PREASFINȚITUL IGNATIE al Hușilor (și video): “SĂ NU-I CREDEȚI pe cei care vă spun că a fi credincios înseamnă doar A TRĂI CREDINȚA ÎN INIMA NOASTRĂ, a fi om bun, a avea lumina în suflet. ESTE FALS! Noi avem nevoie de HRISTOS DIN ÎMPĂRTĂȘANIE, pe care Îl primim într-un cadru liturgic. SLUJBELE BISERICII nu ţin de exteriorul vieţii în Hristos, nu sunt simple ritualuri!”/ Cum a fost Sărbătoarea Învierii în vremea noii molime: CA ACUM 2000 DE ANI, CU BISERICILE ÎNCHISE ȘI PĂZITE MILITAR…

Plus: RĂSPUNSURI date CALOMNIATORILOR IPOCRIȚI și DUȘMANILOR NEÎMPĂCAȚI AI BISERICII care au răspândit infecția urii și a minciunii în perioada cea mai sfântă pentru comunitatea ortodoxă

„ÎNVIEREA DOMNULUI – ACTUALIZAREA BOTEZULUI” – Predica Părintelui Episcop IGNATIE al Hușilor de la Liturghia din a doua zi de Paști, săvârșită la Catedrala Episcopală din Huși, 20 aprilie 2020:

Episcopia Hușilor:

PS Ignatie: „Să nu-i credeţi pe seculariştii care vă spun că a fi credincios înseamnă doar a trăi credinţa în inimă, a avea lumina în suflet. Este fals! Lumina din suflet, bunătatea, trebuie să fie corelate cu trăirea credinţei într-un mediu liturgic”!

Luni, în a doua zi de Paşti, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din Huşi.

Preasfinţia Sa a explicat, în cuvântul de învăţătură, de ce prima săptămână după Înviere este numită „Săptămâna Luminată”, atenţionând totodată asupra faptului că participarea la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe ale Bisericii ne ajută să înţelegem şi să ne trăim profund credinţa:

„Din punct de vedere liturgic, săptămâna aceasta se numeşte Săptămâna Luminată.

Se numeşte astfel pentru că era săptămâna dedicată, prin excelenţă, neofiţilor, a celor care erau nou botezaţi. Neofiţii erau cei care au primit, prin Taina Sfântului Botez, lumina Învierii lui Hristos.

Din păcate, noi am pierdut această corelaţie dintre botezul nostru personal şi Învierea lui Hristos.

Punem prea mult accent pe ceea ce ţine de aspectele exterioare ale credinţei, pe superstiţie, pe anumite ritualuri, care nu ne ajută să pătrundem în Taina Învierii lui Hristos.

Ca să fie clar, este nevoie să precizăm faptul că slujbele Bisericii nu pot fi numite ritualuri. Ele sunt cele care ne ajută să ne trăim profund credinţa.

Ele nu ţin de exteriorul vieţii în Hristos ci de partea cea mai profundă, lăuntrică, a vieţii noastre în Hristos. Slujbele Bisericii sunt ca nişte proptele care ne ajută să pătrundem în taina credinţei noastre.

Să nu-i credeţi pe toţi seculariştii care vă spun că acum a venit vremea să ne repliem înspre noi înşine şi că a fi credincios înseamnă doar a trăi credinţa în inima noastră, a fi om bun, a avea lumina în suflet. Este fals!

Lumina din sufletul nostru, bunătatea, trebuie să fie corelate cu trăirea credinţei într-un mediu liturgic.

Dacă noi nu avem nevoie de Hristos din Împărtăşanie, pe care Îl primim într-un cadru liturgic, nu mai are niciun sens ceea ce El spunea, că fără Trupul şi Sângele Lui, nu putem moşteni viaţa veşnică.

Întreaga noastră strădanie este concentrată în a ne nevoi să dobândim viaţa veşnică.

Viaţa veşnică nu este o teorie. Este lupta noastră, efortul în a ne îndumnezei. Nu putem să ne îndumnezeim firea decât prin Sfânta Împărtăşanie şi rugăciune”.

«Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele dedesupt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit» (stihiră din Canonul Învierii)

„Săptămâna Luminată purta această denumire pentru că cei nou botezaţi stăteau, în fiecare zi, în biserică.

Canonul 66 al Sinodului VI Ecumenic ne dă îndemnul ca în intervalul de timp dintre Duminica Învierii şi Duminica lui Toma, creştinii să stea în biserică, să citească neîncetat Sfintele Scripturi şi să se îndestuleze cu Sfintele Taine.

Doar în felul acesta înviem şi ne înălţăm împreună cu Hristos.

Este minunat că acest canon leagă citirea Scripturilor de hrana cu Sfânta Împărtăşanie. Sunt două realităţi pe care noi nu le putem desprinde una de cealaltă.

Cine citeşte Sfânta Scriptură, dacă o citeşte în duh, pe dinlăuntrul ei, dacă pătrunde miezul înţelesului ei, nu poate ajunge decât la o singură ţintă. Să dorească să-L primească pe Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

Dacă citim Scriptura ca pe orice altă carte şi o manevrăm ideologic pentru a ne justifica anumite opinii ale noastre din sfera spiritualului, este clar că nu o să ne punem problema că finalitatea citirii ei ar trebui să fie împărtăşirea cu Hristos.

Primii creştini trăiau mult mai adânc aceste relaţii profunde între Scriptură şi Împărtăşanie, între Taina Botezului şi Taina Învierii lui Hristos.

Ori de câte ori trăim Învierea şi încercăm să ne-o asumăm în viaţa noastră personală, nu facem altceva decât să ne reactivăm potenţialităţile pe care le-am primit, spiritual vorbind, în Taina Sfântului Botez.

La slujbele din această perioadă se cântă «Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat».

Creştinii care erau botezaţi în noaptea Paştilor, îmbrăcaţi în haine luminoase, aveau conştiinţa faptului că, prin Botez, sunt îmbrăcaţi duhovniceşte în lumina lui Hristos. Ei petreceau toată săptămâna în biserică, participând la Liturghie, împărtăşindu-se şi citind din Sfintele Scripturi”.

Totodată, Ierarhul Huşilor a vorbit despre conţinutul slujbelor din întreaga Săptămână Luminată, care fac trimitere la slujba Învierii:

„Săptămâna aceasta se mai numeşte «luminată» pentru că fiecare zi în parte este ca o duminică. Sunt ca o reduplicare a Duminicii Paştilor.

În aceste zile, exceptând vinerea, de Izvorul Tămăduirii, când sunt intercalate anumite fragmente de slujbă cu referire la această sărbătoare, pe tot parcursul săptămânii se repetă slujba Învierii, la fel ca în noaptea de Paşti. Fiecare zi este ca o duminică.

Cântăreţii de la strană ştiu că textele slujbelor sunt împărţite în 8 glasuri. Ele se schimbă întotdeauna sâmbătă seara. În această săptămână, fiecărei zile îi este alocat un glas.

Zilele acestea ne ajută să adâncim şi mai mult ceea ce ni s-a descoperit în noaptea Învierii”.

La final Părintele Episcop Ignatie a atras atenţia asupra modului în care este bine să ne raportăm la sărbătoarea Învierii, semnalând faptul că sunt persoane care, deşi nu cred sau nu dau importanţă realităţii profunde a Învierii, împlinesc formal cele ce ţin de tradiţiile legate de această perioadă:

„Slujbele nu sunt simple ritualuri. Sunt aşa de profunde pentru că ele ne ajută, pe lângă relatările din Scriptură, să înţelegem sărbătoarea Învierii.

Nu ne dăm seama, din păcate, de importanţa acestei zile pentru că punem accent pe altceva.

Sunt creştini care nu cred în Înviere, dar ei spun «Hristos a înviat».

Sunt creştini care nu înţeleg nimic din ceea ce înseamnă schimbarea vieţii lor prin asumarea luminii din noaptea de Paşti, dar se pregătesc din punct de vedere culinar, prin tot ceea ce ţine de cele gastronomice, specifice acestei perioade.

Nu îi interesează în niciun fel ce înseamnă pentru ei, la nivel personal, Învierea Domnului.

Am pierdut semnificaţia faptului că noi am fost botezaţi, că L-am primit deja pe Hristos Cel înviat, Care a biruit moartea, întunericul şi păcatul pentru fiecare dintre noi. El ne dă puterea ca şi noi, prin exercitarea libertăţii noastre, să ne bucurăm de roadele pe care Hristos le-a adus prin Învierea Sa”.

***

Marginalia:

Episcopul Ignatie al Hușilor: Învierea în vremea molimei din aprilie 2020

Unii spun că a fost un altfel de Paști. Nu, este același ca acum peste două mii de ani. Diferă doar contextul: atunci totul era sub ocupație romană, acum suntem liberi în era globalizării.

Sărbătoarea Învierii Domnului, în vreme de molimă, este aceeași cu relatările din Evanghelii: Apostolii, ucenicii Domnului, erau zăvorâți într-un foișor de frica evreilor și a ocupanților romani; mormântul era păzit de un ostaș roman; nimeni nu a fost martor la evenimentul Învierii; nimeni nu a înțeles adevărata semnficație a Învierii lui Hristos; elita religioasă iudaică a răspândit fake news-ul că Hristos nu a înviat, ci a fost furat de ucenicii Săi.

La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.

Slavă Domnului că bisericile au devenit ca mormântul Învierii lui Hristos, de unde au țâșnit și în acest an lumina și bucuria biruinței asupra fricii, asupra întunericului, asupra manipulării și asupra molimei necredinței.

Hristos a înviat. Nu vă temeți. Îngerii să vă vestească, în mormântul inimii voastre, că Hristos nu poate fi nimicit de nimic (de vreo ideologie) și de nimeni (de vreun progresist), pentru că moartea nu mai are putere asupra vieții.

***

Episcopul Ignatie al Hușilor: Stimați neocomuniști, iubiți seculariști „spirituali” din Miercurea Mare a pandemiei

În Miercurea Mare a trădării – de altfel, întreaga Săptămână Mare nu este numai despre iertare, ci şi despre ura omului faţă de Dumnezeu, despre tentativa de a-L ucide pe Iisus, despre necredinţă şi calomnie – , a vicleniei și a corupției lui Iuda, puroiul haterilor Învierii și ai credinței răzbate vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial,a cărui compoziție este formată din următoarea formulă alchimică cu proprietăți (im)precise de anihilare definitivă a adversarului:

✅ sparanghelul german este infinit mai valoros decât lumina pascală

✅ grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuria și liniștea Paștilor în biserica din casa familiei sale

✅ este mult mai fezabil să te declari “un om spiritual” cu spumele veninului urii până în creștetul capului decât îngăduinţa și smerenia unui ortodox, care încasează permanent pumnii neocomuniștilor din mișcarea de extremă stângă, în mod impropriu și fals autodefinită “de centru dreapta modern”

✅ salvatorii (secularişti ai) României consideră că este absolut legitim, în vreme de molimă, să interfereze în viaţa spirituală a credinciosului şi să atenteze la libertatea de conştiinţă, ascunzându-se sub umbrela unei griji dădăciste de sănătatea şi siguranţa voluntarului şi beneficiarului ortodox

✅ este mult mai “modern” să proferezi etichete infamante la adresa unei comunități de credință, numindu-o “organizație criminală, retrogradă, retardată, coruptă” sau “coșmar rusofon criminal”, “sectă satanică”, “ISIS” decât să propovăduiești “medievala” toleranță față de cel care împărtășește o altă convingere religioasă decât a ta (CNCD-ul nu are niciun motiv să se autosesizeze, pentru că progresiștii nu fac obiectul muncii acestei instituții)

✅ este mai de folos și mai eficient să umilești și să calomniezi in corpore o comunitate religioasă în numele prezervării sănătății publice decât să cauți, inteligent și nepătimaș, să menții un echilibru armonios între imperativele grijii pentru sănătatea publică și dreptul la libertatea de credință, fie chiar restrânsă, dar nu abolită, a fiecărui cetățean creştin al României

✅ este mult mai soft și o versiune mult actualizată atitudinea “apostolilor toleranței” neocomuniste de a plebiscita inutil şi permanent actul credinței între Baraba și Iisus decât a le spune răspicat oamenilor că virusul nu umblă de unul singur, ci este “transportat” de către oameni.

✅ este mult mai “științifică” sugestia neocomuniștilor “spirituali” că virusul se transmite și prin flacăra de la lumânare decât să facă un minim efort în a recunoaşte faptul că Biserica Ortodoxă Română a respectat cu strictețe recomandările stipulate în ordonanțele militare, că s-a implicat financiar și material în diminuarea crizei medicale din spitale, cum probabil nu a făcut-o nicio instituţie publică sau privată din România, că a răspuns tuturor solicitărilor oamenilor nevoiași sau în vârstă în ceea ce privește asigurarea celor necesare traiului zilnic

✅ se pare că pentru unii este mai în ton cu „duhul” Învierii acel „staţi acasa” imperativ, care instantaneu a devenit antidotul morţii (pentru că după Paşti, dacă vom respecta cu stricteţe recomandarea, nu va mai fi nicio înmormântare) decât îndemnul plin de compasiune şi dragoste faţă de creştinii ortodocşi de a înţelege că nu le fură nimeni Paştile sau Învierea din inimă sau din suflet, dacă, din raţiuni obiective şi care ne depăşesc, nu putem trăi plenar bucuria acestei sărbători în casa Domnului şi în prezenţa minunatelor slujbe specifice acestei perioade unice a anului bisericesc

✅ este mult mai “elegant” și de “bun simț” să-i jignești pe toți slujitorii Domnului, numindu-i “înalți prea ticăloși”, exact ca în vremurile comuniste, decât să vezi eforturile acestor “prea ticăloși” de a menține cumpăna între respectarea recomandărilor și durerea credincioșilor de a nu mai putea participa la slujbe

✅ și în final, se pare că vigilența plină de otravă și duh de dezbinare sunt mai de preferat, conform fișei postului de progresist neocomunist, decât adevărul fundamental, rostit cu pace interioară, că, pentru orice creștin autentic, sănătatea este un dar de la Dumnezeu de care suntem datori să avem grijă, atât pentru noi, cât și pentru semenii noștri, pentru a nu fi nimicită de micul și invizibilul virus distrugător.

Doamne, dă-ne sărbătorile tihnite, fie în casă pentru credincioși, fie în biserică pentru slujitori și puterea de a-i iubi și ierta, așa cum Hristos i-a iertat pe toți cei care L-au trădat “finuț”, nu cu bâte sau săbii, ci prin sărut și vorbe pașnice sau mai cârtitoare, pe robii Tăi progresiști și neoateiști, care tot ai Tăi sunt, chiar dacă unii nu mai vor acest lucru.

Dă-ne puterea de a simți bucuria și lumina Învierii în inima și viața noastră, indiferent unde vom fi: în casă (credincioșii), în biserică (slujitorii), în spital (medicii, asistenții și bolnavii), în stradă (polițiștii sau jandarmii) sau chiar în mediul online. Hristos a înviat!

Legaturi:

***