REACTIA EXCOMUNICATILOR LA EXPLICATIILE IPS CIPRIAN. Dilema unei decizii: se transforma Biserica in “BOR”?

4-06-2015 31 minute Sublinieri

Se excomunica enoriasi din cauza unor conflicte de autoritate, dar ateii, sustinatorii legilor pro-homosexualitate si altii sunt membri “botezati” ai BOR?

CAZUL DE LA FOCSANI: CONFLICT DE VALORI SAU CONFLICT DE AUTORITATE/PUTERE?

enoriasi-focsani

De 25 de ani de când fac presă religioasă nu mi‑am permis să scriu vreodată aceste iniţiale care să desemneze Biserica mea ca realitate teandrică, divino‑umană: „BOR”. Aşa cum, din respect, nu am apelat la prescurtările jenante de tip „Sf.” sau „Pr.”. Acum însă treaba e pe cale să se schimbe, şi abrevierea „BOR” mi se pare convenabilă, ba chiar acoperitoare. De ce? Pentru că deja începem să ne aflăm în faţa unei instituţii din ce în ce mai orizontalizată, aşadar „abreviabilă”. O instituţie în care accentul e pus cu apăsare pe vizibil, pe concret, pe resurse. O instituţie – asemănătoare celor apusene – în care eficienţa capătă valoare de lege, în care business plan‑ul rivalizează cu predania, în care task‑urile se înmulţesc, break‑even point‑ul e luat adesea în calcul încă din start‑up, în care capitalul devine sângele (netranssubstanţializat) al oricărei investiţii, iar gross margin‑ul este criteriu de evaluare a capacităţilor preoţeşti.

Poate v‑aţi mirat, desigur, de folosirea acestor termeni proveniţi din limbajul mediului de afaceri, dar vă asigur că ei vor fi auziţi, cât de curând, pe culoarele palatelor episcopale, în permanenţe, la conferinţele de profil… Iar instituţia aceasta care se lăbărţează peste Biserica mea poate că, la un moment dat, va incomoda Duhul – Care ştim că e sfios „ca un corn de melc”. Este exact ceea ce au „păţit” catolicii, care s‑au văzut cu Catedrala San Pietro terminată, însă cu Biserica spartă în mii de cioburi prin Reforma lui Luther. Oare chiar a meritat asta?! Chiar merită să ai o instituţie perfect funcţională şi aşezată pe disciplină, proceduri & profit, dar la care nu mai vine nimeni…?

Bun, lăsând păţaniile altora deoparte, vreau să vă împărtăşesc, în cele ce urmează, câteva gânduri despre un fapt care m‑a întristat profund chiar acum, în lumina bucuriei pascale: excomunicarea a trei creştini din sânul Bisericii Ortodoxe. Fapta s‑a petrecut la Focşani, pe teritoriul eparhiei unde păstoreşte Arhiepiscopul Ciprian Spiridon. Mărturisesc că la aflarea veştii că acesta va prelua toiagul de la răposatul Epifanie (care ştim că nu se ridicase în totalitate la demnitatea misiunii sale arhipăstoreşti) am exultat! Îl cunoscusem, în diferite ocazii, pe Preasfinţitul Ciprian încă de pe vremea când era vicar patriarhal şi în care se distingea prin comportament, eleganţă a exprimării, orizont cultural vast, cunoaşterea la perfecţie a limbii greceşti, dinamism şi tinereţe, necoruptibilitate, lipsă de închipuire de sine. Ce mai, pentru mine era (şi încă este) un ierarh de top, o speranţă – confirmată – a primenirii Sfântului Sinod! Am participat apoi la întronizarea sa de la Buzău (martie 2013), am văzut fericirea nedisimulată pe feţele preoţilor şi ale oamenilor, apoi am înregistrat cu bucurie primele acţiuni de împrospătare vizuală, duhovnicească şi comportamentală din eparhie. Lucrurile stăteau bine, buzoienii şi vrâncenii primiseră în sfârşit ceea ce meritau: un om al locului, cu viziune, cu demnitate arhierească, cu bagaj intelectual şi moral „la purtător”. Şi acum se pune întrebarea: cum de un asemenea om, plin de harisme personale, a ajuns să recurgă la un gest canonic fără precedent în istoria Bisericii mele? O Biserică aşa cum o ştim: mămoasă, iertătoare, îngăduitoare – nu aşa cum este sora ei apuseană, agresivă/invazivă cu credincioşii săi secole de‑a rândul şi ajunsă acum pe punctul de a fi „uitată” de aceştia. Oamenii nu mai vor să fie certaţi, ameninţaţi, fiscalizaţi şi culpabilizaţi în exces. Asta o fac, foarte bine chiar, toate instituţiile statului laic. Biserica noastră nu trebuie să se alinieze comportamental acestor instituţii şi să devină acea BOR care „face şi drege” pe seama credincioşilor. Şi atunci întrebarea revine: cum s‑a ajuns aici?

Din câte am discutat cu oamenii – martori direcţi sau indirecţi –, a fost o nefericită escaladare a orgoliilor şi intereselor materiale (meschine, în raport cu situaţia creată: un prăpădit de magazin de cărţi şi obiecte bisericeşti!), care au culminat cu un mod agresiv de contestare a deciziilor venite de la centrul eparhial. Oamenii au greşit în protestul lor prelungit, asta e clar. Mirenii gălăgioşi nu fac bine şi nu fac cinste Bisericii răsăritene, căci unde e scandal nu e duhovnicie. Pe de altă parte, ce facem cu „Duhul Adevărului Carele pretutindenea este” şi Care posibil că grăieşte, aşa cum poate, inclusiv prin aceste guri înzestrate cu mulţi decibeli? Trebuie să fim atenţi, căci Domnul şi în cele dispreţuite Se poate arăta sau locui… Oricum ar fi fost, educaţia şi buna aşezare în Biserică trebuiau să primeze la aceşti oameni, însă nu s‑a întâmplat aşa. Pe de cealaltă parte, de la centrul eparhial cred că dialogul trebuie continuat, în pofida piedicilor de comunicare şi a orgoliului rănit. De fapt, ce e acela orgoliu? Ce orgoliu are un tată faţă de copiii lui care greşesc? Ce poate aduce bun orgoliul? Sau repezeala? – a se citi graba de a aplica canoane potrivite ca impact emoţional şi social acum veacuri sau milenii, dar care astăzi poate că ar fi trebuit adecvate la real în aplicarea lor întocmai.

Curios este faptul că dacă ar fi, cu multă imaginaţie, să deschidem o listă a „excomunicabililor”, ehei, aceasta ar fi lungă şi ar arăta altfel. Bunăoară, mă gândesc la ateii declaraţi (care şi‑au rupt singuri legăturile cu mântuirea prin Biserică), la ideologii care L‑au evacuat cu violenţă pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, la sataniştii din cimitire sau cluburi de noapte, la pedofilii de pe internet, la conspiratorii din umbră, la marii corupţi din clasa politică, la cei care promovează public legăturile contra firii, la traficanţii de fiinţe umane fără apărare, la criminalii în serie, la torţionarii din lagărele comuniste etc. Sau poate că nu, acestea sunt doar păcate „rezonabile”, cei în cauză mai au o şansă de îndreptare… Însă răzvrătiţii de la Sfântul Andrei din Focşani se pare că i‑au întrecut pe toţi! Aceştia sunt exmatriculaţi din comunitatea liturgică şi harică, acum şi în eternitate. Este oare acesta o măsură pe cale de a îndrepta lucrurile? (Paranteză: studiind rapid istoria Bisericii Catolice, nu constaţi decât efectul ZERO al acestui tip de decizie bisericească; nimeni nu s‑a îndreptat cu adevărat, nimic nu a funcţionat mai bine, nimeni nu s‑a maturizat duhovniceşte – aşadar, un fiasco cvasi‑total.)

Eu fac acum un apel, din partea celor câteva zeci de mii de cititori ai revistei, la bunăvoinţă şi calm părintesc din partea ÎPS Ciprian, pe care îl rugăm să revină asupra deciziei extreme şi să alerge după oaia cea pierdută, chiar dacă aceasta poate nici nu vrea să fie găsită şi salvată! Ce gest mai nobil, mai creştinesc, mai hristic – iată, am folosit cuvântul! – poate fi acesta? Primiţi‑i înapoi, părinte arhiepiscop, sunt ai Înaltpreasfinţiei voastre şi aşa trebuie să rămână! Puneţi‑i la probe şi dacă vor greşi, reprimiţi‑i, iară şi iară! Ca păstor, sunteţi condamnat la iertare, ori de câte ori va fi nevoie. Iar asta nu vă va slăbi autoritatea, ci o va întări, căci autoritatea Înaltpreasfinţiei voastre este altfel decât mersul orizontal al lumii, e în răspăr cu ea. Acesta este paradoxul – pe care îl ştiţi prea bine – al lui „când sunt slab, atunci sunt tare” (II Cor. 12, 10). El, numai El singur ne‑a învăţat asta: Domnul, Mântuitorul, Pedagogul şi Arhiereul nostru. Şi a avut oameni în carne, oase şi ego, exact ca şi Înaltpreasfinţia voastră, care L‑au urmat întocmai. Nu spune Pavel că „s‑a făcut tuturor toate” (I Cor. 9, 22)? Aşadar, vă rugăm să ţineţi seama de rugămintea noastră şi să revizuiţi hotărârea pe care suntem siguri că o regretaţi deja, ca un bun păstor ce sunteţi.

Nu pot să închei fără să mă gândesc la acel nefericit Părinte Giorgică Vatră, cel care a primit de la Domnul, prin mâna ierarhului, datoria să păstorească turma care acum în parte e risipită şi pradă deznădejdii (căci după excomunicare ce poate să mai urmeze bun?!) sau la dispoziţia sectelor, care se grăbesc probabil să‑i înhaţe. Ce e în inima lui ca tată a patru copii (de la câţiva anişori şi până la vârsta studenţiei) pe care trebuie să‑i hrănească zi de zi şi să‑i îndrume în viaţă, dar şi ca demnitate conjugală în faţa soţiei (atrasă şi ea ca parte în conflict, rămasă acum fără venituri)? Cum se simte un căpitan care a pierdut corabia şi ai cărui oameni dragi s‑au înecat sub propriile priviri? Vai de sufletul lui, nici nu pot să mă gândesc…

Mă pot gândi însă la faptul că acest caz focşănean – nemaiîntâlnit în vremuri de pace eclezială – poate fi apa la moară a acelor români care caută „să scape” de chestia asta cu Biserica, cu „popii”, cu toate obiceiurile lor complicate, lungi şi… costisitoare. „Ştie Dumnezeu ce e în inima mea, îmi ştie faptele, gândurile, la ce să mai trec şi pe biserică, mă mai cert cu vreun popă şi ăla mă excomunică, deja e riscant…”, aşa pot gândi, la o adică, cei care vor să scape de mersul la biserică. Cu alte cuvinte, putem deveni pe nesimţite nişte protestanţi ortodocşi, fără Luther – ce‑i drept –, însă cu argumente „raţionale” forte şi cu frica eshatologică strecurată în sân. Şi să exclamăm cu năduf: Doamne, ce vremuri am ajuns să trăim!

IPS Ciprian si pr. G. Vatra

IPS Ciprian si pr. G. Vatra

Nota noastra:

Daca, in privinta detaliilor cazului din Focsani si a caii celei mai nimerite de actiune a Bisericii nu ne putem pronunta la fel de siguri ca Razvan Bucuroiu, editorialul pune cateva probleme absolut legitime si chiar urgente.

Transformarea Bisericii intr-o institutie condusa dupa logici manageriale este o tendinta sufocanta care, daca pe termen scurt nu isi arata efectele negative (vine inca destul de multa lume la biserici, exista multa nevoie de supranatural), pe termen lung reprezinta vehicolul letal al secularizarii din interior a acesteia.

In privinta excomunicarilor, este cert ca, in acest caz, avem de-a face cu un conflict de autoritate. Nu cu conceptii eretice, sa spunem, chiar daca, in duh, atitudinea celor trei si a celor dimpreuna cu ei poate fi caracterizata drept schismatica. Formal, insa, ei nu au sustinut invataturi dogmatice straine de cele ortodoxe, si nici nu au cerut, oficial, intemeierea sau despartirea de Biserica. Din alte relatari reiese ca au avut o atitudine jignitoare, agresiva fata de episcopul locului care, de altfel, a facut mai multe tentative de a linisti protestatarii. Asadar, un conflict de autoritate. Totusi, intrebarea ramane: cum excomunici astfel de oameni si ii lasi pe altii sa pretinda ca sunt membri ai Bisericii, desi promoveaza idei si valori total opuse sau se fac vinovati de fapte mult mai grave? Sa intelegem de aici ca totul se reduce la masura in care acceptam si “ascultam” de ierarh? Ne doare mai mult lipsa de respect fata de persoane, dar ramanem indiferenti fata de lipsa evlaviei fata de cele sfinte, fata de lipsa de apetit pentru viata duhovniceasca?

Nu dorim sa cautionam in niciun fel campaniile mediatice care au profitat de acest scandal pentru a mai arunca o piatra in Biserica si nici nu consideram rationale criticile aduse practicii excomunicarii in sine, insa nici nu trebuie ocolite astfel de discutii interne.

Faptul ca Biserica se conduce dupa logica manageriala nu inseamna deloc ca aceasta face fata provocarilor vremii – ba chiar dimpotriva, da impresia ca sucomba duhului lumesc -, iar autismul ierarhic nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile. Exista un pericol real ca ierarhii sa se instraineze de oamenii simpli, dar si fata de preotii lor.

Apropo, excomunicatii au transmis si o parere proprie, ce poate fi citita aicihttp://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/06/03/ips-ciprian-al-buzaului-si-vrancei-explica-motivele-excomunicarilor-celor-trei-enoriasi-intentionau-migratia-spre-organizatia-necanonica-a-lui-gherasim-bratu/#comment-394065

Astfel, înțelegem din comunicări către mass media ale Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei faptul că noi am dorit să ne rupem de Biserica Ortodoxă și să ne închinăm unui alt cult religios, aspect total neadevărat și fals. Presa ne-a asaltat cu întrebări despre o declarație a IPS Ciprian cu privire la cele enunțate anterior și mai ales la faptul că un așa zis ”mitropolit Gherasim” care a intervenit într-o emisiune unde s-a discutat despre situația excomunicaților (emisiunea Acces Direct de la Antena 1) și care ar fi vorbit în despre situația de la Focșani.

Aflând despre acestea, ne-a deplasat (03.06.2015) de urgență la Protoieria 2 Focșani, la cealaltă accesul fiindu-ne blocat, unde am discutat cu părintele protoiereu Oscar Frunză situația ivită și faptul că nu este real și ceea ce se susține, este greșit și neadevărat. De asemenea am explicat și am arătat dovezi prin care am dorit să comunicăm și am fost respinși.

Nimeni dintre noi nu a declarat public ori în scris că se dezice de credința creștin-ortodoxă și că va trece la un alt cult. Este o afirmație care nu se va concretiza niciodată, fiind lipsită de sustenabilitate, preferând să luptăm pentru dreptul la credință și o biserică transparentă.

Ni se pune în spate ideea că am vrut să preluăm biserica prin intermediul unei asociații, aspect înțeles greșit, fiind vorba de biserica pe care credincioșii au ridicato pentru a se închina lui Dumnezeu și mai ales de faptul că toate cheltuielile erau suportate de credincioși. Asociația urma a fi creată pentru continuarea activității preotului întru ajutorarea celor săraci și apropierea lor de biserică.

Remarcam faptul ca protestatarii, in documentul trimis Patriarhiei (a se vedea mai jos), contesta excomunicarile pe baza legilor constitutionale, civile si a drepturilor omului, pentru a ameninta, apoi, cu faptul ca vor face cunoscut cazul in mass-media si pe plan international. Cu siguranta, o astfel de aparare nu are nicio legatura cu asezamintele Bisericii, cu normele canonice si cu o atitudine cat de cat acceptabila dpdv duhovnicesc. 

Totodata, remarcam faptul ca acest caz a fost reflectat exclusiv in mass-media care nu are deloc o atitudine normala fata de Biserica si nici nu are alfabetul cultural necesar pentru a intelege termenii si realitatile vietii launtrice ale acesteia. E o mare si prosteasca greseala faptul ca acest caz nu e prezentat, pe larg, in mass-media Patriarhiei sau macar in cele cateva surse mediatice mai apropiate de BOR. Oare cand vor intelege responsabilii Bisericii ca o astfel de atitudine nu face altceva decat sa transfere probleme interne in spatiul public NUMAI din perspectiva celor care vor sa dea cu pietre in ea? Singurul preot cu vizibilitate care a analizat cazul, Eugen Tanasescu, l-a prezentat sub spectrul “libertinismul anarhic” si a tendintelor de “privatizare” a credintei. Dar, oare, acopera problemele din Biserica aceasta perspectiva? Nu cumva “privatizarea” se manifesta mai insidios, chiar si la varful acesteia? Nu este acest zel disciplinar in contradictie cu laxismul canonic manifestat, in alte zone, de mai marii Bisericii? In mod cert, problemele sunt mult mai complicate si nu se reduc la un conflict de valori, asa cum pretinde pr. Eugen Tanasescu.

Pentru ca, in ceea ce priveste cauza vizibila (dar nu suficienta) a scandalului, anume mica afacere a preotului Vatra, trebuie aduse si aici cateva nuantari. Desigur, sunt prea multi preoti cu preocupari prea lumesti, care isi “completeaza” veniturile cu astfel de “initiative”. Totusi, aceiasi preoti sunt supusi unor presiuni draconice de a produce bani care se duc la “centru”, la episcopie, ea insasi izvor de atitudini si comportamente “eficiente”, “occidentale”, “capitaliste”. Exista o relatie incordata intre cei de la episcopie si preoti, care simt ca sunt jumuliti, efectiv, de conducere. Ne temem ca, daca nu se intelege nimic din acest scandal, problemele or sa capete o si mai mare amploare si astfel de scandaluri se pot replica in multe alte locuri in care tensiunile mocnesc.

Pe plan general, pe marginea greutatilor cu care ne confruntam noi, toti cei din Biserica, am scris aici un material:

BISERICA, ”LAICATUL ORTODOX” ȘI PROVOCARILE UNUI SFÂRȘIT DE LUME. O încercare de analiză a problematicului raport dintre ierarhia Bisericii și mireni

Este sugestiv faptul ca a fost mai putin citit si mai putin circulat decat analiza atacului secularist asupra Bisericii. Asta desi cauza reala si profunda a slabiciunii noastre provine, in primul rand, din tarele din interior…

Redam, mai jos, evolutia cazului excomunicarilor din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, asa cum au fost ele reflectate in mass-media.

Înaltpreasfinţitul Ciprian susţine că această grupare, necanonică, din care ar face parte trei dintre credincioşii excluşi din BOR, este condusă de un aşa zis episcop, pe nume Gherasim. Excomunicaţii neagă afirmaţiile arhiepiscopului.

Disputa între Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei şi enoriaşii din Focşani excomunicaţi din Biserica Ortodoxă Română este departe de a se fi consumat. Arhiepiscopul Ciprian a declarat marţi, la Buzău, că sancţionarea enoriaşilor răzvrătiţi a fost justificată, la cercetări mai atente ieşind la iveală că aceştia voiau ”să înstrăineze” biserica de care aparţineau.

Aveau de gând să înstrăineze biserica către o grupare paralelă, necanonică, o asociaţie existentă în Bucureşti, avându-l în frunte pe un aşa zis episcop Gherasim. Este cel care a şi intervenit la televiziune, chipurile pentru a le lua apărarea. În biserică, totul se face cu ascultare. Credinciosul trebuie să ştie care este locul lui, să fie un om cuminte, evlavios, ascultător ierarhului şi preotului. Deci, creştinul care nu mai respectă pe ierarh, acela prezintă multe semne de întrebare cu privire la înţelegerea corectă a trăirii credinţei creştine”, a declarat IPS Ciprian.

În replică, Nela Panaite, una dintre persoanele excomunicate, ne-a declarat că nici nu s-a pus problema vreodată ca enoriaşii bisericii „Sf. Andrei” să se rupă de valorile creştin ortodoxe:

Nu este adevărat sub nicio formă. Noi suntem creştin ortodocşi şi vrem să rămânem aşa. Ne acuză degeaba. Nici măcar nu am ştiut cine este Gherasim până nu a intrat odată în direct la o televiziune să comenteze cazul nostru”, ne-a declarat Nela Panaite.

Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a hotărât în şedinţa din data de 7 mai excomunicarea şi canonisirea din Biserica Ortodoxă a 11 enoriaşi din parohia „Sf. Andrei din Focşani”.

Persoanele excomunicate din Biserica Ortodoxă au trimis o adresă Sfântului Sinod, cea mai mare autoritate a BOR, prin care cer ridicarea pedepselor dictate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.

Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a hotărât în şedinţa din data de 7 mai excomunicarea şi canonisirea din Biserica Ortodoxă a 11 enoriaşi din parohia „Sf. Andrei din Focşani”.

Enoriaşii bisericii „Sf. Andrei” din Focşani se află într-un conflict cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei încă din luna septembrie a anului trecut, după ce preotul paroh Giorgică Vatră, care slujeşte de 16 ani în această biserică ridicată chiar de el cu sprijinul credincioşilor, a fost ameninţat de „şefii” săi de la Buzău cu mutarea în altă parohie.

Pedepsirea preotului Vatră era legată de faptul că soţia sa deţinea în Focşani un magazin cu obiecte religioase, lucru interzis de legile bisericeşti, motiv pentru care duhovnicului i s-a pus în vedere închiderea magazinului.

Ceea ce s-a şi întâmplat, fapt care nu l-a exonerat însă pe preot de pedeapsă, mai ales că enoriaşii bisericii la care slujea au organizat proteste prin care „afuriseau” Arhiepiscopia şi pe cel din fruntea ei, Ciprian.

Iniţial, după vizita ÎPS Ciprian la biserică şi asigurările date de acesta că preotul va fi păstrat în parohie, lucrurile au început să se calmeze, dar nu pentru multă vreme, pentru că ulterior preotul a fost anunţat că va rămâne în biserică ca ajutor al altui preot adus din altă parte şi după o perioadă de 30 de zile de rugăciune la mănăstire.

Fapt care a reaprins conflictul în parohie, prin manifestări de protest regulate. Urmare a acestora, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, întrunit în şedinţă pe data de 7 mai, ca instanţă de judecată bisericească, a luat decizii excepţionale.

Trei dintre enoriaşi, consideraţi „capul răzvrătiţilor”, au fost excomunicaţi, adică excluşi din Biserica Ortodoxă, iar alţi opt au fost canonisiţi, respectiv opriţi de la Sfânta Împărtăşanie.

Sancţiunea a fost propusă de Consistoriul Eparhial, în urma studierii dosarului cauzei respective şi aprobată de Permanenţa Consiliului Eparhial din 7 mai 2015, motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”,

se arată în comunicarea făcută de Arhiepiscopie către enoriaşi.

Asta este Catedrala distugerii neamului

Sancţionaţii spun că măsura este una extremă şi nemaiîntâlnită, nedemnă de cei care conduc biserica.

Problema este că atunci când suntem excluşi din biserica creştin ortodoxă, nu mai avem voie să intrăm în nicio biserică. Noi am fost judecaţi în consistoriul bisericesc, dar nu am fost chemaţi niciodată. Ne-am dus doar cu problema noastră în audienţă la Presfinţit, ne-a promis atunci că va veni şi va face linişte şi pace, a venit, ne-a promis că ni-l lasă pe părintele Vatră, nu a respectat nimic din promisiuni. Îmi asum tot ceea ce le-am spus. Că suntem cei care le umplem buzunarele cu bani şi ei ne întorc spatele. Eu sunt un simplu enoriaş al bisericii ortodoxe. Noi venim de bună voie la biserică, nu suntem salariaţii bisericii, nu se poate face aşa ceva. Venim la biserică să găsim calea spre mântuire. Eu vreau să ştiu în momentul de faţă dacă găsesc calea spre mântuire sau drumul spre iad”,

ne-a declarat Nela Panaite, excomunicată pentru opiniile sale. Femeia spune că va continua lupta împotriva acestor decizii şi „abuzuri” din Arhiepiscopie şi va acţiona în instanţă instituţia de la Buzău.

Ne-au spus să facem pocăinţă publică, ca şi cale de întoarcere. Noi am făcut-o odată, dar nu şi-au ţinut cuvântul. Eu la biserica asta am venit să construiesc ceva, nu să dărâm. De când a început această catedrală a distrugerii neamului s-a pus pe preoţi o presiune foarte mare şi nu mai au voie să vorbească. Cel mai înţelept ar fi să vină arhiepiscopul Ciprian să dea linişte acestei parohii, care este tulburată de dumnealui, nu de părintele Vatră. Părintele ne-a adus aici, iar el ne împrăştie“,

a mai menţionat Nela Panaite.

La rândul său, Elena Daniela Baneş, care s-a ales cu aceeaşi pedeapsă, spune că nu se aştepta la o astfel de decizie, pentru că din luna decembrie nu a mai participat la nici un protest.

În condiţiile în care consider că am luptat pentru apărarea dreptului la credinţă, pentru că eu cred în biserica ortodoxă, ţin să menţionez că situaţia în care mă aflu este una destul de complicată şi îmi este grav afectată imaginea. Din data de 21 decembrie eu nu am mai apărut public, însă susţin cauza credincioşilor doar că am un alt mod de a manageria această situaţie creată. Decizia luată de Înaltpresfinţit este una ieşită din comun. Mă întreb sincer ce mi-ar spune Bunul Dumnezeu dacă ar fi acum pe pământ. Eu sunt sigură că ar avea puterea să ierte, pentru că nu ar mai fi Dumnezeu. Înaltpreasfinţitul m-a transformat într-un etern meşter Manole. Şi ca să nu se năruiască peste noapte ce am clădit, am zidit în temeliile sufletului meu multe din învăţăturile cele ce-mi erau mai dragi, primite de la părinţii mei şi preoţii ce m-au păstorit. Acum am învăţat ce-i umilinţa, în toate declinările ei”,

ne-a spus Elena Baneş.

Celălalt excomunicat din biserică, Romică Gavrilă, nu a dorit să comenteze prea tare decizia, limitându-se doar să ne spună doar atât:

Nu mă interesează decizia Arhiepiscopiei. Biserica este a oamenilor şi a lui Dumnezeu”.

Alţi opt enoriaşi s-au ales cu sancţiuni mai blânde, adică nu mai au drept să primească Sfânta Împărtăşanie. Li s-a luat dreptul la Sfânta Împărtăşanie

Suntem mai mulţi care ne-a luat dreptul la sfânta împărtăţanie. Cu ce drept, pentru că am spus un adevăr? Părintele nostru nu a greşit cu nimic, nu ne-a îndemnat să facem ceva şi mă trezesc că nu am dreptul să fiu împărtăşită“,

ne-a declarat Vintilă Lucica.

Aş vrea să ştiu de la Preasfinţitul Ciprian să nu primesc Sfânta Împărtăşanie. Eu nu am jignit pe nimeni, ci doar am spus că părintele Vatră a ajutat lumea, a făcut o cantină care dădea de mâncare la săraci şi am cerut să-l lase în pace. Eu am muncit la biserică aici, am depus efort, am dat bani pentru tot ce este aici“,

spune şi Gheorghiţă Văsâi.

Arhiepiscopia: “Vor fi reprimiţi dacă se pocăiesc public

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei a ţinut să ne lămurească în legătură cu ce înseamnă excomunicarea din biserică a unor enoriaşi, precizându-ne şi care sunt paşii de urmat ca respectivii să revină „pe calea cea dreaptă”.

Dânşii au fost excluşi din biserica ortodoxă, ceea ce înseamnă că nu vor mai beneficia de asistenţă religioasă în nicio biserică. Sigur, este greu de monitorizat acest lucru în alte eparhii, dar este o problemă de conştiinţă a fiecăruia. Pot fi reprimiţi în momentul în care vor face pocăinţă publică, să recunoască în faţa comunităţii din parohie faptul că au greşit, că atitudinea lor a fost una de dezbinare. Decizia a fost luată de consiliul eparhial, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Ciprian. Nu se întâmplă des astfel de lucruri, este un caz excepţional şi măsurile au fost luate pe fondul problemelor de la biserică”,

ne-a declarat Dragoş Olteanu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei. Enoriaşii au făcut deja cerere la primărie pentru autorizaţie de protest şi în fiecare sâmbătă şi duminică din luna mai vor ieşi în stradă să ia atitudine faţă de deciziile Arhiepiscopiei.

Eugen Tanasescu, preot şi blogger „Adevărul”: “Excomunicarea, o metodă din vremea Sfinţilor Apostoli

Excomunicarea nu este ceva nou în Biserică. Ea a fost o metodă disciplinară a Bisericii încă din vremea Sfinţilor Apostoli. De pildă, Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor despre pismă, ceartă şi dezbinări, care duceau la partizanat în Biserică.

„Zice unul: «Eu sunt al lui Pavel», iar altul: «Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti?»“.

Prin asta arată că unitatea Bisericii nu trebuie afectată prin partizanat. Prin urmare, excomunicarea este o măsură prin care Biserica constată faptul că anumiţi credincioşi sunt în afara normelor bisericeşti. Dar le oferă posibilitatea să revină la viaţa de comuniune în Biserică prin părăsirea partizanatelor. Ceea ce s-a întâmplat la Vrancea poate părea exotic, dar face parte din nevoia de întărire a disciplinei în Biserică cerută de mulţi. Cei 50 de ani de comunism şi cei 25 de ani de beţie a libertăţii democratice fac, cumva, ca această măsură să pară nepotrivită. Dar, în realitate, este mare nevoie de întărirea disciplinei bisericeşti. Sunt convins că, prin această măsură, Înaltpreasfinţitul Ciprian nu urăşte acele persoane, cum nici Biserica n-a urât ori de câte ori a excomunicat, ci doreşte să dea un semnal de întărire a disciplinei în Biserică, în condiţiile în care beţia libertăţii îi determină pe mulţi să-şi piardă echilibrul armoniei şi comuniunii în Biserică. Personal, consider că măsura, deşi nedorită, este binevenită în condiţiile în care se înmulţesc cazurile de partizanat şi proteste în Biserică, ceea ce n-ar trebui să se întâmple.

Oraşul Unirii Principatelor a pus Ortodoxia pe jar. În premieră pentru democraţia românească, trei credincioşi (şi nu prea) ai BOR au fost excomunicaţi de către Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Mărul discordiei, un preot şi afacerile sale. La suprafaţă, multe orgolii, proteste şi nepricepere. În profunzime, o tragedie a societăţii româneşti. Libertinismul anarhic intră în contradicţie cu ierarhia şi canoanele religiei strămoşeşti.

Cazul de la Vrancea nu este nou prin BOR. În esenţă, speţa s-a mai repetat: unii credincioşi cred că biserica parohială e afacerea lor privată, pe care vor să o conducă cum vor. Noutatea o constituie răspunsul autorităţilor bisericeşti la acest tip de problemă: aplicarea unei norme disciplinare extreme, care pare (dar nu este) nepotrivită pentru vremurile noastre.

Cum s-a ajuns aici? În timp. . .

Am căutat să văd ce spun ambele „tabere”, ca să încerc sa refac un fir cronologic limpede al evenimentelor. Eu am înţeles cam aşa. . .

La Vrancea, un grup de credincioşi, în frunte cu trei „lideri”, Romică Gavrilă, Nela Panaite şi Elena Daniela Baneş s-au ataşat atât de tare de preotul lor paroh, Vatră Georgică, încât l-au transformat în idol. Nu mi-e clar dacă preotul a devenit captivul credincioşilor sau s-a folosit hoţeşte de ataşamentul lor. Cert este că, simultan cu slujirea la altar, preotul mai slujea şi la tejghea, având o afacere proprie, începută cam odată cu construcţia bisericii, care consta în vânzarea de obiecte religioase în cadrul unui magazin propriu.

De aici a început toată tulburarea: comportamentul duplicitar al preotului. Pe de o parte, credincioşii îl vedeau ca un om dedicat slujirii şi filantropiei, pe de altă parte el găsise o cale prin care banii bisericii intrau în buzunarul lui. Nimic nou sub soare. Doar şi politicienii fac la fel: se arată că slujesc poporului, iar la adăpostul acestei respectabile slujiri se frământă cum să treacă banii din bugetul public în buzunarul personal.

Numai că treaba a ajuns la urechile recent instalatului Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Ciprian. Ferm, acesta i-a pus în vedere părintelui că preoţia e incompatibilă cu spiritul antreprenorial şi, ca urmare, ori închide afacerea, ori o transformă în ceea ce este regulamentar, pangar bisericesc, altfel va suporta consecinţele unui transfer disciplinar.

Aşa începe tulburarea parohienilor. Probabil prins între dificultăţile capitalismului şi jertfelnicia preoţiei, acesta n-a prea înţeles mesajul ierarhului său şi ce îi spun canoanele şi a apelat la o cale bătătorită şi de alţi preoţi naivi, care se cred de capul lor în Biserică: s-a răţoit la ierarh că magazinul e al lui şi nu priveşte pe nimeni ce face cu el, dar a început să se victimizeze mincinos în faţa unor credincioşi mai apropiaţi (unii chiar rude şi prieteni de familie) că ierarhul a luat deja decizia de a-l transfera, pe el, care a trudit alături de ei la ridicarea bisericii. Scenariul e clasic, l-am mai văzut şi la alţii, care intrând în conflict cu canoanele şi disciplina, se agaţă de imaginea lor în faţa credincioşilor, crezând că pun presiune pe ierarh. Asta-i politică bisericească.

Normal că săracii credincioşi, iubindu-şi până la idolatrizare preotul, n-au înţeles exact care-i pericolul navetei între altar şi tejghea, şi s-au lăsat intoxicaţi de ideea că părintele e prigonit pe nedrept de ierarhul său. Nici una, nici două, în spirit democratic, abandonându-şi rugăciunea, s-au apucat ca exact în timpul Liturghiei Sărbătorii Înălţării Sf. Cruci (14 sept. 2014) să înalţe şi ei la Cer nişte proteste şi afişe la adresa unei măsuri care, culmea, nu fusese de fapt luată. Ca în legenda Meşterului Manole: unii în biserică se rugau, alţii pe afară protestau. Balamuc românesc, cu tentă de îndividualism: ”Biserica este a noastră, nu a lui Ciprian! Nu el a făcut biserica, dar vrea să pună preot. Să îl pună în biserica construită de dumnealui!” zice un enoriaş, “Punem lacăte pe uşi şi nu lăsăm pe nimeni, indiferent ce preot vine. Să fie clar: suntem mii de oameni şi de la alte parohii” strigă altul.

Auzind tărăşenia, ierarhul s-a întâlnit cu „liderii” protestatarilor două zile mai târziu şi le explică ce eroare au făcut (ierarhia nu-i democraţie) şi la ce consecinţe se poate ajunge dacă circul continuă: caterisirea preotului şi excomunicarea credincioşilor protestatari. Odată lămuriţi că părintele i-a cam indus în eroare şi înţelegând că l-au acuzat pe ierarh degeaba, protestatarii organizează o altă manifestaţie, cu alte afişe, prin care îşi cer iertare faţă de ierarh. Însă, părintele afacerist este sancţionat blând de Consistoriul Eparhial, pentru implicarea şi oarecum instigarea credincioşilor contra ierarhului luându-i-se funcţia de paroh şi trimis 30 zile la mânăstire, pentru reculegere, dar rămânând la parohie ca al doilea preot slujitor. Mai mult, noul paroh urma să vină cu rânduială de la Arhiepiscopie ca, spre împăcarea spiritelor, în parohie să se oficieze 40 de zile Sf.  Liturghie, spre rugăciune şi iertare. În acest moment, conflictul ar fi trebuit să se închidă creştineşte.

Numai că, cei trei „lideri” ai protestatarilor n-au înţeles prea bine intenţiile ierarhului şi, fie din orgoliu, libertinism sau partizanat eclesial, le-au luat ca o ameninţare personală. Prin urmare, crezându-se vreun fel de sindicat de apărare al părintelui, se apucă şi reclamă la Patriarhie că Arhiepiscopul Ciprian are un comportament abuziv, ceea ce pe ei îi îndreptăţeşte să fie „mai reacţionari”. În plus, nepricepând prea mult din teologie, se apucă şi defaimă Sf. Antimis (care reprezintă canonicitatea unei biserici) ca fiind mijloc de înrobire a preoţilor (de parcă preoţii nu sunt hirotoniţi tot de episcopi).

În fine, dornici de democraţie şi libertate, protestează iar. Îşi iau autorizaţie de la Poliţie şi, timp de câteva duminici, la pragul dintre anii 2014-2015 organizează proteste în faţa Protoieriei de la Focşani, cu afişe acuzatoare şi jignitoare la adresa ierarhului, pe model sindical: „Cipriane nu uita, Vrancea nu-i moşia ta”, „Nu ne intimidaţi când ne atacaţi”, „Cipriane, chiar acu’, ia-ţi valiza şi te du” etc.

În diverse memorii adresate Arhiepiscopiei, pe un ton radical, pietist-ameninţător, protestatarii reuşesc trista performanţă de a instiga Arhiepiscopia şi credincioşii la nesupunere faţă de Arhiepiscopul Buzăului. E ca şi cum ai scrie Preşedinţiei să îl dea afară pe Iohannis.

Paroxismul ajunge la absurd când protestatarii (vreo 30) anunţă că şi-au făcut o asociaţie prin care intenţionează să dea în judecată Arhiepiscopia (sau ierarhul, nu e clar) pe motiv că aceasta nu face ce vor donatorii (ctitorii) bisericii. Ori se ştie că instanţele de judecată n-au atribuţii în organizarea internă a cultelor, iar ctitorii nu sunt patronii bisericii pe care au ridicat-o.

Astfel apar semnele timpurii ale unei tendinţe de schismă, de autonomie faţă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Pentru a nu lăsa această impresie, protestatarii susţin însă că nu se vor rupe de Biserica Ortodoxă şi de Patriarhia României, pe principiul „adio. . dar rămân cu tine”. Fanatism? Partizanat? Interese ascunse? Greu de spus. Eu am mai văzut asta de vreo două ori la Constanţa, în ambele cazuri deznodământul fiind tragic pentru cei dornici de schismă, preoţi şi credincioşi.

Întrebat părintele Vatră despre acestea, el s-a arătat stupefiat, dar nici n-a făcut mare lucru să îi potolească. Probabil ori devenise captivul lor, ei pretinzând că datorită lor e preot acolo, fie a realizat că are de-a face cu nişte oameni grav tulburaţi, ieşiţi din cuminţenia (şi mintea) creştină.

Observând că situaţia devine riscantă pentru liniştea întregii parohii, Arhiepiscopul se întâlneşte din nou cu protestatarii, le explică situaţia şi încearcă o nouă împăcare cu ei: „Eu v-am iertat şi la rândul meu vă cer iertare, mai ales pentru că am întârziat de a veni în mijlocul dvs. pentru a risipi mai devreme starea aceasta de ceaţă, de confuzie. Dar nădăjduiesc că tot ceea ce v-am adresat aţi pus la inimă şi încet-încet pacea lui Hristos se va revărsa ca un balsam în sufletele tuturor”, zice ierarhul. Totodată se anunţă venirea noului paroh, rânduiala celor 40 Liturghii. Şi treburile păreau a fi, în sfârşit, liniştite.

După cele 40 de Liturghii însă, liderul protestatarilor, Romică Gavrilă, nimeni altul decât cumătrul fostului paroh Vatră, e nemulţumit şi transmite noului paroh că lor li se pare suspectă numirea lui acolo, că el n-are nici un drept asupra lor, că ei îl consideră paroh tot pe fostul paroh. Finalul este absolut de Kafka: „Reţineţi! Unde este preotul Vatră este şi Dumnezeu. Nu lăsaţi această biserică fără Dumnezeu.” Patologie tipic sectară, unde Dumnezeu e pus la respect de credincios.

Apoi scrie Patriarhului Daniel, cerând: „Ne dorim preotul înapoi. Dacă e nevoie să ne cumpărăm acest drept, ţinând cont de zvonuri reale, vă rugăm să ne comunicaţi.” Adică instigă la simonie [in realitate, era o stravezie si dura aluzie sarcastica, n.n.].

Ca şi cum nu ajungea, războinicul Romică de pe Milcov scoate şi o carte de 100 de pagini, „Faţa necunoscută din parohia Sf. Andrei” în care face o istorie patetico-teologică a întregii poveşti, certându-se (în carte) cu personajele cărţii şi victimizându-se în ton exaltat-disperat, deşi, dacă ne uităm drept la istoria de până acum, preotul Vatră n-a păţit mare lucru, în situaţia în care alţi preoţi sunt caterisiţi pentru situaţii similare.

Nebănuind că se va ajunge aici, preotul face singur în 30 martie o cerere de transfer la o altă parohie, probabil torturat de agitaţia acestor trei „lideri”. Când au auzit, cei trei au răbufnit iarăşi. De data aceasta, alţi credincioşi care n-au pactizat cu „sindicaliştii” au solicitat Arhiepiscopului Ciprian să vină şi să facă linişte în parohie, nemaisuportând agitaţia de trio-ului sindicalist.

Aşa că, în data de 7 mai, constatând că parohia este în pragul schismei după 8 luni de tulburări, Arhiepiscopia decide excomunicarea celor trei agitatori, ca măsură ultimă de a îndepărta sursa de tulburare, dar nu fără posibilitatea de îndreptare. Astfel, ei pot reveni în sânul Bisericii în două situaţii: fie fac pocăinţă publică îndelungată, asemănătoare protestelor şi primesc iertarea Arhiepiscopului (care i-a mai iertat de două ori), fie aduc adeverinţă de la psihiatru că au suferit de patologii temporare ce i-a pus în situaţii independente de voinţa lor (conform unor surse din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei).

Ce învăţăm de aici?

Subiectul a stârnit numeroase reacţii şi opinii. Doar că, într-o ţară a experţilor de carton, mai nimeni n-a căutat să înţeleagă ce se întâmplă, ci să facă şi pe expertul în Ortodoxie, unii blamând decizia de excomunicare şi folosind momentul pentru a ataca BOR. Aşa s-a ratat o discuţie esenţială pentru  societatea noastră, pentru că ea nu priveşte doar spaţiul eclezial, ci societatea în ansamblu. Ceea ce s-a întâmplat la Vrancea s-a mai întâmplat şi prin alte biserici din ţară, şi, dacă ne uităm atent, se întâmplă zi de zi în România. Este vorba de întâlnirea şi conflictul dintre două civilizaţii: cea de tip occidental, bazată pe o viziune individualistă asupra lumii şi cea de tip ortodox, bazată pe o viziune comunitară. Aşa că permiteţi-mi să vă lămuresc mai multe decât se văd la prima vedere, să fiu şi eu expert (măcar de carton) în ale teologiei.

Ce este excomunicarea? Ea este o metodă disciplinară a Bisericii, un fel de penitenciar sufletesc, echivalentă cumva cu penitenciarul civil. Cel excomunicat este izolat de comunitatea de credincioşi tot aşa cum cel condamnat este trimis la penitenciar pentru o perioadă, pentru îndreptare. Diferenţa majoră este că, dacă o condamnare civilă este stabilită de o instanţă, excomunicarea durează cât vrea cel în cauză, până când el decide să se îndrepte şi să revină în sânul comunităţii, cerându-şi iertare pentru ce a greşit.

Hristos Însuşi a stabilit excomunicarea ca ultimă metodă de îndreptare. Zice în Evanghelia de la Matei: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” Astfel, cel excomunicat nu este îndepărtat cu totul din Biserică, ci temporar, fiind văzut „ca păgân” dar nefiind păgân, adică ca unul ce singur alege să stea în afara comunităţii Bisericii, să se înstrăineze de ea. Astfel, Biserica mai mult constată starea respectivului şi îi atrage atenţia în mod pedagogic, prin certare, că deciziile sale îl scot din Biserică. E amuzant că unii înţeleg că excomunicaţii au dreptul al mântuire şi că Biserica îi opreşte. Nu dragilor, e exact invers. Biserica îi atrage atenţia că deşi are dreptul, se pune în imposibilitatea de a o face, plasându-se în afara Căii Mântuirii. Doar protestantismul crede că te poţi mântui singur, fără Biserică. Păi la ce a mai întemeiat Hristos Biserica? Că doar Biserica nu e o singularitate existenţială, ci o adunare chiar a celor ce caută mântuirea. Cum să cauţi mântuirea în afara mântuirii? E ca şi cum ai vrea să te hrăneşti fără să mănânci. Sau să te însănătoşeşti refuzând tratamentul şi medicina (aviz anti-vacciniştilor care visează că Dumnezeu singur îi va proteja de viruşi. Dumnezeu ne poartă de grijă tocmai prin medicină, nu prin prostia de a fugi de ea).

Excomunicarea a fost practicată de Biserică încă din timpul Apostolilor, Sf.  Pavel fiind cel care o menţionează ca metodă drastică şi ultimativă de încercare de recuperare a celui ce se plasa afară de Biserică, prin propriile acţiuni şi decizii. Astfel, el singur menţionează că a excomunicat trei creştini: un incestuos în Corint şi pe hulitorii de cele sfinte Imeneu şi Alexandru. Formula uzitată de Pavel este pe cât de înfricoşătoare, pe atât de subtilă teologic: „I-am dat satanei”. Adică cel excomunicat este lăsat pradă propriilor împotriviri satanice, în nădejdea că prin suferinţa sa, îşi va reveni şi se va îndrepta. Este o logică preluată din Pilda Fiului Risipitor, care, împotrivindu-se tatălui, se departe de el şi pleacă de acasă. Individualismul îl va duce însă la suferinţe, aşa că îşi va reveni şi se va întoarce spăşit în comuniunea familiei sale.

Prin urmare, ceea ce a decis Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei se încadrează perfect în învăţătura şi practica Bisericii. Doar că e neplăcut, mai ales pentru societatea de azi, învăţată prea mult cu libertăţile şi prea puţin cu responsabilităţile.

Este adevărat însă că metoda n-a fost practicată prea des în ultima perioadă (cel puţin nu aşa de vizibil, presa ajutând mult la propagarea veştii). Poate n-ar fi rău ca Patriarhia să prezinte un istoric al acestei măsuri disciplinare.

Însă nici motive n-au prea fost, pentru că de regulă preoţii încep balamucul, nu credincioşii. Cazul de la Focşani este atipic din acest punct de vedere, dar prevăd că va face pui, pentru că are un fond spiritual eronat, care poate genera astfel de situaţii. Chiar la Constanţa, cu ani în urmă, am avut cazul în care ctitorul bisericii din Eforie Nord a ameninţat că-şi ia biserica şi pleacă. Din fericire, s-a îndreptat la timp şi a înţeles că cine ctitoreşte o biserică, o face pentru Dumnezeu şi comunitate, nu pentru el însuşi. Din păcate, preoţii din parohie au fost caterisiţi pentru întreţinerea răzmeriţei şi alte abateri (tot financiare) şi acum fac pe preoţii pe la culte-pirat.

În comunism, nu se punea problema excomunicării, deşi, după mine, tot PCR-ul ar fi trebuit excomunicat. Cum însă aceasta ar fi dus la excomunicarea multor credincioşi pe nedrept, care erau comunişti de formă, Biserica a evitat să intre în dispută directă cu un regim ce ţinea în dictatură o ţară întreagă. N-ar fi folosit nimănui.

Întrată în democraţie, societatea românească a început însă să se schimbe. Beţia libertăţii şi mentalitatea de tip capitalist a făcut pe unii credincioşi mai cu dare de mână să creadă că ctitorirea unei Biserici e similară cu investiţia într-o afacere. Adică dai bani şi faci o biserică, după care tu devii un fel de patron al credincioşilor de acolo: tu le alegi preotul, tu eşti managerul parohiei că deh, tu ai făcut biserica, deci e a ta. Aşa apar, ici colo, proteste, încuieri de biserici, conflicte între credincioşi sau intre credincioşi şi preoţi. Extrema fenomenului o reprezintă situaţia în care credincioşii răzvrătiţi se separă de comunitatea parohială ca un grup distinct şi ameninţă că îşi iau biserica şi pleacă. Unde? În mintea lor prea aprinsă, îşi fac propriul cult sau trec la alte culte zis paralele. Aşa apare, teologic vorbind, starea de schismă.

La Vrancea, dacă ne uităm cu atenţie, spirala dezbinării ajunsese la ameninţarea cu scoaterea bisericii „Sf.  Andrei” din ascultarea canonică faţă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Adică din cea a cultului ortodox. Sofismul „nu ne rupem de Patriarhia Română” e o bazaconie juridică a protestatarilor, pentru a lăsa senzaţia publicului că nu sunt schismatici. Dar la Buzău, Patriarhia Română este reprezentată exact de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. dacă scoţi parohia din Arhiepiscopie, unde o duci? La Bucureşti? la Constanţa? La Iaşi? La Timişoara? Iar credincioşii parohiei, care nu făceau parte dintre cei 30 de protestatari, ei unde se mai duc dacă le închizi biserica sau o muţi…probabil la culte pirat, înfiinţate de preoţii caterisiţi de BOR cum deja vedem că se întâmplă în România (vezi garajul lui Onufrie din Bucureşti, cazul Ioan Preoteasa sau preoţii caterisiţi din Constanţa care acum fac pe preoţii în nişte asociaţii pseudo-religioase). Doar că la Focşani nu preotul era cel care voia să plece la alt cult, ci credincioşii singuri. Cum ei nu pot fi caterisiţi, au fost excomunicaţi. E o premieră tristă şi dureroasă chiar şi pentru Arhiepiscopul Ciprian, care mi-a spus că n-ar fi luat decizia, dacă unitatea parohiei n-ar fi fost pusă în pericol de protestatari.

Ceea ce experţii de carton nu s-au obosit să înţeleagă este că decizia de la Vrancea vine pe un background dureros în zonă. La Rugineşti, prin 2007, pe vremea fostului Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, ortodocşii au fost forţaţi să-şi facă slujbele sub cerul liber, în faţa bisericii furate pur şi simplu de fostul paroh Dumitru Poiana care, caterisit fiind, a trecut-o cu propria putere la gruparea lui Ioan Preoteasa. Şi pe el şi pe adepţii lui, care nu prea înţelegeau teologi ce se întâmplă, dar erau cu ochii pe cutia milei. Ca la privatizare, frate. Cam aceeaşi poveste s-a întâmplat şi într-o comună învecinată, la Trotuşanu, prin anii 90’, unde s-au iscat violenţe între credincioşi şi preoţii de la Episcopie.

De aceea, măsura excomunicării celor răzvrătiţi la Focşani nu a făcut decât să excomunice privatizarea din sânul parohiei de acolo, să preîntâmpine punerea în practică a unei ameninţări schismatice dar şi să dea un semnal pentru toţi cei care ar cădea în aceeaşi eroare. Revigorarea disciplinei în Biserică (atât de dorită de mulţi) nu se poate face doar pentru preoţi, ci şi pentru credincioşi. Durata acestei excomunicări nu ţine însă decât de orgoliul şi haosul spiritual a celor vizaţi. Nimeni nu îi vrea în această stare, cum nimeni nu-şi doreşte să fie în închisoare.

De aceea, motivul prezentat de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei „ameninţare la unitatea Bisericii” este unul care fundamentează canonic decizia de excomunicare. Practic, dacă răzvrătiţii şi-ar fi încuiat şi luat biserica, plecând cu ea nu se ştie unde, i-ar fi lăsat pe ceilalţi credincioşi ai parohiei fără biserică. Şi ar fi comis şi o ilegalitate pentru că, ceea ce unii ctitori uită, după sfinţirea unei biserici, aceasta aparţine Bisericii, organizată juridic conform statutului propriu, aprobat de Guvern. Nimănui altcuiva. Nu parohului, ci parohiei. Nu unor credincioşi,  ci tuturor credincioşilor, în mod egal şi unitar. De aceea, în Biserică nu e democraţie, ci ierarhie şi comuniune. Sigur, doar anarhiştilor nu le place ierarhia, ca principiu de organizare, deşi ierarhii există peste tot în societate.

Părerea mea este că, datorită conflictului civilizaţional de care am spus mai sus, dar şi a unor anarhişti, astfel de cazuri se vor mai întâlni. Şi cred că a gândit-o şi Arhiepiscopul Ciprian, care, a vrut să dea şi un semnal, să taie răul din rădăcină.

Unii au vociferat că de ce Arhiepiscopul nu este mai iertător. Dacă ne uităm cu atenţie, două rânduri de împăcări au şi avut loc. Şi iertarea se poate da „de şaptezeci de ori câte şapte” ca la Scripturi. Cu simpla condiţie să îţi ceri iertare în Biserică, de la Dumnezeu şi cei cărora le-ai greşit. Răzvrătirea şi ameninţarea că-ţi iei jucăriile şi pleci nu ţin loc de iertare, în nici o galaxie. Iar personal consider că, după tot acest balamuc, preotul a fost tratat părinteşte, deşi toate astea se întâmplă şi din pricina lui. Însă faptul că e idolatrizat de unii credincioşi nu i se poate imputa, aşa că Arhiepiscopul a apreciat corect situaţia lui.

Deşi mulţi declară că România nu se poate îndrepta fără măsuri drastice, constat că mulţi sunt farisei atunci când măcar Biserica le aplică. Mi-e teamă că duplicitarismul a pătruns prea adânc în români. Vor disciplină, vor dreptate, dar. . . să fie lăsaţi să facă ce vor.

Biserica însă nu trebuie să ajungă un loc unde anarhia şi schisma vor domni în locul iubirii şi iertării. Sper.

Persoanele excomunicate Excomunicate din Biserica Ortodoxă au trimis o adresă Sfântului Sinod, cea mai mare autoritate a BOR, prin care cer ridicarea pedepselor dictate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Nela Panaite şi Romică Gavrilă, două dintre cele trei persoane care au fost pedepsite cu excomunicarea din Biserica Ortodoxă Română de Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei au decis să conteste sancţiunile, adresându-se în acest sens Sfântului Sinod al BOR şi Patriarhului Daniel. În contestaţia semnată şi de alte şapte persoane oprite de împărtăşanie aceştia solicită ridicarea pedepselor. Între timp, enoriaşii bisericii au ieşit din nou în stradă şi au cerut mai marilor de la Arhiepiscopie aducerea înapoi a preotului Giorgică Vatră, pentru acest lucru fiind dispuşi la scuze publice faţă de toată lumea. „Ne cerem iertare dacă am greşit, iar dacă am greşit am făcut-o din cauza acestei situaţii. Şi vedeţi că mergem din greşeală în greşeală tot datorită faptului că nu primim un răspuns concret. Să ne aducă părintele aici, ne cerem iertare în faţa tuturor, în faţa Preasfinţitului, în faţa părintelui Daniel, la toată lumea cerem iertare. Dacă nu primim un răspuns în termen scurt, noi vom continua protestul şi vom uza de toate căile de atac pentru a ne recăpăta dreptul la religie”, a precizat Nela Panaite.

Redăm mai jos contestaţia trimisă către Sfântul Sinod.

“SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ÎN ATENŢIA PATRIARHULUI PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL

Subsemnaţii Panaite Nela şi Panaite Costică, Gavrilă Romică, Negoiţă Toader, Vintilă Vasile şi Vintilă Lucica, Bîra Moise, Oancea Emilia, Văsîi Gheorghe CONTESTĂM în termen şi temei legal Decizia numărul 2576 / 08.05.2015, emisă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. În acest sens, vă invederăm următoarele:

Suntem enoriaşi în Parohia Sfântul Andrei şi Sfântul Nectarie, cu sediul juridic in Focşani, strada Brăilei nr. 17, al cărei paroh şi ctitor Vatră Giorgică, în momentul de faţă se află la Mănăstirea Muşunoaiele, judeţul Vrancea, în baza Deciziei de canonisire emisă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.

Noi, subscrişi enoriaşi, identificaţi cu datele de mai sus în data de 09.05.2015 am fost înştiinţaţi printr-o comunicare publică (afişare publică şi citirea în biserică) de sancţiunile de excomunicare a credincioşilor Panaite Nela, Baneş Daniela Elena şi Gavrilă Romică, precum şi de oprire de la Sfânta Împărtăşanie a credincioşilor Negoiţă Toader, Vintilă Vasile, Vintilă Lucica, Bîra Moise, Oancea Emilia, Văsîi Gheorghe, Panaite Costică şi Potlog Adrian.

În drept, conform prevederilor art. 1 alin. 3, art. 15 alin. 1 si 2, art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1 şi 2, art. 24 alin. 1, art. 29 alin. 1, art. 30 alin. 1 din Constituţia României, ţinând cont şi de prevederile Legii 489 / 2006 privind libertatea religioasă a fiecăruia dintre noi, conform art. 1 alin. 1 şi 2, art. 2 alin. 1 şi 2, art. 5 alin. 1, precum şi în conformitate cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi având în vedere faptul că suntem de religie ortodoxă generaţii de-a rândul şi creştini practicanţi ai religiei ortodoxe, apreciem că atât prin sancţiunile aplicate de către Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei conform înscrisurilor pe care vi le depunem, ni s-au adus grave prejudicii morale, de sănătate, sociale, familiale şi mai ales în mod nedemn şi nedrept au fost supuşi unui stres imens şi a probului public copii şi familiile noastre fiind de asemenea alături de noi prejudiciaţi.

Motivaţi că, aşa cum am arătat mai sus, noi rămânem în integritate în interiorul fiinţei noastre, creştini ortodocşi, vă solicităm respectuos, măsurile legale care se impun, pentru a dispune ridicarea acestor sancţiuni nedrepte şi nelegale. În cazul în care în termenul legal nu ne veţi comunica personal sub luare de dovadă scrisă punctul dumneavoastră de vedere, înţelegem să ne adresăm instanţelor competente, mass media din România şi cea internaţională, cât şi organismelor care se ocupă de apărarea drepturilor fundamentale ale omului. 18.05.2015.

Cu distinsă consideraţie şi fiască supunere, Panaite Nela Panaite Costică Gavrilă Romică Negoiţă Toader Vintilă Vasile Vintilă Lucica Bîra Moise Oancea Emilia Văsîi Gheorghe”

  • Gandul.info

[13 mai]: Arhiepiscopia explică ce se întâmplă cu cei trei excomunicaţi din Focşani

Cele trei persoane din Focşani excomunicate din Biserica Ortodoxă nu vor beneficia de asistenţă religioasă, nici măcar de slujba de înmormântare, dacă nu se vor pocăi şi nu îşi vor cere iertare în faţa comunităţii, afirmă reprezentanţii Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Dragoş Olteanu, cele trei persoane excluse din rândul Bisericii Ortodoxe Române nu vor mai beneficia de nicio asistenţă religioasă, iar dacă nu se pocăiesc pentru faptele lor nu vor avea parte nici de înmormântare religioasă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

“Constatând cu părere de rău că starea de tensiune de la Biserica «Sfântul Andrei» a continuat pe parcursul a opt luni în ciuda încercărilor de a restaura pacea în interiorul comunităţii tulburate de manifestările necreştine ale unui anumit grup de persoane s-a luat decizia excomunicării a trei persoane, sancţiune ce a fost propusă în urma analizării dosarului respectivei cauze. Din dorinţa de a fi pace, chiar IPS Ciprian a venit la această biserică pe 11 ianuarie, pentru a le explica oamenilor de ce a fost nevoie să se ia această hotărâre referitoare la preotul Vatră, care iniţial a fost lăsat să slujească la această biserică. Totuşi, cele trei persoane au menţinut o stare de neascultare şi, mai mult, au editat o broşură – «Faţa necunoscută din parohia Sfântul Andrei» – prin care defăimau biserica, ierarhii, ameninţau că-şi aduc preotul lor şi că se rup de biserică. Practic, cei trei s-au autoexclus din biserică, iar Centrul eparhial nu a făcut decât să constate şi să ia măsurile corespunzătoare, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Dragoş Olteanu.

El a adăugat că cei trei vor putea fi reprimiţi în Biserica Ortodoxă dacă se vor pocăi şi îşi vor cere iertare în faţa comunităţii eparhiei “Sfântul Andrei” din Focşani. În caz contrar, ei nu vor mai veneficia de nicio asistenţă religioasă, nici măcar de înmormântare religioasă.

“Excomunicarea înseamnă excluderea din BOR, ceea ce înseamnă că nu vor mai beneficia de asistenţă religioasă. Există posibilitatea să fie reprimiţi, dar vor trebui să facă pocăinţă şi să-şi ceară iertare în faţa comunităţii. În ce priveşte prezenţa lor în biserică, se vor face comunicări la nivelul protoieriilor din cuprinsul Arhipeiscopiei Buzăului şi Vrancei, dar ţine şi de conştiinţa lor, e greu să fie reoperaţi dacă intră într-o biserică şi să şi constate cineva că nu mai fac parte din rândurile bisericii. Dacă nu se vor întoarce şi nu vor da dovadă de îndreptare, nu vor fi primiţi şi nu vor beneficia de nicio asistenţă religioasă”, a spus Olteanu, care a adăugat că astfel de măsuri au mai fost luate în Biserica Ortodoxă Română fără a putea preciza însă când a fost dictată ultima excomunicare.

În ceea ce îl priveşte pe preotul pentru care oamenii au protestat în Focşani, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a declarat că acesta a solicitat transferul la o altă biserică, vrând să-şi păstreze “liniştea sufletească şi preoţia”.

“Preotul Giorgică Vatră a făcut o cerere scrisă de transfer la Bordeasca Veche pentru a-şi menţine liniştea sufletească şi preoţia, spunând că unii enoriaşi menţin starea de tulburare şi că nu îl mai reprezintă”, a declarat Olteanu.

Potrivit unei informări a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancea, au fost excomunicaţi din Biserica Ortodoxă Română Nela Panaite, Elena Daniela Baneş şi Romică Gavrilă, decizia fiind “motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”.

Surse bisericeşti afirmau că această măsură nu a mai fost luată în BOR de câteva sute de ani, fiind specifică primelor secole de creştinism.

Potrivit aceloraşi surse, cei trei enoriaşi ar fi fost pedepsiţi pentru că au protestat faţă de deciziile luate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei care l-au vizat pe preotul Giorgică Vatră de la Biserica “Sfântul Apostol Andrei” din Focşani. Acesta a ajuns în atenţia Arhiepiscopiei ca urmare a unei afaceri cu obiecte bisericeşti pe care o are familia sa. Preotul nu a renunţat la afacere, astfel că Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei l-a pedepsit pentru “neascultarea şi atitudinea necuviincioasă faţă de chiriarh (conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii – n.r.)”, fiind trimis la mănăstire pentru o perioadă de 30 de zile.

În urma deciziei, enoriaşii au protestat în faţa bisericii în mai multe rânduri, începând din toamna anului trecut, ajungându-se până la acuzaţii grave la adresa preoţimii şi a conducătorilor Arhiepiscopiei. Cei trei excluşi din rândurile bisericii s-au aflat printre cei mai vehemenţi protestatari.

“Considerând cu mâhnire şi durere sufletească că situaţia tensionată de la Parohia «Sfântul Andrei» din Focşani a continuat pe parcursul ultimelor luni, în pofida încercărilor chiriarhului şi centrului eparhial de a restaura liniştea şi pacea în interiorul acestei comunităţi, tulburate în mod repetat de manifestările necreştineşti ale unui grup schismatic de persoane cu comportament sectar, Permanenţa lărgită a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, întrunită în şedinţă de lucru, joi, 7 mai 2015, a luat următoarele decizii pe care le aduce la cunoştinţa Preacucernicilor Părinţi Protoierei din judeţul Vrancea, precum şi a credincioşilor creştini din Parohia «Sfântul Apostol Andrei». (…) se face cunoscută excomunicarea (excluderea) din Biserica Ortodoxă a domnului Romică Gavrilă, a doamnei Elena Daniela Baneş şi a doamnei Nela Panaite, pe temeiul art. 5, paragraful B, lit. F din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române şi al Sfintelor Canoane: 10, 12, 13, 16, 32, 36 şi 51 (…), sancţiune propusă de Consistoriul Eparhial, în urma studierii dosarului cauzei respective şi aprobată în Permanenţa Consiliului Eparhial din 7 mai 2015, motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”, se arăta în hotărârea Arhiepiscopiei, afişată la Biserica “Sfântul Andrei” din Focşani.

Măsuri au fost luate şi faţă de alte opt persoane, care au fost canonisite, fiind oprite de la Sfânta Împărtăşanie până când vor face pocăinţă în faţa comunităţii, “pentru manifestările lor repetate de contestare a deciziilor luate de Centrul Eparhial, cu privire la Parohia «Sfântul Apostol Andrei»”.

[22 mai]: De ce a iertat-o arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei pe una dintre cele trei persoane excomunicate

Una dintre persoanele din Focşani excomunicate din Biserica Ortodoxă Română a fost iertată după ce a discutat cu IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, şi şi-a cerut scuze, astfel că poate reveni în biserică, în timp ce în cazul celorlalte două persoane sancţiunea rămâne valabilă.

Potrivit reprezentanţilor Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, unul dintre cei trei enoriaşi excomunicaţi a fost iertat, fiind reprimit în sânul Bisericii Ortodoxe Române, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Astfel, măsura excomunicării a fost ridicată de IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, în cazul Elenei Baneş, însă decizia excluderii din BOR rămâne valabilă pentru ceilalţi doi credincioşi, Nela Panaite şi Romică Gavrilă.

“Doamna Baneş a venit, a vorbit cu IPS Ciprian, a făcut o cerere scrisă şi a fost iertată. Şi-a dat seama de greşeală, şi-a cerut iertare şi a spus că nu a mai fost implicată în acţiunile organizate de doamna Panaite. Acum poate reveni în biserică. Arhiepiscopia trebuie să ia atitudine în ceea ce priveşte excomunicarea şi canonisirea, ca să nu se ajungă în situaţia de la Rugineşti, când preoţii noştri slujeau în drum”, a spus Dragoş Olteanu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

Trei persoane – Nela Panaite, Elena Daniela Baneş şi Romică Gavrilă – au fost excomunicate din Biserica Ortodoxă Română, în urma unor declaraţii “pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”, se arăta într-o informare a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancea. […]

enoriasi-excomunicati


Categorii

Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Opinii, analize, PS Ciprian Campineanul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

55 Commentarii la “REACTIA EXCOMUNICATILOR LA EXPLICATIILE IPS CIPRIAN. Dilema unei decizii: se transforma Biserica in “BOR”?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Inca ceva: atat excomunicarea asta (un cuvant pretentios in speta, ei se pot intoarce oricand cu un simplu iarta-ma) cat si „retrogradarea„ preotului bat in aceeasi directie: smerirea.

    Acum am citit comentariul Corinei. Asa e, oamenii acestia sunt niste oameni simpli, nu le poti pretinde teologie subtila. dar preotul lor iubit s-ar cuveni sa inteleaga ceva din asta si sa interpreteze in alta cheie, pt ca e preot. Si, deci, sa-i sfatuiasca duhovniceste sa „nasca” odata cuvantul cu pricina, ca nu cade blazonul la nimeni. Iar daca o cadea, ce?

  2. @fane
    eh, foloseste ce ton vrei.
    totusi nu mi-ai raspuns la intrebare.
    de la lumanari a plecat totul?

  3. @enkidu:

    nu stim de la ce a plecat si nu avem cum sa stim, si nu vad nici de ce ne-ar interesa.

    Se pare insa ca specularea comerciala de catre preot a misiunii sale a avut un rol…

  4. doroteea,
    fane facuse o afirmatie, citez:

    In timpul asta , episcopia (carw a investit intr-o fabrica de lumanari) nu vindea nimic din produsele sale in intreg judetul Vrancea pentru ca toate parohiile se aprovizionau de la magazinului pr. Vatra cu lumanari produse in fabrici clandestine fara legatura cu episcopia si biserica . Acesta a fost punctul declasator al conflictului care apoi a parcurs o etapa de mari framantari pe diverse teme fara ca vreodata pr. Vatra sa aiba vreo deschidere spre conciliere , ridicandu-i si implicandu- i si pe credinciosi intr – un razboi personal pe care el si prezbitera il au cu IPS Ciprian .

    si ma intrebam de unde are informatia si daca se verifica.
    cam pana aici ma gandeam eu sa ating subiectul…restul e treaba altora.

  5. Carmen, mi-este f greu sa citesc toata expunerea aceea. Asa, pe diagonala, as trage urmatoarele concluzii (corecteaza-ma daca gresesc):

    – preotul Vatra pare a fi un preot vrednic, dedicat enoriasilor, un om care parea fi coagulat comunitatea prin construirea bisericii etc..
    – povestea magazinului pare, din descriere, ok
    – apar zvonuri ca va fi mutat parintele. In 14 sept. are loc primul miting
    – se obtine o audienta la IPS Ciprian pe 16 sept., care se pare ca intr-o maniera cam ‘temperamentala’ trage un mare perdaf petentilor dar infirma zvonurile si ii trimite la un miting de iertare pt repararea imaginii sifonate a BOR.

    Bun. Pana aici pare ok. Niste credinciosi simpli dar respectuosi fata de ierarhul lor, pledeaza in spiritul cel mai crestinesc cu putinta, cu respect si toate alea, cauza preotului lor. Preventiv. Ierarhul pica aici aiurea. 1-0 pt enoriasi.

    De aici insa nu mai pricep nimic. Pare ca un grup restant de enoriasi, chipurile reprezentativi dar nu e clar daca inttr-adevar sunt, incep sa se agite nevoie mare pe baza – din nou – a unor zvonuri: cum ca IPS Cirpian de fapt minte, ca se pregateste de fapt mutarea preotului etc.. Se fac adrese la Patriarhie bazate pe astfel de presupuneri, adrese-fluviu, nu foarte coerente, in care duhul blandetei si al cucernciiei alterneaza inedit cu balacarirea lui Ciprian si consilierea lui duhovniceasca pe baza de citate filocalice. Din nou: toata tevatura are un caracter strict PREVENTIV si se bazeaza, din ce am inteles, exclusiv pe zvonuri. Tevatura in sine, insa, e mare. Si e facuta de un om (sau 3? nu mi-e f clar)

    Undeva prin decembrie preotul Vatra anunta enoriasii ca a fost sanctionat cu plecarea 30 de zile la manastire, ca va veni un alt preot si ca ii roaga pe enoriasi sa il primeasca bine pe noul preot si sa revina pacea in biserica. In caz contrar, risca sa fie caterisit (asa se zice, nu?). Mesajul parintelui Vatra pare de un remarcabil bun simt si in deplin spirit duhovnicesc.

    Dupa asta vine si un comunicat de la IPS Ciprian prin care se dau explicatii enoriasilor: plecarea la manastire pt 30 de zile nu e neaparat o sanctiune, cat o oportunitate pt preot de a medita asupra propriilorpacate, plus ca el acolo ajuta monahii prin slujbele sale. Venirea noului preot nu are caracter sanctionator, ci e menita sa il sprijine pe parinte mai ales ca actualul al doilea preot va iesi la pensie. In plus venirea unui nou preot impiedica dezvoltarea unei relatii bolnavicioase intre preot si enoriasi. Exprimarea e mult diferita si f subtila, dar asta e ideea. Oricum, raspunsul e diplomat si la locul lui.

    Aici am cedat. Incepea o noua expunere, noi nemultumiri, in fine…

    Asadar, la o prima vedere, mult zgomot pt NIMIC. Zvonuri, smenuri susanele… Cineva acolo se agita NON-STOP. La nivel de eveniment nu se intampla propriu-zis nimic, dar niste spirite par sa nu-si gaseasca linistea, orice s-ar intampla sau, mai bine zis, orice nu s-ar intampla. Pana la jumate cel putin, cam asta parea a fi ideea de baza. Am inteles eu gresit?

    Imi scapa ceva??

    @enkidu:

    pai si eu ti-am raspuns 🙂

    Cartea postata de Carmen ar putea oferi indicii – e de fapt o istorie a conflictului povestita de unul din varfurile de lance ale protestatarilor – dar trebuie sa te inarmezi cu rabdare. Mai ales ca povestirea capata permanent noi turnuri.

  6. Doroteea:
    ceea ce pe mine m-a deranjat este atitudinea si limbajul folosit in adresele respective. Mi se pare un conflict tinut artificial in viata de ambitia de a ramane lucrurile taman asa cum doresc protestatarii, adica doar cateva persoane. Din punctul asta, deja devine sfidare a autoritatii Ierarhului, reprosuri, jigniri, dusul vorbei pe la Patriarhie, totul se transforma intr-o rafuiala personala cu IPS Ciprian. Cam asta mi se pare a fi esenta conflictului – iese treaba cum vor protestatarii, e bine, se linistesc, nu, atunci se merge pana-n panzele albe pentru dreptatea lor. Nu e loc de greseala si recunoasterea ei.

  7. Da, Carmen, asa e, de acord cu tine.

    Este un conflict intretinut artificial, cum f bine zici, iar tonul adreselor este sfidator, sub masca ‘cucernciei’. Nemaivorbind ca e haotic la culme. Nu tiu ce interese sunt aici, daca e vorba de cativa oameni care se baga prea mult in seama sau de persoane care indeplinesc niste sarcini – s-ar putea sa fie si una si alta – dar daca punem cap la cap toate, si moscheea, si dna-sri, si atacurile astea asupra bisericii, si Re3mus Cernea si…si…si.. nu putem evita evidenta: ne aflam in plin atac. Si nu e vorba doar de pamantul, resursele si jocul politic. E vorba de IDENTITATE, CREDINTA, SPECIE. Si asta se intampla peste tot in lume.Astea sunt de fapt mizele, si se joaca deja cu cartile pe fata.

    Orbii si surzii vor fi (sunt deja) primele victime. Indecisii ar fi cazul sa se cam lamureasca repede, iar pt ceilalti raman presiunile. Cred ca niciodata nu e fost mai mare nevoie de rugaciune ca acum.

  8. ma gandeam: ce tare ar fi ca excomunicatii sa isi ceara iertare! Ce succes pentru ei, ce lovitura pentru vrajmas(i)!

    Si sunt sigura ca ar fi primiti cu bratele deschise. Ratacirile sunt inevitabile, dar trecatoare. Si pot deveni prilejuri mari binefaceri cand sunt asumate simplu, lin si fara sfasieri inutile. Unitatea Bisericii este foarte pretioasa acum. Restul sunt detalii.

  9. Si eu am sentimentul ca lucrurile se aseaza rapid in ordine inversa fata de cea de pana acum, ca si cand cineva ar cauta sa respecte acelasi tipar dar prezentandu-i imaginea in oglinda.

  10. Stiu ca n-o sa-l publicati dar va asigur ca la fel gandesc majoritatea oamenilor.
    Asistam la autodistrugerea Bisericii ortodoxe din Romania. Este evident.
    Pentru conducatorii bisericii conteaza doar banii si puterea. Deciziile lor nu tin cont de un lucru evident: Oamenii sunt liberi sa gandeasca si sa creada ce considera ei ca li se potriveste. Faptul ca se considera crestini ortodocsi e alegerea lor – nu le poate impune nimeni altceva. Parintele Ciprian nu pare sa inteleaga conceptul de libertate de gandire – lucru evident si pentru copii.
    Imi aduc aminta ca si Domnitorului Constantin Brancoveanu i s-a impus renuntarea la credinta sa crestina si a preferat moartea. Asta urmaresc sefii bisericii? Pe cand ne veti ameninta cu arderea pe rug daca nu acceptam spalarea creierului?

  11. @ Eduard Bratu:

    In ce fel va sunt spalate creierele, IPS Ciprian v-a cerut sa renuntati la credinta ortodoxa?! Si daca nu, de ce faceti astfel de analogii deplasate? Ce anume inseamna “libertate de gandire” pentru un ortodox?

  12. In primul rand va multumesc ca ati publicat mesajul si in plus ati si raspuns! Apreciez asta.

    1. Libertate de gandire este exact ce am spus: eu aleg ce cred. Sau: Daca cei care au fost excomunicati se considera crestini ortodocsi, asta sunt. Nu le trebuie aprobare. Daca ar vrea sa fie catolici sau protestanti sau islamisti, va asigur ca sunt primiti cu bratele deschise. Ei nu au totul de-a gata deci muncesc sa-si atraga adepti.
    2. “Pe cand ne veti ameninta cu arderea pe rug daca nu acceptam spalarea creierului?” Ati observat semnul intrebarii? Deci nu este o afirmatie. Este doar o simpla ironie – o analogie cu practicile (din biserica catolica – e drept) in care oameni nevinovati au fost schingiuiti sau arsi pe rug. IPS Ciprian nu mi-a cerut nimic, dar a pedepsit niste oameni intr-un mod in care in opinia mea un om liber si sanatos la cap nu poate intelege, dar aminteste de metode din Evul Mediu.

    Oare nu vedeti ca indepartati oamenii de biserica ortodoxa? Cu cei in varsta mai merge, dar cu cei tineri nu aveti nici o sansa cu astfel de metode. Nu observati modul in care alte religii isi atrag adepti? Vi se pare normal sa indepartati de Biserica oameni care deja sunt crestini ortodocsi? Va rog sa dati o cautare pe orice motor de cautare. Eu am facut asta si nu am gasit decat critici la adresa sefilor dv. Mai reflectati la metodelor voastre. Cum puteti pastori niste oameni care va dezaproba total metodele? Ii excomunicati pe toti?
    Iar referitor la parintele Vatra: De iertare IPS Ciprian n-a auzit? Doar ce a trecut Craciunul. Daca nu, poate reciteste Biblia. Eu va asigur ca am citit Noul Testament si nu vad asemanarea dintre ce a spus Isus Cristos si practicile actuale:
    1. Inversunare in a merge pana la capat pentru a distruge niste oameni (parintele Vatra, familia lui, enoriasii excomunicati) si nu iubire, compasiune.
    2. Vad bogatie, lux, goana dupa bani, dupa avere, masini de teren cu care se plimba sefii dv., etc, etc, etc.
    Ba chiar corespunde cu ce a criticat El.
    Cu stima,
    Eduard Bratu
    Focsani

  13. @Eduard:

    1. Libertate de gandire este exact ce am spus: eu aleg ce cred. Sau: Daca cei care au fost excomunicati se considera crestini ortodocsi, asta sunt. Nu le trebuie aprobare. Daca ar vrea sa fie catolici sau protestanti sau islamisti, va asigur ca sunt primiti cu bratele deschise. Ei nu au totul de-a gata deci muncesc sa-si atraga adepti.

    Nici macar in domeniul laic nu e valabil rationamentul dvs. Puteti sa alegeti orice, insa “nu toate sunt de folos” (Ap Pavel), pe de o parte. Pe de alta parte, puteti sa alegeti sa fiti presedintele Romaniei, geniu in matematica, astronaut la NASA si lider de galerie pe Pamplona. Nu puteti fi toate acestea doar portivit libertatii de gandire, ca asta alegeti sa fiti, adica, ci si potrivit indeplinirii unor criterii formale care vor adeveri ca alegerea dvs e valabila sau nu. Ceea ce se intampla in domeniul laic e cu atat mai valabil in cel religios, unde nimeni nu va va considera de-al sau, ortodox, catolic, islamic sau budist, decat daca veti asuma, indepini si corespunde cerintelor fundamentale ale invataturilor religioase respective. Nu mai insist aici ca dvs confundati de fapt libertatea de gandire cu cea de alegere, cu libertatea vointei, ca ne incurcam in concepte filosofice pe care nu le stapanim oricum.

    2. “Pe cand ne veti ameninta cu arderea pe rug daca nu acceptam spalarea creierului?” Ati observat semnul intrebarii? Deci nu este o afirmatie. Este doar o simpla ironie – o analogie cu practicile (din biserica catolica – e drept) in care oameni nevinovati au fost schingiuiti sau arsi pe rug. IPS Ciprian nu mi-a cerut nimic, dar a pedepsit niste oameni intr-un mod in care in opinia mea un om liber si sanatos la cap nu poate intelege, dar aminteste de metode din Evul Mediu.

    Ce practici medievale cunoasteti si puteti cita drept exemple care sa fie relevante in speta de fata?

    Oare nu vedeti ca indepartati oamenii de biserica ortodoxa? Cu cei in varsta mai merge, dar cu cei tineri nu aveti nici o sansa cu astfel de metode.

    Intamplarea face ca cititorii nostri sa fie covarsitor oameni mai degraba tineri. Acum, raspundeti-va la intrebarea aceasta, ca ortodox ce va asumati a fi: ce credeti ca a apropiat mai mult de Biserica? O lucrare ca cea de aici (care, apropo, nu se bazeaza deloc pe supunere oarba, dupa cum se stie prea bine) sau un gest ca cel pe care il sustineti dvs, a devenit public si a facut deliciul presei antiortodoxe? Si nu avem sefi, doar episcopi, pe care-i recunoastem si atunci cand ii criticam.

    Doar ce a trecut Craciunul. Daca nu, poate reciteste Biblia. Eu va asigur ca am citit Noul Testament si nu vad asemanarea dintre ce a spus Isus Cristos si practicile actuale:

    In orice Nou Testament numele lui Hristos se scrie Iisus Hristos. Macar numele ar trebui sa-l retinem daca citim NT. Altfel, ne abtinem sa ne dam cu parerea despre cazul respectiv. Nu despre iertare ar fi vorba aici, in primul rand, ci de intelegere si de restaurare a unor raporturi normale intre preot, episcop, enoriasi. Din cate am inteles, enoriasii nu au ajutat deloc, dimpotriva, lucru care nu l-a ajutat deloc pe preot.

    Multe sunt criticabile la episcopii nostri. Exista insa armele duhovnicesti si, daca cititi cu atentie Evanghelia, exista si norme de comportament IN Biserica prin care astfel de chestiuni se rezolva. Daca dvs gasiti in Evanghelie indemnuri de comportament si seditiune ca cele practicate in acest caz, pentru astfel de motive… Si, apoi, exista o bogatie de cazuri, precedente, jurisprudenta, cum am zice, exista Pidalionul, canoanele Bisericii ortodoxe, care nu exista doar pentru mireni, ci si pentru episcopi! V-ati gandit sa consultati mai intai canoanele? Sa vedeti cine si unde se afla in greseala? V-ati dus la manastiri sa intrebati parinti duhovnicesti cu experienta ce sa faceti? Sau ati ales calea usoara si larga a scandalului?

    PS: apoi, nu intelegem de ce ne luati pe noi la rost? Ati citit materialul de fata? Iata ce am scris in el:

    In privinta excomunicarilor, este cert ca, in acest caz, avem de-a face cu un conflict de autoritate. Nu cu conceptii eretice, sa spunem, chiar daca, in duh, atitudinea celor trei si a celor dimpreuna cu ei poate fi caracterizata drept schismatica. Formal, insa, ei nu au sustinut invataturi dogmatice straine de cele ortodoxe, si nici nu au cerut, oficial, intemeierea sau despartirea de Biserica. Din alte relatari reiese ca au avut o atitudine jignitoare, agresiva fata de episcopul locului care, de altfel, a facut mai multe tentative de a linisti protestatarii. Asadar, un conflict de autoritate. Totusi, intrebarea ramane: cum excomunici astfel de oameni si ii lasi pe altii sa pretinda ca sunt membri ai Bisericii, desi promoveaza idei si valori total opuse sau se fac vinovati de fapte mult mai grave? Sa intelegem de aici ca totul se reduce la masura in care acceptam si “ascultam” de ierarh? Ne doare mai mult lipsa de respect fata de persoane, dar ramanem indiferenti fata de lipsa evlaviei fata de cele sfinte, fata de lipsa de apetit pentru viata duhovniceasca?

    Nu dorim sa cautionam in niciun fel campaniile mediatice care au profitat de acest scandal pentru a mai arunca o piatra in Biserica si nici nu consideram rationale criticile aduse practicii excomunicarii in sine, insa nici nu trebuie ocolite astfel de discutii interne.

    Faptul ca Biserica se conduce dupa logica manageriala nu inseamna deloc ca aceasta face fata provocarilor vremii – ba chiar dimpotriva, da impresia ca sucomba duhului lumesc -, iar autismul ierarhic nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile. Exista un pericol real ca ierarhii sa se instraineze de oamenii simpli, dar si fata de preotii lor.

    Si am si reflectat punctul de vedere al excomunicatilor. Din reactia dvs, insa, pare mai mult ca dati motive ca decizia IPS Ciprian sa para perfect indreptatita.

  14. Am inteles. Credeam ca reprezentati Patriarhia. Eu nu am timp sa scriu pe bloguri. Mi-am permis acest “lux” de sarbatori. De maine ma apuc de treaba si nu mai am timp de filozofie.

    Dar sa revenim la libertatea de gandire. Restul nu comentez, ci doar consider ca am invatat ceva, eu nefiind specializat in teologie sau filozofie. Libertatea de gandire eu o inteleg ca fiind acea capacitate a creierului meu de a crea ceva (evident virtual). A crede este tot rodul gandirii. Deci daca eu ma consider crestin ma poate impiedica cineva? Poate cel mult sa nu ma accepte in grupul sau sau sa ma creada nebun, dar nu poate sa ma impiedice sa gandesc astfel. Eu sunt (profesia de baza) inginer si imi place sa gandesc logic Am zis ca “eu aleg ce cred” in sensul ca eu decid ce cred si ce nu cred. Daca eu ma consider de exemplu aaaaaaaaaaa? Puteti sa ma contraziceti? Stiti dv. mai bine decat mine ce inteleg eu prin aaaaaaaaaaa? Limbajul !!! e un mod de a exprima ce gandesc (eu gandesc conform capacitatii mele intelectuale). Alta e libertatea de a spune ce gandesc… dar asta e un alt subiect care tine zic eu de moralitate.

    Mi-a facut placere sa discutam.

    P.S.
    As fi putut sa va raspund si altfe la raspund altfel, adica:
    A avea creierul spalat inseamna sa nu intelegi ce inseamna libertate de gandire. Acum ati inteles?

    Si acum voi adauga un citat din S.G. Tallentyre:
    “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune.”

    Cu stima,
    Eduard Bratu

    Va doresc un an bun!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare