Cotidianul The Guardian: “ADEVARUL A IESIT LA SUPRAFATA. CUM A CONTRIBUIT SUA LA DEZVOLTAREA STATULUI ISLAMIC DIN SIRIA SI IRAK”/ Fluviul EUFRAT – aproape secat de jihadistii ISIS

Autorul ilustratiei: Eva Bee / Sursa: The Guardian (www.theguardian.com/)

• The Guardian/ Seumas Milne: Now the truth emerges: how the US fuelled the rise of Isis in Syria and Iraq

Grupul sectar terorist nu va fi infrant de statele occidentale care, de altfel, l-au si nascut.

Razboiul impotriva terorii, campania fara de sfarsit lansata acum 14 ani de George Bush, se incurca in contorsionari din ce in ce mai grotesti. Procesul tinut la Londra al unui suedez, Bherlin Gildo, acuzat de acte de terorism in Siria, a evidentiat faptul ca spionajul britanic a inarmat grupurile de rebeli pe care inculpatul era acuzat ca le-a sprijinit. 

Procuratura a abandonat cazul, aparent pentru a evita o situatie stanjenitoare pentru serviciile secrete. Apararea a argumentat faptul ca ducerea pana la capat a procesului ar constitui un “afront adus justitiei”, de vreme ce existau multime de dovezi despre “sprijinul extensiv” pe care statul britanic l-a acordat opozitiei siriene. 

Aceste lucruri nu includ doar “asistenta non-letala” furnizata de guvern (care includea veste antiglont si vehicule militare), ci training, suport logistic si furnizarea masiva si secreta de armament. Au fost citate informatii conform carora MI6 a cooperat cu CIA pentru o linie de aprovizionare cu arme prin transfer de la depozitele din Libia catre rebelii sirieni, in 2012, dupa caderea regimului Gaddafi. 

In mod evident, absurditatea de a trimite pe cineva la inchisoare pentru ca a facut ce au facut si ministrii si oficialii din servicii era pur si simplu prea mult. Insa cazul e doar ultimul dintr-o serie intreaga. Mai putin norocos a fost taximetristul Anis Sarar, care a primit pedeapsa cu inchisoare pe viata pentru ca a luat parte, in 2007, la rezistenta fata de ocupatia SUA si Marea Britanie a Irakului. Opozitia armata fata de o invazie si o ocupatie ilegala in mod clar nu constituie terorism sau crima conform mai multor definitii, inclusiv cea din conventia de la Geneva.

Insa terorismul se afla, acum, chiar in fata noastra. Si nicaieri mai mult ca in Orientul Apropiat, unde teroristii de astazi devin luptatorii pentru libertate de maine – iar aliatii devin dusmani – deseori dupa voia naucitoare a unor decidenti occidentali intruniti intr-o conferinta. 

Anul trecut, SUA, Marea Britanie si alte forte vestice s-au implicat in Irak, aparent pentru a distruge grupul hiper-sectarist terorist al Statului Islamic (anterior cunoscut sub numele de al-Qaida din Irak). Acest lucru dupa ce ISIS a reusit sa inglobeze portiuni uriase din teritoriul sirian si sa se proclameze un califat islamic.

Campania nu merge bine. Luna trecuta, ISIS a capturat Ramadi, in timp ce, in partea cealalta, a cucerit Palmyra. Franciza oficiala a al-Qaida, Nusra Front, a reusit, la randul sau, sa faca mari cuceriri in Siria. 

Unii irakieni s-au plans ca SUA a stat cu mainile in san in timp ce toate acestea se intamplau. Americanii au insistat ca incearca sa evite pierderile de vieti civile si pretind ca au inregistat succese semnificative. Particular, insa, oficialii spun ca nu vor sa fie vazuti distrugand nuclee sunni intr-un razboi sectar, riscand, astfel, sa-si supere aliatii sunniti din Golf. 

O clarificare revelatorie asupra procesului prin care am ajuns aici este data de cateva informari secrete declasificate recent ale serviciilor secrete ale SUA, elaborate in august 2012, care fac predictii – si care efectiv vad acest lucru ca unul pozitiv – despre un “principat salafist” in estul Siriei si despre un stat islamic controlat de al-Qaida in Siria si Irak. In puternic contrast cu pozitia oficiala a Vestului din acel timp, documentele Defense Intelligence Agency identifica al-Qaida din Irak (ce a devenit ISIS) si prietenii sai salafisti ca “forta majora a insurgentei din Siria”, statuand ca “tarile occidentale, statele din Golf si Turcia” sprijina eforturile opozitiei de a prelua controlul in estul Siriei. 

Ridicand “posibilitatea stabilirii unui principat salafist declarat sau nedeclarat”, informarea Pentagonului continua, aratand ca “acest lucru este exact ceea ce doresc fortele opozitiei, pentru a izola regimul sirian, considerat drept o extensie strategica a expansiunii shiite (Irak si Iran)”. 

Fortele americane bombardeaza un grup de rebeli in timp ce sprijina un altul din Siria

Este exact ce s-a intamplat in urmatorii doi ani. Informarea nu este un document de politica publica. Este puternic editat si are ambiguitati in limbaj. Insa implicatiile sunt suficient de clare. Timp de un an, in timpul rebeliunii siriene, SUA si aliatii sai nu doar ca au sprijinit si armat o opozitie pe care o stiau dominata de grupuri sectare extreme; erau insa si pregatiti sa aprobe crearea unui soi de “stat islamic” – in ciuda “pericolelor grave” puse unitatii Irajului – si un tampon sunnit pentru a slabi Siria. 

Asta nu inseamna ca SUA a creat ISIS, bineinteles, desi unii dintre aliatii din Golf au jucat un rol cert aici – asa cum a aratat chiar vicepresedintele Joe Biden anul trecut. Insa nu a existat al-Qaida in Irak pana la invazia SUA si Marea Britanie. Si SUA a exploatat in mod evident existenta ISIS pentru a combate alte forte din regiune ca parte a unei abordari mai largi prin care urmarea mentinerea controlului occidental. 

Calculele s-au schimbat cand ISIS a inceput sa decapiteze occidentali si sa posteze atrocitatile online, iar statele din Golf sprijina alte grupuri din razboiul sirian, cum ar fi Nusra Front. Dar acest obicei al SUA si al tarilor occidentale de a se juca cu grupurile jihadiste, care le musca apoi mana, isi are originile inca din anii 80, in timpul razboiului URSS din Afganistan, unde a luat nastere prima oara al-Qaida sub tutelajul CIA. 

Jocul a fost recalibrat in timpul ocupatiei din Irak, unde fortele SUA conduse de Gen. Petraeus au sustinut un razboi murdar sectarian pentru a slabi rezistenta irakiana. Si a fost reluat in 2011, in razboiul din Libia, unde ISIS, saptamana trecuta, a preluat controlul orasului natal al lui Gaddafi, Sirte.

In realitate, SUA si politica occidentala din conflagratia din Orientul Apropiat aplica clasicul principiu divide et impera. Fortele americane bombardeaza niste rebeli in timp de sustin altii in Siria, sprijina adevarate operatiuni in comun cu Iran impotriva ISIS, in Irak, in timp ce sprjina campania Arabiei Saudite din Yemen impotriva fortelor Houthi sprijinite de Iran. Oricat de confuza ar fi politica SUA, un Irak si o Sirie slabite, fragmentate, se potrivesc de minune unei astfel de abordari. 

Ce este clar e ca ISIS si monstruozitatile sale nu vor fi infrante de aceleasi puteri care le-au adus in Irak si Siria, sau al caror razboi deschis sau acoperit a dus la aparitia acestora. Interventiile militare nesfarsite ale Vestului in Orientul Apropiat au adus doar distrugere si divizare. Doar oamenii din regiune pot vindeca aceasta boala – nu cei care au infuzat virusul.

traducere si adaptare Cuvantul Ortodox

• EVZ: Apa, noua ARMĂ strategică a ISIS

Teroriștii ISIS pun mâna pe baraje și taie apa populației din regiunile încă necucerite pentru a-și asigura supremația.

Expansiunea Statului Islamic în Irak și Siria pare din ce în ce mai greu de oprit, în ciuda declarațiilor optimiste ale Statelor Unite. La o lună după ce speranța revenise prin cucerirea de către armata irakiană a orașului Tikrit, ISIS a revenit în forță prin ocuparea orașului Ramadi, pe 17 mai.

Această localitate este una strategică pentru cucerirea Bagdadului, și pentru că dispune de un baraj care controlează cursul Eufratului, asigurând rezervele de apă pentru toată regiunea Capitalei.

Așadar, încă un flagel lovește aceste teritorii încă ferite de ocupația teroriștilor, care a închis vanele barajului. Nivelul apei fluviului a scăzut, iar populațiile din aval încep să sufere de sete, în timp ce vara începe, într-o regiune destul de aridă.

Orașele Khaliydiah și Habbaniyah, vecine cu Ramadi, sunt în prezent total lipsite de apă. „Tăierile de apă vor produce o uriașă criză umanitară”, afirmă Rafal Al-Fahdawi, șeful unui trib local care luptă împotriva ISIS. „Și asta nu doar în aceste regiuni, ci și mai în sud.”

Pe harta de mai jos, cu o linie neagră sunt configurate barajele controlate de ISIS, cu roșu orașele ocupate de ISIS, iar cu verde orașele aflate sub control guvernamental.

Fără îndoială, prima urgență o reprezintă Ramadi, avertizează Al-Fahdawi, citat de Le Nouvel Observateur:

„Copiii, femeile și bătrânii vor fi forțați să fugă, ceea ce va permite ISIS să lanseze atacuri.”

În aceste condiții, însă, reluarea controlului asupra regiunii va fi și mai dificilă. Căci ISIS folosește apa în strategiile sale militare. A făcut-o și în zonele mai nordice, pe care le-a cucerit deja și unde se află alte baraje.

Gruparea teroristă nu a ezitat să inunde terenurile pentru a împiedica înaintarea armatei irakiene, și care este lăsată să sufere de lipsa de apă.

Prin această stratagemă, ISIS stăpânește în totalitate teatrele de luptă, explică Aoun Dhiyab, specialist în probleme de hidrografie:

„Scopul lor nu este să taie cu totul apa, ci să-i reducă nivelul, pentru a obține un avantaj în operațiunile sale militare.”

Forțele Statului Islamic pot să se deplaseze mai ușor atunci când albia fluviului este mai goală.

Potrivit lui Dhiyab, aceste obiective vitale ar trebui să fie primele ținte ale coaliției. Iar Sabah Kharkout, șeful consiliului proviciei Al-Anbar, susține chiar că barajele ar trebui distruse de raidurile aeriene ale coaliției internaționale.