“Cine sunt inamicii noului sistem? Cei care nu inteleg” – GANDIREA CAPTIVA si mecanismele totalitare PONTA-CHEVRON: “MAJORITATEA RATIONALA” versus “MINORITATEA RADICALA” in chestiunea GAZELOR DE SIST
sursa imagine: grigorejucan.wordpress.com
- Gandul/ Rodica Ciobanu: Cum vrea Guvernul să ne bage minţile în cap
Chevron nu se retrage din România, dar vrea comunităţi deschise la explicaţii şi cooperante. Aflat la Washington, premierul Victor Ponta le-a dat asigurări investitorilor americani din domeniul energiei că guvernul său „este decis să continue explorarea gazelor de şist”, iar cei care se opun vor rămâne, în final, „o minoritate radicală”, care nu va putea impune majorităţii renunţarea la un proiect strategic. Aşadar, şi-a luat, implicit, angajamentul că va convinge populaţia că exploatarea gazelor de şist „este bună pentru România”, ca şi extracţia aurului la Roşia Montană. Cum va reuşi acest lucru, când, de aproape două luni, protestele împotriva mineritului cu cianuri se ţin lanţ, iar tentativa Chevron de a fora după gaze de şist la Pungeşti, Vaslui, a dus la revolta locuitorilor şi la manifestaţii împotriva fracturării hidraulice? Ei bine, campania este în plină desfăşurare, dar, eufemistic vorbind, ea nu se bazează pe cele mai cinstite metode. Iată un scurt rezumat.
1. Propagarea, prin repetiţie, a ideii false că populaţia trebuie să aleagă între progres şi stagnare („Vreţi să ne dezvoltăm ca toate celelalte ţări sau vrem să trăim într-un vis al anilor ’80, că nu o să mai avem nici maşini, exploatări de petrol?” – Victor Ponta, zilele trecute la Braşov). Exploatarea resurselor subsolului, chiar şi cu riscuri majore pentru mediu şi viaţa oamenilor, ar însemna bogăţie, progres pe toate planurile, pe când păstrarea lor ar însemna menţinerea în sărăcie, chiar regres. În realitate, nu se ştie la cât se ridică rezervele de gaze, sunt numai estimări, pasibile de revizuiri în minus, ca în Polonia, iar bogăţia – dacă va fi – se va simţi peste cel puţin 5 ani şi doar într-o măsură infimă va ajunge la oameni.
2. Proclamarea independenţei energetice drept obiectiv absolut, în cazul gazelor de şist, şi cultivarea mitului că România îşi exploatează direct resursele („De ce să nu le producem noi” – V. Ponta), deşi statul primeşte doar o cotă parte (redevenţe) din resursele pe care le-a cesionat unor companii străine. Subiectul redevenţelor care, situându-se între 3 şi 13, la sută, sunt printre cele mai mici din lume este sistematic ocolit de guvernanţi, ei uitând, de asemenea, să vorbească despre efectul liberalizării preţului la gaze, în viitorul apropiat.
3. Practicarea dezinformării prin omisiune. Toţi oficialii, în frunte cu preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, vorbesc despre beneficiile extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi ale mineritului cu cianuri, dar ignoră sau minimalizează pericolele, ca şi cum am avea de-a face cu o industrie curată. Dacă, pe tema Roşia Montană, dezbaterea publică s-a produs la presiunea străzii, ieşind la iveală rapoarte geologice trucate care pun în pericol siguranţa locuitorilor din zonă şi a mediului, în cazul gazelor de şist o asemenea dezbatere nu a avut loc. Mai mult, avizele de explorare au fost date în absenţa studiilor de impact, pe care legislaţia noastră nu le prevede. O lacună ce avantajează companiile şi guvernul, fiindcă, astfel, pot susţine la unison că oamenii nu au de ce să se teamă. De asemenea, nicăieri nu sunt prevăzute despăgubiri care să fie acordate direct persoanelor afectate, în cazul unui accident ecologic.
4. Discreditarea protestatarilor, prin etichetarea lor de către guvernanţi, sub bagheta premierului, drept „extremişti”, „anarhişti”, „legionari” „violenţi”. În acest fel, se urmăreşte izolarea opozanţilor din stradă de masa suţinătorilor lor tăcuţi, care ar trebui să-şi piardă încrederea în ei şi să le respingă idealurile ca fiind denaturate. „Extremiştii violenţi” de la Câmpeni, împotriva cărora tuna şi fulgera, duminică, premierul, au cântat însă şi s-au rugat pentru salvarea Roşiei Montana, demonstrând că agresivitatea stă în tabăra cealaltă.
5. Intimidarea manifestanţilor prin îndemnurile insistente ale premierului şi ministrului de Interne adresate forţelor de ordine, să intervină „dur”, dacă se încalcă legea şi prin trimiterea unui mare număr de jandami împotriva comunităţilor rurale revoltate. Guvernul vrea să spulbere incomodele demonstraţii de la Bucureşti, organizate pe Facebook, ministrul Stroe ordonând: „Protestele ilegale să înceteze!”
6. Comandarea unor sondaje de opinie care arată că majoritatea populaţiei este de acord cu proiectul Roşia Montană (în curând, şi cu exploatarea gazelor de şist) şi că Victor Ponta este lider la încrederea românilor. Guvernul ar avea, astfel, legitimatatea să ia ce măsuri doreşte.
7. Scoaterea la înaintare a unei armate de politicieni şi „analişti” care să susţină proiectelor guvernului, precum şi demiterea oficialilor care îndrăznesc să se pronunţe împotriva acestora, precum directorul Institutului Geologic Român, Ştefan Marincea.
Cu astfel de practici, mai enervante chiar decât propaganda Gold Corporation, este puţin probabil ca Executivul să obţină sprijinul populaţiei. Chevron a înţeles mai bine decât guvernanţii că are nevoie de un „contract” social cu comunităţile locale pentru a porni activitatea. Dl. Ponta crede că rezolvă altfel: le scoate gazele de şist din cap cu forţa.
***
Cei care nu înţeleg “explicaţiile” primite sunt mereu inamicii sistemului politic totalitar
“Eu sunt absolut convins – şi ei sunt convinşi – că o parte importantă dintre cei care sunt împotrivă sunt deschişi la aceste explicaţii, trebuie doar să le primească. Va rămâne, cum se întâmplă în toate ţările din lume, o minoritate radicală care nu va asculta niciun argument oricât de raţional, dar care nu poate să impună majorităţii o decizie sau renunţarea la un proiect strategic naţional”, a adăugat Ponta.
În anul 2008 a apărut la editura Humanitas cartea Gândirea captivă, un eseu extrem de actual despre degradarea conştiinţelor integrate în sistemele totalitare, o carte pe care o recomand deschis oricărui ortodox, pentru că surprinde foarte bine, printre altele, mecanismele (politice, administrative, sociale, culturale etc) sistemului politic totalitar (comunist) şi efectele acestor mecanisme asupra gândirii umane. O carte genială, asemeni autorului.
Prefaţa acestei cărţi a fost scrisă de Vladimir Tismăneanu şi surprinde una dintre tezele principale ale eseului în următorul pasaj:
Pentru marxişti, libertatea nu este o valoare autonomă, ci “necesitatea înţeleasă”. Adică explicată în funcţie de interesele partidului. Cum scrie Miłosz: “Omul trebuie făcut să înţeleagă, pentru ca apoi să accepte. Cine sunt inamicii noului sistem? Cei care nu înţeleg.” p.6
Cei care nu înţeleg “explicaţiile” primite sunt aşadar mereu inamicii sistemului politic totalitar şi, privind prin această lentilă, vedem că viaţa creştinului este indisolubil legată de această constantă reacţionară, fiind în consecinţă catalogat ca: obscurantist, bigot, mistic, apocaliptic, antiştiinţific, suferind de fobie tehnologică etc. Despre libertate iarăşi nu putem vorbi decât dacă înţelegem “necesitatea”! Bine-înţeles, necesitatea… istorică, pentru că iată, ţara se află în pragul unui nou ev, cel al independenţei energetice, chiar al polului exportator. Câte abuzuri a justificat “imperativul istoric” probabil nu vom afla decât la Judecată. Dar asta nu-l împiedică pe Ponta&comp. să-l invoce cu degajare.
Contextul evenimenteleor de la Pungeşti însă se pretează fidel pe o altă operă literară, anume cartea Nişte ţărani, de Dinu Săraru, a cărei naraţiune se referă (în general) la comunitatea unui sat tradiţional ce este supusă presiunii autorităţilor în vederea colectivizării. În prefaţa la cea de-a doua ediţie (cred) a cărţii ce mi-a trecut mai demult prin mână, D.Săraru pare că scuză abordarea sa realistă a procesului de colectivizare şi a metodelor folosite (deşi prezentate preponderent contextual şi edulcorat), arătând că respectiva colectivizare a reprezentat o… necesitate istorică, de o utilitate incontestabilă, vina ţăranilor dar şi a socialismului acelor vremuri fiind că ţăranii nu au înţeles beneficiile reformelor iar socialismul nu a găsit explicaţiile potrivite. Am reprodus din memorie respectiva precizare a autorului.
„Nişte ţărani” însă, privită prin prisma evenimentelor de la Pungeşti, pare la fel de actuală ca eseul lui Miłosz, pentru că are în vedere exact activitatea autorităţilor de convingere a comunității ţărănești despre “beneficii”… Ţăranii sunt descrişi ca fiind, practic, de la coada vacii, neinformaţi, speriaţi fără rost, tributari unor concepţii învechite, refractari la tehnologiile agriculturii mecanizate, primitivi în gândire, abrutizaţi şi fără dimensiune spirituală etc. deci în linia ţăranilor lui Zaharia Stancu. Coincidenţele cu Pungeştiul zilelor noastre nu se opresc aici. În carte este descrisă propaganda activiștilor și contextul psihologic al colectivității, de comunitate aflată sub asediul brigăzilor mobile de jandarmi, hmmhh…pardon… securiști, modul în care au căutat să corupă vârfurile comunității prin cointeresare sau prin alte căi.
Mesajul intrinsec al acestei activități era că rezistența este inutilă, că reforma se aplică la nivel național și deci nu poate fi oprită de.. niște țărani, așa cum au fost descriși mai sus. Totul, de la oameni, violenţele suferite, şedinţele explicative, atitudinea satrapilor.. hmmhh.. autorităţilor locale şi regionale şi până la condiţiile atmosferice în care se desfăşoară acţiunea, pare o copie fidelă a Pungeştiului de azi, aşa cum este reflectat în presa centrală. Se pare că în România, invariabil, ţăranul trebuie să fie obligat să renunţe la pământ…
Dar să revenim la “explicaţii”. În ultimele zile, anticipând spusele premierului, o majoritate consistentă a vectorilor de opinie activi pe tema gazelor de şist s-au grăbit să pună eşecul Chevronului de la Pungeşti pe seama comunicării deficitare, atât din partea companiei, dar şi a Guvernului, riscând iată.. să ne aflăm ca naţiune în pragul respingerii definitive a expoatărilor gazelor de şist, ceea ce ne-ar afecta irecuperabil şansele pe termen lung. Deşi mi-aş dori să fie adevărată partea cu respingerea, nu împărtăşesc temerea acestora că suntem în pragul mazilirii Chevronului şi a restului celor interesaţi de şisturi. Din contră, Chevronul a anunţat expres că îşi suspendă activitatea de la Pungeşti doar până când se va înţelege…
La ce dar să fie de folos această atitudine a „factorilor de opinie”, dacă nu la crearea şi justificarea unui cadru de dialog, a unei platforme.. necesare (nu-i aşa?) prin care vor fi portate argumentele “oricât de raţionale” ale domnului Ponta, pe care sunt pe cale să le respingă radicalii (eco-anarhişti, neolegionari etc) din Pungeşti şi de aiurea. În mai anul acesta, pe când Chevron încerca să facă prezentări în bisericile din zona Bîrladului, acţiuni pe care le-am considerat ca fiind provocări, spuneam că:
Se pare că respingerea este încă puternică, pentru că altfel, o astfel de provocare ar fi fost urmată de o reacţie de victimizare în faţa “obtuzităţii protestatarilor care refuză dialogul“. Chestia asta cu refuzul dialogului o vom auzi din ce în ce mai des.
Dialogul ce pare că se va impune, pe calea necesităţii, pare să fie perfect descris într-un alt pasaj al cărţii lui Miłosz:
Presiunea maşinii de stat organizate nu este nimic în comparaţie cu presiunea argumentelor convingătoare. Am participat în Polonia la congresele reprezentanţilor din diferite domenii ale artei, unde pentru prima oară se discuta teoria realismului socialist. Atitudinea sălii faţă de vorbitorii care rosteau comunicările ce respectau normele era categoric ostilă. Toţi considerau realismul socialist o teorie impusă în mod birocratic, ce conduce la rezultate deplorabile, aşa cum arată exemplul artei ruse. Încercările de a stârni discuţii nu reuşeau. Sala tăcea. Ca de obicei, se găsea unul curajos care-şi permitea un atac plin de sarcasm reţinut, în susţinerea tăcută – dar vizibilă – a întregii săli. Răspunsul referenţilor îl făcea praf pe atacant, printr-o argumentaţie şi mai bine desfăşurată, iar pentru a izbuti pe deplin conţinea ameninţări concrete cu privire la cariera şi viitorul individului protestatar. Iată schema: a argumenta şi a crea condiţiile indispensabile cu forţa. Iasca şi amnarul. Ciocanul şi nicovala. Scânteia dorită va apărea. Este o certitudine matematică. (…)
Se putea însă observa uşor schimbarea stărilor de spirit. Mânia, teama, admiraţia, uluirea, îngândurarea treceau în valuri. Aveam impresia că iau parte la un spectacol de hipnoză în grup. Pe culoare, mai târziu, oamenii puteau râde şi face glume. Dar harponul fusese aruncat şi îşi atinsese ţinta. Oriunde s-ar îndrepta, ei vor duce cu sine tăişul acestuia. Cred oare că dialectica folosită de autorii referatelor era de neînlăturat? Da, era imposibil de înlăturat câtă vreme nu se purta o discuţie absolut de fond despre metodă. Pentru o asemenea discuţie nimeni din cei prezenţi nu era pregătit. (…)
Aceste congrese artistice dezvăluie disproporţiile dintre înarmarea teoreticianului şi a acelora pe care ei trebuie să-i formeze în mod adecvat. Este confruntarea dintre un tanc şi un infanterist. Nu fiindcă toţi teoreticienii ar fi foarte inteligenţi şi instruiţi. Totuşi afirmaţiile susţinute de ei sunt îmbogăţite de experienţa cumulată a maeştrilor şi comentatorilor. Fiecare propoziţie are coerenţă şi finalitate, ceea ce nu reprezintă meritul teoreticianului respectiv, ci a operelor din care a învăţat. Ce-i drept, ei ar putea să prezinte argumente luate din viaţă, dar acest lucru este la fel de neindicat ca şi lansarea în problemele esenţiale rezervate Celor de Sus… Confruntarea teoreticianului cu publicul are loc la nenumărate şedinţe ale sindicatelor, organizaţiilor de tineret, în cluburi, fabrici, birouri, cămine culturale, pe tot teritoriul convertit al Europei. Nu încape îndoială, teoreticianul iese victorios din aceste confruntări. p.32-34
A se schimba „realismul socialist” cu „gazele de şist”, „artei ruse” şi „argumente luate din viaţă” cu „suprafeţele deja exploatate” şi cred că vom obţine enunţuri perfect valabile sitaţiei noastre. Mecanismele de persuasiune se preconizează a fi identice, fiind vorba, după cum spune şi autorul, de certitudine matematică. Tocmai având în vedere acest modelde dialog şi de informare publică, am scris cu ceva timp în urmă despre necesitatea ca protestatarii să devină o sursă credibilă de informare:
Ideea e însă ca fiecare etapă să fie finalizată printr-un document. De pildă “GISC a făcut public astăzi 30.05.2013 Raportul Nr. 1 al departamentului economic cu privire la costuri/preţuri etc”. Dacă apar greşeli pot fi îndreptate, similar dacă e contrazis cu argumente. Dar pe baza acestuia se poate construi mai departe, căci altfel o să apară mereu câte unul care să mai trimită un link, să mai publice un articol despre această temă, redundant şi inutil, consumând timp şi resurse. Raportul ăsta economic poate avea versiune v.1.0, v1.1. etc. Pe baza lui poţi denunţa ca fiind minciuni celelalte surse de informare ale adversarilor şi poţi refuza dialogul sau dezbaterea pe teme unde este evidentă minciuna, căci în condiţiile în care insişti să mă contrazici înseamnă că mă insulţi şi mă numeşti mincinos. Dacă nu eşti de acord cu conţinutul raportului, tu lobist Chevron, te rog contactează-l pe dl.X de la departamentul economic care, dacă se impune, va rectifica raportul. După asta putem participa la “dezbateri”, dar nu înainte, că pierdem timpul de pomană cu voi. Trebuie securizată o sursă credibilă de informaţii, iar GISC să devină el însuşi cel mai relevant punct de informare pe temele de interes, cu materiale de calitate, adaptate scopului pentru care sunt emise.
Modelul prezentat mai sus este prea.. nemţesc pentru firea noastră, însă discuţia rămâne valabilă şi bănuiesc că va deveni cea mai importantă temă a confruntării privind gazele de şist, în etapa următoare, întrucât populaţia „trebuie să înţeleagă!” iar pentru asta nu se vor precupeţi resurse. Cadrul discuţiilor este deja dominat de ameninţări implicite şi sugestii transparente. Pe fond, se încearcă precipitarea protestatarilor în aşa fel încât să existe reacţii exagerate care să necesite.. restabilirea „normalităţii”. Pare din ce în ce mai probabil ca protestele împotriva Roşiei şi cele împotriva gazelor de şist să se despartă, să se individualizeze şi să se localizeze. Într-un asemenea scenariu, este plauzibilă o concesie majoră şi surprinzătoare a guvernului pentru Roşia Montană, în cursul anului următor, pentru a delegitima protestul de la Bîrlad şi pentru a beneficia de un plus de capital electoral la momentul potrivit.
Însă în oricare scenariu, ne aflăm în faţa unor derive totalitare evidente (nu doar de discurs!), la care îşi dau concursul larg şi elemente care altfel, nu se mai opresc din tămâiat „statul de drept”. Informările publice, comunicarea şi dialogul ce se vor purta pe tema gazelor de şist par să urmeze aceste porniri şi cred că ar fi naiv din partea noastră, mai ales după momentul inervenţiei în (ne?)forţă a jandarmilor de la Pungeşti împotriva „eco-anarhiştilor” şi a modului în care sunt portretizaţi moldovenii protestatari, să ne imaginăm condiţii de bună credinţă din partea guvernului. Având în vedere provocările inerente, este necesar ca protestatarii să continue promovarea unui model de unitate, „căutând pacea şi sfinţenia”, asta şi pentru a se preveni excesul autorităţilor. De pildă, teoretic, nu consider că ar fi rău dacă primarul Vlase din Pungeşti ar fi ajutat să se reabiliteze faţă de propria sa comunitate prin grija părintelui Lăiu, indiferent de reparaţiile concrete la care s-ar putea angaja imediat.
Şi, în final, pare că la acuzele de încăpăţânare în a primi „explicaţiile oricât de raţionale”, ale domnului Ponta, răspunsul potrivit ar trebui să vină în forma: „Da dialogului dar NU propagandei!”. Pare necesar aşadar ca cei din Bîrlad să manifeste iniţiativă în stabilirea direcţiilor de comunicare, să ceară explicaţiile pe care le doresc ei şi să refuze „explicaţiile” oferite gratuit de „teoreticienii” “realismului” şistist. Cum scria Miłosz, trebuie vorbit despre „argumente luate din viaţă” şi despre „problemele esenţiale rezervate Celor de Sus”, iar nu din cărţile maeştrilor şi comentatorilor! În faţa păcatului, obiectivul nostru rămâne în veac să NU înţelegem!
Iertaţi-mi vă rog finalul lozincard şi.. restul 
Doamne, ajută!
Un comentariu de Utzu
Nota noastra:
Am mai adauga faptul ca trebuie pusa problema CONDITIILOR IN CARE DIALOGUL POATE FI EFECTIV RATIONAL. Cei care se opun fracturarii hidraulice nu trebuie sa intre in acest dialog in orice conditii, oricum, ci avand cateva conditii prealabile care trebuie indeplinite tocmai pentru a avea o minima garantie ca nu este operatiune de propaganda ci …discutie rationala. Cateva exemple de astfel de conditii prealabile (se pot adauga…):
1) Pentru inceput, referitor la acest “dialog”, contestarea fracturarii hidraulice trebuie bazata pe elementarul fapt ca LIPSESC STUDIILE DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI si ca, in prezent, in Uniunea Europeana se discuta tocmai acest subiect. Practic, tabara anti-fracturare ar trebui sa refuze dialogul (in sensul de nu avem studii de impact independente, nu avem ce vorbi) pe aceasta tema in absenta unor astfel de studii independente, deoarece guvernul si Chevron aduc doar varianta de propaganda a operatiunilor.
2) De asemenea, acordurile, contractele si toate actele incheiate de guvern cu toate corporatiile (ca nu doar Chevron are treaba cu gazele de sist) trebuie DESECRETIZATE. Altfel, ce fel de dialog poate fi cand una din parti ascunde lucruri ce pot fi esentiale in judecarea rationala, pe fond, a acestui subiect? Si acest lucru trebuie sa fie un argument forte de folosit INAINTE de a incepe dialogul propriu-zis, deci in faza de trasare a conditiilor formale ale unui dialog corect.
3) Legat de “independenta“ si “dezvoltare“, exista si aici destule argumente care pot porni de la ideea de baza ca si taranoii de noi dorim “progres” si “dezvoltare”, insa una e obiectivul, altele sunt mijloacele. A pretinde ca ciuruirea Romaniei dupa gaze de sist prin fracturare hidraulica ne va aduce dezvoltare este o asumptie cel putin ridicola, ca sa nu zicem criminala, avand in vedere si problema redeventelor (infime) si a liberalizarii pretului la gaze. Deci nu avem un dialog intre o parte ce vrea dezvoltare si una ce o respinge, ci intre doua parti ce au acelasi obiectiv dar care discuta mijloacele potrivite: e mai bine sa impanzim tara cu puturi de extractie pe baza de fracturare sau sa cautam modele alternative, economie si solutii locale?
- Ponta cu mandat american: SUNTEM DECISI SA CONTINUAM EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST. Si sa dam (si) ROMGAZUL…/ Chevron ne ia de prosti: activitatile sunt suspendate pana cand VOM INTELEGE BINEFACERILE METODELOR COMPANIEI/ Socanta HARTA a EXPLOATARILOR GAZELOR DE SIST in Romania
- Vizita lui Ponta in SUA. Pe agenda: CHEVRON SI GAZELE DE SIST, PRIVATIZARILE SI BAZELE MILITARE AMERICANE. Manipularile si sofismele “progresist-industriale” ale ACOPERITILOR, PROPAGANDISTILOR si INCHINATORILOR la Zeul America si la Zeul Corporatie. DULCE CA MIEREA E OTRAVA CHEVRON
- Propaganda CHEVRON ANTI-ROMANEASCA in mass-media. “VIZITA CU SCOP INFORMATIV” din Polonia, prezentata ca o “SUSANEA MIORITICA”din cauza …ROMANILOR!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Nu numai studiile de impact.. De pildă eu aş fi tare curios să văd ce conţin acordurile de exploatare aşa secretizate cum sunt..
De fapt.. sunt curios de ce au fost secretizate, oare pentru că riscăm să “nu înţelegem” beneficiile?
Sau, chiar aş vrea să văd prezentat din partea Chevron un caz de ecologizare de succes a unei zone contaminate. Adică bine, vă cred propaganda, că iese urât la o singură sondă dintr-o mie, dar ia arătaţi-mi voi mie dragilor cum aţi reparat boroboaţa aia de aţi comis-o, chiar şi aşa.. una la o mie.
MAi ştii, la cât sunt de mincinoşi, sunt în stare să mă ducă într-o poieniţă virgină să-mi zică că e zonă decontaminată 🙂
Ideea e că se găsesc multe motive de curiozitate care nu sunt cuprinse în nomenclatorul lor de argumente, mai ales dacă se vor face trimiteri la fapte reale, iar nu la “studii de caz” documentate statistic. De asta spuneam că e necesară iniţiativa şi o oarecare protecţie din partea unor experţi. Pentru că invariabil, nu toţi ţăranii pot înţelege savant mecanismele tehnologice ale exploatării, iar Chevron va “vulgariza” explicaţiile pe măsura recipienţilor până în pragul propagandei în esenţă pură, adeziunea sau, după vorbele lui Ponta “inţelegerea explicaţiilor”, ce va purta toate caracterele unei convertiri pseudo-relicgioase la idolul securităţii energetice naţionale în numele căruia trebuie făcute jertfe.
Eu zic sa inceapa binisor Chevron ecologizarea TUTUROR zonelor de pe glob care le-a contaminat, asta asa ca sa ne dea un semn si noua de bunavointa lor, si dupa ce termina curatenia … mai stam de vorba.
Eu sincer nu mai pot cu chestia asta ” lumea nu intelege “, ” da, nu sunt de acord fiindca nu le-a fost explicat “, de parca suntem niste maimute care nu gandesc cum trebuie si trebuie sa fim instruiti cum sa gandim corect…
Macar ne arata si noua pe fata cat de mare e de fapt ce se intampla la noi in tara, si care sunt interesele comparativ cu conducatorii nostri de paie..
Absolut toti au dezamagit ( pe cei care aveau asteptari de la ei, nu ma includ dar vad ce se intampla in jur, toata lumea e socata de ce lichele sunt ” si astia ” ).
Ar fi sincer interesant un articol de facut exclusiv despre Mugur Ciuvica, si dedesubturile acestui individ fiindca sunt satul sa il vad cum persifleaza pe toti care spun ceva despre absolut orice investitie straina in tara asta, cum se crizeaza cand e vorba despre dovezi ale furturilor strainilor din tot ce pot fura din tara asta, sau cand este vorba despre Biserica Ortodoxa.
Singurii care ma mai incanta sa ii aud, dar singurii, sunt Ilie Serbanescu si Lucian Bolcas…
PS: Stiti ca practic ceea ce se incearca este sa se ajunga la anarhie ca pe urma sa fie totul abolit, si sa introduca in toata regula ” noul sistem “, cu o noua structura de conducere, o noua moneda, un conducator poate.. Si cu toate ca stim ca anarhia care va veni nu va face decat sa ii ajute sa isi implementeze mai repede planurile, cu toate ca ne dorim sincer sa nu inceapa acea nebunie sociala, suntem banuiesc perfect constienti ca toate lucrurile asteaa nu pot decat sa escaladeze si sa duca fix la ceea ce e planuit.
Si sincer asta ma face sa ma intreb, oare ei sunt constienti ce sunt pusi sa faca si unde se va ajunge pentru cativa banuti? Fiindca de faptul ca aceste actiuni vor escalada si vor duce la revolte ar fi incredibil sa nu fie constienti, eu sunt convins ca imping lumea in strada intentionat prin ceea ce fac!
Iata si aici o confirmare a comentariului lui Utzu (citez: Pare din ce în ce mai probabil ca protestele împotriva Roşiei şi cele împotriva gazelor de şist să se despartă, să se individualizeze şi să se localizeze.)
In Revista 22:
http://www.revista22.ro/articol.php?id=32604
Semneaza Andrei Cornea…
Din pacate nu doar Chevronul este in Romania ptr. gazele de sist, mai sunt cam 27 firme. Au aratat la Nasu harta cu teritoriile date acestor firme. 🙁
http://www.youtube.com/watch?v=eyq48heLN4U
In prima parte vorbesc despre asta.
Mai, mai ca le-as trage un perdaf ne-ortodox – astora!
Ma uit numa’la fata lui Ponta si am senzatia ca stau in fata unuia, cu un usor retard mintal care nu stie decat sa ranjeasca larg si stupid, aratand o incapacitate CRASA de analiza, fara pic de constiinta, de limita, de bun simt, dar cu un grad mare de agresivitate razbunatoare si razbatatoare – consecinta a orgoliului nemasurat, si a inadaptibilitatii la REALITATE!
Parca-i cip-uit pe creier si baleaza schizofrenic de pe un picior pe altul, asteptand ajutor sau semnal corespunzator, fiindca tot primeste de la al’raspunzator de butoane…. imbolduri/mesaje contradictorii!
Nici macar ochelarii nu-l fac mai ‘telectual ci, dimpotriva!
Pentru un asa coeficient ‘de fata’. recomand calduros ochelarii perfect rotunzi cu dioptrii asemanatoare lupei!
A se interesa in privinta achizitiei unei astfel de (ne)perechi, direct de la ministrul culturii, d-l Barbu – alt personaj de poveste!
@Laura:
Bineinteles ca nu doar Chevron, sunt mai multe, informatia am dat-o si noi la vremea ei si se regaseste in diferite postari.La Baile Felix e alta companie, de pilda. In plus, e posibil sa fie implicat si Gazpromul: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/02/11/jaful-resurselor-naturale-faza-pe-rusi-gazprom-implicata-si-in-exploatarea-gazelor-de-sist-romanesti/
Insa Chevron e cea mai importanta dintre toate si detine cele mai multe perimetre, din cate stim.
Unul dintre cele mai interesante rapoarte pe care le-am vazut ref gazele de sist si .. pe unde NU ar trebui exploatate:
http://dialog-erdgasundfrac.de/sites/dialog-erdgasundfrac.de/files/Ex_HydrofrackingRiskAssessment_120611.pdf
Merita citit .. si tradus si raspandit! Inclin sa cred ca ar fi de folos.
Toate cele bune,
NB
Povestea spusa mai are o parte:
Prin februarie 2012, doi romani importanti, fiecare in felul sau, au avut intalniri in SUA cu Chevron si altii si Hillary C. Acesti oameni si-au primit ordinele, fiecare pe linia lui.
Unul dintre ei a ajuns in pozitia in care era necesar sa ajunga ( la sf lui aprilie 2012), celalalt nu ( “re-aterizarea” pe post nu a fost confirmata, dimpotriva. Ca sa repare sandramaua, cel de-al doilea s-a bagat repede intr-o “comitie” a fostului guvern (MRU), a transat cu cel de la GE cateva lucruri si au stabilit strategia pentru sustinerea celor de la Chevron ( si ceilalti) si sa porneasca roata.
Zice-se ca deal-urile au fost cam asa: cel ajuns “pe pozitie” murmurase la Washington ca nu poate indeplini promisiunile daca nu ajunge in “capul structuriide guvernare”, ca doar de acolo se poate ocupa ca minunatele aranjamente facute in 2004 sa se materializeze. Si .. zic gurile rele ca i s-ar fi promis ajutor. Povestea INCA nu spune daca ajutorul a venit intr-un fel sau altul, dar spectatorii au remarcat la sfarsitul primaverii 2012 brusc o hemoragie “de cadre” in anumite structuri ale unui anumit partid, s-a aflat de sume mari platite pentru trecerea de la un partid la altul … si s-a produs schimbarea numita si lovitura de stat. De unde au venit fondurile? Probabil de acolo de unde s-a promis ajutorul.
Cel de-al doilea pion, cel ce a ratat pozitia, conducea ( la un moment dat) lucrurile mai de la distanta, spijinit de domnul de la GE, amandoi manipuland un maimutoi cam fraier si dornic de putere si notorietate. Oricum, ceea ce era nevoie sa livreze se pare ca ar avea de a face cu un mic lobby pervers sa se modifice legile asa incat sa convina Chevron. Si modificarea va fi propusa; initial s-a incercat propunerea printr-un ong insa ong-ul a rezistat :). Acum propunerea legata de legea gazelor va fi facuta direct. La W s-a “dispus” aprobarea legilor.
Strategia a fost din start stabilita; intai se merge pe “ecologism” bla bla … ambasadorul ( de atunci) urmand sa murmure, sa dea apa la moara electorala. Urma sa se faca tam-tam si se se ceara victorios o analiza a cine stie carui institut .. cu concluzia “vom lua o decizie legat de acest moratoriu dupa ce primim raportul … ” .
Raportul era prevazut sa dureze … cam pana la alegerile din toamna. Nu s-a mai folosit ideea de raport pentru ca .. niste oameni au refuzat sa semneze. Apoi s-a mers … pe burta. La intoarcerea din noua vizita se va merge cu parul si jandarmii.
Exista insa .. un aspect de care le este frica ( chiar foarte frica): momentul in care oamenii se unesc ( cum au facut cu procesele impotriva bancilor) si dau in judecata ( in penal, cu tam tam in media si pe retelele sociale) politicienii SI functionarii care au aprobat astfel de explorari /exploatari cu o astfel de tehnologie fara sa tina cont de studii, pericole, studii de impact etc. Argumente stiintifice exista .. din plin. Se stie ca daca pornesc astfel de procese impreuna cu demonstratii de strada, pica orice intelegere; si cei de la W stiu ca nu te poti baza pe oamenii politici in astfel de situatii.