PS IGNATIE: Rostul Bisericii este de a intra in OPOZITIE cu derapajele morale si cu NEBUNIA IDEOLOGIEI GENDER. “În România, cel puțin pe latura aceasta a progresiștilor liberali, există o intruziune, o formă de agresivitate viscerală față de tot ceea ce înseamnă credință”

30-11-2017 6 minute Sublinieri

[…]

AGERPRES: A trecut o lună de la momentul instalării dumneavoastră în funcția de episcop al Hușilor. Preasfinția voastră, care ar fi, după un scurt bilanț, situația pe care ați găsit-o județ?

PS Ignatie: Este greu să fac o evaluare după o lună de la învestirea mea ca episcop în acest județ. Aș putea mai mult să vă împărtășesc anumite experiențe, anumite trăiri pe care le-am avut din interacțiunea cu credincioșii, cu preoții și cu alte persoane care locuiesc aici, în județ. Există foarte multe așteptări de la Biserică, nu atât de la mine — pentru că nu sunt eu cel care întrupează sau concentrează imaginea Bisericii. Biserica o formăm cu toții: episcopi, preoți și credincioși. Aș putea să vă împărtășesc ca pe o certitudine, chiar dacă este vorba despre o lună de experiență pastorală, și e un lucru general valabil, nu doar la Vaslui, că oamenii au nevoie de foarte multă dragoste și, ca să folosesc un termen din lumea laică, au nevoie de empatie. Această sete de dragoste, de relație sinceră, de relație autentică între păstor, între preot, episcop și credincios, este general valabilă. Este atât de important ca în spațiul sacru să avem capacitatea de a dărui ceea ce nu pot găsi acești oameni în societatea civilă. Poate acasă, la locul de muncă, în familie, nu primesc dragoste și înțelegere, nu primesc fărâma aceea de atenție, iar noi suntem chemați să compensăm aceste nevoi prin tot ceea ce facem, prin slujbă, prin cuvântul de învățătură, prin interacțiunea directă. Această societate este, din păcate, fragmentată de corupție, șantaj, minciună grosolană și, atunci, de la contactul pe care îl au cu Biserica, oamenii așteaptă altceva.

[…]

AGERPRES: Ați menționat, la o întâlnire cu preoții din Vaslui, că aveți o oarecare nemulțumire cu privire la faptul că unii slujitori ai Domnului s-au transformat în “mercenari spirituali“. Care este mesajul pe care îl transmiteți preoților din Vaslui?

PS Ignatie: Nu am făcut referire la preoții din Episcopia Hușilor, pentru că nici măcar nu îi cunosc pe toți, a fost un cuvânt de învățătură pe care l-am rostit într-o parohie, plecând de la un text din Evanghelie, în care Hristos ne spune că păstorul cel bun își pune inima pentru oile lui, iar pe păstorul care este plătit, nu-l doare inima de oile lui. Orice preot trăiește din daniile, din donațiile credincioșilor, însă el nu poate să transforme slujirea preoțească într-o sursă de corupție, într-o iubire de bani, care periclitează însăși misiunea lui. Prin urmare, orice preot care se concentrează numai pe câștig se compromite și își provoacă propria asfixiere spirituală, transformându-se într-un mercenar. Nu trebuie că cădem nici în cealaltă extremă, pentru că am văzut că există această tendință. Am vrea ca preoții să trăiască în condiții foarte precare din punct de vedere material și toți ceilalți din societate să huzurească. Mi-am luat ca deziderat ca, atunci când slujesc într-un oraș în zi de sărbătoare, în aceeași zi, să am în oglindă și parohiile cele mai sărace din localitățile limitrofe acelui oraș. Când m-am dus, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, într-o parohie din Vaslui, căreia nu o să-i dau numele, într-un sat cu populație îmbătrânită, am văzut un preot care avea o bucurie că tot ceea ce face face pentru Dumnezeu. M-am întrebat care dintre cei extrem de vocali în a critica misiunea Bisericii ar avea capacitatea și disponibilitatea să trăiască în satul acela izolat și, mai mult decât atât, să se ocupe de proiecte, să reabiliteze o biserică, să construiască o casă parohială și, ceea ce este absolut esențial, să se ocupe de credința acelor oameni pe care toți îi abandonează. Cine rămâne să aibă grijă de sufletul și credința acestor oameni? Preotul. Și era un preot tânăr, de 28 de ani, nu unul de 40, de 50 de ani sau de 70 de ani, care ar putea fi structurat pe o anumită mentalitate și obișnuit cu viața de la țară. Majoritatea tinerilor care știu ce înseamnă viața urbană nu ar merge într-un sat cu 50 de oameni. Ei, eu am întâlnit astfel de preoți, care pentru mine sunt de toată cinstea.

AGERPRES: Greșesc cu ceva acei preoți care dezvoltă afaceri pe lângă Biserică?

PS Ignatie: Aici cred că ar trebui să facem niște departajări semantice. Când spui afacere, are și o conotație negativă și una pozitivă. Dacă este o afacere legală — și aș numi-o mai degrabă o sursă legitimă de venit, dacă se plătesc impozite la stat, iar activitatea nu intră în contradicție cu statutul de preot — nu văd o problemă. De exemplu, eu n-aș putea să fiu de acord ca un preot, chiar dacă plătește impozite, să deschidă un birt, o crâșmă. Însă dacă un preot se ocupă de apicultură sau își deschide o mică fermă agricolă, acestea sunt lucruri absolut extraordinare. Sunt preoți care nu reușesc să-și asigure salariul. Și legat de salariu sunt anumite dezinformări, pentru că preoții nu au salariul primit integral de la stat, sunt și fondurile proprii, iar dacă un preot este într-o parohie săracă, cu oameni în vârstă, el trebuie să-și întregească venitul și așa mic. Noi avem chiar o parabolă în care se vorbește de înmulțirea talanților. Pune-ți în mișcare talanții pe care ți i-a dat Dumnezeu, dar cu condiția să nu fie ceva incompatibil cu statutul tău de preot. Dacă tu poți avea asemenea sursă de venit legală, de acolo te ajuți și pe tine și pe familia ta, dar ajuți și pe cei din satul tău, poți organiza anumite proiecte sociale.

AGERPRES: Are în acest moment Biserica Ortodoxă din România o problemă de încredere?

PS Ignatie: Sigur că se fac foarte multe sondaje de opinie în care se afirmă că această încredere a scăzut vertiginos. Poate va scădea și de acum încolo. De ce? Pentru că Biserica are o altă agendă decât ceea ce ne oferă societatea seculară. Rostul Bisericii este de a intra în opoziție cu toate aceste derapaje morale, de corupție, tot ceea ce ține de etică și, desigur, cele care țin de toată nebunia acesta a ideologiei gender. Oricum, Biserica va ajunge într-o situație în care nu se va bucura de o foarte mare încredere, pentru că va intra în opoziție cu societatea, care, din păcate, este într-un proces galopant de secularizare. Pentru mine, nu este o foarte mare problemă. Hristos în Evanghelie ne zice așa: “Dacă m-au prigonit pe mine, și pe voi vă vor prigoni!”. Credeți că Hristos că s-a bucurat de o foarte mare încredere în vremea lui, din partea contemporanilor săi? Să fim foarte serioși, îi avea pe cei 12 apostoli, avea femeile mironosițe și cam atât. În rest, percepția asupra lui Hristos care era? Că e un șarlatan. Îmi cer iertare că vorbesc astfel despre Cel în care cred atât de mult. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu derapajele din Biserică, nu vreau să legitimez astfel de lucruri, dar nici nu trebuie să fim obsedați de aceste sondaje, ca și cum ni se termină misiunea. Eu nu mă pricep foarte bine, pentru că nu sunt sociolog, chiar nu știu care sunt eșantioanele de oameni, unde sunt făcute sondajele, dar nu am o certitudine. E dreptul meu să mă îndoiesc că aceste sondaje sunt sută la sută relevante. O spun de pe poziția diletantului și admit că s-ar putea să greșesc.

[…]

AGERPRES: Ați afirmat cu diverse ocazii că este necesar ca Biserica să pătrundă mai mult în mediul on-line, pe rețelele de socializare. Are nevoie Biserica să se modernizeze?

PS Ignatie: A fost creată pagina de Facebook a Episcopiei Hușilor și ne gândim să folosim tot ceea ce se poate să punem în slujba Bisericii. Partea cea mai importantă nu este deschiderea unui cont, asta se poate face într-o clipită, pe Instagram, Twitter, oriunde. Important este mesajul pe care îl transmiți, limbajul pe care îl folosești. Dacă este un limbaj care nu prezintă niciun fel de “haide-ncoace”, putem folosi oricâte rețele vrem, nu vom avea niciun impact. Avem nevoie de un mesaj actual, la care să percuteze tinerii. Munca cea mai grea pentru Biserică este să găsească un limbaj adecvat pentru tinerii de astăzi, pentru lumea în care noi trăim.

AGERPRES: Ar exista anumite lucruri care v-ar putea determina să plecați din funcția de episcop al Hușilor?

PS Ignatie: Pentru un păstor ce primește spre slujire o eparhie, indiferent cât de greu ar putea să fie, el nu-și poate părăsi niciodată turma. Inevitabil, vor fi momente de răstignire, mă pregătesc pentru ele, pentru că și Hristos a fost răstignit. Eu, care sunt un păcătos, cu ce m-aș putea eu diferenția de Hristos, care este sfânt, perfect, desăvârșit? Dacă a fost răstignit Hristos, care a dăruit numai dragoste și a dăruit viața Lui, făcându-i pe oameni să descopere ce e dragostea autentică, eu să nu mă pregătesc de răstignire? Dacă mă identific cu cel pe care îl slujesc, ar trebui să mă gândesc că Hristos, atunci când era pe cruce, chiar dacă a primit priviri piezișe și nerecunoștință, nu a zis că se dă jos și că nu mai iubește oamenii. Asta înseamnă dragostea hristică, să-l iubești pe cel de lângă tine și atunci când el nu merită să fie iubit.

AGERPRES: S-a discutat în ultimul timp — și astfel de discuții apar după organizarea unor mari pelerinaje — despre comportamentul nepotrivit al unor credincioși. Unde este limita dintre credința adevărată și acea atitudine care poate duce cu gândul la un fanatism religios? Ce poate face Biserica pentru ca oamenii care îi calcă pragul să nu fie catalogați drept “pupători de moaște”? 

PS Ignatie: Fie că vorbim de pelerinajul de la Iași, la Sfânta Parascheva, fie că e vorba de cel de la București, la Sfântul Dimitrie cel Nou sau de cel din Transilvania, de la Nicula, care sunt cele mai mari pelerinaje din țară, din punctul meu de vedere, cred că este utopic să ne gândim că putem transforma credincioșii care merg la aceste pelerinaje într-un soi de oameni care să se comporte “la șubler” din punct de vedere moral. Sunt inevitabile aceste efuziuni de credință, dar expresia “pupători de moaște” nu are nicio legătură cu această efuziune. Geneza acestei expresii — și chiar am urmărit fenomenul în mediul on-line, deci vorbesc în cunoștință de cauză — nu pornește din faptul că acești oameni mai au astfel de efuziuni și poate chiar nu se comportă în cel mai manierat mod. Eu am fost la asemenea pelerinaje, am stat și zece ore printre credincioși, am văzut cum se comportă majoritatea dintre ei. Presa, din nefericire, este cea care pescuiește anumite excepții, cum unul fumează, cum unul se enervează sau își pierde răbdarea. Mie mi se pare că aceasta este o privire unilaterală, reducționistă asupra a ceea ce înseamnă fenomenul pelerinajului. Expresia “pupător de moaște” are drept geneză o atitudine militant-ateistă și total intolerantă, ce provine de la persoane care practică un dublu standard, o ipocrizie fără margini. Pe sticlă, unde se vede că accesul lor este pentru o anumită categorie de oameni, pozează în persoane extrem de tolerante, iar în mediul on-line vin cu expresii absolut denigratoare. M-am uitat la un moment dat pe contul de Facebook al unui personaj, foarte vocal și foarte prezent în mass-media. E dreptul său, evident, dar nu e normal să se erijeze la televizor într-un apostol al toleranței și, în rest, să aibă un limbaj absolut intolerant și denigrator la adresa Bisericii. Am văzut postată de acest personaj o fotografie cu niște copii, care sunt probabil într-un laborator de chimie și sunt atenți la experimentele făcute de profesoara lor, și, în dedesubtul paginii, niște copilași cu icoane în mână, într-o sală de clasă. Sus este pus drept text cum că așa ar trebui să trăim noi în post-modernitate, iar jos se spune că acei copii sunt în Evul Mediu. Pe lângă faptul că această etichetare este total nedreaptă, mie mi se pare că oameni care caută astfel de antagonisme nu sunt în Evul Mediu, ci în perioada iluministă, în Revoluția Franceză. Post-modernitatea are drept mesaj toleranța. În Occident, există un respect teribil pentru viața privată a fiecăruia, înclusiv pentru credința pe care o are. În România, cel puțin pe latura aceasta a progresiștilor liberali, există o intruziune, o formă de agresivitate viscerală față de tot ceea ce înseamnă credință. Dacă mă duc în Occident și vorbesc despre probleme de credință, interlocutorul are acea capacitate de a mă urmări și de a fi interesat de ceea ce spun. La noi, fără să generalizez, nu e așa. Pe mine, personal, expresia “pupător de moaște” mă jignește. Sunt jigniți copii care asta cred, așa au fost crescuți în familiile lor și sunt copii excelenți. Nu e numai o chestiune de manipulare, copiii chiar gândesc. Dacă noi vrem să-i transformăm în personaje de a căror minte să dispunem, ne înșelăm. Știți ce răspuns mi-a dat un copilaș de 6 ani, în Dublin, în noaptea de Înviere și el îmi spunea că mă iubește foarte mult? L-am întrebat, “Ștefan, dar tu de ce mă iubești pe mine?” “Pentru că tu ești pleten cu Biserica” (prieten—n.r.). Acesta este un lucru de o mare profunzime.

[…]/ integral pe agerpres.ro


Categorii

PS Ignatie Trif, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “PS IGNATIE: Rostul Bisericii este de a intra in OPOZITIE cu derapajele morale si cu NEBUNIA IDEOLOGIEI GENDER. “În România, cel puțin pe latura aceasta a progresiștilor liberali, există o intruziune, o formă de agresivitate viscerală față de tot ceea ce înseamnă credință”

  1. Pingback: ÎN CĂUTAREA DUHULUI PIERDUT AL CRĂCIUNULUI. “Crăciunul lumii de astăzi este o explozie de lumini EXTERIOARE care nu au puterea de a înlătura întunericul spiritual al urii, al manipulării, al minciunii grosolane şi al ateismului intolerant
  2. Pingback: PS IGNATIE AL HUȘILOR avertizează: "AVEȚI MARE GRIJĂ DE COPII, nu lăsați să-i cuprindă toți acești viruși ideologici care îi destramă și le strică sufletul! FACEȚI-VĂ VREME DE EI! Nu este destul doar să-i aduceți la împărtășit.
  3. Pingback: “BAT VREMURI DE PRIGOANĂ ȘI LA PORȚILE ȚĂRII NOASTRE și ni se va cere o mărturisire reală”. PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, despre CUM SE FACE MĂRTURISIREA ADEVĂRATĂ A CREDINȚEI ORTODOXE, pornind de la lupta cu NOI ÎNȘINE. Pilda
  4. Pingback: PS IGNATIE TRIF despre TOTALITARISMUL IDEOLOGIILOR “PROGRESISTE” ANTICREȘTINE. John Coffey: “Mitul secular al progresului tinde să creeze o eshatologie triumfalistă şi INTOLERANTĂ. În tradiţia iluminismului radical, dispreţul fa
  5. Pingback: ÎNVIEREA DIN MIJLOCUL CULTURII MORȚII. Pastorala de Paști a PS IGNATIE, Episcop de Huși denunță, printre altele, "IDEOLOGIA COMUNISMULUI POSTMODERN ca atentat la persoană şi impunerea cu orice preţ a drepturilor minorităţilor de toate felu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare