şi legionari”

Vă mai aduceţi aminte cine scotea acest strigăt de opresat revoltat:

„Jandarmilor li s-a spus că, astăzi, va fi o lovitură de stat. Li s-a dat muniţie. Fac un apel să înţeleagă că nu trebuie să facă ceea ce le spune Băsescu, aşa cum n-au făcut nici când le-a spus Ceauşescu să tragă în oameni. Este foarte grav ce se întâmplă. Credem în continuare că democraţia poate fi salvată. Ne aflăm într-un moment prin care România n-a mai trecut din decembrie ’89. Uitaţi-vă câţi jandarmi sunt aici. Ca să ce? Să se lupte cu poporul român? Şi ei fac parte din poporul român”?

Era Victor Ponta, în timpul marelui marş sindical din noiembrie 2010. Cu tricolorul legat la gât şi Marian Vanghelie făcându-i drum, mergea spre Palatul Parlamentului împreună cu „poporul”, oprindu-se cât să amplifice, în faţa camerelor de filmat, minciuna despre „glonţul pe ţeavă” şi să incite mulţimea care s-ar fi aflat în pericol de moarte. Scriam, atunci, că lui Victor Ponta i-ar fi plăcut să vadă sânge. Era singura explicaţie plauzibilă pentru încercarea sa de a-i instiga pe protestatari împotriva forţelor de ordine, o baltă de sânge pe asfalt transformând mitingul într-o nouă revoluţie, care i-ar fi schimbat, fulgerător, destinul şefului PSD. L-ar fi propulsat la Putere ca “liderul din mulţime”, contopit cu victimele prin ADN-ul căzut în stradă şi Victor Ponta şi-ar fi lins, tacticos, degetele pline de hemoglobină.

Trei ani mai târziu, în noiembrie 2013, acelaşi personaj vorbeşte din funcţia de prim-minstru. Despre protestul de la Pungeşti, unde 200 de jandarmi au fost trimişi împotriva a tot atâţia ţărani înşiraţi pe marginea unui drum, majoritatea bătrâni şi femei, care nu vor ca Chevron să extragă gaze de şist, în ograda lor:

„Am înţeles cât timp lucrurile nu blochează circulaţia, nu se blochează drumuri naţionale, e în regulă, dar după aia ce facem ? E anarhie. Deci, eu ii susţin pe jandarmi, m-au informat şi cred că, în conformitate cu legea, trebuie să acţioneze”.

A doua zi, vineri, în şedinţa de guvern, după ce opozanţii proiectului Roşia Montană au spart (gest reprobabil n.n.) luneta maşinii  ministrului Culturii:

„Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat. Nu e vorba de domnia sa, că e bărbat, rezistă, e vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii ’30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului. Jandarmii au procedat foarte bine, foarte elegant, dar în momentul în care se trece linia roşie şi vorbim de agresiuni, ameninţări, blocarea unor drumuri, aveţi din partea mea mandat foarte clar de intervenţie conform legii”.

În aceeaşi zi, seara, după şedinţa USL:

„Am cerut ministerului de Interne, reprezentanţilor statului să ia masuri foarte decise şi foarte dure dacă e vorba de violenţe, de agresiuni, perturbare a bunei funcţionari a societăţii. Nu voi avea niciun fel de ezitare, am sprijinul USL în acest sens. Violenţa şi anarhie, nu!”.

I s-a schimbat radical optica dlui Ponta. Nu mai vede în stradă şi pe mirişte „poporul”, ci grupuri mici, anarhiste şi legionare, care, finanţate de duşmanii României, s-ar opune progresului ţării. Protestul lor, aşadar, nici nu ar fi îndreptăţit.

Manipulează însă ca şi acum trei ani. Exacerbează un incident izolat, singurul în peste o lună de manifestaţii, pentru a induce opiniei publice ideea că protestatarii sunt violenţi şi folosirea forţei împotriva lor – inclusiv împotriva bătrânilor ţărani, care, apărându-şi drepturile, au blocat o proprietate privată –  s-ar justifica pe deplin.

Aşadar, dl Ponta încă mai vrea sânge. Nu mai are unde se cocoţa, dar nişte bastoane peste guri şi spinări, mai multe capete de manifestanţi sparte ar arăta ţării întregi cine este şeful, intensificând gustul puterii care-i provoacă atâta plăcere.

Cum dl Ponta pune atâta accent pe forţă când se confruntă cu „minorităţi” paşnice, mă întreb ce ordin va da dacă oamenii vor ieşi în stradă, ca la revoluţie.   

• Voxpublica/ Ciprian Siulea: Cîtă poliţie e în ţara asta

Aseară [16 oct. – n.n.] i-am ajuns din urmă pe manifestanţii împotriva gazelor de şist şi pentru solidarizarea cu cei din Pungeşti abia la Arcul de Triumf. Pînă acolo am depăşit sediul PSD, protestatarii trecuseră deja, dar jandarmii apărau în număr important această instituţie esenţială a statului.

La Arcul de Triumf deja erau mult mai puţin prezenţi, reapărînd doar la Televiziune, dar cred că nu e suficientă concluzia că jandarmii apără instituţii vitale cum ar fi guvernul, televiziunea sau PSD-ul. Sau că apără în general ce trebe apărat. Pînă la urmă, oameni şi locuinţe care să fie protejate există şi de la PSD pînă la Arcul de Triumf şi de acolo la televiziune, dacă asta ar fi funcţia jandarmilor.

Dar evident că nu asta e funcţia lor, ci minimizarea impactului protestelor, care e cu atît mai mare cu cît zona în care au ele loc e mai populată şi mai centrală. Tocmai de aia alegerea acelui traseu cam prin cîmp a fost puţin ciudată. Sau s-a cedat ispitei de a vizita cu orice preţ Arcul de Triumf, sau a fost o chestie negociată mai formal sau mai informal cu jandarmii, care au reuşit astfel să scoată protestele din centru.

Şi, bineînţeles, dincolo de funcţia asta pur „mediatică” a jandarmieriei, funcţia lor de bază e de limitare şi suprimare a manifestaţiilor. Protestele din 2012 au creat un precedent foarte greu, pentru că au stabilit un standard dezastruos. Atunci, zeci de jandarmi care au rupt în bătaie, fără nici o motivaţie posibilă de nici un fel, manifestanţi paşnici sau chiar trecători paşnici ar fi trebuit să primească, în mod normal, sentinţe penale serioase.

Cum asta nu s-a întîmplat, există riscul ca abuzurile de acum să pară mai mici decît sînt în realitate, în comparaţie cu abuzurile de atunci, şi să rămînă nesancţionate. După cum se vede şi în Bucureşti şi în Pungeşti, jandarmii nu au nici o ezitare să îmbrîncească şi să agreseze manifestanţi. În Pungeşti, jandarmii şi poliţia au blocat accesul unora din cei care voiau pătrundă în zona cu protestele, acţiune evident ilegală.

Şi trebuie conştientizat cît mai clar faptul că ilegalitatea unei instituţii a statului este infinit mai gravă decît ilegaliatea unui cetăţean. Cetăţeanul îşi asumă consecinţele încălcării legii, care de obicei vin destul de sistematic, pentru că cetăţeanul este lipsit de putere, mai ales la noi, unde mecanismele de protejare a lui sînt foarte slabe. Instituţia de ordine poate abuza legea oricum vrea fără ca ea, conducătorii sau angajaţii ei, să păţească ceva, şi poate constitui astfel precedente care să împuţineze şi mai mult puţina libertate care mai există acum.

În ziua de azi parcă a ajuns să sune cumva desuet sintagma de „stat poliţienesc”, dar merită să ne ocupăm şi de aspectul ăsta, dincolo de temele protestelor în sine. Vedem forţe de ordine foarte brutale, total dedicate statului şi puterii momentului, fără nici o dedicare măcar indirectă faţă de cetăţean. Ştim deja din celebrul articol din Ziarul Financiar de acum cîţiva ani că statul cheltuie pentru salariile din instituţiile de ordine 40% din fondul de salarii publice, ceea ce este aberant şi obscen.

Simplul lor număr este îngrijorător, cred că la multe manifestaţii raportul e de un jandarm la cîţiva manifestanţi, poate chiar 1 la 2. Şi nu doar la manifestaţii. Aşa cum ţara s-a umplut de agenţi de pază complet inutili, forţele de ordine păzesc chiar şi ceea ce te-ai aştepta mai puţin. Acum vreo 2 săptămîni am trecut pe lîngă un Oktoberfest din parcarea unui mall, păzit de cel puţin 50 de poliţişti şi agenţi de pază privaţi. Cum era încă devreme, cred că erau mai mulţi decît cetăţenii aflaţi în vizită, care oricum nu păreau că vor să facă vreo revoluţie. Absolut ridicol.

Sau uitaţi-vă la clipul ăsta pentru abuzul nemai fardat cu nimic care apare atunci cînd civilii sînt foarte puţini şi jandarmii deţin puterea. Aşa e şi la protestele de duminică pentru Roşia Montană (şi la protestele din Piaţa Universităţii dintotdeauna), pe măsură ce numărul protestatarilor scade, jandarmii devin tot mai agresivi, împing tot mai brutal şi se răstesc tot mai tare.

Dar asta este şi vestea bună, că succesul este absolut posibil prin numărul celor care manifestă şi prin impactul mesajului pe care ei îl transmit, cele două lucruri de care statul şi forţele lui de ordine se tem atît de tare. Cedarea anunţată de Chevron măcar pe moment, măcar în cazul acela, o demonstrează. În acelaşi timp, acest succes extraordinar a fost posibil tocmai pentru că, dată fiind zona mică din care proveneau protestatarii, mobilizarea lor a fost totală.

Ar fi frumos dacă succesul ăsta ar fi continuat. Pe lîngă toată tema Roşia Montană şi a gazelor de şist în general, demiterea directorului Institutului Geologic este extrem de gravă pentru că e o sancţionare pe faţă a unui funcţionar public care îşi face treaba corect, chiar dacă asta îl face să intre în conflict cu puterea. Dacă un astfel de abuz este lăsat să treacă, în mod evident rezistenţa administraţiei la abuzurile puterii va fi şi mai mică decît acum. Chiar dacă s-au aglomerat multe cauze în momentul ăsta, cred că şi cauza omului acesta ar merita apărată şi chiar e una care ar putea ralia sprijin divers şi nu ar fi greu de realizat. Mai multe succese ar fi mai frumoase decît unul singur.