PS IGNATIE, Episcopul Hușilor (și VIDEO) și profesorul VASILE ASTĂRĂSTOAE despre SINDROMUL LUI IUDA LA PROGRESIȘTII de astăzi, “filantropii” fățarnici cu MENTALITATE COMUNISTĂ, apostolii unei NOI RELIGII, care “propovăduiesc ura, frica, dezbinarea și delațiunea”
Active News:
Iuda și „mișcarea progresistă”. Prof. Vasile Astărăstoae: Progresiștii disperați au nerușinarea să apeleze la noi pentru vaccinare după ce au batjocorit Biserica, au amendat și au făcut dosare penale preoților, au persecutat și insultat credincioșii
Iuda Iscariotul sau Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Iisus. Numele de „Iscariot” ar indica proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km Sud-Est de Hebron). „Unul dintre aspectele, care îl separă pe Iuda de restul apostolilor, este că acesta nu provine din Galilea. Iisus este din partea nordică a lui Israel sau Palestina romană. Dar prenumele lui Iuda poate fi dovada că este din sudul țării, ceea ce înseamnă că e străin” (Robert Cargill). Alți experți au precizat că Iscariot vine de la Sicarii sau „Cuțitari”, un grup de rebeli, care se opuneau ocupației romane și comiteau acte de terorism.
Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 monede de argint. Chiar dacă la început Iuda a fost bun, el ajunge să fie iubitor de arginți (Ioan 12, 6) și această iubire i-a deschis sufletul spre satana. El ținea „portofelul comun”, fondul pe care Iisus și discipolii îl foloseau, furând din el. Și Evanghelia lui Luca (22, 3) afirmă că înainte ca Iuda să se înțeleagă cu arhiereii în vederea trădarii lui Hristos, satana a intrat în el. Iisus și-a informat discipolii că, în timpul Cinei cea de Taină, unul dintre ei îl va trăda și a spus: „Acela căruia îi voi întinde bucățica și i-o voi da.” Și a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Iisus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” (Ioan 13:26-27). Iuda a mers la preoții din Templu s-a oferit să-l trădeze pe Iisus pentru bani – 30 de arginți, a dus soldații în Grădina Ghețsimani, unde l-a identificat pe Iisus prin sărutul pe obraz și prin numirea de „rabin”.
Acest sărut a fost astfel pervertit din simbol al iubirii în simbol al trădarii „Formele fățărniciei sunt foarte diferite. O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare fățărnicii, a fățărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în Grădina Ghetsimani. Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit decât această fățărnicie? Sărutul Iudei a devenit simbolul trădării, fățărniciei, al celei mai mari josnicii și nemernicii omenești.” (Sfântul Ierarh Luca al Crimeei). Ulterior, Iuda a fost cuprins de remușcări, a returnat cei 30 de arginți și s-a sinucis prin spânzurare (Evanghelia după Matei). Potrivit Faptele Apostolilor, Iuda nu s-a sinucis ci „Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele” (Faptele Apostolilor 1:18). Această moarte era obișnuită în Biblie, semnificând pedeapsa dată de Dumnezeu.
Iuda este deci un simbol al trădării.
Cu toate acestea el supraviețuiește prin mișcările „progresiste”. Mișcările „progresiste” pervertesc iubirea în libertate sexuală și teorie de gen, istoria în propagandă, adevărul în falsul îmbrăcat în haine strălucitoare, valorile în pseudo-valori. Sunt noi „religii”, care propovăduiesc ura, frica, dezbinarea și delațiunea. „Apostolii” mișcărilor sunt cei care, asemenea lui Iuda, se lasă cumpărați, nu cu 30 de arginți, ci cu cecuri/sponsorizări sau poziții sociale.
În Pastorala de Paști din 2005, Î.P.S Bartolomeu Anania descrie clar progresismul actual:
„Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci și un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă trădarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizație, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile și pervertește limbajul.
Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti SIDA, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditația transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valențe divine, înfeudarea economică se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Și multe altele.
Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate.
Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe a făcut o puzderie. Și continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu.
Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine. El știe că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat și memorat învățătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăție și talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei.
A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, așa cum este și patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură.
Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu grația cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.
În concluzie, Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege între a-l urma pe Iuda sau a urma calea lui Iisus. Personal aleg a doua variantă.
P.S. După ce au batjocorit Biserica; după ce au amendat și au făcut dosare penale preoților, care slujeau; după ce au persecutat credincioșii și i-au alungat din Biserică și de la pelerinaje; după ce au etichetat și insultat pe creștini (inculți, retrograzi, fanatici, obscurantiști etc.); progresiștii disperați au nerușinarea să apeleze la toți aceștia pentru susținerea campaniei de vaccinare. Ei nu au aflat că Biserica nu este instituție de propagandă a produselor lumii materiale, nu este vândută marilor corporații, iar preoții slujesc lui Hristos nu unor așa-ziși experți din domeniul vaccinurilor.
***
Episcopia Hușilor:
PS Ignatie: „Regăsim «sindromul lui Iuda» și în lumea de astăzi. Reflexele acelora sunt ca ale unui filantrop socialist. Sunt preocupați să fie generoși pe banii altora, iar ei să nu aibă niciun fel de responsabilitate”
În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (a Floriilor), Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor a oficiat Sfânta Liturghie în filia Vadurile a Parohiei Iana, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului locașului de cult.
Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Vasile Lăiu.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a făcut referire la unul din momentele premergătoare intrării Domnului în cetatea Ierusalimului, anume gestul Mariei, sora lui Lazăr, de a unge cu mir de nard picioarele lui Hristos:
Biserica ne pune spre reflecție duhovnicească unul din evenimentele legate de viața Mântuitorului Hristos: Intrarea Domnului în Ierusalim.
Poporul care era venit în acele zile pentru sărbătoarea Paștilor, a auzit că Iisus, cu o zi înainte, l-a înviat pe prietenul Său, Lazăr, în Betania.
Această minune a învierii din morți a lui Lazăr a stârnit foarte multă emoție, foarte multă deschidere înspre a-L întâmpina și vedea pe Hristos, Cel care are puterea asupra morții.
Entuziasmul, bucuria intrării Domnului în Ierusalim are drept motivație și combustibil curiozitatea și starea de uimire pe care au avut-o oamenii atunci când s-a răspândit vestea că Lazăr, cel mort de patru zile, intrat în stare de putrefacție, a fost chemat din mormânt și înviat.
Pentru popor era ceva uimitor, nemaiauzit, ceva care depășea rațiunea umană. Unii au venit să Îl cunoască din curiozitate, din respect, din dragoste sau din credință față de Cel care l-a înviat pe Lazăr.
Pasajul evanghelic surprinde atmosfera acestei sărbători. Ni se spune că Domnul Hristos, cu o zi înainte de a intra în Ierusalim și de a fi primit triumfal – cu multă bucurie și cu foarte multă fervoare -, S-a oprit în casa lui Lazăr și a surorilor Marta și Maria. Acolo a luat o cină.
Maria se gândește că este momentul potrivit să verse pe picioarele Lui o litră de nard – un parfum foarte frumos mirositor și foarte scump, care se procura din nordul Indiei -, în semn de dragoste și prețuire pentru Cel care a intrat în casa lor.
În tradiția vremii respective era încetățenit acest mod de a primi oaspeții. Se turna puțin parfum peste capetele celor ce le călcau pragul.
Maria s-a gândit să-L primească pe Iisus Hristos, în casa ei, într-un fel profetic. S-a așezat la picioarele Lui, a spart acea sticlă care conținea un parfum foarte frumos, o litră de nard. Litra era o unitate de măsură echivalentă a 326 de grame. Era un praf ce trebuia amestecat cu lichid și se obținea un parfum foarte frumos.
Acest parfum, ca preț, era echivalentul muncii pentru un an de zile. Un gram din acel parfum costa un dinar, echivalentul plății pentru o zi de muncă.
Maria, în dragostea și entuziasmul de a-L avea pe Hristos, Cel mai minunat oaspete al casei și al inimii sale, s-a gândit să Îl primească în felul acesta. După ce a turnat mirul de nard peste picioarele Sale, le-a șters cu părul capului ei.
Tot acest comportament era inedit, uimitor și, în același timp, bizar. În vremea aceea era statornicit ca femeile să nu poarte părul despletit, ci întotdeauna prins într-o năframă. Maria are părul despletit, iar gestul ei pare curios și inadecvat.
Ierarhul Hușilor a descris atitudinea pe care Iuda vânzătorul a avut-o față de gestul Mariei, și motivațiile reale ale acestuia:
În urma unei asemenea primiri deosebite, Iuda intervine și are o remarcă: «de ce risipiți nardul acesta? Ați fi putut să îl vindeți, iar din banii procurați să îi ajutați pe săraci. De ce ați făcut risipa aceasta?».
Hristos, în delicatețea Sa, încearcă să îl determine pe Iuda vânzătorul să înțeleagă gestul acestei femei: «las-o, căci ea a turnat acest nard peste picioarele Mele și le-a șters cu părul capului ei, pentru că ea prevestește moartea și îngroparea Mea».
Hristos știa, ca Dumnezeu, că nu va avea parte de o înmormântare așa cum se cuvine. Morții erau îmbălsămați, unși cu mirodenii și apoi erau așezați în mormânt. Hristos nu a avut parte de o asemenea înmormântare. El a fost coborât de pe cruce în taină și pus în mormântul din Grădina Ghetsimani. Abia peste trei zile femeile mironosițe și-au adus aminte că nu a fost îngropat cum se cuvine, conform datinii de a fi îmbălsămat.
Hristos încearcă să îl ridice pe Iuda la un nivel de înțelegere profetic al gestului Mariei. Nu îi reproșează că are o gândire meschină și că face pe generosul atunci când nu este cazul. El continuă, spunând: «pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna».
Acesta este evenimentul care, alături de învierea lui Lazăr, precede intrarea în Ierusalim.
Aceasta era o parte din atmosfera din spatele primirii lui Hristos cu entuziasm. O atmosferă dominată de o gândire meschină – a lui Iuda, care nu este în stare să aprecieze niște gesturi de evlavie și de dragoste.
Părintele Episcop Ignatie a afirmat că atitudinea lui Iuda, de a contesta gestul Mariei, care L-a primit pe Hristos ungându-i picioarele cu mir de nard, se regăsește din plin în cei care contestă dreptul Bisericii de a ridica locașuri de cult, afirmând tendențios că acei bani ar putea fi folosiți în scopuri umanitare:
Regăsim «sindromul lui Iuda» și în lumea de astăzi. S-au multiplicat cei care își asumă comportamentul lui Iuda. El crede că, în obrăznicia și în lipsa lui de dragoste, poate să Îi spună orice lui Hristos.
Consideră că poate să Îi reproșeze lui Hristos, Cel care este Dumnezeu-Om, că nu are grijă suficientă de săraci, de vreme ce îngăduie ca Maria să facă o risipă enormă, cu un parfum foarte scump pe care ar fi putut să îl vândă, și cu banii să facă milostenie.
Găsim asemenea atitudini și în lumea de astăzi.
Pe vremea lui Iuda nu se vorbea de dreptul la liberă exprimare. Nu exista conturat acest drept, la nivel de concept. Astăzi există.
Unii preiau din gestul lui Iuda, crezând că dreptul la liberă exprimare poate fi înlocuit cu vulgaritatea.
Iuda a fost un om vulgar. A vulgarizat și a desconsiderat gestul acestei femei pe care Hristos L-a înțeles și chiar a încercat să îl ajute pe Iuda să priceapă atitudinea femeii.
Și astăzi sunt mulți care au reflexele lui Iuda, reproșând Bisericii că cheltuie bani pentru ridicarea locașurilor de cult: «De ce să ridicăm locașuri de cult, când am putea ajuta pe săraci cu acei bani?» Nu este aceeași logică demonică, ca a lui Iuda?
În virtutea dreptului la liberă exprimare unii cred că pot să rostească orice fel de vulgaritate și pot avea orice fel de comportament cinic, meschin și disprețuitor față de cele spirituale.
Aceștia pun în opoziție cele materiale cu grija de sărmani, considerând că nu este acum momentul pentru cheltuirea unor bani pentru ridicarea unor locașuri de cult, ci că este mai oportun să se ocupe de sărmani.
Hristos ne învață că este vreme pentru orice lucru. Momentul acela era unul pentru risipa de nard. Venea și vremea pentru a se ocupa de săraci.
Maria Îl iubea foarte mult pe Iisus. Din dragostea față de Hristos se naște și dragostea pentru sărmani. Cine nu Îl iubește pe Hristos, de fapt nu îi iubește nici pe sărmani, nu îi preocupă grija pentru aceștia, ci doar să disprețuiască.
Credeți că cei care sunt așa de grijulii cu banii Bisericii, pentru a fi dirijați în altă parte, îi interesează de săraci? În niciun caz!
Reflexele acestora sunt ca ale unui filantrop socialist. Acesta întotdeauna vrea să facă binele, dar din banii altora. El nu face absolut nimic. Doar impune în chip autoritar, fără să înțeleagă că solidaritatea presupune libertate, nu coerciție și discreditare gratuită.
Sunt atâția «progresiști de serviciu», care au o atitudine foarte disprețuitoare față de Biserică, și îi interesează ce face aceasta cu banii, de ce nu îi ajută pe săraci.
Dacă vor fi întrebați câți bani au dat ei, câți săraci au ajutat, nu vor putea da un răspuns. Au o mentalitate comunistă. Sunt preocupați să fie generoși pe banii altora, iar ei să nu aibă niciun fel de responsabilitate.
Iuda nu știa de comunism, însă toți cei care vor să facă milostenie cu ochii pe banii altora, îl au de model pe Iuda.
Iuda și-a inventat un dușman. O mentalitate comunistă este să îți inventezi dușmani. Atunci când cineva incomodează, nu mai are relevanță ce spune, pentru a intra într-o dezbatere, ci relevant este să îl calomnieze. La fel a făcut și Iuda. A vrut să Îl calomnieze pe Iisus și să transmită mesajul că face o risipă imensă de bani, când ar fi trebuit să se gândească la săraci.
Hristos era cel mai sărac dintre toți. Nu avea casă, nu avea gărzi de corp, nu avea nimic. Avea doar o mână de ucenici, care trăiau din daniile pe care le primeau. Cine era casierul? Iuda.
Sfinții evangheliști spun că acesta mai lua din ceea ce se strângea. Prin urmare, pe Iuda nu îl interesau atât sărmanii cât să mai fie ceva în pungă, de unde să mai poată lua.
Păstrând proporțiile, fără să generalizăm, cei care se uită întotdeauna spre banii Bisericii, au reflexele lui Iuda. Nu sunt sinceri. Sunt meschini. Vor să calomnieze gratuit. În virtutea dreptului la liberă exprimare, ei cred că pot să rostească orice fel de vulgaritate la adresa slujitorilor Bisericii, la adresa lui Hristos.
De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit și despre atitudinea oscilantă a oamenilor, care L-au întâmpinat entuziasmați pe Hristos, pentru ca peste doar câteva zile, să își schimbe radical atitudinea:
«A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: “Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”» (Ioan 12, 12-15)
Aceasta este o parte din atmosfera premergătoare primirii lui Hristos. O altă parte este cea legată de atitudinea oamenilor.
Intrarea Domnului în Ierusalim ne scoate la iveală un popor imprevizibil, care are o credință de circumstanță. Fervoarea și entuziasmul erau generate de faptul că Hristos îl înviase pe Lazăr cu o zi înainte.
Poporul a fost foarte fluctuant în credință. Dovadă că la numai câteva zile, parte din cei care Îl primeau cu toată inima și își așezau hainele în fața Lui și purtau ramuri de finic – semne ale biruinței, probabil că au strigat, în Vinerea Mare: răstignește-L, răstignește-L.
Hristos era singurul lucid, care știa ambianța acestei sărbători: pe de o parte un Iuda preocupat de bani, pe de altă parte oameni imprevizibili, cu o credință de circumstanță.
Hristos își asumă acum starea de smerenie: intră pe un asin, pe un măgăruș. Nu intră ca un împărat, pe un cal, biruitor, așa cum poate se așteptau cei prezenți. Intră în stare de smerenie, aproape surd la osanalele cu care era întâmpinat.
Dumnezeu-Omul știe imprevizibilitatea firii umane, fluctuațiile ei, cunoaște că omul are mai degrabă o credință de circumstanță și că cei de față erau ignoranți – nu știau că intrarea în Ierusalim era împlinirea unei profeții („Bucură-te, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor; smerit, şi călare pe măgar (asin), pe mânzul asinei” – Zaharia 9, 9).
Sărbătoarea aceasta are partea ei de lumină, dar și partea ei de tristețe. Oamenii îl vor trăda pe Hristos.
Domnul ne primește euforia, dar știe că este de moment, că nu durează, și că Îl trădăm. Așa suntem noi, oamenii. Ne bucurăm când face o minune în viața noastră, dar apoi uităm. La vreme de încercare, Îl trădăm prin faptele și gesturile noastre.
În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru diacon pe teologul Ionel Genete, pe seama Parohiei Unțești, Protopopiatul Bârlad.
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
https://www.youtube.com/watch?v=4XozuHE1jqo&t=1504s
Predica Parintelui Elpidie:
Joi, 29 aprilie 2021
Voi fi cu copiii Mei în afara bisericilor;
Operațiunea M. Joi 2021
O mare trădare! Preoții cei mai de seamă și bătrânii, preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-l poată lua.
Nu-mi pot imagina că Fiul lui Dumnezeu, care a venit să ne mântuiască, care a venit să fie răstignit pentru noi, care a venit să sufere, suntem atât de nerecunoscători și atât de nebuni înaintea Lui! Nu am cuvinte de spus, vă voi spune doar ceva: să gândească fiecare mai bine până la sfârșitul Săptămânii Sfinte, care dintre noi îl va trăda și care dintre noi nu. La asta vreau să te gândești. Nu vreau să mai spun nimic. Cine îl va trăda și cine va rămâne aproape de El.
Vreau să știi că sunt preotul Lui. În numele Lui am devenit preot. În numele lui Isus am devenit preot. În numele lui Isus învăț. În numele lui Isus te slujesc și vreau să-ți împărtășesc trupul și sângele.
Vreau să știi că sunt răspunzător în fața Lui. Niciunui dintre voi, niciunui lider politic și niciunui lider bisericesc. Cei dintre ei care îl iubesc pe Dumnezeu, îl cinstesc pe Dumnezeu și vor să-L venereze, voi fi cu ei.
Cei care Îl tăgăduiesc, cei care îl trădează, cei care Îl batjocoresc, cei care cred că ne pot schimba credința și doctrina, îmi pare foarte rău, dar nu sunt cu ei.
Durerea lui Isus este destul de mare, pentru că până acum ateii L-au trădat. A fost trădat de toți cei care credeau că nu există. Acum El este trădat de cei care știu că există. Pe oricine îl întrebi pe un mare preot, pe oricine îl ceri pe un preot, pe oricine îl ceri pe un călugăr și diacon, vor spune că Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Dar dacă îți cer să-mi spui despre Hristos, ce îmi vei spune? Este Dumnezeu sau nu? Spune-mi.
-Este.
-Dacă este, atunci, Dumnezeu, Atotputernic și Atotputernic, care de dragul nostru a venit și a suferit mult. Vedeți ce spunem în „Eu cred”: „ Și suferința, înmormântarea și învierea în a treia zi, conform Scripturilor ”. Onorăm acest lucru, credem acest lucru, îl repetăm în fiecare an. Aceasta este credința noastră!
Dacă luați jertfa lui Hristos pe de o parte și Învierea pe de altă parte, Biserica nu are nici un sens, nici o putere. Stii de ce; Datorită jertfei Sale, a Trupului Său și a Sângelui Său, pe care El le-a dat în palme, în umilințe, în broderii, în răstignire, jertfa Sa a făcut din El un Tată glorios! Tatăl este sacrificat! Mana care își iubește copiii și pentru a nu-i pierde în brațele lui Eusfor, face totul! Nu a făcut Isus totul? El a sacrificat pentru noi.
Și astăzi este atât de trist, pentru că vine să dea trupul și sângele Său copiilor Săi, iar liderii politici și ecleziastici moderni nu permit copiilor Săi să vină să-L vadă! Să vină să-L primească! Știi ce înseamnă asta?
Aș dori să vă pun o întrebare simplă:
-Dacă ai ști că copilul tău suferă acolo, ai fi aici sau afară? Ai fi aici sau aproape de copilul tău? Spune-mi adevarul.
– Aproape de copilul nostru.
-Ai o gripă simplă, dar ceva care suferă și știi că suferă copilul tău, ai senzația că ai fi aici în biserică? Unde ai fi? Lângă pătuțul copilului tău. Da sau nu;
-Da.
-Doar acum Isus Însuși știe că copiii Săi suferă, au fost alungați de El, în afara bisericilor. Și în interior știi cine sunt? Cei care Îl tăgăduiesc! În bisericile de astăzi, cei care Îl tăgăduiesc Îl vor cânta! Ei neagă învierea Lui! Cine neagă jertfa Lui!
Vă voi spune ceva ce s-a întâmplat ieri, care m-a întristat foarte tare. Eram foarte suparat. M-am dus la un munte, unde este o mare dedesubt și am făcut o plimbare și am spus: „Doamne …” Mi-am pus mâinile înapoi, așa cum fac bătrânii și am mers și am spus: „Doamne, acum secvențele avea loc. Unde ești; Copiii tăi sunt în afara bisericilor. Unde ești;” Am făcut aceste gânduri, apoi, și crede-mă, ochii mei erau în lacrimi, deoarece εάν Eu, dacă aș fi mamă și aș ști că un bărbat și copilul meu au suferit acasă, aș fi acolo lângă el.
Am așteptat cu nerăbdare să simt în mine ce va spune El. Mi-am făcut plimbarea puțin trist și, fiindcă eram abstract în gânduri, intens în mintea mea, de parcă cineva mi-ar vorbi, dar atât de simplu, atât de clar și atât de dulce … nu voi uita ce s-a întâmplat σα Am mers și am folosit cuvinte proprii și am spus tare, de parcă aș vrea ca urechile mele să le audă:
„ Eu, fiul meu, de mâine și zilele acestea, nu sunt în biserici! Nu sunt aproape de marii preoți și preoți, care singuri Îmi cântă ceea ce nu cred; Am ieșit din biserici! »
Pentru o clipă am fost șocat. I-am spus uneia dintre fiicele mele spirituale: „Mi s-a întâmplat asta și asta”. Mă înfior și spun: „Doamne, unde ești acum?”
«Sunt aproape de copiii Mei dureroși! Locul meu este acolo, în copiii Mei! Tu, care ești ființe umane, ca mamă și ca tată, nu poți fi aproape de copilul tău rănit, de copilul tău bolnav, iar eu pot fi în bisericile Mele; Și eu am ieșit din biserici cu copiii Mei răniți și îi voi lua în brațele Mele și îi voi binecuvânta pe acești copii ai Mei; Dar să știe cei care sunt înăuntru că nu sunt cu ei și să nu se păcălească singuri! „O, stăpâne, Doamne, intră în împărăția cerurilor”. Îmi vor spune de multe ori, vor striga la Mine, dar eu nu voi fi cu ei; Voi fi afară cu copiii Mei răniți! În brațele Mele le voi ține! În afecțiunea Mea îi voi închide! Și îl voi ruga pe Tatăl Meu să le dea paradis!»
Și a spus atât de multe … Stăteam … A fost un sentiment atât de cumplit încât am rămas puțin … Nu știam dacă este adevărat sau o minciună. Dar aceste cuvinte erau atât de puternice în mine, ca și când ar fi fost cineva, încât aveam ochii închiși și nu vedeam decât o lumină răspândindu-se din biserici și îmbrățișând copii răniți. Era ca și cum toată rana i se păruse. Altul în inima lui, altul în mintea lui, altul în trupul său, altul în sufletul său etc. Și și-a deschis mâinile și o lumină s-a răspândit în sufletele copiilor Săi.
Și tu spui la un moment dat și el s-a întors și mi-a spus:
„ Cine Mă va nega, fiul meu, să fiu cu copiii Mei, copiii mei răniți? Eu sunt Mama și Tatăl! Vreau să le spui tuturor că sunt Mama și Tatăl copiilor Mei! Mama și Tatăl copiilor Mei și voi fi cu ei! Știu și în Învierea Mea nu vor fi lăsați;
Dar tu mă vei ridica normal; Numai cei îndrăgostiți de Mine de această dată vor veni să Mă închine în mod corespunzător; Toți acești alții, care nu au crezut în Mine, care nu cred în Mine și înșeală copiii Mei, îi veți înțelege ”; El a spus tot mai mult αλλά
Mergând, i-am spus: „ Iisuse al meu, înțeleg ce ai spus, că a început noua generație a sfinților Tăi confesionari. Susțineți toți acei mari preoți, evlavioși, evlavioși și sfinți, care cu curaj vor avea puterea de a îndrăzni să spună tuturor adevărul și nu se vor abate de la ceea ce ați stabilit prin Sfinții Părinți în Biserica Ta.
Dar dă-ne putere nouă preoților care aparent ne obligă, „de dragul ascultării”, să facem lucruri care nu îți plac. Dar luminează-ți copiii, bărbați și femei, pentru a avea puterea de a înțelege cel puțin adevărul și de a te iubi ”.
Am îndrăznit să întreb. Mi-am zis: ar trebui să-L întreb dacă va fi ora 9 la Înviere, pe care i-au poruncit bisericii? Si am spus:
„Doamne, dacă ai putea să mă auzi și să-mi răspunzi, așa cum mi-ai răspuns pur și simplu, punând cuvintele Tale în sunetul urechilor mele și în adâncul inimii mele, toți cei care vor merge la ora 9, vei fi înviat acolo; ”
Și am continuat să merg neliniștit dacă aș putea obține un astfel de răspuns. După câțiva pași, am auzit din nou vocea Lui dureroasă în inima mea, spunându-mi: „ Nu voi fi acolo, fiul meu, la ora 9 ; Nu am fost înviat la ora 9, de aceea nu voi fi. Nici în vreo biserică, care va face învierea în acel moment. Este mai bine să ai zece copii care Mă închină, decât o mie care spun că sunt ai Mei, dar nu sunt ai Mei ;
I-am simțit singur durerea. Este una dintre puținele ori Dumnezeu, știi ce face? Ți-am spus cealaltă dată. El nu mai alege pe înțelepți, mari, înțelepți, pentru a le spune voia Lui. El alege oamenii obișnuiți, doar copii și îi rănește pe oameni, ca mine. Nu am crezut niciodată că merit nimic. Când m-am uitat în oglindă de multe ori și am spus:
„ Doamne, Te numesc Mama și Tatăl Meu și Tu îmi spui fiul Tău; Dar știu că nu merit nimic pentru Tine. Și am auzit mereu vocea Ta dulce spunând : „ Nu spune niciodată acest lucru Copilul Meu, pentru că cel mai ciudat copil și cel mai paralizat copil și ultimul copil, pentru că mama lui este totul! Și voi, ca toți copiii Mei, sunteți pentru Mine totul, pentru că sunteți copiii Mei! Sunteți băieții Mei și fetițele Mele!
Știu că ești ultimul dintre toți oamenii și vei fi întotdeauna ultimul și le vei spune și copiilor Mei să fie smeriți, să simtă că sunt ultimii, pentru că asta va fi puterea ta împotriva lui Satan; Satana nu se întristează dacă faci fapte bune, dacă faci lucruri bune, dacă te rogi, este suficient să fii egoist, deoarece prin egoism îți fură tot câștigul spiritual.
Fii ultimul dintre toate. Ultimul, cel mai rău dintre toți oamenii și spune-ți singur și nu-ți fie rușine să-l spui altora. Dar oricine o spune cu simplitate și smerenie și cu dragoste pentru Mine, Îl voi îmbrățișa și voi spune îngerilor Mei: „Acesta este fiul Meu și aceasta este fiica Mea ”;
De aceea am spus: „Dumnezeule, te rog, nu ne părăsi inimile acum, pentru că acum înțeleg ce vrei să spui, că a început marea ruptură informală dintre acum și grâu ”. Acum secara va ieși din grâu. Cei care Îl vor iubi cu adevărat și nu se vor teme să mănânce ca grâul, să devină făină și alții care vor rămâne tipici, ca paiul, că vântul îi va lua și îi va arunca.
Acestea am vrut să le spun și multe altele, pe care le voi păstra în inima mea, pentru că sunt multe alte lucruri pe care le spune, pe care nu le poți ridica, despre viclenia lui Eusfor și înșelăciunea cu care va înșela atât liderii politici, cât și conducătorilor ecleziastici, pentru a face într-o zi răul cel mai rău imaginabil. Și știi unde?
Copiilor tăi nevinovați! Vor inventa ceva foarte viclean în scurt timp – și vei înțelege – că copiii tăi îți vor fura! Vor șantaja copiii? Te vor șantaja? Nu știu ce se va întâmpla. Singurul lucru care m-a făcut să înțeleg este că vor face un mare rău copiilor tăi și atunci vei plânge mult! Și nimeni nu vă va putea ajuta, pentru că și voi ați plecat de la sânul Lui. Acum trebuie să-L ținem de mână. Îl putem ține de mână.
Joia Mare este foarte ciudată. Am venit la biserică să cânt și El este afară cu copiii Săi … Și mă bucur să fiu cu copiii Săi … Pentru că pot fi aici în biserică, dar inima mea este aproape de El, de copiii Săi dureroși … Doar el plânge … De data aceasta nu plânge pentru patimile Sale … El plânge pentru patimile copiilor Săi … Nu plânge pentru ceea ce a suferit El plânge pentru ceea ce vor suferi acum copiii Săi de acum înainte …
Și cel mai rău lucru este că Învierea Sa a fost manipulată înșelător de sataniști, ca să nu se facă la timp . Stii de ce; Pentru că într-adevăr anul acesta Învierea va avea loc numai în oamenii foarte evlavioși din inimile lor și patimile Sale vor continua chiar și după Paști. Va fi un sacrificiu durabil al Paștelui. După un timp, spune el, vom sărbători cu toții împreună Învierea. Acestea fiind spuse.
Dar acum vei trăi patimile Mele și eu voi trăi patimile tale; Acum va deveni ceea ce ai scandat de atâta timp. Să mergem cu El, spune El, „să mergem cu El și să fim răstigniți”. Acum, spune el, veți umbla cu Mine pe cei care mă iubesc și veți fi răstigniți împreună cu Mine și veți plânge și voi, pentru că eu plâng deja pentru voi;
Și după o zi glorioasă, când cel care crede că a venit să rămână, în mod evident a însemnat Antihristul, care nu este el, este această imitație. El, spune el, va fi în curând răsturnat, deoarece face un mare rău întregii lumi. Mare rău peste tot în lume! Și cu toții vom sărbători împreună o nouă Înviere. Învierea patriei voastre, pentru că cei care vor rămâne, acum îmi vor fi credincioși, Mă vor iubi și Mă vor închina; Toți cei care se află în poziții excelente, atât politice, cât și ecleziastice, nu vor mai fi în această poziție într-un timp foarte scurt.
Tatăl meu a decis, spune el, să-și curețe via; El îi va lăsa pe toți cei care l-au trădat pe Fiul Său, pe toți cei care i-au dezonorat voința, să înțeleagă ce au făcut. Și vor simți singuri cu ce mari preoți ai evreilor vor merge.
Dar acum El ne invită pe noi toți, pe toți copiii Săi, să avem credință în El, putere în El în tot ceea ce se va întâmpla. Cei dintre voi care sunteți aici, primiți astăzi Trupul și Sângele lui Hristos. Este ultimul Paște pe care îl vom face, să spunem cu calm. Totul va fi diferit din când în când. Toate! Toate! Când îți spun totul!
O tetralegie se va răspândi în țara noastră. Patria noastră va deveni tetraplegică. Va suferi din cauza credinței sale, va suferi din cauza economiei sale, va suferi de răsturnări geofizice, răsturnări și complicații geopolitice . Amintiți-vă, Grecia noastră va deveni tetraplegică. Credința ei va fi zdruncinată și va fi bătută fără milă. Economia se va prăbuși. Natura va revoluționa în multe feluri. Vei vedea acestea. Și răsturnările războiului vor aduce date noi.
Acum imitația anticristului vrea să repornească marele și va provoca haos prin boli și economie. El vă va face pe toți oamenii, deoarece vă va pune pe o lesă pentru a vă trage acolo unde vrea, va face o repornire mare, așa că crede, așa că vrea.
Dar Tatăl Meu m-a desemnat să folosesc ceea ce va face Eusfor, pentru a relua din nou starea Sa, Biserica Sa! Și prin Biserică vor pleca toți cei slabi și corupți! Tinerii vor ieși, noi! Oamenii vor ieși, spune el, care se vor închina Tatălui Meu și Mine și Duhului Sfânt! Ei mă vor iubi pe Mine, pe Tatăl Meu și pe Duhul Sfânt atât de mult, încât viața Sfinților va fi puterea lor și vor alerga până la marginile pământului, așa a rânduit Tatăl Meu, pentru a purta adevărata credință! De aceea ai răbdare. Ai putere, ai încredere în Mine și vei vedea că totul se întâmplă peste puțin timp;
Dar acum Golgota trebuie să vină, pentru că Adevărata Înviere va fi cea care se va întâmpla, cu care toți vă veți bucura împreună cu Mine, copilul Meu; Va fi marea repornire a Tatălui Meu în Biserica Sa; Nu repornirea lui Satana pe planetă. El visează să repornească răul, care vă va controla pe toți. Tatăl meu, însă, a stabilit alte lucruri; Nu permite încă ca Antihristul să vină să conducă. Marea repornire a Bisericii Sale prin forță va avea loc mai întâi. Atunci Mă vei proslăvi; Vei fugi cu toții, spune el, până la marginile pământului pentru a vorbi despre Mine; Peste tot va fi icoana Mea; Numele meu va fi peste tot! Viziunea mea va fi peste tot; Oamenii de pretutindeni vor ști că eu sunt Dumnezeul păcii! Și pentru o lungă perioadă de timp Împărăția Mea va fi proslăvită, până când Dumnezeu va îngădui, pe cât de puternic vei fi oricine vei fi, înfruntă-l pe adevăratul Antihrist, care va veni să distrugă totul. Apoi, însă, voi veni să te iau în brațele Mele, ca să poți trăi cu Mine în eternitate;
Dar acum nu vă fie frică. Pur și simplu vreau ca cei care cred în Mine, fie că sunt mari preoți sau preoți, să o spună acum, să o mărturisească! Nu-ți fie frică! Martorii mei nu se temeau de persecuție! Nu se temeau de închisoare! Nu se temeau de exil. Nu se temeau de exproprierea caselor și a bunurilor lor! Stii de ce; Pentru că în mijlocul tuturor acestor lucruri, ei au văzut viziunea prezenței lor viitoare în sânul lui Dumnezeu în eternitate .
Aș vrea să le spun astăzi, dar El le spune. El o spune și o spune atât de frumos și atât de dulce încât nu avem niciun motiv să nu-L ascultăm. Singur, lasă inima ta să accepte cuvântul Lui. Lasă-ți inima să audă vocea Lui dulce, care îți va striga: „Fetița mea, băiețelul meu, eu sunt Tatăl tău și Mama ta, ai încredere în Mine”; Și faci ceea ce face fiecare copil, care își deschide brațele și aleargă în brațele mamei sale.
Cei care o fac, nici măcar nu vor înțelege ce se va întâmpla, pentru că în moduri minunate, în moduri teribil de minunate, vor susține și vor hrăni și proteja proprii Săi copii. Nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla cu ceilalți. Toată lumea alege. Tu singur decizi, care va fi alegerea ta: Cu Isus să fii răstignit cu El sau cu Lucifer să te temi de pedeapsa lor? Ca să nu mai spun nimic. Depinde, să decidă toată lumea.
Te binecuvântăm în numele iubitului nostru Isus. Vă binecuvântăm pentru a vă oferi iluminare în mintea voastră, pentru a ști care este lucrul corect de făcut. Vă binecuvântăm să fiți prudenți în acțiunile voastre, să știți cum să gestionați fiecare moment dificil care va veni de acum înainte. Dar vă binecuvântăm să vă dăruim pe Isus, Tatăl nostru, Duhul Său cel Sfânt, care va fi puterea să o facă. Pentru că s-ar putea să știm ce este bine, s-ar putea să știm cum să o facem, dar nu avem puterea. Fără Duhul Sfânt, nu se întâmplă nimic.
Vă binecuvântăm astăzi, începutul marilor patimi ale Domnului nostru, care va dura o vreme fără Înviere – dacă nu vom ridica în mod formal Învierea – pentru că așa o va permite Tatăl Meu;
Spunea în mod specific o altă conversație în mintea mea în acea zi când mergeam pe jos: „Acum este un test – conduceți-vă , cum luați o mașină și traficul pentru a vedea dacă funcționează pentru dvs. Un test de – conduce acum. Cu cât Antihristul va rămâne mai mulți ani în puterea absolută, cu atât mai mulți ani, spune el, veți trăi în imitarea, ca să spunem așa, a puterii sale. Și aceleași lucruri se vor întâmpla într-o formă mică de către politicieni, dar și de profeții falși ecleziastici, pentru a trăi ceea ce se va întâmpla și pentru a alege pentru tine pe cine vei iubi, pe cine vei îmbrățișa, pe cine vei pune în inimă și căruia de acum înainte vei asculta.
Îmi doresc tuturor să facem alegerea corectă și de astăzi iubitul nostru Isus, să fim singura Iubire, Putere, Bucurie a inimii noastre! Nu avem de ce să ne temem, pentru că dacă murim aici, câți ani vom trăi? Vom deveni vampiri? Nimeni nu trece de o sută. Ne-au mai rămas câțiva ani. Și chiar și așa, merită să-i predăm trup și suflet Lui.
De astăzi te rog, lasă un cuvânt să devină simbolul vieții noastre:
„ Iisuse al meu, tu ești iubirea și afecțiunea inimii mele! Ești iubirea divină a sufletului meu! Vei fi totul pentru mine, pentru că ești Mama și Tatăl meu, Regele inimii mele! ” . Fericiți cei care o vor spune. În ele, Duhul Sfânt va face o locuință permanentă în suflet și cel mai frumos va începe în mijlocul persecuției și al durerii. Cel mai frumos!
Îmi doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Amin.
@ Alexandrina:
De unde este luata?
https://www.youtube.com/watch?v=ARk4BEIVRgM
@Alexandrina: poate ne pui si materialul video, daca poti.
https://ouranianostalgia.blogspot.com/2021/04/blog-post.html?m=1