Publicistul Paul Ghitiu despre “MEGA-MOSCHEEA” DIN BUCURESTI si OBLIGATIA PRIMIRII COTELOR DE IMIGRANTI ARABI – o incercare de ISLAMIZARE a României si Europei pentru a distruge IDENTITATEA CRESTINA? “Aici duc toate lucrurile, chiar si cele legate de REVOLUTIA SEXUALA, si cele legate de REVOLUTIA RASIALA, acest TURN BABEL RASTURNAT”

“Şi atunci nu pot schimba perspectiva şi bănui că de fapt moscheea nu este pentru a aduna mâna de musulmani din Bucureşti, ci un steag înfipt în inima ţării, semnal de adunare, şi un prim pas către o prezenţă islamică mult mai importantă? Atât de importantă încât într-un viitor nu foarte îndepărtat să devină majoritară, sau oricum atât de puternică încât să impună o modificare a identităţii actuale şi apoi o islamizare a României? Anul acesta primim 2000, anul viitor poate 20.000, căci fluxul nu se diminua, ci va spori cu atât mai mult cu cât ei sunt primiţi”.

*

“…Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre este arma victoriei noastre”

 ***

Familia Ortodoxa (septembrie 2015):

„Mega-Moscheea” din București – o încercare de a islamiza Centrul şi Estul Europei

– Domnule Paul Ghiţiu, din apariţia dumneavoastră în presă vedem o anumită preocupare legată de subiectul „mega-moscheei” care se va construi în București. De ce simţiţi nevoia să analizaţi atât de profund acest subiect?

– Auzind de această poveste, citind explicaţiile Muftiului Murat Iusuf și nevăzând nici o explicaţie din partea autorităţilor române, mi s-a părut ciudat.

Revolta mea nu a fost împotriva construirii moscheei, dar necunoscuta acestei moschei, pusă în sistemul de ecuaţii românesc – în care în Bucureşti sunt maxim 9.000 de musulmani, dintre care cei mai mulţi sunt veniţi şi care nu neapărat sunt şi religioşi, cu aproximativ 70.000 de musulmani în toată ţara –, să faci o moschee de o asemenea mărime atunci când nu ai nevoie, să mai faci pe lângă ea universitate, şcoli, o astfel de moschee, într-o Românie cu aşa de puţini musulmani, a trezit întrebarea: oare problema nu este una de viitor? Oare nu se pregăteşte ceva?

Această întrebare vine în contextul în care refugiaţii din Africa de Nord către Europa sunt tot mai mulţi, sute de mii – şi asta în contextul în care nu este neapărat imperativ, dar s-a discutat în Uniunea Europeană repartizarea acestor refugiaţi, şi autorităţile române, fără să aibă nici o discuţie, fără să întrebe, să se aşeze într-o discuţie publică, fără măcar să ne anunţe dinainte, au venit şi au anunţat direct că România s-a oferit să primească şi ea refugiaţi. Nu am înţeles nici acum foarte clar câţi, pentru că au apărut cifre diferite: două mii, două mii şi ceva, trei mii şi ceva [intre timp, deja ni s-a repartizat o “cota obligatorie” de 6.351 – n.n.]. Lucrurile sunt destul de nebuloase. Au apărut declaraţii, a apărut o declaraţie şi de la Preşedinţie, dar nu aş putea să vi le reproduc.

Al treilea lucru: interesul meu pe această temă e mai vechi. La începutul anului acesta am scris trei articole despre islamizarea Europei, şi ar fi trebuit să fie şi al patrulea, care privea chiar Europa Centrală şi de Est. De aceea, fiind oarecum pregătit pe această temă, ştiind cu foarte multe date şi cu foarte multă documentare ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Europa de Vest, m-am dus, poate spre deosebire de alţii, cu gândul către acest posibil viitor în care şi Europa de Centrală şi de Est, deci şi România, să păţească acelaşi lucru – deci să primească, într-un fel sau altul, musulmani refugiaţi sau alocaţi şi, în timp, să păţim şi noi ceea ce vor păţit ei în 15-25-30 de ani, adică factorul musulman să devină predominant. Şi, oricum, chiar dacă nu va trece de 50% în intervalul aproximat de mine, va prelua politic puterea din motive foarte simple: datorită coeziunii mult mai mari decât a celorlalţi.

„Acest Turn Babel răsturnat…”

– Ce stă în spatele acestui proiect?

– Ce stă, nu ştim noi încă. Ceea ce intuiesc este că e vorba de o încercare de a islamiza şi Centrul şi Estul Europei, şi acest lucru este într-un context mai larg. Vedeţi, începând să sap după una, am dat peste alta. Şi începi să sapi şi zici: ia să văd ce-i aici… Uite, am găsit un os de… de ce-o fi? O fi de om? O fi de câine? O fi de altceva? Şi, pe urmă, dacă sapi mai mult, dai de un cimitir. Cam aşa este.

Deci, începând să sap mai adânc pe povestea asta, am dat de date mai vechi şi de personaje care discutau deja cu aproape o sută de ani în urmă despre proiectul european şi, de fapt, despre un proiect mondial, al unei noi ordini mondiale şi al unei noi împărţiri mondiale: se discutau diverse formule statale, confederaţii, federaţii. Ceea ce e interesant şi înfricoşător în viziunea acelui personaj care se numeşte Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi, conte austro-ungar – şi, de fapt, o combinaţie de multe neamuri: mama japoneză, tatăl conte austriac, o linie foarte combinată etnic – deci, acest personaj venea cu viziunea sau era pus să anunţe acest lucru (nu ştiu dacă era din capul lui sau era de la alţii, pentru că de multe ori unele lucruri le gândesc unii şi îi pun pe alţii să le facă publice) şi vorbea despre necesitatea unui amestec rasial într-o lume a viitorului, şi să fie o combinaţie europeano-asiatico-africană, pentru a da un „om al viitorului”, un om mai puternic, mai rezistent şi care să aibă calităţile de diverse feluri ale unuia şi ale altuia.

Ei, pornind pe această direcţie, am găsit multe alte lucruri. Și am găsit foarte multe personaje, luări de poziţie, cărţi, discursuri şi altele, în ideea necesităţii dispariţiei rasei albe, care provoacă toate necazurile şi toate cataclismele, războaiele şi tot. Într-o viitoare lume, văzută de aceşti gânditori, în care să fie pace şi linişte şi să curgă laptele şi mierea şi nimeni să nu se mai duşmănească cu nimeni, pentru a se întâmpla acest lucru vor trebui să dispară şi rasele, nu numai popoarele – şi, cum zicea şi Soros (am găsit nişte declaraţii de-ale lui într-un ziar suedez) că trebuie să dispară omul alb: femeile albe trebuie să se împerecheze cu negri, bărbaţii albi cu negrese şi cu asiatice, ceea ce ne duce într-un complot de o dimensiune, de un cinism… Şi am găsit foarte multe referiri la această teorie care, de fapt, funcţionează deja şi este pusă în practică ca un genocid împotriva rasei albe.

Acum, m-aş duce mai departe. De fapt, problema nu este rasa albă. Adevărata luptă, adevăratul mobil, adevărata ţintă a acestor oameni şi a acestor transformări ale lumii este, de fapt, creştinismul. Aici este. Nu-i interesează neapărat rasa albă, dar rasa albă este cea care, într-o măsură mai mare, mai mică, într-o formă sau alta, este mărturisitoarea lui Dumnezeu şi a lui Hristos. Aici este, de fapt, vechea, anunţata, permanentă luptă a diavolului cu Dumnezeu. Ce încearcă diavolul? Să strice lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu poate să o strice, atunci să o pervertească, să o schimbe sau să o distrugă.

Aici duc toate lucrurile, chiar şi cele legate de revoluţia sexuală, şi cele legate de revoluţia rasială, acest Turn Babel răsturnat, adică construit pornind de la amestecuri. E inversul Turnului Babel: Dumnezeu i-a amestecat pe oameni, limbi, rase – acum se încearcă să se refacă o unică rasă, care să se ducă şi să se ridice împotriva lui Dumnezeu.

„Nu terorismul este problema, ci pierderea identităţii”

– Au fost voci la noi în ţară care au spus că acest „centru cultural”, să-i spunem, această comunitate va duce şi la apariţia terorismului.

– E posibil orice, pentru că, din momentul în care primeşti fără discernământ o altă populaţie care vine dintr-o cu totul altă civilizaţie, cultură, religie, obiceiuri, tradiţii, istorie, atunci primeşti tot ce au ei; poate şi bune, nu zic nu… Discuţia mea şi despre islamizarea Europei de Vest nu este de pe o poziţie contrară musulmanilor. Problema mea nu e cu ei, problema mea e cu ce se întâmplă aici. Bun, atunci când primeşti astfel de populaţii într-un număr mare, brusc nu se mai poate face o integrare graduală, aşa cum s-a făcut la început în Vest, pentru că intrau puţini, şi familiile încercau cât mai mult (de exemplu, în Franţa) să se franţuzească, ca să fie acceptate alături de localnici. Acum nu se mai întâmplă nici acolo. În Franţa, noile generaţii nu se mai identifică absolut deloc ca francezi – se identifică ca algerieni, marocani sau musulmani. În principiu, cam 70% din musulmanii din Franţa nu se identifică ca francezi.

Terorismul nu este problema, pentru că este o chestie peticită şi încurcată, de nu mai ştii unde să-i găseşti capătul şi care e firul de început, care e ăla bun şi care sunt cele false. Deci nu terorismul este problema, problema este acest pericol al pierderii identităţii – şi nu pierderea identităţii naţionale, ci pierderea identităţii creştine. Ele sunt cumva legate.

În ultima vreme m-am gândit, deşi am scris mult pe tema asta a identităţii naţionale şi a naţiunii (chiar am făcut la un moment dat o asociaţie cu nişte prieteni, se numeşte „Liga pentru Identitate Naţională”), am început să stau să mă gândesc mai serios şi, când am să pot, chiar am să încerc să văd dacă nu cumva ar trebui să abandonăm chestiunea cu „naţiunea” şi cu „identitatea naţională” şi să ne întoarcem la „popor” şi la „identitatea etnică”, pentru că poporul român este creştin, nu naţiunea. Pentru că naţiunea, aşa cum e definită ea acum, naţiunea este toată lumea. Şi atunci cred că ar trebui să ne întoarcem la ceea ce ei, aceşti gânditori şi plănuitori ai schimbării lumii au făcut cu 100-150 de ani în urmă, şi anume inventarea noţiunii de „naţiune”, de „stat naţional”, ca să lovească în imperii şi regate. Deci ei, inventând chestia asta – e o chestie foarte parşivă, la care nu m-am gândit până acum –, ea duce în acelaşi timp şi la altceva decât identitatea etnică, în final. Adică dizolvă şi distruge, sau reduce la mică importanţă noţiunea de „popor” şi de „identitatea poporală”, să-i zic aşa. Poporul român a trecut prin istorie chiar dacă a fost separat, chiar dacă nu a fost într-un singur stat, chiar dacă nu a avut o identitate naţională, poporul român a trecut prin istorie în diverse state, dar a trecut ca popor creştin, oriunde a fost.

M-am mai gândit la chestia asta şi uitându-mă la evrei – pentru că ei îşi păstrează această identitate etnică oriunde au fost, oriunde se duc, de aceea şi trezesc animozităţile pe care le trezesc: ei de 2.000 de ani nu au avut nici o naţiune, dar unde s-au dus un evreu, doi evrei, au fost „poporul evreu”, chiar dacă nu au fost toţi. E foarte important şi e foarte interesant. Sunt foarte multe lucruri de învăţat de la evrei. Ca să mă întorc, e interesant de văzut dacă nu cumva trebuie să recuperăm poporul, că poporul este în final neamul.

„Trebuie să gândim cu capul nostru!”

– Aţi atras foarte clar atenţia asupra pericolelor care ne pândesc – dar oare semenii noştri conştientizează cât de grav este aceste proiect, ce pericole ne pasc?

– Semenii noştri… unii da, unii înţeleg, adică am văzut din reacţia lor, comentariile sunt foarte clare. Unii înţeleg acest lucru, alţii nu înţeleg, alţii nu înţeleg pentru că nu pot, unii pentru că sunt mercenari în slujba unuia sau altuia, mulţi, din păcate – şi nu e vina lor – sunt spălaţi pe creier. Diavolul are la îndemână atât de multe arme, ca să le spun într-un fel, sau atât de multe obiecte ale amăgirii şi ale vrăjirii oamenilor, ca niciodată în istorie. Această dezvoltare tehnică – şi de aici explozia bunurilor de consum, explozia bunăstării, oarecum, că oricât am fi de în urmă, în medie se trăieşte mai bine decât se trăia în trecut. Dar e adevărat că, în acelaşi timp, este mult mai puţin timp de reflecţie, mult mai puţină disponibilitate de a gândi şi, după cum s-a dovedit de fapt şi în decursul istoriei, bunăstarea duce la păgânism, ateism, desfrâu şi la toate celelalte, pentru că omului îi e foarte greu să facă un echilibru, adică să profite şi să trăiască şi bine, şi în acelaşi timp şi moral, şi dedicat celorlalţi. E foarte complicat şi, din câte ne arată istoria de până acum, de fiecare dată când o civilizaţie a ajuns să fie prosperă, a eşuat în acelaşi mod lamentabil.

Speranţa mea este că dacă am sădit ceva într-un om, în doi oameni, în trei oameni – o îndoială, o întrebare, o certitudine – îmi justific existenţa şi munca.

– Să ne gândim la înaintaşii noştri, la Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Constantin Brâncoveanu… Ce ar trebui să facă creştinii zilelor noastre acum, în situaţia aceasta, când noi am dat gratuit atâta teren musulmanilor?

– Ar trebui să facă nişte lucruri nu numai în legătură cu această temă. Adică ar trebui să fie în primul rând mai cumpătaţi şi să lase, să deschidă uşa fiinţei lor către întrebări şi să caute răspunsuri, ar trebui să se informeze. Am mai scris de multe ori şi chiar spun: nu credeţi ceea ce vi se spune, nu luaţi pe nemestecate! Verificaţi-i pe cei care vă spun una sau alta, vedeţi cine sunt, ce viaţă au, ce traseu au avut – mai ales când vă spun lucruri importante. Că vine unul şi spune ceva, şi noi: ha, ia uite ce-a spus cutare… Și începem să strigăm. De unde ştii că ce a spus e bun? Hai să vedem ce interese s-ar putea să aibă. Deci trebuie să ne ţinem informaţi, dar nu cu toate prostiile care ni se dau, cu nu-ştiu-ce a mai făcut nu-ştiu-cine şi ce s-a mai întâmplat, ce dezmăţ, ce desfrâu… Astea oricum există, nu trebuie să ne ţinem informaţi pe ele. Trebuie să fim informaţi cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să fim corect informaţi. Trebuie să ne documentăm, trebuie să gândim cu capul nostru după ce primim informaţiile şi concluziile şi, eu ştiu, ipotezele altora.

Și, după ce facem lucrul ăsta, trebuie ieşit în stradă. Nu ieşit în stradă cu balamuc, ci ieşit în stradă în tăcere, cu pancarte, cu ce vrei, dar ieşit în stradă şi spus pentru ce. Trebuie să iasă presiune, pentru că, până la urmă, ei, autorităţile, factorii de decizie, demnitarii noştri, fiind majoritatea nişte infractori, unii dovediţi, alţii potenţiali, nu ştiu decât de frică. La ei nu există bunul-simţ, nu există simţul răspunderii, nu există simţul datoriei, nu există ruşine. Conştiinţa le este sigilată cu şapte peceţi, a pus diavolul acolo sigiliu şi a spus: „Bravo, băiete, închidem bine, bag-o ascuns!”.

Și atunci trebuie ieşit în stradă liniştit, ferm, chiar în tăcere. Tăcerea e chiar mai înfricoşătoare decât urletul. Imaginaţi-vă o mulţime de o sută de mii de oameni care sunt undeva comasaţi şi tac, şi nu se aude nimic, şi stau în faţa unei clădiri. Cred că la un moment dat ăia din clădire ar ieşi pe ţevile de canalizare.

Și mai cred că dacă majoritatea românilor s-ar ruga, am sta mult mai bine. Acum, că nu este numai tema asta – asta e acum, dar să ne gândim la toate celelalte teme. Dacă majoritatea românilor s-ar ruga nu ca să le dea Dumnezeu ceva sau să le ia ceva ce-i doare şi să le dea ceva ce e bun, dar dacă s-ar ruga pentru neam, pentru binele celorlalţi, pentru binele vecinilor, sau al aproapelui, am sta foarte bine, probabil. Dar nu stăm. În final, ar fi foarte bine.

„Un loc al rezistenţei unor mărturisitori creştini”

– Cum vedeţi viitorul? Sunt speranţe ca la noi să se întâmple ceva bun, sau dacă se întâmplă ceva rău să putem lua atitudine şi să spunem un „Nu” hotărât?

– Mi-e greu, nu-mi dau seama… Asta numai Dumnezeu o ştie. Am argumente şi într-un sens, şi într-un altul, dar în acelaşi timp sunt atât de conştient că numai voia lui Dumnezeu şi numai Dumnezeu poate şti ce va fi şi cum va fi, pentru că trăim nişte vremuri foarte complicate, complicate la maxim de diavol, şi normal că noi ne lăsăm prinşi cu plăcere în acest joc. Sunt sisteme cu mult mai multe variabile, cu mult mai multe ecuaţii, trăim într-o lume în care nu mai ai timp să gândeşti de câte lucruri se întâmplă şi în viaţa noastră de zi cu zi, în viaţa multora. Singura relaţie este cu Dumnezeu.

Acum, sunt lucruri cu flux şi cu reflux. Văd că la oraş lumea este în Biserică, şi sunt mulţi tineri, ceea ce e important. În acelaşi timp, la ţară lucrurile se degradează şi sunt tot mai mulţi bătrâni, iar tinerii de la ţară sunt poate mai pierduţi ca cei din Bucureşti. E greu de dat un răspuns, pentru că trebuie să faci nişte evaluări.

Eu sper, pe baza unor cuvinte pe care le-au mai spus unii Sfinţi, unii Părinţi de-ai noştri sfinţiţi dar încă necanonizaţi de Biserică, eu sper că s-ar putea întâmpla minuni aici, şi să fie un loc al rezistenţei unor mărturisitori creştini, nu doar unii risipiţi pe ici şi pe colo – şi atunci asta ar însemna o izbândă.

Material realizat de Raluca Tănăseanu

(in revista “Familia ortodoxa”, nr. 9 (80)/septembrie 2015)

***

• Blogul lui Paul Ghitiu:

Mega-Moscheea. Se pregăteşte islamizarea României? De către cine? (I)

Mega-moscheea (în continuarea articolului, MM) care ar urma să se construiască la Bucureşti, a provocat şi provoacă comentarii şi reacţii. În general ele se referă la momentul prezent, la justificarea şi oportunitatea construirii ei, sau la reciprocitatea, care ar trebui să existe cu statul turc, pentru construirea la Istanbul a unui aşezământ orthodox cu numele Sf. Constantin Brâncoveanu. Se anunţă şi marşuri de protest.

În cele ce urmează, vă propun să privim subiectul MM dintr-o altă perspectivă: cea a viitorului şi să mă însoţiţi în încercarea de evaluare a probabilităţii unei alte ipoteze: Poate fi citită construirea MM ca un semnal al unui posibil plan de islamizare a României?

Pentru a răspunde vom avea în vedere cinci subiecte în derulare care ne furnizează date importante în răspunsul pe care îl vom da: 1. Fluxul masiv de refugiaţi din nordul Africii şi vestul Asiei. 2. Islamizarea profundă şi tot mai accelerată a statelor occidentale.3. Decizia europeană de distribuire a refugiaţilor în toate statele UE.4. Decizia guvernului României de primire a 2000 de refugiaţi. 5. Construirea unui monumental complex religios la Bucureşti, mediatizat ca fiind cea mai mare moschee din Europa. Mai înainte însă câteva comentarii despre dreptul inalienabil al statelor de a-şi stabili singure politica imigraţională.

Dreptul de veto faţă de imigranţie

Să presupunem că mâine 500 de milioane de săraci ai Chinei se decid să-şi părăsească ţara şi să se mute în Europa. Evident ar fi cea mai mare comunitate etnică a continentului care ar deveni practic chinezesc cu diverse minorităţi entice, fostele majorităţi şi minorităţi etnice din statele europene. Acelaşi lucru se întâmplă după cum am arătat aici, aici şi aici, în Europa de Vest, imigranţii pe cale de a deveni majoritari, sau care vor deţine puterea, peste circa 25-35 de ani, fiind musulmanii.

Mai nou, Comisia Europeană a decis ca sute de mii de refugiaţi (azi), milioane mâine să fie distribuiţi în ţările UE. Unele sunt decise, pe bună dreptate, să nu primească refugiaţi şi imigranţi ilegali en-gros. În altele, guvernele socialiste (accentuez acest fapt deosebit de important după cum veţi vedea la final), cum ar fi şi cel roman, au anunţat că primesc.

Se face mare tam-tam de latura umanitară. Ea există, nu poate fi negată. Dar poate ea justifica primirea de imigranţi în valuri masive? Rezolvă ea problema acolo de unde vin aceştia? Acum, după ce aproape tot nordul Africii şi Orientul Mijlociu sunt aruncate în haos, cu ajutorul neprecupeţit şi direct al Occidentului, primirea primilor refugiaţi (ceea ce deja s-a întâmplat) nu va face altceva decât ca numărul lor să crească în viitor.

Şi nu crează această primire alte probleme acolo unde se aşează refugiaţii? Poate Europa primi zeci de milioane de persoane dintr-o altă cultură, cu o altă religie, cu calificări slabe sau inexistente, cu o mare parte dintre ele radicalizate până la extrem? Suntem pregătiţi a le înmâna acestor imigranţi cheile localităţilor şi ţărilor noastre pentru ca noi, obosiţi şi plictisiţi, să ne ducem să ne culcăm în istorie?

Pentru cei care nu cred decât în propaganda activistă neo-marxistă a instituţiilor internaţionale şi a guvernelor naţionale, şi care pot spune că nu e vorba decât de nişte fantezii reacţionare, dincolo de argumentele pe care le găsiţi în sursele indicate mai sus, să nu uităm că astfel de schimburi de populaţie s-au mai petrecut în istorie. E adevărat, ca urmare a unor cuceriri armate. Continente întregi şi-au schimbat ocupanţii: America de nord, partial America Centrală şi de Sud, Australia. Indigenii din acestea au trecut în istorie, rămânând în cea mai mare parte doar nişte exponate vii într-o lume în care nu-şi găsesc rostul. Însăşi ceea ce numim noi astăzi Europa a trecut prin procese similare de mai multe ori în ultimii 8000 de ani. Dar cine ne asigură că peste 10, 15 sau 20 de ani impunerea non-europenilor nu se va face tot prin forţă? Chiar dacă e vorba şi numai de forţa votului?

A venit oare şi rândul europenilor de astăzi să iasă din scenă? Evoluţia fenomenelor, ne arată că în Vest acesta este procesul probabil să aibă loc. S-a decis undeva ca acelaşi lucru să se petreacă şi în Europa Centrală şi de Est? Ar trebui ca noi să acceptăm resemnaţi o astfel de schimbare de realitate? Sau să ne folosim dreptul inalienabil de a refuza? De ce să ne vindem noi viitorul pentru jocurile dubioase făcute de unii şi de alţii în fostele colonii, sute de ani înainte şi din nou în anii din urmă?

L-am auzit de Emil Hurezeanu şi pe alţii vorbind de nevoia de sânge proaspăt şi de mână de lucru de care şi noi avem nevoie. Prostii. Sângele acestora nu se va amesteca decât în mică măsură cu al băştinaşilor; mai curând se va amesteca tot cu al lor. Statistica arată că majoritatea familiilor mixte din Europa Occidentală dintre localnici şi imigranţi musulmani sunt cu soţ imigrant şi ele ajung să se identifice ca aparţinând culturii sosite şi nu celei băştinaşe (folosesc termenul cultură în sens mai larg de civilizaţie cu toate componentele ei).

Iar în ceea ce priveşte mâna de lucru, deja în statele europene şomajul, mai ales în rândul tinerilor veniţi sau provenind din familii imigrate este la cote alarmante. Un studiu al Organizației pentru Cooperare și Securitate Economică (OCDE), o prima analiză comparativă de acest fel la nivel internațional cu privire la imigranți și copiii lor, dat publicității joi 2 iulie 2015 la Paris, arată că în ţările Uniunii Europene și ale OCDE, sărăcia și supraaglomerarea locuințelor sunt mai ridicate printre imigranți. Copiii imigranților se confruntă în Uniunea Europeană cu discriminarea și cu o rată a șomajului mai ridicată cu 50% decât ceilalți tineri. În condițiile creșterii imigrației (cu peste 30% față de anul 2000) în statele menționate, guvernele trebuie să găsească soluții pentru mai buna integrare a acestor persoane, arată studiul. Adică ceea ce state ca Franţa sau Marea Britanie nu au reuşit în peste 100 de ani, în condiţiile unei imigraţii lente, vor reuşi acum cu una masivă?

Îar în loc de teorii cu împrospătarea sângelui, mai bine aruncăm înapoi în groapa de gunoi de unde au venit toate ideologiile LGBT-iste, lăsăm deoparte comoditatea mortificantă a bunăstării şi ne punem pe făcut copii.

În ceea ce ne priveşte pe noi românii, în loc de sânge proaspăt din alte zări, avem oricum varianta 100 % optimă de a încerca să-i aducem acasă pe ai noştri, pe cei plecaţi, în majoritate familii tinere cu copii. Să aşezăm lucrurile drept în ţara asta, nu sub acoperirea unor scuze idioate, înghiţite pe nemestecate, să continuăm tâlhărirea şi distrugerea ei, inclusiv prin importul de populaţie de pe alte continente.

O moschee, 17 moschei, 1000 de moschei. Unde ne sunt autorităţile? Ce face SRI-ul?

Pentru a face evaluarea propusă, să pornim de la câteva informaţii şi de la răspunsurile extrem de interesant şi pline de tâlcuri dintr-un interviu recent luat de HotNews muftiului Iusuf Murat.

“Credincioşii musulmani din România sunt în număr de circa 67.300, dintre care marea majoritate  trăiesc în judeţul Constanţa, o parte  în judeţul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Călăraşi, Giurgiu, Olteniţa, Turnu  Severin etc.” (Conform Secretariatul de stat pentru culte)

La nivelul anului 2013, în Bucureşti funcţionau ca lăcaşuri de rugăciune: Geamia din București (administrate de muftiat), Moscheea Ar Rahman din Crângași, administrată de Fundația Centrul Cultural Islamic Semiluna, Moscheea din Colentina Liga Islamică și Culturală din România, Moscheea din Fundeni Fundația de Servicii Islamice din România, Moscheea din “Timpuri Noi administrată de asociația Centrul Cultural Islamic Al Taqua, Centrul Cultural Islamic Islamul Azi, Centrul Ayas din București, Centrul Cultural Ierusalim (organizație palestiniană). În jurul fiecărui nucleu comunitar, constituit de moschee, funcționează un complex aparat compus din școală, spital, agent de protecție socială, animator artistic și cultural, sistem de întrajutorare. În București există un număr important de școli arabe, nu în mod determinat musulmane, dar care se adresează cererii comunității și în care se studiază și religie.

Să vedem acum ce ne spune muftiul:

Cand se vor finaliza, speram sa se finalizeze, acest proiect va fi, in primul rand, benefic pentru siguranta cetateanului care locuieste in municipiul Bucuresti. In Bucuresti, sunt peste 17 moschei din care 90% dintre ele nu sunt autorizate de catre noi si nu stim ce se predica in acele moschei. Deci, cetatenii Bucurestiului ar trebui sa aiba o temere acum, nu peste 3 ani cand se va finaliza acel lacas de cult. Intentia noastra este de a-i uni pe toti musulmanii si de a oficia aceste activitati religioase la vedere.

Acesta este scopul construirii moschei in Bucuresti si a scolii. Tinerii nostri sa fie educati de acei preoti, de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul roman, cu diplomele acreditate de statul roman.

Întrebarea 1: Să înţelegem că, în moscheile care nu sunt autorizate de muftiat, activitatea religioasă nu se face la vedere? Că acolo se petrec lucruri necurate care ar trebui să ne înspăimânte? Ce face SRI-ul? De ce nu ne spune nimic? De ce, dacă situaţia e reală – muftiul se plânge de mai mult timp de prezenţa acestor persoane radicale necontrolabile de către muftiat – nu acţionează? De ce lasă să se facă propaganda extremistă?

Întrebarea 2: Ce face Secretariatul de Stat pentru Culte? De ce nu acţionează pentru închiderea acestor lăcaşe dubioase?

Întrebarea 3: Dacă cele 14 moschei improvizate actuale – probabil, prin diverse clădiri cu spaţiu destul de restrâns, au împreună, să zicem, maxim 1000 – 1500 de metri pătraţi în care sunt şi birouri şi altele, pentru ce e nevoie de o moschee de 11.000 de metri pătraţi? Păi nu ar fi de ajuns atât pentru moschee cât şi pentru cantină şi şcoala de care vorbeşte muftiul vreo 2000 de metri pătraţi?

Întrebarea 4: Despre ce fel de şcoală (sau academie) este vorba? Pentru câţi cursanţi? De ce vârste?

Întrebarea 5: Cum va reuşi muftiul să-i adune pe toţi musulmanii din Bucureşti (suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi; turcii şi tătarii locali plus sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, iranieni, pakistanezi, indonezieni, malaesieni, kurzi etc.) în aceeaşi moschee când în Islam, dincolo de marea ruptură dintre suniţi şi şiiţi există atâtea şcoli, curente, grupări, în interiorul chiar al celor două ramuri principale amintite mai sus, ai căror membri nu ezită să se omoare unii pe alţii, ca să nu mai vorbim de puzderia de organizaţii islamiste extremiste?

Întrebarea 6: Dacă se construieşte MM se vor închide celelalte centre deja structurate atât de complex ca urmare a unor investiţii de loc neglijabile? Şi şcolile?

Cea mai mare moschee nu este cea mai mare? Aflăm date despre proiectul unei islamizări globale?

Deşi până acum ştiam una, din interviul muftiului aflăm alta şi anume că cea mai mare moschee din Europa se va construi altundeva:

“Si vreau sa va spun ca numarul musulmanilor din aceea tara este mult mai mic fata de musulmanii care traiesc in Romania, deci nici in procent de 10% nu sunt fata de noi si nu sunt nici bastinasi ca noi. Li s-a dat 78 de mii de metri patrati.”

Muftiul pretinde că ştie unde, dar nu ne poate spune. De ce? E vreun secret? E parte a unui program al nivel European care nu trebuie dezvăluit. Pe de altă parte, greu de crezut că un asemena proiect gigantic nu ar fi ajuns la cunoştinţa presei din acea ţară. O fi una, o fi alta, cum muftiul nu ne lămureşte noi rămânem vigilenţi.

Ca oameni care am făcut aritmetică la şcoală, să facem nişte calcule: dacă pentru 6000 de musulmani (sub 10 % faţă de România după cum spunea muftiul) răspândiţi prin tot statul, autorităţile din misterioasa ţară au dat 78.000 de metri pătraţi, una din patru: ori respectivele autorităţi nu sunt în toate minţile, ori e vorba de fapt despre un ansamblu de locuinţe în care fiecare primeşte câte 13 metri pătraţi, ori povestea e o gogoaşă menită să ne ruşineze şi să ne ameţească pe noi pentru că ne-am mirat de cei 11.000 mp (în care ar putea de asemenea să intre toată comunitatea musulmană din Bucureşti), ori chestia cu programul de islamizare la nivelul întregii Europe este reală.

Această parte a discursului muftiului este interesantă nu numai prin îmbârligătura cu giga-moscheea de 78.000 mp, cât şi prin informaţiile pe care, fără să vrea, ni le furnizează. Să vedem:

“Avem o moschee, intr-adevar nu este incapatoare. Si le spunem: duceti-va la slujbele celorlalti care vin dinafara. Nu stim ce predica, vin numai predicatori cum au mai venit si au mai facut probleme, unii dintre ei chiar au fost expulzati.

Foarte curioasă logica asta: vrem o super-moschee ca să nu se ducă credincioşii noştri la cele neautorizate, dar chiar noi îi trimitem acolo. Şi de ce (printre altele):

Si duceti-va, faceti pe stadioane, faceti in centrele voastre, in toate cartierele, sa se impanzeasca Bucurestiul cu cate o moschee. Deja, sunt 17.

Ideea ar fi deci împânzirea Bucureştiului. Cum în Bucureşti, acum sunt doar 9000 mii şi ceva de musulmani, dintre care o parte puţin sau de loc religioşi, cine ar avea nevoie şi cum s-ar putea împânzi capitala? Sau asta este o parte dintr-un plan mai amplu? Căci cine garantează că după ce se face moscheea mare nu se fac şi cele mici? Şi, iarăşi întreb, pentru câţi credincioşi? Oare nu pentru zeci, apoi sute de mii?

Noi o sa ne retragem, o sa ma mai gandesc. O sa vina si domnul prim-ministru. O sa discut si cu dumnealui. Noi nu vrem sa fim atrasi intr-un scandal politic ca institutie. Suntem un cult, nici Biserica Ortodoxa nu isi doreste, nu ne dorim ca nici un cult sa nu fie atras intr-un asemenea scandal politic.

Adică ai avut tu muftiu şi muftiat argumente să convingi un guvern să-ţi dea, oarecum pe şestache, 11.000 mp, ai avut argumente să convingi statul turc să-ţi dea câteva sute de milioane de euro să construieşti marele centru spiritual şi la primele întrebări sau îndoieli publice asupra necesităţii şi scopului real al proiectului, eşti gata să laşi totul şi să te duci acasă. Păi nu arată asta că s-a ridicat un capac de pe o oală care miroase cam urât şi acum fuga-fuga să-l punem la loc până uită publicul şi nu înţelege ce se ascunde în oală?

Tinerii nostri sa fie educati de acei preoti, de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul roman, cu diplomele acreditate de statul roman. Nu de unii care au dat stema Romaniei jos. Aceste aspecte nu le stie presa, nu le stie mass-media, noi nu le facem publice, dar faptul ca asa fost contextul, recunosc, dar  nu trebuie sa organizam mitinguri. Deci, daca se vor organiza mitinguri in Bucuresti, noi ne retragem, ne vedem de ale noatre, dar cine va suferi vom vedea pe viitor”.

Se pregăteşte de fapt islamizarea României?

Ameninţările-prevestirile despre ceva mult mai rău de care ar trebui să ne temem au revenit de mai multe ori pe parcursul interviului, dar le-am găsit şi declaraţii publice mai vechi ale muftiului.Este un model pe care l-am întâlnit şi în alte formule politice, chiar unele din România, în care aşa-zişii moderaţi şantajează-ameninţă cu ceea ce ar putea face radicalii, ajungând pas cu pas să obţină de fapt revendicările acestora . Ele toate ne conduc, ca şi alte elemente relevate mai sus, către o perspectivă viitoare a unei comunităţi musulmane mult mai extinsă şi mult mai puţin îngăduitoare – după modelul a ceea ce s-a petrecut şi se petrece în Occident.

Aflu deci de la guvernul meu (care uită consecvent să îşi consulte poporul în probleme care se referă la viitorul său) că a decis să se construiască un uriaş centru religios şi de propagandă la Bucureşti, cu nimic justificat de realitatea componentei musulmane în acest oraş şi în judeţele înconjurătoare, pentru care a alocat gratuit 11.000 mp pe 49 de ani şi că s-a înscris la Comisia Europeană pentru primirea a 2000 de refugiaţi. Şi mai aflu tot felul de lămuriri-explicaţii-justificări-ameninţări întortocheate şi dubioase de la oficialităţi şi de la muftiat.

Şi atunci nu pot schimba perspectiva şi bănui că de fapt moscheea nu este pentru a aduna mâna de musulmani din Bucureşti, ci un steag înfipt în inima ţării, semnal de adunare, şi un prim pas către o prezenţă islamică mult mai importantă? Atât de importantă încât într-un viitor nu foarte îndepărtat să devină majoritară, sau oricum atât de puternică încât să impună o modificare a identităţii actuale şi apoi o islamizare a României?

Anul acesta primim 2000, anul viitor poate 20.000, căci fluxul nu se diminua, ci va spori cu atât mai mult cu cât ei sunt primiţi. Celor sosiţi li se vor adăuga rudele, famiile vor fi reîntregite, se vor crea noi familii, familiile se vor mări cu mulţi copii …

Am găsit câteva indicii care ne pot da un răspuns afirmativ la prima întrebare. În episodul următor vom căuta şi un răspuns referitor la cine sunt cei care urmăresc islamizarea României.

 

Despre situaţia islamului în Europa Occidentală vedeţi şi:

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/califatul-europei-de-vest-i.html

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/califatul-europei-de-vest-ii-imigratie.html

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html

*

Mega Moscheea (II) Cine urmăreşte islamizarea României?

Declaraţii

“Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti! I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele? Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom împiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!“ (Charles De Gaulle, fost preşedinte al Franţei)

„Nu e departe acea zi, când milioane de oameni vor părăsi emisfera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre este arma victoriei noastre” (Declaraţie la ONU în 1974 a lui Houari Boumediene, fost preşedinte al Algeriei)

“Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii. Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu. Toate încercările de a ne împiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge”.

(Din interviul lui Daguir Khassavov prezentat la oră de maximă audienţă, la televiziunea moscovită REN TV.)

Ştiri:

“E trist că au mai rămas atât de puțini englezi în Londra. În copilăria mea din East London, toată lumea vorbea engleză, iar acum abia reușești să te înțelegi cu cineva vorbind propria noastră limbă. Nu mai locuiesc în zonă, dar iubesc fructele de mango și, din când în când, merg acolo pentru a cumpăra mango de la piața de pe Green Street. Dar sunt cu adevărat noroc dacă reușesc să cumpăr pentru că nimeni nu mai vorbește limba engleză.”…. “S-a schimbat atât de mult într-o perioadă atât de scurtă de timp, încât Dumnezeu știe cum va arăta Londra peste un deceniu. Vezi toate mămicile alea alergând de colo-colo, cu un ciorchine de copii după ele, iar patru din cinci au capetele acoperite cu niște eșarfe. Am senzația că nu mai locuiesc în Londra, sau cel puțin nu în orașul pe care eu îl știam. Cred că o societate multiculturală e un lucru bun, dar când este realizată cu costul pierderii propriei culturi și istorii, atunci cred că s-a mers prea departe și că ar fi trist ca Londra să nu mai fie predominant engleză“. (Daily Mail 20 iulie, 2015)

Secretariatul de Stat pentru Culte urmeaza sa parafeze marti protocolul cu Muftiatul Cultului Musulman din Romania pentru construirea controversatei moschei de la Bucuresti, anunta Digi24. In 14 iulie, Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte declara ca documentul va fi parafat in maximum doua saptamani. (HotNews, 28 iulie, 2015)

Cine urmăreşte islamizarea României?

Parafarea de mai sus s-afăcut în deplin dispreţ şi ignorare a observaţiilor, luărilor de poziţie, îngrijorării şi opoziţiei opiniei publice. Îl cunosc pe Victor Opaschi ca un personaj credincios, cult, ponderat. Ce l-a îndemnat să facă acest gest pentru care nu va lăsa o amintire plăcută? Ce urgenţă era? Ce presiune stătea asupra lui?

Gestul rămâne şi el va trebui explicat de actualii guvernanţi. Va fi de datoria noastră să-i presăm în acest sens. Nu vă lansaţi însă în concluzia că ei au interesul islamizării României. Nu, e prea mult pentru ei, mulţi doar nişte păpuşi trase pe firele unor interese lacome şi imediate de adevăraţii păpuşari.

Am promis în primul episod al acestei scurte analize, identificarea celor care ar avea interesul islamizării României. De fapt, al islamizării Europei de Sud-Est şi Centrale, regiune care cu puţine excepţii – Albania, Bosnia, Kosovo, Bulgaria – are o foarte redusă prezenţă a musulmanilor. Şi, continuând, al celor care au avut şi interesul islamizării Europei de Vest.

Voi face din nou apel la intuiţia, cunoştinţele, capacitatea de analiză şi de deducţie pe care cei mai mulţi dintre dumneavoastră le aveţi, în mod cert, peste medie, eu doar reamintindu-vă anumite lucruri sau aducând mărturii noi care să ne ajute. Pentru a reuşi trebuie să avem în vedere câteva coordonate.

1. Comunismul, ca inamic al civilizaţiei creştine, nu a eşuat decât în formula aşa-numitei dictaturi a proletariatului. El s-a metamorfozat şi a devenit, după cum spune Radu Preda, o modernitate reușită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în postmodernitate. Formula sa cea mai perfidă şi mai corozivă, marxismul freudian, totuna cu marxismul cultural, circulând prin lume sub denumirea de corectitudine politică, s-a grefat parazitar pe ţesutul liberal al societăţii ocidentale, şi a fost livrat publicului în formula neoliberalismului actual, un liberalism doar în termen nu şi în conţinut.
2. Chiar dacă există poziţionări mai vechi, o abordare coerentă, consecventă, vizionară şi programatică a distrugerii fundamentelor şi răsturnarii vechii ordini a societăţii este enunţată sub forma unei ideologii de socialiştii utopici, preluată şi dezvoltată de Marx şi Engels, apoi de socialiştii, comuniştii, bolşevicii proletari şi marxiştii culturali ai secolului 20.
3. Un punct de referinţă al atacului masiv asupra vechilor valori a fost momentul impunerii drepturilor fundamentale ale omului, drepturi care coboară, ca contrapondere la morala creştină, direct din iluminism şi din discursul politic al revoluţiei franceze, ca formula universalistă (chiar dacă societatea occidentală , cel puţin, le avea pe acestea într-o formula mult mai completă, complexă şi generoasă de aproape 2000 de ani prin dimensiunea creştină a acestei civilizaţii). Dar tot ceea ce ţinea de creştinism trebuia sabotat, negat, răstignit.
4. La nici 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei de la Paris (1948) drepturile enuţate în aceasta îşi pierdeau relevanţa în favoarea unor actualizări care le anulează pe primele. Dreptul oricui la opinie, libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie, libertatea opiniilor şi a exprimării, egalitatea în drepturi şi demnitate au fost, deturnate, deformate şi chiar anulate de punctele de forţă ale ideologiei totalitare care acţionează pentru noua ordine mondială. De exemplu, recenta formulă a “hate speech”-ului este aplicată cu severitate, şi chiar cu furie, în deja multe state occidentale, numai celor care îndrăznesc să-şi exprime opiniile diferite de cele oficiale asupra unor comportamente deviante de natură sexuală sau în legătură cu comportamentul sau unele trăsături ale musulmanilor imposibil de asortat cu cele occidentale, sau cu pericolul islamizării.
5. După ce au văzut că nu au reuşit revoluţia mondială folosind ca masa de manevră proletariatul, complotiştii revoluţionari (atei, masoni, satanişti, socialişti, comunişti, marxişti, anarhişti, în esenţă anticreştini) au trecut la folosirea unor grupuri marginalizate social, minorităţi persecutate şi discriminate cu potential revoluţionar real şi furie distrugătoare. LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice sunt fiinţele umane confiscate în numele cărora se promovează noua ideologie totalitară, care pedepseşte delictul de diferenţă de opinie. Obiectivul: paralizarea posibilităţii de reacţie apoi dislocarea corpului majoritar compact, dispersarea lui, amestecarea cu formule care să-i conteste şi anuleze valorile, adică identitatea. O cale de acţiune este revoluţia sexuală (puteţi citi despre ea aici şi aici). O alta este planul Turnul Babel (denumirea îmi aparţine): amestecarea rasială, tradusă şi transpusă post modern în multiculturalism, imigraţionism şi discriminare pozitivă a unor minorităţi etnice.
6. LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice însă nici nu contează. Ei sunt masa de manevră pentru o „elită a puterii” formată din personajele cele mai influente din societate, ale căror nume sunt adesea necunoscute opiniei publice, personaje din lumea financiar-bancară, industrială, politică, mass-media, cultură, sindicate. Aceştia dezasamblează şi reasamblează populaţiile unor ţări şi continente cu unicul scop de a deveni casta nobilă care să deţină puterea la nivel global.

Islamizare sau eliminare a rasei albe?

Extrase din scrierile şi discursurile intelectualilor radicali legate de distrugerea vechii lumi creştine prin “eliberarea sexualităţii absolute” găsiţi în Revoluţia sexuală (II). În cele ce urmează vă voi prezenta câteva dintre ideile, promovate în cartea Praktischer Idealismus , 1925, ale celui care este considerat părintele fondator al Uniunii Europene, contele austriac Richard Coudenhove Kalergi, în onoarea căruia a fost instituit şi un premiu european, ce îi poartă numele şi este acordat o dată la doi ani. De exemplu, în 2010 Angelei Merkel , iar în 2012 lui Herman Van Rompuy, preşedinte până în 2014 al Consiliului European.

Omul viitorului va fi de o rasă amestecată. Rasele şi castele de astăzi vor dispărea în mod gradat din cauza dispariţiei spaţiului, timpului şi a prejudecăţilor. Rasa eurasiatico-negroidă a viitorului, similară în înfăţişarea sa exterioară cu vechii egipteni, va înlocui diversitatea de popoare cu o diversitate a indivizilor.

“Influenţa nobilimii de sânge descreşte, influenţa nobilimii de spirit este în creştere. O astfel de dezvoltare, şi odată cu ea haosul politicii modern, îşi va găsi sfârşitul numai atunci când o aristocraţie a spiritului va avea puterea în societate..”

Tot Kalergi prevede o Pan-Europa sub forma Eurafricii, adică Europa plus coloniile din Africa deţinute de 6 state în afară de cele ale Marii Britanii.

Modelul de integrare europeană socialist, cosmopolit şi anti-naţionalist al Pan-Europei, care este centrat pe Mediterana ca o axă central pentru unfificarea geografică cu ţările africane şi arabe, a constituit baza pentru dezvoltarea unui alt model de integrare, similar, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Un astfel de model, cunoscut ca “Eurabia” şi asociat cu Dialogul Euro-Arab de la începutul anilor 1970, a deschis în mod efectiv graniţele europene pentru imigrarea pe scară mare din Lumea a treia, în special din ţările musulmane (Africa, Orientul Mijlociu şi Asia) şi a promovat cultura, limba şi religia Islamului ca fiind fundamentală şi la egalitate cu civilizaţia europeană. (Clare Ellis – Ideological and Geopolitical Origins of the EU, Part I: Richard von Coudenhove-Kalergi’s Pan-Europa )

Am pornit de la analiza posibilităţii ca în spatele construirii moscheei bucureştene să se ascundă un plan de islamizare a României şi am ajuns, se pare, după cum ne dezvăluie recent George Soros, într-o poveste mult mai complicată şi mai tenebroasă decât o simplă şi nefericită deschidere a Europei către imigraţie.

“A simţi şi chiar a gândi că rasa alba este inferioară în oricare dintre planurile imaginabile este un lucru natural, dată fiind istoria sa şi documentele zilei. Fie ca statul vestic al rasei albe să piară în sânge şi suferinţă. Trăiască societatea ecologică, multiculturală, amestecată rasial şi fără clase. Trăiască anarhia!”… “Vom afirma în mod deschis identitatea noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor inter-rasiale, să se împerecheze cu albi. Femeia albă trebuie să se împreuneze cu membri ai raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa albă va dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul omului alb şi cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire.” (G Soros în ziarul suedez Nya Dagbladet, din 9 martie 2014)

Mai multe despre discuţiile privind un genocid împotriva rasei albe, despre contele Kalergi şi despre cum au fost îmbrăţişate şi aplicate ideile sale – asta în cazul în care el a fost un vizionar şi nu un simplu transmiţător al viziunii altora – într-un articol viitor.

Legaturi: