REACTIA EXCOMUNICATILOR LA EXPLICATIILE IPS CIPRIAN. Dilema unei decizii: se transforma Biserica in “BOR”?
Se excomunica enoriasi din cauza unor conflicte de autoritate, dar ateii, sustinatorii legilor pro-homosexualitate si altii sunt membri “botezati” ai BOR?
CAZUL DE LA FOCSANI: CONFLICT DE VALORI SAU CONFLICT DE AUTORITATE/PUTERE?
- Lumea credintei/ Razvan Bucuroiu: BOR 2015: nemângâieri şi excomunicări
De 25 de ani de când fac presă religioasă nu mi‑am permis să scriu vreodată aceste iniţiale care să desemneze Biserica mea ca realitate teandrică, divino‑umană: „BOR”. Aşa cum, din respect, nu am apelat la prescurtările jenante de tip „Sf.” sau „Pr.”. Acum însă treaba e pe cale să se schimbe, şi abrevierea „BOR” mi se pare convenabilă, ba chiar acoperitoare. De ce? Pentru că deja începem să ne aflăm în faţa unei instituţii din ce în ce mai orizontalizată, aşadar „abreviabilă”. O instituţie în care accentul e pus cu apăsare pe vizibil, pe concret, pe resurse. O instituţie – asemănătoare celor apusene – în care eficienţa capătă valoare de lege, în care business plan‑ul rivalizează cu predania, în care task‑urile se înmulţesc, break‑even point‑ul e luat adesea în calcul încă din start‑up, în care capitalul devine sângele (netranssubstanţializat) al oricărei investiţii, iar gross margin‑ul este criteriu de evaluare a capacităţilor preoţeşti.
Poate v‑aţi mirat, desigur, de folosirea acestor termeni proveniţi din limbajul mediului de afaceri, dar vă asigur că ei vor fi auziţi, cât de curând, pe culoarele palatelor episcopale, în permanenţe, la conferinţele de profil… Iar instituţia aceasta care se lăbărţează peste Biserica mea poate că, la un moment dat, va incomoda Duhul – Care ştim că e sfios „ca un corn de melc”. Este exact ceea ce au „păţit” catolicii, care s‑au văzut cu Catedrala San Pietro terminată, însă cu Biserica spartă în mii de cioburi prin Reforma lui Luther. Oare chiar a meritat asta?! Chiar merită să ai o instituţie perfect funcţională şi aşezată pe disciplină, proceduri & profit, dar la care nu mai vine nimeni…?
Bun, lăsând păţaniile altora deoparte, vreau să vă împărtăşesc, în cele ce urmează, câteva gânduri despre un fapt care m‑a întristat profund chiar acum, în lumina bucuriei pascale: excomunicarea a trei creştini din sânul Bisericii Ortodoxe. Fapta s‑a petrecut la Focşani, pe teritoriul eparhiei unde păstoreşte Arhiepiscopul Ciprian Spiridon. Mărturisesc că la aflarea veştii că acesta va prelua toiagul de la răposatul Epifanie (care ştim că nu se ridicase în totalitate la demnitatea misiunii sale arhipăstoreşti) am exultat! Îl cunoscusem, în diferite ocazii, pe Preasfinţitul Ciprian încă de pe vremea când era vicar patriarhal şi în care se distingea prin comportament, eleganţă a exprimării, orizont cultural vast, cunoaşterea la perfecţie a limbii greceşti, dinamism şi tinereţe, necoruptibilitate, lipsă de închipuire de sine. Ce mai, pentru mine era (şi încă este) un ierarh de top, o speranţă – confirmată – a primenirii Sfântului Sinod! Am participat apoi la întronizarea sa de la Buzău (martie 2013), am văzut fericirea nedisimulată pe feţele preoţilor şi ale oamenilor, apoi am înregistrat cu bucurie primele acţiuni de împrospătare vizuală, duhovnicească şi comportamentală din eparhie. Lucrurile stăteau bine, buzoienii şi vrâncenii primiseră în sfârşit ceea ce meritau: un om al locului, cu viziune, cu demnitate arhierească, cu bagaj intelectual şi moral „la purtător”. Şi acum se pune întrebarea: cum de un asemenea om, plin de harisme personale, a ajuns să recurgă la un gest canonic fără precedent în istoria Bisericii mele? O Biserică aşa cum o ştim: mămoasă, iertătoare, îngăduitoare – nu aşa cum este sora ei apuseană, agresivă/invazivă cu credincioşii săi secole de‑a rândul şi ajunsă acum pe punctul de a fi „uitată” de aceştia. Oamenii nu mai vor să fie certaţi, ameninţaţi, fiscalizaţi şi culpabilizaţi în exces. Asta o fac, foarte bine chiar, toate instituţiile statului laic. Biserica noastră nu trebuie să se alinieze comportamental acestor instituţii şi să devină acea BOR care „face şi drege” pe seama credincioşilor. Şi atunci întrebarea revine: cum s‑a ajuns aici?
Din câte am discutat cu oamenii – martori direcţi sau indirecţi –, a fost o nefericită escaladare a orgoliilor şi intereselor materiale (meschine, în raport cu situaţia creată: un prăpădit de magazin de cărţi şi obiecte bisericeşti!), care au culminat cu un mod agresiv de contestare a deciziilor venite de la centrul eparhial. Oamenii au greşit în protestul lor prelungit, asta e clar. Mirenii gălăgioşi nu fac bine şi nu fac cinste Bisericii răsăritene, căci unde e scandal nu e duhovnicie. Pe de altă parte, ce facem cu „Duhul Adevărului Carele pretutindenea este” şi Care posibil că grăieşte, aşa cum poate, inclusiv prin aceste guri înzestrate cu mulţi decibeli? Trebuie să fim atenţi, căci Domnul şi în cele dispreţuite Se poate arăta sau locui… Oricum ar fi fost, educaţia şi buna aşezare în Biserică trebuiau să primeze la aceşti oameni, însă nu s‑a întâmplat aşa. Pe de cealaltă parte, de la centrul eparhial cred că dialogul trebuie continuat, în pofida piedicilor de comunicare şi a orgoliului rănit. De fapt, ce e acela orgoliu? Ce orgoliu are un tată faţă de copiii lui care greşesc? Ce poate aduce bun orgoliul? Sau repezeala? – a se citi graba de a aplica canoane potrivite ca impact emoţional şi social acum veacuri sau milenii, dar care astăzi poate că ar fi trebuit adecvate la real în aplicarea lor întocmai.
Curios este faptul că dacă ar fi, cu multă imaginaţie, să deschidem o listă a „excomunicabililor”, ehei, aceasta ar fi lungă şi ar arăta altfel. Bunăoară, mă gândesc la ateii declaraţi (care şi‑au rupt singuri legăturile cu mântuirea prin Biserică), la ideologii care L‑au evacuat cu violenţă pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, la sataniştii din cimitire sau cluburi de noapte, la pedofilii de pe internet, la conspiratorii din umbră, la marii corupţi din clasa politică, la cei care promovează public legăturile contra firii, la traficanţii de fiinţe umane fără apărare, la criminalii în serie, la torţionarii din lagărele comuniste etc. Sau poate că nu, acestea sunt doar păcate „rezonabile”, cei în cauză mai au o şansă de îndreptare… Însă răzvrătiţii de la Sfântul Andrei din Focşani se pare că i‑au întrecut pe toţi! Aceştia sunt exmatriculaţi din comunitatea liturgică şi harică, acum şi în eternitate. Este oare acesta o măsură pe cale de a îndrepta lucrurile? (Paranteză: studiind rapid istoria Bisericii Catolice, nu constaţi decât efectul ZERO al acestui tip de decizie bisericească; nimeni nu s‑a îndreptat cu adevărat, nimic nu a funcţionat mai bine, nimeni nu s‑a maturizat duhovniceşte – aşadar, un fiasco cvasi‑total.)
Eu fac acum un apel, din partea celor câteva zeci de mii de cititori ai revistei, la bunăvoinţă şi calm părintesc din partea ÎPS Ciprian, pe care îl rugăm să revină asupra deciziei extreme şi să alerge după oaia cea pierdută, chiar dacă aceasta poate nici nu vrea să fie găsită şi salvată! Ce gest mai nobil, mai creştinesc, mai hristic – iată, am folosit cuvântul! – poate fi acesta? Primiţi‑i înapoi, părinte arhiepiscop, sunt ai Înaltpreasfinţiei voastre şi aşa trebuie să rămână! Puneţi‑i la probe şi dacă vor greşi, reprimiţi‑i, iară şi iară! Ca păstor, sunteţi condamnat la iertare, ori de câte ori va fi nevoie. Iar asta nu vă va slăbi autoritatea, ci o va întări, căci autoritatea Înaltpreasfinţiei voastre este altfel decât mersul orizontal al lumii, e în răspăr cu ea. Acesta este paradoxul – pe care îl ştiţi prea bine – al lui „când sunt slab, atunci sunt tare” (II Cor. 12, 10). El, numai El singur ne‑a învăţat asta: Domnul, Mântuitorul, Pedagogul şi Arhiereul nostru. Şi a avut oameni în carne, oase şi ego, exact ca şi Înaltpreasfinţia voastră, care L‑au urmat întocmai. Nu spune Pavel că „s‑a făcut tuturor toate” (I Cor. 9, 22)? Aşadar, vă rugăm să ţineţi seama de rugămintea noastră şi să revizuiţi hotărârea pe care suntem siguri că o regretaţi deja, ca un bun păstor ce sunteţi.
Nu pot să închei fără să mă gândesc la acel nefericit Părinte Giorgică Vatră, cel care a primit de la Domnul, prin mâna ierarhului, datoria să păstorească turma care acum în parte e risipită şi pradă deznădejdii (căci după excomunicare ce poate să mai urmeze bun?!) sau la dispoziţia sectelor, care se grăbesc probabil să‑i înhaţe. Ce e în inima lui ca tată a patru copii (de la câţiva anişori şi până la vârsta studenţiei) pe care trebuie să‑i hrănească zi de zi şi să‑i îndrume în viaţă, dar şi ca demnitate conjugală în faţa soţiei (atrasă şi ea ca parte în conflict, rămasă acum fără venituri)? Cum se simte un căpitan care a pierdut corabia şi ai cărui oameni dragi s‑au înecat sub propriile priviri? Vai de sufletul lui, nici nu pot să mă gândesc…
Mă pot gândi însă la faptul că acest caz focşănean – nemaiîntâlnit în vremuri de pace eclezială – poate fi apa la moară a acelor români care caută „să scape” de chestia asta cu Biserica, cu „popii”, cu toate obiceiurile lor complicate, lungi şi… costisitoare. „Ştie Dumnezeu ce e în inima mea, îmi ştie faptele, gândurile, la ce să mai trec şi pe biserică, mă mai cert cu vreun popă şi ăla mă excomunică, deja e riscant…”, aşa pot gândi, la o adică, cei care vor să scape de mersul la biserică. Cu alte cuvinte, putem deveni pe nesimţite nişte protestanţi ortodocşi, fără Luther – ce‑i drept –, însă cu argumente „raţionale” forte şi cu frica eshatologică strecurată în sân. Şi să exclamăm cu năduf: Doamne, ce vremuri am ajuns să trăim!
IPS Ciprian si pr. G. Vatra
Nota noastra:
Daca, in privinta detaliilor cazului din Focsani si a caii celei mai nimerite de actiune a Bisericii nu ne putem pronunta la fel de siguri ca Razvan Bucuroiu, editorialul pune cateva probleme absolut legitime si chiar urgente.
Transformarea Bisericii intr-o institutie condusa dupa logici manageriale este o tendinta sufocanta care, daca pe termen scurt nu isi arata efectele negative (vine inca destul de multa lume la biserici, exista multa nevoie de supranatural), pe termen lung reprezinta vehicolul letal al secularizarii din interior a acesteia.
In privinta excomunicarilor, este cert ca, in acest caz, avem de-a face cu un conflict de autoritate. Nu cu conceptii eretice, sa spunem, chiar daca, in duh, atitudinea celor trei si a celor dimpreuna cu ei poate fi caracterizata drept schismatica. Formal, insa, ei nu au sustinut invataturi dogmatice straine de cele ortodoxe, si nici nu au cerut, oficial, intemeierea sau despartirea de Biserica. Din alte relatari reiese ca au avut o atitudine jignitoare, agresiva fata de episcopul locului care, de altfel, a facut mai multe tentative de a linisti protestatarii. Asadar, un conflict de autoritate. Totusi, intrebarea ramane: cum excomunici astfel de oameni si ii lasi pe altii sa pretinda ca sunt membri ai Bisericii, desi promoveaza idei si valori total opuse sau se fac vinovati de fapte mult mai grave? Sa intelegem de aici ca totul se reduce la masura in care acceptam si “ascultam” de ierarh? Ne doare mai mult lipsa de respect fata de persoane, dar ramanem indiferenti fata de lipsa evlaviei fata de cele sfinte, fata de lipsa de apetit pentru viata duhovniceasca?
Nu dorim sa cautionam in niciun fel campaniile mediatice care au profitat de acest scandal pentru a mai arunca o piatra in Biserica si nici nu consideram rationale criticile aduse practicii excomunicarii in sine, insa nici nu trebuie ocolite astfel de discutii interne.
Faptul ca Biserica se conduce dupa logica manageriala nu inseamna deloc ca aceasta face fata provocarilor vremii – ba chiar dimpotriva, da impresia ca sucomba duhului lumesc -, iar autismul ierarhic nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile. Exista un pericol real ca ierarhii sa se instraineze de oamenii simpli, dar si fata de preotii lor.
Apropo, excomunicatii au transmis si o parere proprie, ce poate fi citita aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/06/03/ips-ciprian-al-buzaului-si-vrancei-explica-motivele-excomunicarilor-celor-trei-enoriasi-intentionau-migratia-spre-organizatia-necanonica-a-lui-gherasim-bratu/#comment-394065
Astfel, înțelegem din comunicări către mass media ale Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei faptul că noi am dorit să ne rupem de Biserica Ortodoxă și să ne închinăm unui alt cult religios, aspect total neadevărat și fals. Presa ne-a asaltat cu întrebări despre o declarație a IPS Ciprian cu privire la cele enunțate anterior și mai ales la faptul că un așa zis ”mitropolit Gherasim” care a intervenit într-o emisiune unde s-a discutat despre situația excomunicaților (emisiunea Acces Direct de la Antena 1) și care ar fi vorbit în despre situația de la Focșani.
Aflând despre acestea, ne-a deplasat (03.06.2015) de urgență la Protoieria 2 Focșani, la cealaltă accesul fiindu-ne blocat, unde am discutat cu părintele protoiereu Oscar Frunză situația ivită și faptul că nu este real și ceea ce se susține, este greșit și neadevărat. De asemenea am explicat și am arătat dovezi prin care am dorit să comunicăm și am fost respinși.
Nimeni dintre noi nu a declarat public ori în scris că se dezice de credința creștin-ortodoxă și că va trece la un alt cult. Este o afirmație care nu se va concretiza niciodată, fiind lipsită de sustenabilitate, preferând să luptăm pentru dreptul la credință și o biserică transparentă.
Ni se pune în spate ideea că am vrut să preluăm biserica prin intermediul unei asociații, aspect înțeles greșit, fiind vorba de biserica pe care credincioșii au ridicato pentru a se închina lui Dumnezeu și mai ales de faptul că toate cheltuielile erau suportate de credincioși. Asociația urma a fi creată pentru continuarea activității preotului întru ajutorarea celor săraci și apropierea lor de biserică.
Remarcam faptul ca protestatarii, in documentul trimis Patriarhiei (a se vedea mai jos), contesta excomunicarile pe baza legilor constitutionale, civile si a drepturilor omului, pentru a ameninta, apoi, cu faptul ca vor face cunoscut cazul in mass-media si pe plan international. Cu siguranta, o astfel de aparare nu are nicio legatura cu asezamintele Bisericii, cu normele canonice si cu o atitudine cat de cat acceptabila dpdv duhovnicesc.
Totodata, remarcam faptul ca acest caz a fost reflectat exclusiv in mass-media care nu are deloc o atitudine normala fata de Biserica si nici nu are alfabetul cultural necesar pentru a intelege termenii si realitatile vietii launtrice ale acesteia. E o mare si prosteasca greseala faptul ca acest caz nu e prezentat, pe larg, in mass-media Patriarhiei sau macar in cele cateva surse mediatice mai apropiate de BOR. Oare cand vor intelege responsabilii Bisericii ca o astfel de atitudine nu face altceva decat sa transfere probleme interne in spatiul public NUMAI din perspectiva celor care vor sa dea cu pietre in ea? Singurul preot cu vizibilitate care a analizat cazul, Eugen Tanasescu, l-a prezentat sub spectrul “libertinismul anarhic” si a tendintelor de “privatizare” a credintei. Dar, oare, acopera problemele din Biserica aceasta perspectiva? Nu cumva “privatizarea” se manifesta mai insidios, chiar si la varful acesteia? Nu este acest zel disciplinar in contradictie cu laxismul canonic manifestat, in alte zone, de mai marii Bisericii? In mod cert, problemele sunt mult mai complicate si nu se reduc la un conflict de valori, asa cum pretinde pr. Eugen Tanasescu.
Pentru ca, in ceea ce priveste cauza vizibila (dar nu suficienta) a scandalului, anume mica afacere a preotului Vatra, trebuie aduse si aici cateva nuantari. Desigur, sunt prea multi preoti cu preocupari prea lumesti, care isi “completeaza” veniturile cu astfel de “initiative”. Totusi, aceiasi preoti sunt supusi unor presiuni draconice de a produce bani care se duc la “centru”, la episcopie, ea insasi izvor de atitudini si comportamente “eficiente”, “occidentale”, “capitaliste”. Exista o relatie incordata intre cei de la episcopie si preoti, care simt ca sunt jumuliti, efectiv, de conducere. Ne temem ca, daca nu se intelege nimic din acest scandal, problemele or sa capete o si mai mare amploare si astfel de scandaluri se pot replica in multe alte locuri in care tensiunile mocnesc.
Pe plan general, pe marginea greutatilor cu care ne confruntam noi, toti cei din Biserica, am scris aici un material:
Este sugestiv faptul ca a fost mai putin citit si mai putin circulat decat analiza atacului secularist asupra Bisericii. Asta desi cauza reala si profunda a slabiciunii noastre provine, in primul rand, din tarele din interior…
Redam, mai jos, evolutia cazului excomunicarilor din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, asa cum au fost ele reflectate in mass-media.
Înaltpreasfinţitul Ciprian susţine că această grupare, necanonică, din care ar face parte trei dintre credincioşii excluşi din BOR, este condusă de un aşa zis episcop, pe nume Gherasim. Excomunicaţii neagă afirmaţiile arhiepiscopului.
Disputa între Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei şi enoriaşii din Focşani excomunicaţi din Biserica Ortodoxă Română este departe de a se fi consumat. Arhiepiscopul Ciprian a declarat marţi, la Buzău, că sancţionarea enoriaşilor răzvrătiţi a fost justificată, la cercetări mai atente ieşind la iveală că aceştia voiau ”să înstrăineze” biserica de care aparţineau.
”Aveau de gând să înstrăineze biserica către o grupare paralelă, necanonică, o asociaţie existentă în Bucureşti, avându-l în frunte pe un aşa zis episcop Gherasim. Este cel care a şi intervenit la televiziune, chipurile pentru a le lua apărarea. În biserică, totul se face cu ascultare. Credinciosul trebuie să ştie care este locul lui, să fie un om cuminte, evlavios, ascultător ierarhului şi preotului. Deci, creştinul care nu mai respectă pe ierarh, acela prezintă multe semne de întrebare cu privire la înţelegerea corectă a trăirii credinţei creştine”, a declarat IPS Ciprian.
În replică, Nela Panaite, una dintre persoanele excomunicate, ne-a declarat că nici nu s-a pus problema vreodată ca enoriaşii bisericii „Sf. Andrei” să se rupă de valorile creştin ortodoxe:
„Nu este adevărat sub nicio formă. Noi suntem creştin ortodocşi şi vrem să rămânem aşa. Ne acuză degeaba. Nici măcar nu am ştiut cine este Gherasim până nu a intrat odată în direct la o televiziune să comenteze cazul nostru”, ne-a declarat Nela Panaite.
Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a hotărât în şedinţa din data de 7 mai excomunicarea şi canonisirea din Biserica Ortodoxă a 11 enoriaşi din parohia „Sf. Andrei din Focşani”.
Persoanele excomunicate din Biserica Ortodoxă au trimis o adresă Sfântului Sinod, cea mai mare autoritate a BOR, prin care cer ridicarea pedepselor dictate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.
- Adevarul [13 mai]: Măsură dură luată de Arhiepiscopul Ciprian: trei enoriaşi din Focşani, daţi afară din Biserica Ortodoxă Română, pentru „ameninţare la unitatea Bisericii”
Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a hotărât în şedinţa din data de 7 mai excomunicarea şi canonisirea din Biserica Ortodoxă a 11 enoriaşi din parohia „Sf. Andrei din Focşani”.
Enoriaşii bisericii „Sf. Andrei” din Focşani se află într-un conflict cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei încă din luna septembrie a anului trecut, după ce preotul paroh Giorgică Vatră, care slujeşte de 16 ani în această biserică ridicată chiar de el cu sprijinul credincioşilor, a fost ameninţat de „şefii” săi de la Buzău cu mutarea în altă parohie.
Pedepsirea preotului Vatră era legată de faptul că soţia sa deţinea în Focşani un magazin cu obiecte religioase, lucru interzis de legile bisericeşti, motiv pentru care duhovnicului i s-a pus în vedere închiderea magazinului.
Ceea ce s-a şi întâmplat, fapt care nu l-a exonerat însă pe preot de pedeapsă, mai ales că enoriaşii bisericii la care slujea au organizat proteste prin care „afuriseau” Arhiepiscopia şi pe cel din fruntea ei, Ciprian.
Iniţial, după vizita ÎPS Ciprian la biserică şi asigurările date de acesta că preotul va fi păstrat în parohie, lucrurile au început să se calmeze, dar nu pentru multă vreme, pentru că ulterior preotul a fost anunţat că va rămâne în biserică ca ajutor al altui preot adus din altă parte şi după o perioadă de 30 de zile de rugăciune la mănăstire.
Fapt care a reaprins conflictul în parohie, prin manifestări de protest regulate. Urmare a acestora, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, întrunit în şedinţă pe data de 7 mai, ca instanţă de judecată bisericească, a luat decizii excepţionale.
Trei dintre enoriaşi, consideraţi „capul răzvrătiţilor”, au fost excomunicaţi, adică excluşi din Biserica Ortodoxă, iar alţi opt au fost canonisiţi, respectiv opriţi de la Sfânta Împărtăşanie.
„Sancţiunea a fost propusă de Consistoriul Eparhial, în urma studierii dosarului cauzei respective şi aprobată de Permanenţa Consiliului Eparhial din 7 mai 2015, motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”,
se arată în comunicarea făcută de Arhiepiscopie către enoriaşi.
“Asta este Catedrala distugerii neamului“
Sancţionaţii spun că măsura este una extremă şi nemaiîntâlnită, nedemnă de cei care conduc biserica.
„Problema este că atunci când suntem excluşi din biserica creştin ortodoxă, nu mai avem voie să intrăm în nicio biserică. Noi am fost judecaţi în consistoriul bisericesc, dar nu am fost chemaţi niciodată. Ne-am dus doar cu problema noastră în audienţă la Presfinţit, ne-a promis atunci că va veni şi va face linişte şi pace, a venit, ne-a promis că ni-l lasă pe părintele Vatră, nu a respectat nimic din promisiuni. Îmi asum tot ceea ce le-am spus. Că suntem cei care le umplem buzunarele cu bani şi ei ne întorc spatele. Eu sunt un simplu enoriaş al bisericii ortodoxe. Noi venim de bună voie la biserică, nu suntem salariaţii bisericii, nu se poate face aşa ceva. Venim la biserică să găsim calea spre mântuire. Eu vreau să ştiu în momentul de faţă dacă găsesc calea spre mântuire sau drumul spre iad”,
ne-a declarat Nela Panaite, excomunicată pentru opiniile sale. Femeia spune că va continua lupta împotriva acestor decizii şi „abuzuri” din Arhiepiscopie şi va acţiona în instanţă instituţia de la Buzău.
“Ne-au spus să facem pocăinţă publică, ca şi cale de întoarcere. Noi am făcut-o odată, dar nu şi-au ţinut cuvântul. Eu la biserica asta am venit să construiesc ceva, nu să dărâm. De când a început această catedrală a distrugerii neamului s-a pus pe preoţi o presiune foarte mare şi nu mai au voie să vorbească. Cel mai înţelept ar fi să vină arhiepiscopul Ciprian să dea linişte acestei parohii, care este tulburată de dumnealui, nu de părintele Vatră. Părintele ne-a adus aici, iar el ne împrăştie“,
a mai menţionat Nela Panaite.
La rândul său, Elena Daniela Baneş, care s-a ales cu aceeaşi pedeapsă, spune că nu se aştepta la o astfel de decizie, pentru că din luna decembrie nu a mai participat la nici un protest.
„În condiţiile în care consider că am luptat pentru apărarea dreptului la credinţă, pentru că eu cred în biserica ortodoxă, ţin să menţionez că situaţia în care mă aflu este una destul de complicată şi îmi este grav afectată imaginea. Din data de 21 decembrie eu nu am mai apărut public, însă susţin cauza credincioşilor doar că am un alt mod de a manageria această situaţie creată. Decizia luată de Înaltpresfinţit este una ieşită din comun. Mă întreb sincer ce mi-ar spune Bunul Dumnezeu dacă ar fi acum pe pământ. Eu sunt sigură că ar avea puterea să ierte, pentru că nu ar mai fi Dumnezeu. Înaltpreasfinţitul m-a transformat într-un etern meşter Manole. Şi ca să nu se năruiască peste noapte ce am clădit, am zidit în temeliile sufletului meu multe din învăţăturile cele ce-mi erau mai dragi, primite de la părinţii mei şi preoţii ce m-au păstorit. Acum am învăţat ce-i umilinţa, în toate declinările ei”,
ne-a spus Elena Baneş.
Celălalt excomunicat din biserică, Romică Gavrilă, nu a dorit să comenteze prea tare decizia, limitându-se doar să ne spună doar atât:
„Nu mă interesează decizia Arhiepiscopiei. Biserica este a oamenilor şi a lui Dumnezeu”.
Alţi opt enoriaşi s-au ales cu sancţiuni mai blânde, adică nu mai au drept să primească Sfânta Împărtăşanie. Li s-a luat dreptul la Sfânta Împărtăşanie
„Suntem mai mulţi care ne-a luat dreptul la sfânta împărtăţanie. Cu ce drept, pentru că am spus un adevăr? Părintele nostru nu a greşit cu nimic, nu ne-a îndemnat să facem ceva şi mă trezesc că nu am dreptul să fiu împărtăşită“,
ne-a declarat Vintilă Lucica.
„Aş vrea să ştiu de la Preasfinţitul Ciprian să nu primesc Sfânta Împărtăşanie. Eu nu am jignit pe nimeni, ci doar am spus că părintele Vatră a ajutat lumea, a făcut o cantină care dădea de mâncare la săraci şi am cerut să-l lase în pace. Eu am muncit la biserică aici, am depus efort, am dat bani pentru tot ce este aici“,
spune şi Gheorghiţă Văsâi.
Arhiepiscopia: “Vor fi reprimiţi dacă se pocăiesc public“
Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei a ţinut să ne lămurească în legătură cu ce înseamnă excomunicarea din biserică a unor enoriaşi, precizându-ne şi care sunt paşii de urmat ca respectivii să revină „pe calea cea dreaptă”.
„Dânşii au fost excluşi din biserica ortodoxă, ceea ce înseamnă că nu vor mai beneficia de asistenţă religioasă în nicio biserică. Sigur, este greu de monitorizat acest lucru în alte eparhii, dar este o problemă de conştiinţă a fiecăruia. Pot fi reprimiţi în momentul în care vor face pocăinţă publică, să recunoască în faţa comunităţii din parohie faptul că au greşit, că atitudinea lor a fost una de dezbinare. Decizia a fost luată de consiliul eparhial, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Ciprian. Nu se întâmplă des astfel de lucruri, este un caz excepţional şi măsurile au fost luate pe fondul problemelor de la biserică”,
ne-a declarat Dragoş Olteanu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei. Enoriaşii au făcut deja cerere la primărie pentru autorizaţie de protest şi în fiecare sâmbătă şi duminică din luna mai vor ieşi în stradă să ia atitudine faţă de deciziile Arhiepiscopiei.
Eugen Tanasescu, preot şi blogger „Adevărul”: “Excomunicarea, o metodă din vremea Sfinţilor Apostoli“
Excomunicarea nu este ceva nou în Biserică. Ea a fost o metodă disciplinară a Bisericii încă din vremea Sfinţilor Apostoli. De pildă, Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor despre pismă, ceartă şi dezbinări, care duceau la partizanat în Biserică.
„Zice unul: «Eu sunt al lui Pavel», iar altul: «Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti?»“.
Prin asta arată că unitatea Bisericii nu trebuie afectată prin partizanat. Prin urmare, excomunicarea este o măsură prin care Biserica constată faptul că anumiţi credincioşi sunt în afara normelor bisericeşti. Dar le oferă posibilitatea să revină la viaţa de comuniune în Biserică prin părăsirea partizanatelor. Ceea ce s-a întâmplat la Vrancea poate părea exotic, dar face parte din nevoia de întărire a disciplinei în Biserică cerută de mulţi. Cei 50 de ani de comunism şi cei 25 de ani de beţie a libertăţii democratice fac, cumva, ca această măsură să pară nepotrivită. Dar, în realitate, este mare nevoie de întărirea disciplinei bisericeşti. Sunt convins că, prin această măsură, Înaltpreasfinţitul Ciprian nu urăşte acele persoane, cum nici Biserica n-a urât ori de câte ori a excomunicat, ci doreşte să dea un semnal de întărire a disciplinei în Biserică, în condiţiile în care beţia libertăţii îi determină pe mulţi să-şi piardă echilibrul armoniei şi comuniunii în Biserică. Personal, consider că măsura, deşi nedorită, este binevenită în condiţiile în care se înmulţesc cazurile de partizanat şi proteste în Biserică, ceea ce n-ar trebui să se întâmple.
- Adevarul/ Eugen Tanasescu [15 mai]: Excomunicarea privatizării Bisericii
Oraşul Unirii Principatelor a pus Ortodoxia pe jar. În premieră pentru democraţia românească, trei credincioşi (şi nu prea) ai BOR au fost excomunicaţi de către Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Mărul discordiei, un preot şi afacerile sale. La suprafaţă, multe orgolii, proteste şi nepricepere. În profunzime, o tragedie a societăţii româneşti. Libertinismul anarhic intră în contradicţie cu ierarhia şi canoanele religiei strămoşeşti.
Cazul de la Vrancea nu este nou prin BOR. În esenţă, speţa s-a mai repetat: unii credincioşi cred că biserica parohială e afacerea lor privată, pe care vor să o conducă cum vor. Noutatea o constituie răspunsul autorităţilor bisericeşti la acest tip de problemă: aplicarea unei norme disciplinare extreme, care pare (dar nu este) nepotrivită pentru vremurile noastre.
Cum s-a ajuns aici? În timp. . .
Am căutat să văd ce spun ambele „tabere”, ca să încerc sa refac un fir cronologic limpede al evenimentelor. Eu am înţeles cam aşa. . .
La Vrancea, un grup de credincioşi, în frunte cu trei „lideri”, Romică Gavrilă, Nela Panaite şi Elena Daniela Baneş s-au ataşat atât de tare de preotul lor paroh, Vatră Georgică, încât l-au transformat în idol. Nu mi-e clar dacă preotul a devenit captivul credincioşilor sau s-a folosit hoţeşte de ataşamentul lor. Cert este că, simultan cu slujirea la altar, preotul mai slujea şi la tejghea, având o afacere proprie, începută cam odată cu construcţia bisericii, care consta în vânzarea de obiecte religioase în cadrul unui magazin propriu.
De aici a început toată tulburarea: comportamentul duplicitar al preotului. Pe de o parte, credincioşii îl vedeau ca un om dedicat slujirii şi filantropiei, pe de altă parte el găsise o cale prin care banii bisericii intrau în buzunarul lui. Nimic nou sub soare. Doar şi politicienii fac la fel: se arată că slujesc poporului, iar la adăpostul acestei respectabile slujiri se frământă cum să treacă banii din bugetul public în buzunarul personal.
Numai că treaba a ajuns la urechile recent instalatului Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Ciprian. Ferm, acesta i-a pus în vedere părintelui că preoţia e incompatibilă cu spiritul antreprenorial şi, ca urmare, ori închide afacerea, ori o transformă în ceea ce este regulamentar, pangar bisericesc, altfel va suporta consecinţele unui transfer disciplinar.
Aşa începe tulburarea parohienilor. Probabil prins între dificultăţile capitalismului şi jertfelnicia preoţiei, acesta n-a prea înţeles mesajul ierarhului său şi ce îi spun canoanele şi a apelat la o cale bătătorită şi de alţi preoţi naivi, care se cred de capul lor în Biserică: s-a răţoit la ierarh că magazinul e al lui şi nu priveşte pe nimeni ce face cu el, dar a început să se victimizeze mincinos în faţa unor credincioşi mai apropiaţi (unii chiar rude şi prieteni de familie) că ierarhul a luat deja decizia de a-l transfera, pe el, care a trudit alături de ei la ridicarea bisericii. Scenariul e clasic, l-am mai văzut şi la alţii, care intrând în conflict cu canoanele şi disciplina, se agaţă de imaginea lor în faţa credincioşilor, crezând că pun presiune pe ierarh. Asta-i politică bisericească.
Normal că săracii credincioşi, iubindu-şi până la idolatrizare preotul, n-au înţeles exact care-i pericolul navetei între altar şi tejghea, şi s-au lăsat intoxicaţi de ideea că părintele e prigonit pe nedrept de ierarhul său. Nici una, nici două, în spirit democratic, abandonându-şi rugăciunea, s-au apucat ca exact în timpul Liturghiei Sărbătorii Înălţării Sf. Cruci (14 sept. 2014) să înalţe şi ei la Cer nişte proteste şi afişe la adresa unei măsuri care, culmea, nu fusese de fapt luată. Ca în legenda Meşterului Manole: unii în biserică se rugau, alţii pe afară protestau. Balamuc românesc, cu tentă de îndividualism: ”Biserica este a noastră, nu a lui Ciprian! Nu el a făcut biserica, dar vrea să pună preot. Să îl pună în biserica construită de dumnealui!” zice un enoriaş, “Punem lacăte pe uşi şi nu lăsăm pe nimeni, indiferent ce preot vine. Să fie clar: suntem mii de oameni şi de la alte parohii” strigă altul.
Auzind tărăşenia, ierarhul s-a întâlnit cu „liderii” protestatarilor două zile mai târziu şi le explică ce eroare au făcut (ierarhia nu-i democraţie) şi la ce consecinţe se poate ajunge dacă circul continuă: caterisirea preotului şi excomunicarea credincioşilor protestatari. Odată lămuriţi că părintele i-a cam indus în eroare şi înţelegând că l-au acuzat pe ierarh degeaba, protestatarii organizează o altă manifestaţie, cu alte afişe, prin care îşi cer iertare faţă de ierarh. Însă, părintele afacerist este sancţionat blând de Consistoriul Eparhial, pentru implicarea şi oarecum instigarea credincioşilor contra ierarhului luându-i-se funcţia de paroh şi trimis 30 zile la mânăstire, pentru reculegere, dar rămânând la parohie ca al doilea preot slujitor. Mai mult, noul paroh urma să vină cu rânduială de la Arhiepiscopie ca, spre împăcarea spiritelor, în parohie să se oficieze 40 de zile Sf. Liturghie, spre rugăciune şi iertare. În acest moment, conflictul ar fi trebuit să se închidă creştineşte.
Numai că, cei trei „lideri” ai protestatarilor n-au înţeles prea bine intenţiile ierarhului şi, fie din orgoliu, libertinism sau partizanat eclesial, le-au luat ca o ameninţare personală. Prin urmare, crezându-se vreun fel de sindicat de apărare al părintelui, se apucă şi reclamă la Patriarhie că Arhiepiscopul Ciprian are un comportament abuziv, ceea ce pe ei îi îndreptăţeşte să fie „mai reacţionari”. În plus, nepricepând prea mult din teologie, se apucă şi defaimă Sf. Antimis (care reprezintă canonicitatea unei biserici) ca fiind mijloc de înrobire a preoţilor (de parcă preoţii nu sunt hirotoniţi tot de episcopi).
În fine, dornici de democraţie şi libertate, protestează iar. Îşi iau autorizaţie de la Poliţie şi, timp de câteva duminici, la pragul dintre anii 2014-2015 organizează proteste în faţa Protoieriei de la Focşani, cu afişe acuzatoare şi jignitoare la adresa ierarhului, pe model sindical: „Cipriane nu uita, Vrancea nu-i moşia ta”, „Nu ne intimidaţi când ne atacaţi”, „Cipriane, chiar acu’, ia-ţi valiza şi te du” etc.
În diverse memorii adresate Arhiepiscopiei, pe un ton radical, pietist-ameninţător, protestatarii reuşesc trista performanţă de a instiga Arhiepiscopia şi credincioşii la nesupunere faţă de Arhiepiscopul Buzăului. E ca şi cum ai scrie Preşedinţiei să îl dea afară pe Iohannis.
Paroxismul ajunge la absurd când protestatarii (vreo 30) anunţă că şi-au făcut o asociaţie prin care intenţionează să dea în judecată Arhiepiscopia (sau ierarhul, nu e clar) pe motiv că aceasta nu face ce vor donatorii (ctitorii) bisericii. Ori se ştie că instanţele de judecată n-au atribuţii în organizarea internă a cultelor, iar ctitorii nu sunt patronii bisericii pe care au ridicat-o.
Astfel apar semnele timpurii ale unei tendinţe de schismă, de autonomie faţă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Pentru a nu lăsa această impresie, protestatarii susţin însă că nu se vor rupe de Biserica Ortodoxă şi de Patriarhia României, pe principiul „adio. . dar rămân cu tine”. Fanatism? Partizanat? Interese ascunse? Greu de spus. Eu am mai văzut asta de vreo două ori la Constanţa, în ambele cazuri deznodământul fiind tragic pentru cei dornici de schismă, preoţi şi credincioşi.
Întrebat părintele Vatră despre acestea, el s-a arătat stupefiat, dar nici n-a făcut mare lucru să îi potolească. Probabil ori devenise captivul lor, ei pretinzând că datorită lor e preot acolo, fie a realizat că are de-a face cu nişte oameni grav tulburaţi, ieşiţi din cuminţenia (şi mintea) creştină.
Observând că situaţia devine riscantă pentru liniştea întregii parohii, Arhiepiscopul se întâlneşte din nou cu protestatarii, le explică situaţia şi încearcă o nouă împăcare cu ei: „Eu v-am iertat şi la rândul meu vă cer iertare, mai ales pentru că am întârziat de a veni în mijlocul dvs. pentru a risipi mai devreme starea aceasta de ceaţă, de confuzie. Dar nădăjduiesc că tot ceea ce v-am adresat aţi pus la inimă şi încet-încet pacea lui Hristos se va revărsa ca un balsam în sufletele tuturor”, zice ierarhul. Totodată se anunţă venirea noului paroh, rânduiala celor 40 Liturghii. Şi treburile păreau a fi, în sfârşit, liniştite.
După cele 40 de Liturghii însă, liderul protestatarilor, Romică Gavrilă, nimeni altul decât cumătrul fostului paroh Vatră, e nemulţumit şi transmite noului paroh că lor li se pare suspectă numirea lui acolo, că el n-are nici un drept asupra lor, că ei îl consideră paroh tot pe fostul paroh. Finalul este absolut de Kafka: „Reţineţi! Unde este preotul Vatră este şi Dumnezeu. Nu lăsaţi această biserică fără Dumnezeu.” Patologie tipic sectară, unde Dumnezeu e pus la respect de credincios.
Apoi scrie Patriarhului Daniel, cerând: „Ne dorim preotul înapoi. Dacă e nevoie să ne cumpărăm acest drept, ţinând cont de zvonuri reale, vă rugăm să ne comunicaţi.” Adică instigă la simonie [in realitate, era o stravezie si dura aluzie sarcastica, n.n.].
Ca şi cum nu ajungea, războinicul Romică de pe Milcov scoate şi o carte de 100 de pagini, „Faţa necunoscută din parohia Sf. Andrei” în care face o istorie patetico-teologică a întregii poveşti, certându-se (în carte) cu personajele cărţii şi victimizându-se în ton exaltat-disperat, deşi, dacă ne uităm drept la istoria de până acum, preotul Vatră n-a păţit mare lucru, în situaţia în care alţi preoţi sunt caterisiţi pentru situaţii similare.
Nebănuind că se va ajunge aici, preotul face singur în 30 martie o cerere de transfer la o altă parohie, probabil torturat de agitaţia acestor trei „lideri”. Când au auzit, cei trei au răbufnit iarăşi. De data aceasta, alţi credincioşi care n-au pactizat cu „sindicaliştii” au solicitat Arhiepiscopului Ciprian să vină şi să facă linişte în parohie, nemaisuportând agitaţia de trio-ului sindicalist.
Aşa că, în data de 7 mai, constatând că parohia este în pragul schismei după 8 luni de tulburări, Arhiepiscopia decide excomunicarea celor trei agitatori, ca măsură ultimă de a îndepărta sursa de tulburare, dar nu fără posibilitatea de îndreptare. Astfel, ei pot reveni în sânul Bisericii în două situaţii: fie fac pocăinţă publică îndelungată, asemănătoare protestelor şi primesc iertarea Arhiepiscopului (care i-a mai iertat de două ori), fie aduc adeverinţă de la psihiatru că au suferit de patologii temporare ce i-a pus în situaţii independente de voinţa lor (conform unor surse din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei).
Ce învăţăm de aici?
Subiectul a stârnit numeroase reacţii şi opinii. Doar că, într-o ţară a experţilor de carton, mai nimeni n-a căutat să înţeleagă ce se întâmplă, ci să facă şi pe expertul în Ortodoxie, unii blamând decizia de excomunicare şi folosind momentul pentru a ataca BOR. Aşa s-a ratat o discuţie esenţială pentru societatea noastră, pentru că ea nu priveşte doar spaţiul eclezial, ci societatea în ansamblu. Ceea ce s-a întâmplat la Vrancea s-a mai întâmplat şi prin alte biserici din ţară, şi, dacă ne uităm atent, se întâmplă zi de zi în România. Este vorba de întâlnirea şi conflictul dintre două civilizaţii: cea de tip occidental, bazată pe o viziune individualistă asupra lumii şi cea de tip ortodox, bazată pe o viziune comunitară. Aşa că permiteţi-mi să vă lămuresc mai multe decât se văd la prima vedere, să fiu şi eu expert (măcar de carton) în ale teologiei.
Ce este excomunicarea? Ea este o metodă disciplinară a Bisericii, un fel de penitenciar sufletesc, echivalentă cumva cu penitenciarul civil. Cel excomunicat este izolat de comunitatea de credincioşi tot aşa cum cel condamnat este trimis la penitenciar pentru o perioadă, pentru îndreptare. Diferenţa majoră este că, dacă o condamnare civilă este stabilită de o instanţă, excomunicarea durează cât vrea cel în cauză, până când el decide să se îndrepte şi să revină în sânul comunităţii, cerându-şi iertare pentru ce a greşit.
Hristos Însuşi a stabilit excomunicarea ca ultimă metodă de îndreptare. Zice în Evanghelia de la Matei: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” Astfel, cel excomunicat nu este îndepărtat cu totul din Biserică, ci temporar, fiind văzut „ca păgân” dar nefiind păgân, adică ca unul ce singur alege să stea în afara comunităţii Bisericii, să se înstrăineze de ea. Astfel, Biserica mai mult constată starea respectivului şi îi atrage atenţia în mod pedagogic, prin certare, că deciziile sale îl scot din Biserică. E amuzant că unii înţeleg că excomunicaţii au dreptul al mântuire şi că Biserica îi opreşte. Nu dragilor, e exact invers. Biserica îi atrage atenţia că deşi are dreptul, se pune în imposibilitatea de a o face, plasându-se în afara Căii Mântuirii. Doar protestantismul crede că te poţi mântui singur, fără Biserică. Păi la ce a mai întemeiat Hristos Biserica? Că doar Biserica nu e o singularitate existenţială, ci o adunare chiar a celor ce caută mântuirea. Cum să cauţi mântuirea în afara mântuirii? E ca şi cum ai vrea să te hrăneşti fără să mănânci. Sau să te însănătoşeşti refuzând tratamentul şi medicina (aviz anti-vacciniştilor care visează că Dumnezeu singur îi va proteja de viruşi. Dumnezeu ne poartă de grijă tocmai prin medicină, nu prin prostia de a fugi de ea).
Excomunicarea a fost practicată de Biserică încă din timpul Apostolilor, Sf. Pavel fiind cel care o menţionează ca metodă drastică şi ultimativă de încercare de recuperare a celui ce se plasa afară de Biserică, prin propriile acţiuni şi decizii. Astfel, el singur menţionează că a excomunicat trei creştini: un incestuos în Corint şi pe hulitorii de cele sfinte Imeneu şi Alexandru. Formula uzitată de Pavel este pe cât de înfricoşătoare, pe atât de subtilă teologic: „I-am dat satanei”. Adică cel excomunicat este lăsat pradă propriilor împotriviri satanice, în nădejdea că prin suferinţa sa, îşi va reveni şi se va îndrepta. Este o logică preluată din Pilda Fiului Risipitor, care, împotrivindu-se tatălui, se departe de el şi pleacă de acasă. Individualismul îl va duce însă la suferinţe, aşa că îşi va reveni şi se va întoarce spăşit în comuniunea familiei sale.
Prin urmare, ceea ce a decis Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei se încadrează perfect în învăţătura şi practica Bisericii. Doar că e neplăcut, mai ales pentru societatea de azi, învăţată prea mult cu libertăţile şi prea puţin cu responsabilităţile.
Este adevărat însă că metoda n-a fost practicată prea des în ultima perioadă (cel puţin nu aşa de vizibil, presa ajutând mult la propagarea veştii). Poate n-ar fi rău ca Patriarhia să prezinte un istoric al acestei măsuri disciplinare.
Însă nici motive n-au prea fost, pentru că de regulă preoţii încep balamucul, nu credincioşii. Cazul de la Focşani este atipic din acest punct de vedere, dar prevăd că va face pui, pentru că are un fond spiritual eronat, care poate genera astfel de situaţii. Chiar la Constanţa, cu ani în urmă, am avut cazul în care ctitorul bisericii din Eforie Nord a ameninţat că-şi ia biserica şi pleacă. Din fericire, s-a îndreptat la timp şi a înţeles că cine ctitoreşte o biserică, o face pentru Dumnezeu şi comunitate, nu pentru el însuşi. Din păcate, preoţii din parohie au fost caterisiţi pentru întreţinerea răzmeriţei şi alte abateri (tot financiare) şi acum fac pe preoţii pe la culte-pirat.
În comunism, nu se punea problema excomunicării, deşi, după mine, tot PCR-ul ar fi trebuit excomunicat. Cum însă aceasta ar fi dus la excomunicarea multor credincioşi pe nedrept, care erau comunişti de formă, Biserica a evitat să intre în dispută directă cu un regim ce ţinea în dictatură o ţară întreagă. N-ar fi folosit nimănui.
Întrată în democraţie, societatea românească a început însă să se schimbe. Beţia libertăţii şi mentalitatea de tip capitalist a făcut pe unii credincioşi mai cu dare de mână să creadă că ctitorirea unei Biserici e similară cu investiţia într-o afacere. Adică dai bani şi faci o biserică, după care tu devii un fel de patron al credincioşilor de acolo: tu le alegi preotul, tu eşti managerul parohiei că deh, tu ai făcut biserica, deci e a ta. Aşa apar, ici colo, proteste, încuieri de biserici, conflicte între credincioşi sau intre credincioşi şi preoţi. Extrema fenomenului o reprezintă situaţia în care credincioşii răzvrătiţi se separă de comunitatea parohială ca un grup distinct şi ameninţă că îşi iau biserica şi pleacă. Unde? În mintea lor prea aprinsă, îşi fac propriul cult sau trec la alte culte zis paralele. Aşa apare, teologic vorbind, starea de schismă.
La Vrancea, dacă ne uităm cu atenţie, spirala dezbinării ajunsese la ameninţarea cu scoaterea bisericii „Sf. Andrei” din ascultarea canonică faţă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Adică din cea a cultului ortodox. Sofismul „nu ne rupem de Patriarhia Română” e o bazaconie juridică a protestatarilor, pentru a lăsa senzaţia publicului că nu sunt schismatici. Dar la Buzău, Patriarhia Română este reprezentată exact de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. dacă scoţi parohia din Arhiepiscopie, unde o duci? La Bucureşti? la Constanţa? La Iaşi? La Timişoara? Iar credincioşii parohiei, care nu făceau parte dintre cei 30 de protestatari, ei unde se mai duc dacă le închizi biserica sau o muţi…probabil la culte pirat, înfiinţate de preoţii caterisiţi de BOR cum deja vedem că se întâmplă în România (vezi garajul lui Onufrie din Bucureşti, cazul Ioan Preoteasa sau preoţii caterisiţi din Constanţa care acum fac pe preoţii în nişte asociaţii pseudo-religioase). Doar că la Focşani nu preotul era cel care voia să plece la alt cult, ci credincioşii singuri. Cum ei nu pot fi caterisiţi, au fost excomunicaţi. E o premieră tristă şi dureroasă chiar şi pentru Arhiepiscopul Ciprian, care mi-a spus că n-ar fi luat decizia, dacă unitatea parohiei n-ar fi fost pusă în pericol de protestatari.
Ceea ce experţii de carton nu s-au obosit să înţeleagă este că decizia de la Vrancea vine pe un background dureros în zonă. La Rugineşti, prin 2007, pe vremea fostului Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, ortodocşii au fost forţaţi să-şi facă slujbele sub cerul liber, în faţa bisericii furate pur şi simplu de fostul paroh Dumitru Poiana care, caterisit fiind, a trecut-o cu propria putere la gruparea lui Ioan Preoteasa. Şi pe el şi pe adepţii lui, care nu prea înţelegeau teologi ce se întâmplă, dar erau cu ochii pe cutia milei. Ca la privatizare, frate. Cam aceeaşi poveste s-a întâmplat şi într-o comună învecinată, la Trotuşanu, prin anii 90’, unde s-au iscat violenţe între credincioşi şi preoţii de la Episcopie.
De aceea, măsura excomunicării celor răzvrătiţi la Focşani nu a făcut decât să excomunice privatizarea din sânul parohiei de acolo, să preîntâmpine punerea în practică a unei ameninţări schismatice dar şi să dea un semnal pentru toţi cei care ar cădea în aceeaşi eroare. Revigorarea disciplinei în Biserică (atât de dorită de mulţi) nu se poate face doar pentru preoţi, ci şi pentru credincioşi. Durata acestei excomunicări nu ţine însă decât de orgoliul şi haosul spiritual a celor vizaţi. Nimeni nu îi vrea în această stare, cum nimeni nu-şi doreşte să fie în închisoare.
De aceea, motivul prezentat de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei „ameninţare la unitatea Bisericii” este unul care fundamentează canonic decizia de excomunicare. Practic, dacă răzvrătiţii şi-ar fi încuiat şi luat biserica, plecând cu ea nu se ştie unde, i-ar fi lăsat pe ceilalţi credincioşi ai parohiei fără biserică. Şi ar fi comis şi o ilegalitate pentru că, ceea ce unii ctitori uită, după sfinţirea unei biserici, aceasta aparţine Bisericii, organizată juridic conform statutului propriu, aprobat de Guvern. Nimănui altcuiva. Nu parohului, ci parohiei. Nu unor credincioşi, ci tuturor credincioşilor, în mod egal şi unitar. De aceea, în Biserică nu e democraţie, ci ierarhie şi comuniune. Sigur, doar anarhiştilor nu le place ierarhia, ca principiu de organizare, deşi ierarhii există peste tot în societate.
Părerea mea este că, datorită conflictului civilizaţional de care am spus mai sus, dar şi a unor anarhişti, astfel de cazuri se vor mai întâlni. Şi cred că a gândit-o şi Arhiepiscopul Ciprian, care, a vrut să dea şi un semnal, să taie răul din rădăcină.
Unii au vociferat că de ce Arhiepiscopul nu este mai iertător. Dacă ne uităm cu atenţie, două rânduri de împăcări au şi avut loc. Şi iertarea se poate da „de şaptezeci de ori câte şapte” ca la Scripturi. Cu simpla condiţie să îţi ceri iertare în Biserică, de la Dumnezeu şi cei cărora le-ai greşit. Răzvrătirea şi ameninţarea că-ţi iei jucăriile şi pleci nu ţin loc de iertare, în nici o galaxie. Iar personal consider că, după tot acest balamuc, preotul a fost tratat părinteşte, deşi toate astea se întâmplă şi din pricina lui. Însă faptul că e idolatrizat de unii credincioşi nu i se poate imputa, aşa că Arhiepiscopul a apreciat corect situaţia lui.
Deşi mulţi declară că România nu se poate îndrepta fără măsuri drastice, constat că mulţi sunt farisei atunci când măcar Biserica le aplică. Mi-e teamă că duplicitarismul a pătruns prea adânc în români. Vor disciplină, vor dreptate, dar. . . să fie lăsaţi să facă ce vor.
Biserica însă nu trebuie să ajungă un loc unde anarhia şi schisma vor domni în locul iubirii şi iertării. Sper.
- Adevarul [20 mai]: VIDEO Excomunicaţii din Focşani, ultimatum către Patriarhul Daniel: „Vom uza de toate căile legale de atac pentru a ne recăpăta dreptul la religie“
Persoanele excomunicate Excomunicate din Biserica Ortodoxă au trimis o adresă Sfântului Sinod, cea mai mare autoritate a BOR, prin care cer ridicarea pedepselor dictate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Nela Panaite şi Romică Gavrilă, două dintre cele trei persoane care au fost pedepsite cu excomunicarea din Biserica Ortodoxă Română de Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei au decis să conteste sancţiunile, adresându-se în acest sens Sfântului Sinod al BOR şi Patriarhului Daniel. În contestaţia semnată şi de alte şapte persoane oprite de împărtăşanie aceştia solicită ridicarea pedepselor. Între timp, enoriaşii bisericii au ieşit din nou în stradă şi au cerut mai marilor de la Arhiepiscopie aducerea înapoi a preotului Giorgică Vatră, pentru acest lucru fiind dispuşi la scuze publice faţă de toată lumea. „Ne cerem iertare dacă am greşit, iar dacă am greşit am făcut-o din cauza acestei situaţii. Şi vedeţi că mergem din greşeală în greşeală tot datorită faptului că nu primim un răspuns concret. Să ne aducă părintele aici, ne cerem iertare în faţa tuturor, în faţa Preasfinţitului, în faţa părintelui Daniel, la toată lumea cerem iertare. Dacă nu primim un răspuns în termen scurt, noi vom continua protestul şi vom uza de toate căile de atac pentru a ne recăpăta dreptul la religie”, a precizat Nela Panaite.
Redăm mai jos contestaţia trimisă către Sfântul Sinod.
“SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ÎN ATENŢIA PATRIARHULUI PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL
Subsemnaţii Panaite Nela şi Panaite Costică, Gavrilă Romică, Negoiţă Toader, Vintilă Vasile şi Vintilă Lucica, Bîra Moise, Oancea Emilia, Văsîi Gheorghe CONTESTĂM în termen şi temei legal Decizia numărul 2576 / 08.05.2015, emisă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. În acest sens, vă invederăm următoarele:
Suntem enoriaşi în Parohia Sfântul Andrei şi Sfântul Nectarie, cu sediul juridic in Focşani, strada Brăilei nr. 17, al cărei paroh şi ctitor Vatră Giorgică, în momentul de faţă se află la Mănăstirea Muşunoaiele, judeţul Vrancea, în baza Deciziei de canonisire emisă de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.
Noi, subscrişi enoriaşi, identificaţi cu datele de mai sus în data de 09.05.2015 am fost înştiinţaţi printr-o comunicare publică (afişare publică şi citirea în biserică) de sancţiunile de excomunicare a credincioşilor Panaite Nela, Baneş Daniela Elena şi Gavrilă Romică, precum şi de oprire de la Sfânta Împărtăşanie a credincioşilor Negoiţă Toader, Vintilă Vasile, Vintilă Lucica, Bîra Moise, Oancea Emilia, Văsîi Gheorghe, Panaite Costică şi Potlog Adrian.
În drept, conform prevederilor art. 1 alin. 3, art. 15 alin. 1 si 2, art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1 şi 2, art. 24 alin. 1, art. 29 alin. 1, art. 30 alin. 1 din Constituţia României, ţinând cont şi de prevederile Legii 489 / 2006 privind libertatea religioasă a fiecăruia dintre noi, conform art. 1 alin. 1 şi 2, art. 2 alin. 1 şi 2, art. 5 alin. 1, precum şi în conformitate cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi având în vedere faptul că suntem de religie ortodoxă generaţii de-a rândul şi creştini practicanţi ai religiei ortodoxe, apreciem că atât prin sancţiunile aplicate de către Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei conform înscrisurilor pe care vi le depunem, ni s-au adus grave prejudicii morale, de sănătate, sociale, familiale şi mai ales în mod nedemn şi nedrept au fost supuşi unui stres imens şi a probului public copii şi familiile noastre fiind de asemenea alături de noi prejudiciaţi.
Motivaţi că, aşa cum am arătat mai sus, noi rămânem în integritate în interiorul fiinţei noastre, creştini ortodocşi, vă solicităm respectuos, măsurile legale care se impun, pentru a dispune ridicarea acestor sancţiuni nedrepte şi nelegale. În cazul în care în termenul legal nu ne veţi comunica personal sub luare de dovadă scrisă punctul dumneavoastră de vedere, înţelegem să ne adresăm instanţelor competente, mass media din România şi cea internaţională, cât şi organismelor care se ocupă de apărarea drepturilor fundamentale ale omului. 18.05.2015.
Cu distinsă consideraţie şi fiască supunere, Panaite Nela Panaite Costică Gavrilă Romică Negoiţă Toader Vintilă Vasile Vintilă Lucica Bîra Moise Oancea Emilia Văsîi Gheorghe”
- Gandul.info
[13 mai]: Arhiepiscopia explică ce se întâmplă cu cei trei excomunicaţi din Focşani
Cele trei persoane din Focşani excomunicate din Biserica Ortodoxă nu vor beneficia de asistenţă religioasă, nici măcar de slujba de înmormântare, dacă nu se vor pocăi şi nu îşi vor cere iertare în faţa comunităţii, afirmă reprezentanţii Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Dragoş Olteanu, cele trei persoane excluse din rândul Bisericii Ortodoxe Române nu vor mai beneficia de nicio asistenţă religioasă, iar dacă nu se pocăiesc pentru faptele lor nu vor avea parte nici de înmormântare religioasă, transmite corespondentul MEDIAFAX.
“Constatând cu părere de rău că starea de tensiune de la Biserica «Sfântul Andrei» a continuat pe parcursul a opt luni în ciuda încercărilor de a restaura pacea în interiorul comunităţii tulburate de manifestările necreştine ale unui anumit grup de persoane s-a luat decizia excomunicării a trei persoane, sancţiune ce a fost propusă în urma analizării dosarului respectivei cauze. Din dorinţa de a fi pace, chiar IPS Ciprian a venit la această biserică pe 11 ianuarie, pentru a le explica oamenilor de ce a fost nevoie să se ia această hotărâre referitoare la preotul Vatră, care iniţial a fost lăsat să slujească la această biserică. Totuşi, cele trei persoane au menţinut o stare de neascultare şi, mai mult, au editat o broşură – «Faţa necunoscută din parohia Sfântul Andrei» – prin care defăimau biserica, ierarhii, ameninţau că-şi aduc preotul lor şi că se rup de biserică. Practic, cei trei s-au autoexclus din biserică, iar Centrul eparhial nu a făcut decât să constate şi să ia măsurile corespunzătoare“, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Dragoş Olteanu.
El a adăugat că cei trei vor putea fi reprimiţi în Biserica Ortodoxă dacă se vor pocăi şi îşi vor cere iertare în faţa comunităţii eparhiei “Sfântul Andrei” din Focşani. În caz contrar, ei nu vor mai veneficia de nicio asistenţă religioasă, nici măcar de înmormântare religioasă.
“Excomunicarea înseamnă excluderea din BOR, ceea ce înseamnă că nu vor mai beneficia de asistenţă religioasă. Există posibilitatea să fie reprimiţi, dar vor trebui să facă pocăinţă şi să-şi ceară iertare în faţa comunităţii. În ce priveşte prezenţa lor în biserică, se vor face comunicări la nivelul protoieriilor din cuprinsul Arhipeiscopiei Buzăului şi Vrancei, dar ţine şi de conştiinţa lor, e greu să fie reoperaţi dacă intră într-o biserică şi să şi constate cineva că nu mai fac parte din rândurile bisericii. Dacă nu se vor întoarce şi nu vor da dovadă de îndreptare, nu vor fi primiţi şi nu vor beneficia de nicio asistenţă religioasă”, a spus Olteanu, care a adăugat că astfel de măsuri au mai fost luate în Biserica Ortodoxă Română fără a putea preciza însă când a fost dictată ultima excomunicare.
În ceea ce îl priveşte pe preotul pentru care oamenii au protestat în Focşani, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei a declarat că acesta a solicitat transferul la o altă biserică, vrând să-şi păstreze “liniştea sufletească şi preoţia”.
“Preotul Giorgică Vatră a făcut o cerere scrisă de transfer la Bordeasca Veche pentru a-şi menţine liniştea sufletească şi preoţia, spunând că unii enoriaşi menţin starea de tulburare şi că nu îl mai reprezintă”, a declarat Olteanu.
Potrivit unei informări a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancea, au fost excomunicaţi din Biserica Ortodoxă Română Nela Panaite, Elena Daniela Baneş şi Romică Gavrilă, decizia fiind “motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”.
Surse bisericeşti afirmau că această măsură nu a mai fost luată în BOR de câteva sute de ani, fiind specifică primelor secole de creştinism.
Potrivit aceloraşi surse, cei trei enoriaşi ar fi fost pedepsiţi pentru că au protestat faţă de deciziile luate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei care l-au vizat pe preotul Giorgică Vatră de la Biserica “Sfântul Apostol Andrei” din Focşani. Acesta a ajuns în atenţia Arhiepiscopiei ca urmare a unei afaceri cu obiecte bisericeşti pe care o are familia sa. Preotul nu a renunţat la afacere, astfel că Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei l-a pedepsit pentru “neascultarea şi atitudinea necuviincioasă faţă de chiriarh (conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii – n.r.)”, fiind trimis la mănăstire pentru o perioadă de 30 de zile.
În urma deciziei, enoriaşii au protestat în faţa bisericii în mai multe rânduri, începând din toamna anului trecut, ajungându-se până la acuzaţii grave la adresa preoţimii şi a conducătorilor Arhiepiscopiei. Cei trei excluşi din rândurile bisericii s-au aflat printre cei mai vehemenţi protestatari.
“Considerând cu mâhnire şi durere sufletească că situaţia tensionată de la Parohia «Sfântul Andrei» din Focşani a continuat pe parcursul ultimelor luni, în pofida încercărilor chiriarhului şi centrului eparhial de a restaura liniştea şi pacea în interiorul acestei comunităţi, tulburate în mod repetat de manifestările necreştineşti ale unui grup schismatic de persoane cu comportament sectar, Permanenţa lărgită a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, întrunită în şedinţă de lucru, joi, 7 mai 2015, a luat următoarele decizii pe care le aduce la cunoştinţa Preacucernicilor Părinţi Protoierei din judeţul Vrancea, precum şi a credincioşilor creştini din Parohia «Sfântul Apostol Andrei». (…) se face cunoscută excomunicarea (excluderea) din Biserica Ortodoxă a domnului Romică Gavrilă, a doamnei Elena Daniela Baneş şi a doamnei Nela Panaite, pe temeiul art. 5, paragraful B, lit. F din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române şi al Sfintelor Canoane: 10, 12, 13, 16, 32, 36 şi 51 (…), sancţiune propusă de Consistoriul Eparhial, în urma studierii dosarului cauzei respective şi aprobată în Permanenţa Consiliului Eparhial din 7 mai 2015, motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”, se arăta în hotărârea Arhiepiscopiei, afişată la Biserica “Sfântul Andrei” din Focşani.
Măsuri au fost luate şi faţă de alte opt persoane, care au fost canonisite, fiind oprite de la Sfânta Împărtăşanie până când vor face pocăinţă în faţa comunităţii, “pentru manifestările lor repetate de contestare a deciziilor luate de Centrul Eparhial, cu privire la Parohia «Sfântul Apostol Andrei»”.
[22 mai]: De ce a iertat-o arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei pe una dintre cele trei persoane excomunicate
Una dintre persoanele din Focşani excomunicate din Biserica Ortodoxă Română a fost iertată după ce a discutat cu IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, şi şi-a cerut scuze, astfel că poate reveni în biserică, în timp ce în cazul celorlalte două persoane sancţiunea rămâne valabilă.
Potrivit reprezentanţilor Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, unul dintre cei trei enoriaşi excomunicaţi a fost iertat, fiind reprimit în sânul Bisericii Ortodoxe Române, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Astfel, măsura excomunicării a fost ridicată de IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, în cazul Elenei Baneş, însă decizia excluderii din BOR rămâne valabilă pentru ceilalţi doi credincioşi, Nela Panaite şi Romică Gavrilă.
“Doamna Baneş a venit, a vorbit cu IPS Ciprian, a făcut o cerere scrisă şi a fost iertată. Şi-a dat seama de greşeală, şi-a cerut iertare şi a spus că nu a mai fost implicată în acţiunile organizate de doamna Panaite. Acum poate reveni în biserică. Arhiepiscopia trebuie să ia atitudine în ceea ce priveşte excomunicarea şi canonisirea, ca să nu se ajungă în situaţia de la Rugineşti, când preoţii noştri slujeau în drum”, a spus Dragoş Olteanu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.
Trei persoane – Nela Panaite, Elena Daniela Baneş şi Romică Gavrilă – au fost excomunicate din Biserica Ortodoxă Română, în urma unor declaraţii “pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii”, se arăta într-o informare a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancea. […]
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Din păcate pr Ciprian prea este lăudat în articolul din Lumea credinței. Pe vremea când era vicar patriarhal avea bunăoară în sarcină și problema provita, sau altfel spus problema avorturilor. Nu a desfășurat aproximativ nicio activitate în acest sens, și ce problemă imensă este pt Biserica noastră! A fost mai degrabă o umbră a păr Daniel, șeful său direct, a învățat poate administrație, dar duhovnicie se vede treaba că nu prea are. Așadar cred că tb ca să ne așteptăm și de-acum încolo la atitudini extreme din partea lui, ba foarte utile Bisericii, ba păguboase. Dea Dumnezeu ca să nu am dreptate și să se aplece cu bunăvoință paternă asupra excomunicaților și asupra celorlalți membri ai parohiei respective! Și să lase orgoliul personal pe drum…
PS Ciprian trebuia excomunicat demult pentru participarea constanta la rugaciunile ecumenice,Acum s-a apucat el de excomunicat.
@emanuel:
Prin acest comentariu deosebit de …intelept si indelung cugetat, dupa cum se vede, ai adus o contributie esentiala la problema complicata de fata… /:)
Cred ca ne grabim…Tot in acea perioada a aparut pe net o inregistrare mai veche cu interventia unor jandarmi,intr-o Biserica din Episcopia Husilor.Motiv de descatusare in comentarii a urii fata de Jandarmerie si Biserica.Nimeni nu cerceta sa vada ca preotul era caterisit si instiga acum satenii.Si acum ce facem?Poate ca preotii au dreptate,atitudinea dictatoriala a consilierilor episcopali fiind recunoscuta.Ascultarea nu o fi oare mai mare?Am uitat oare cazul Parintelui Pomohaci cu credinciase isterice care il divinizau…Pedeapsa e dura,dar nu definitiva.Posibilitatea de a-si cere iertare nu o iau in calcul enoriasii din Focsani(doar unul).Pericolul unor secte e iminent in absenta fermitatii ierarhului.
@admin
Si ce comentariu as putea face?Comentarii se to fac,in van din pacate.Un “conflict” intre un bastion al perfidiei si niste oameni care “au inteles” si insusit ideea de capitalism(vorba lu’ popa Tanasescu,Doamne iarta-ma) mult prea “personal”.Comentariul dumneavoastra e cel mai pertinent:preotii sunt prinsi intre Catedrala lui PF Daniel si alte nazdravanii ale ierarhilor nostri(mereu am militat ca ierarhii,macar din bun simt,sa nu mai intre cu Mercedes-uri in sate la limita subzistentei)+ecumenisme pe paine(ca daca nu te inscrii pe lista adulatorilor e bai mare) si preoti de-a dreptul nerusinati ,niste Cerberi care percep taxa pe orice .
Evident ,nu putea lipsi macar un fragment toxic scris de popa Tanasescu(faptul ca primeste spatiu de desfasurare pe Adevarul spune multe pentru avizati…e ca si cum un preot ar fi avut rubrica in Scanteia).Nu putea sa fie sanatos pana nu scotea pe gura cretinismul in legatura cu vaccinarea si voia Domnului.
Cazul imi aduce aminte si de conflictul dintre Bucuroiu & company si B.O.R ,pe baza de concurenta intre cele 2 publicatii celebre.
Emanuel, fireste ca poti avea opinii si chiar sa ti le exprimi liber, inclusive pe forumul asta, insa admin are dreptate ca nu aduci nicio o lumina sau nici o perspectiva utila in cazul de fata.
Mie mi se pare bun articolul lui Razvan Bucuroiu caci pune problema bine si mai aproape de esenta problemei: dezastrul pe care il face banul in biserica atunci cand este gestionat super managerial si in detrimentul duhovniciei si conflictul de putere. Iar cele doua sunt legate intre ele.
Este greu pt IPS Ciprian sa revina asupra deciziei luate dar sper ca se roaga la greu ca si ceilalti doi sa revina ilico-pronto, sa-si ceara iertare si astfel IPS sa poata inchide rapid cutia pandorei pe care a deschis-o cu excomunicarile.
Din ce postura a comentat pr. Eugen Tanasescu? Aceea de cumnat al Arhiepiscopului Buzaului si Vrancei?
Mult zgomot pentru nimic.
Primul lucru care trebuie avut in minte este: excomunicarea NU este o masura definitiva. ORICAND poate fi revocata. Mai mult, cei care au aplicat sanctiunea au aratat f clar, atat explicit cat si implicit, prin cazul Elenei Banes, cat de usor poate fi obtinut acest lucru (revenirea asupra masurii): prin a-si cere IERTARE. Atat.
Dar, desigur, sa-ti ceri iertare nu usor pentru niste oameni ale caror orgolii i-au dus atat de departe incat incep sa creada ca daca au contribuit la ridicarea unei Biserici, aceasta LE APARTINE (!!!), sunt pe tarlaua lor si pot sa faca ce vor, inclusiv sa se substituie ierarhiei bisericesti si sa sustraga astfel preotul paroh, cand si cum au ei chef, disciplinei ecleziastice si instantelor carora le este supus din momentul hirrotonisirii, conform unui regulament mai vechi decat varstele adunate ale enoriasilor la un loc! N-am mai auzit in viata mea pana acum astfel de revendicari, probabil insa totul a fost inspirat de o ‘gluma’ care a circulat acum cateva luni ‘pe net’ cu unul care cica vroia cota-parte din Catedrala Mantuirii neamului pe motiv ca ar fi contribuit cu bani la ridicarea ei. Insii astia au luat in serios se vede povestea si au inceput sa se creada proprietari si – mai rau – sa se substituie ierarhiilor bisericesti. Este absolut REVOLTATOR. Ateii, criminalii ce-or fi ei, incalca legea crestineasca (in fond, care dintre noi nu o face?), comenteaza si blasfemiaza – dar o fac DE PE MARGINE, PE FATA! Ori oamenii astia se dau drept credinciosi, intra in Biserica sub masca unor membri activi si dedicati ai parohiei, si de acolo, din pozitia asta cosmetizata, incep sa saboteze intr-un mod absolut de neinchipuit, inducand un duh de razvratire in toata turma! Chiar nu se vede ca pretentiile lor nu sunt doar absurde, dar PUN IN DISCUTIE INSASI BAZA EDIFICIULUI IERARHIEI SI CANOANELOR BISERICESTI?? Chiar nu se vede ca, in esenta, acesti oameni pretind de fapt SA ISI ATRIBUIE LOR INSISI PREROGATIVE PE CARE NUMAI UN IERARH LE ARE?? Este nu grav, ci extraordinar de grav, mai ales ca fac asta intr-o maniare foarte vocala, invocand drepturi `democratice~, agitand intreaga comunitate si sugerand astfel ceva de asemenea colosal de grav: cum ca Biserica ar trebui sa abandoneze propriile canoane si sa aplice in interiorul ei valori si mecanisme de decizie lumesti, `democratice~! Nu va dati seama ce precedent periculos se poate crea?? Mai nou, o sa decida enoriasii, pe principii democratice, asupra activitatii preotului lor, in ce masura este el susceptibil sau nu de sanctionare samd.
Nu mai vorbesc de limbajul evident razvratit si revendicativ al acestor persoane, de faptul ca nu invoca NICI UN ARGUMENT in sprijinul pretentiilor lor – a, da, cu exceptia aceluia ca ‘ei au dat banii’ (!!) – ei pur si simplu VOR preotul inapoi! Punct. Ca asa vrea muschiul lor. Si – culmea! – preotul a primit o pedeapsa f blanda, tocmai pt ca S-A TINUT CONT de gura acestor hahalere. El a revenit in parohie! Care mai e atunci dezbaterea??/ Despre ce discutam??
Stim cu totii reactia Domnului Iisus in fata negutatorilor din Templu. I se reproseaza INTRUNA, NON-STOP, pana la saturatie, Bisericii ca e profitoare, afacerista etc.. In sfarsit este luata o binecuvantata masura impotriva unui preot care – da – facea ceva f grav si nedemn de calitatea lui. Nici asa nu e bine! Sa il lase domle acolo daca asa vor enoriasii, ca e democratie si poporul decide, nu??
IPS Ciprian a procedat foarte bine si foarte bland. Oamenii astia, daca intr-adevar vor si se smeresc, oricand pot reveni in sanul Bisericii. faptele lor sunt f grave, mai grave decat observ ca par unora, pt ca pun in discutie intr-un mod f perfid, sub masca terminologiei ‘democratiei’ – care nu are ce cauta in sanul Bisericii – chiar canoanele si regulile de functionare ale Bisericii! Si fac asta ca lupii in haine de oi, din sanul ei! Iar noi le tinem partea si ne intoarcem total aiurea, dar total aiurea! – inconstienti de gravitatea acestor fapte si de periciolul imens pe care il contin – impotriva propriilor ierarhi! Sinistru.
Dura, dura Doroteea astazi.
Desigur ca biserica nu este propriu-zis a enoriasilor dar nu este nici a ierarhului. Diferenta este ca probabil enoriasii au facut eforturi pentru a o construi. In sfarsit, problema nu este aici ci asa cum corect ai zis in ascultarea in biserica. Iar asta este un subiect delicat, chiar daca regula ascultarii de ierarhie nu trebuie contestata.
Este ca la casatorie. Unii aud doar “femeia sa se teama de barbat”. Iar cand aud “barbatilor sa va iubiti femeile tot asa cum Hristos a iubit Biserica” sunt prea ocupati sa se hlizeasca de primul citat.
Eu cred ca acrivia nu e potrivita in cazul de fata.
“Aşezarea Bisericii creştine nu se sprijină pe un corp de prescripţiuni normative arbitrare şi contractuale, cum este uneori cazul legilor juridice. Ca atare, orice dispoziţie de caracter ecleziastic nu îşi are izvorul nici în util, nici în bine, ci în adevăr. Trăsătura caracteristică şi esenţială a aşezării Bisericii noastre este, prin urmare, Adevărul. ,b>De unde urmează că nu urmăm o indicaţie a Bisericii pentru că este a Bisericii, ci pentru că ea exprimă adevărul. (Orice credinţă sau afirmaţie de altă natură este catolică.) Evident, nu este vorba aci de beteagul adevăr ştiinţific, la dispoziţia raţiunii omeneşti (asta ar fi protestantism de cea mai săracă speţă), ci de adevărul religios, depozitat oarecum astăzi în dogme, canoane şi Predanie.”
http://ro.scribd.com/doc/119535873/Problematica-legat%C4%83-de-Calendarul-Bisericesc-Articole-de-Nae-Ionescu-Cuvantul-1929-%C5%9Fi-Mircea-Vulc%C4%83nescu#scribd
@Ioan Rosu:
Ioan, citeste cu atentie relatarea parintelui Tanasescu – ma refer la partea de inceput, in care relateaza FAPTELE, asa cum s-au petrecut (este singurul care o face dintre autorii articolelor, si nimeni nu pare sa il contrazica, deci nu cred ca sunt motive sa ne indoim de veridicitate).
De 8 luni de zile aceste persoane protesteaza de zor NU sa li se aduca preotul inapoi, atentie!, pt ca preotul a fost DEMULT adus inapoi, inca de la finele anului trecut, ci ca sa conteste, pur si simplu, autoritatea ierarhului (in cazul de fata, IPS Ciprian, dar putea fi oricare altul). Mai exact, ei contesta INSASI IERARHIA BISERICEASCA. IPS Ciprian trebuie sa inteleaga ca in Vrancea el nu e ‘de capul lui’, ci trebuie sa se supuna vointei credinciosilor (mai exact 3 dintre ei ca restul demult, inca din noiembrie au priceput despre ce e vorba). In mod ironic – ceea ce nimeni nu pare sa observe, sau, in fine, ‘detaliul’ pare nesemnificativ – INSUSI PREOTUL VATRA SE DEZICE DE ACESTI ‘SUSTINATORI’, e satul si cocheteaza cu ideea sa plece din aceasta parohie!!
Dupa 8 luni de zile (8 luni!) in care IPS Ciprian i-a vizitat personal pe credinciosi de doua ori (o data imediat dupa aparitia conflictului, prin septembrie sau octombrie, a doua oara in ianuarie), le-a explicat cu duhul blandetii si fara nici un ifos autoritarist cum stau lucrurile, acestia au inteles, si-au cerut iertare – v. si fotografia – preotul, dupa o scurta sanctiune de 30 de zile a revenit in sanul turmei si toata lumea era impacata – asadar dupa 8 luni de zile protestatarii continua sa protesteze. De ce protesteaza?? Mister si groaza. Adica nu e asa mare misterul, mai mare e groaza: ei VOR DE FAPT SA SCHIMBE REGULILE CANONICE CU REGULI DEMOCRATICE! Despre asta discutam aici de fapt! Ori asta este pur si simplu EREZIE.
Si, cu toate astea, abia dupa 8 luni de circ cumplit si tentative sistematice de dezbinare care l-au facut pana si pe asa-zisul ‘protejat’ sa se sature de ‘protectorii’ lui – abia dupa 8 luni de zile de pretentii absurde, eretice si deplasate, IPS Ciprian ii excomunica- si nu de-a binelea, ci cu amendament: va puteti intoarce oricand daca va cererti iertare!! Asadar, par. Tanasescu observa f bine ca durata excomunicarii depinde strict de mandria lor.
Bun. Ca toate aceste ‘amanunte’ trec neobservate de acei jurnalisti ‘de bine’, ‘iubitori’ de Biserica, asta nu ma (mai) mira. Am observat demult ca acesti ‘jurnalisti’ nici macar nu se mai obosesc sa isi lectureze macar asa, o data si in diagonala, sursele. Ei trebuie sa balacareasca si o fac, ca, deh, asta pare a fi scopul lor existential. Dar cand vezi ca noi, aici, ne grabim sa plasam rapid cate un mare scuipat pe obrazul acestor preoti si, mai mult, incercam – nu stiu de ce! – sa menajam sensibilitatile denigratorilor Bisericii adoptand un ton echivoc in fata unei situatii limpezi-cristal si sarind ca arsi in fata unui biet cuvant – ‘excomunicare’ – care in cazul de fata nu inseamna mai nimic si a carui greutate depinde, in speta, exclusiv de sanctionati, nu de sanctionatori – atunci chiar ma intristez si ma ingrijorez! cand vad ca nici noi nu vedem ceea ce transpare f clar – samanta de schismatism din toate aceste pretentii – mai ca intru in panica, recunosc.
Exista in Biserica, intre altele, o taina a rugaciunii si o taina a ascultarii. Sigur ca astfel de oameni, cum f bine observa par. Sturzu la un moment dat (cred ca in legatura cu Remus Cernea sau Emil Moise) trebuie pusi pe pomelnic si la rugaciune. Sigur ca nu e in regula sa-i osandim cu asprime in inimile noastre, stiu asta. Dar sa calificam corect situatia si gravitatea ei, si sa ne aparam cu fermitate canoanele, asta este cu totul altceva. Ori noi, in vremurile astea cu adevarat teribile (tot mai mult ne dam cu totii seama de asta), o dam din colt in colt scancind timid si ‘democrat’ in fata latratorilor. Un singur centimetru daca cedeaza Biserica in aceasta poveste si isi paraseste, de dragul unei tolerante gresit intelese, bastionul ei canonic, si risca sa nu se mai opreasca din alunecare. Pt ca ceea ce pretind de fapt acesti excomunicati nu este, in esenta, altceva decat modificarea canoanelor bisericesti. Nu e cazul aici sa indreptam un deget spre ierarhii si preotii nostri, ci sa-i sustinem. Eu nu stiu cine e IPS Ciprian si ce a facut la viata lui, ca nu prea urmaresc chestiile astea, dar in situatia de fata a procedat cu multa prudenta si discernamant si nu pot decat sa ma bucur cand vad cu cata intelepciune rezista inca Biserica noastra in fata succesiunii de asalturi carora le este supusa de 6 luni incoace. Mai exact, de cand s-a decis ca agenda nwo sa fie bine si temeinic implementata si in ‘troglodita’ Romanie.
Eu cred ca daca niciunul dintre noi nu a ctitorit o biserica nu prea avem dreptul sa-i judecam pe excomunicati. Daca cineva a lucrat la betoane cu preotul unei biserici cred ca are un cuvant mai indreptatit sa se pronunte asupra lor. Altfel, e destul de simplu sa strigam ca nu fac ascultare de ierarhie s.a.m.d. Sper totusi sa nu fiu gresit intelasa, caci prin ceea ce spun aici nu inseamna ca le iau parte. Oricine dintre noi se poate impatimi de munca pe care o face fara sa-si dea prea bine seama. Ca s-a intamplat si in cazul acesta cu biserica, e mai grav, insa mai intai de toate tot prin intermediul clerului trebuie sa se faca si munca de …despatimire.
Pe de alta parte, in mod normal, orice preot este numit pe seama unei comunitati si el are rolul unui tata pentru acea comunitate. Oare nu-l numim Parinte? Nu este normal ca un preot sa fie mutat pe ici si pe colo din diferite motive, sa vina unul, apoi altul si tot asa, insa lucrul asta se cam uita.
Ca o concluzie as spune ca un astfel de conflict in sanul Bisericii, dovedeste ca ar cam trebui facuta mai multa pocainta de la vladica la opinca.
PS. Spunea Parintele Tanasescu ca Parintele Vatra slujea cand la altar cand la tejghea (“Cert este că, simultan cu slujirea la altar, preotul mai slujea şi la tejghea”). Sa ma ierte dumnealui insa chiar articolul de fata este un bun exemplu de slujire pe tejghiaua mass-mediei. Deh, fiecare cu tejghiaua lui. Si daca ar fi sa parafrazam un cuvant din Scriptura, multa trebuinta am avea sa auzim Cuvantul Mantuitorului: “Scoală-te, ia-ţi tejghiaua ta şi umblă”…
Corina, ti-as da perfecta dreptate daca preotul ar fi fost mutat si vointa enoriasilor ar fi fost ignorata iar cererea lor ar fi batut la usi si urechi inchise.
Nu a fost cazul. Cererea lor a fost luata de la bun inceput in considerare, sanctiunea preotului – limitata la 30 de zile, el s-a intors inca din noiembrie in parohie, enoriasii au fost multumiti. Cu toate astea, 3 dintre ei continua sa protesteze si sa agite comunitatea, invocand considerente care nu mai au legatura cu intoarcerea preotului, ci cu canoanele bisericesti.
Asa cum a spus si @enkidu, ascultarea si rugaciunea sunt, cred, principalele instrumente de ‘lupta’ in Biserica. Nu neg ca ierarhii pot gresi, nu neg ca si credinciosii au un cuvant de spus. Dar lucrurile nu se rezolva hamaind democratic.
Un exemplu personal: preotul nostru (un duhovnic f. bun si f iubit) a fost la un moment dat, mai exact abia dupa ce izbutise, el, enoriasii si celallat preot, sa finalizeze construirea unei biserici in care toti ne implicaseram trup si suflet, a fost transferat in alta parohie. Nu pe motive disciplinare, ci asa, pur si simplu. Evident lumea s-a revoltat (din fericire parohia cea noua nu era f departe), dar ne-am decis sa facem rugaciune. Deznodamantul: in noua parohie, de unde nu intra nimeni intr-o biata bisericuta de 10 mp, ridicata fara sfintire, el a construit (evident, nu el personal) o biserica mare si a reusit sa dezteleneasca prin harul si faima lui intregul cartier (altfel complet amortit duhovniceste, sa zic asa..),astfel incat noua biserica este plina iar numarul fiilor lui duhovnicesti cred ca s-a triplat. In noua biserica slujesc acum 4 preoti (de unde nu era decat unul care nu se bucura de o faima prea buna, ca dovada bisericuta aceea cat o odaie era aproape goala la slujbe), iar noua biserica, mare si spatioasa, este plina ochi de fiecare data. Si nici noi nu l-am pierdut de duhovnic, pt ca e suficient sa te sui in autobuz, sa mergi cateva statii si sa il gasesti.Deci tainele Domnului sunt mai adanci decat avem noi impresia, iar rugaciunea pt preotiii si ierarhii nostri si pentru luminarea lor in luarea deciziilor valoreaza mai mult decat dreptul la libera, haotica, nerespectuoasa si desantata exprimare.
Inca ceva: personal apreciez ca fiind bolnavicios atasamentul asta personal de duhovnic – aduce a transfer freudian dintre pacient si psihoterapeut. La Scaunul Spovedaniei, am invatat eu, sta Insusi Hristos, iar dezlegarea de pacate mi-o da preotul in virtutea harului primit la Hirotonisire. Par. Rafail Noica spunea la un moment dat ca in Taina Spovedaniei se mai ascunde o Taina: rugaciunea noastra pt duhovnic, sa il lumineze Dumnezeu sa ne dea sfatul si cuvantul potrivit. Iar aceasta ‘taina in taina’ este deplin functionala. Sigur ca duhovnicul nu se schimba cu una cu doua, ci doar din pricini temeinice si cu binecuvantare. Dar daca aceste pricini apar, asta e, te adaptezi. Altfel risti sa cazi in alte belele – v. cazul de fata – sa faci din duhovnic un idol si sa iti arogi prerogative pe care canoanele bisericesti pur si simplu ti le refuza.
Aceeasi problema mi-am pus si eu: unul ca Cernea, si toti ateii, clasa politica ce lupta pentru disparitia neamului si care trebuia anatematizata de mult, pe astia de ce-i ingaduie BOR?! Din pacate, eu vad o Biserica tot mai nesoborniceasca: ierarhii, cu prea putine exceptii, se comporta precum papistasii! Eu vad in lipsa de sobornicitate pericolul del mai made si mai real! Toti fac ce dicteaza Patriarhul, unul nu misca in front! Ierharii, la randul lor, se comporta in aceeasi maniera cu pastoritii lor! Nu arunc cu piatra, dar, cred ca avem datoria sa oprim lucrurile deja grave care we intampla la nivel we ierarhie. In numele dreptului fundamental all sobornicitatii! Biserica suntem noi toti, nu doar ierarhii.
Peste toate mie mi se pare ca acest gen de măsură, excomunicarea, se ia pe criterii de credință, nu pe probleme administrative. Și încă ceva, se ia în sinod..!
Ps Ciprian a făcut asemeni unui părinte, care, supărat ca nu il asculta copilul, pe care orim nu l-a crescut, îl bate pana îl slabanogeste..! Îmi pare un caz clasic de pierdere a vocației paterne.
M-a întristat faptul ca pana acum nu am văzut reacții în acest caz.
Acest caz ilustreaza cel mai limpede ca BOR nu e pregătită să dacă fata provocărilor secolului XXL. Nu cunoaște profilul omului de azi și își dorește doar sa fie biliara peste o adunare de creștini docili și neștiutori.
@Doroteea,
Asa de pe margine, fara sa stii bine cum stau lucrurile acolo, risti sa gresesti daca te pronunti atat de categoric, judecand lucrurile exclusiv doar din punctul de vedere al unei parti implicate (adica a episcopiei). Caci ai luat in considerare articolul pr.-lui Tanasescu care tine partea ierarhului si nu mi se pare ca are o pozitie prea obiectiva. Situatia de acolo e ceva mai complicata, nu e bine sa o judecam la modul simplist, unii sunt raul absolut si ceilalti sunt dreptatea absoluta. Lucrurile sunt mult mai nuantate, iar adevarul cred ca e mai degraba undeva la mijloc. Stii ca de regula sunt de acord cu opiniile tale dar aici nu iti dau dreptate. Asa cum tu gasesti revoltator ca unii mireni sa protesteze impotriva episcopului, altii gasesc revoltatoare decizia (nemaiauzita de sute de ani incoace), de excomunicare a unor mireni.
O doamna care a facut parte din cei trei,a declarat ca nu a mai protestat public inca din decembrie (dupa care s-a trezit cu aceasta excomunicare). Cat priveste “El a revenit in parohie! Care mai e atunci dezbaterea??” – nu e chiar asa. Parintele a revenit in parohie, sa slujeasca impreuna cu alti doi preoti impusi de episcopie, dar nu ca paroh, ci ca ajutor de preot. Iar episcopul a impus o impartire a enoriasilor, o “sectorizare”, o impartire a parohiei pentru a trece o parte din enoriasi la noul preot. In plus, episcopia a pus lacat pe cantina saracilor organizata de vechiul paroh (ei spun ca o vor redeschide, lumea e insa sceptica si se aude ca noul preot a avut de la inceput intentia inchiderii acesteia). Episcopul a venit la biserica sa tina o slujba insotit de jandarmi.
http://www.monitorulvn.ro/articole/video-ips-ciprian-a-venit-ieri-la-focsani-ca-sa-imparta-credinciosii-de-la-biserica-sfantul-apostol-andrei_2_175001.html
Toate acestea au fost de natura sa incite iarasi spiritele. Din unele comentarii am aflat ca nu doar cei trei sunt nemultumiti, ci majoritatea, chiar daca nu protesteaza public. Lumea e nemultumita ca preotul lor nu a fost repus in functia de paroh la biserica construita de el, iar actiunile si deciziile episcopului (excomunicarile, faptul ca a venit cu jandarmii la biserica, inchiderea cantinei saracilor, impartirea enoriasilor la alti preoti) sunt vazute ca o sfidare si o fortare a autoritatii de care episcopul dispune. Si nu doar cei din acea parohie sunt nemultumiti de deciziile episcopului, am inteles ca nu ar fi singura masura care sa nemultumeasca si sa creeze tensiuni in Vrancea, mai ales ca cei de acolo isi doresc propria lor Episcopie (nu sa fie sub autoritatea episcopului Buzaului) si exista suspiciuni de la episcopie nu exista interes sa se creeze o episcopie separata (a Vrancei), de aceea preotii ar fi sunt tinuti strans “in lesa”. Parohul respectiv (pr. Vatra) era unul din cei mai iubiti din Focsani, mai ales ca era singurul care oferea mancare calda saracilor duminicile dupa slujba, la cantina deschisa pe langa biserica si a adus pe multi in parohie dintre cei care nu era prea atasati de Biserica.
Eu nu inteleg de ce unii episcopi aleg masura mutarii disciplinare, mai ales in cazul preotilor care construiesc biserica la care slujesc. Tin minte un caz care m-a mahnit foarte mult acum cativa ani, al unor calugarite care cativa ani au muncit din greu sa ridice o manastire cu tot cu chilii, si tocmai cand terminasera si urmau sa se bucure si ele de acel lacas, episcopul a hotarat sa mute acolo niste calugari, si le-a alungat la alte manastiri. Este cumplit de nedrept. La fel si aici, oare este drept ca dupa ce unul munceste din greu si ridica o biserica, sa fie mutat si trimi altul sa se bucure de munca aceluia? Chiar nu era o alta masura care ar fi putut luata, decat mutarea unui astfel de paroh in alta parte, unul inca foarte iubit de comunitate? Agitarea spiritelor de care sunt acuzati, printre altele, cei exomunicati, mi se pare ca a fost determinata inclusiv de masura de mutare a parohului luata de episcopie. Au mai fost situatii in tara asta cand oamenii s-au revoltat ca li s-au luat preotul paroh si li s-au impus alti preoti, si de multe ori a iesit cu scandal. E de inteles de ce oamenii s-au indignat, si la fel, de ce s-au atasat de parohul si duhovnicul lor. Vorba unui enoriasi “nu e corect să ne mute preotul aşa cum vor ei. Suntem nişte suflete, nu suntem nişte cărţi pe care le muţi pe un raft într-o bibliotecă.” Spui ” pur si simplu VOR preotul inapoi! Punct. Ca asa vrea muschiul lor”. Pai nu e normal sa vrei preotul, duhovnicul inapoi? Orice comunitate parohiala ar protesta la acest gen de masura. De ce a luat episcopul aceasta hotarare (inclusiv nerepunerea in functie a parohului dupa efectuarea canonului)? In ce masura este aceasta decizie justificabila (condisderand tensiunile care le creeaza), nu pot sa inteleg. Nu se gasea o alta pedeapsa? Orice om poate gresi, iar un episcop TOTUSI nu este infailibil. Iar hotararile luate de un ierarh nu se pot justifica doar pentru ca trebuie sa se faca ascultare. Nu se aplica regulile democratiei politice, desigur, trebuie sa existe ascultare, dar un episcop trebuie sa fie si drept si intelept, sa ia in considerare nevoile celor pe care ii pastoreste si carora le slujeste, sa vie in sprijinul comunitatii, nu sa se lupte cu ea, nici sa abuzeze de autoritatea sa. Hotararile episcopiei nu ar trebui sa fie deci in raspar cu vointa si nevoile credinciosilor, daca e vorba de lucruri administrative. Iar Canoanele despre ascultare spun si altceva, obligatia episcopului de a nu fi “pripit la excomunicare si la afurisire, ci statornic, nu iubitor de mustrare, nu pornit, neprimind in contra cuiva marturie fara trei martori, si moralitatea acestora sa fie dovedita de multa vreme, si sa cercetezi daca nu cumva sunt imbolditi de dusmanie sau de ura…” (din Constitutiile Apostolice), mai ales ca exista riscul ca cel excomunicat sa se instraineze de Biserica, sa mearga la eretici.
Episcopul Ciprian dealtfel s-a exprimat foarte nefericit in fata enoriasilor cand a spus “Vrancea îmi aparţine” (dpv duhovnicesc). Inteleg ca trebuie facuta ascultare, dar totul are un sens, nu poti sa dai ordine in stanga si in dreapta fara sa tii cont de opinia unei comunitati. Era cineva in istorie (Ludovic al XVI-lea) care spunea “Statul sunt eu”. Un ierarh nu trebuie sa se conduca dupa principiul lui Lapusneanu, “daca voi nu ma vreti, eu va vreau”… Trebuie actionat cu intelepciune, nu starnite spiritele dupa care date excomunicari. A nu se intelege ca sunt de acord cu protestele (nesfarsite), dar am vrut sa prezint si un alt punct de vedere.
Foarte bună intervenția Mirelei, într-adevăr așa pare a sta situația din Focșani. Revendicarea (unică) a enoriașilor era, ca să fie repus în poziția de paroh păr Vatră. Ceea ce păr Ciprian le-a promis- de aceea și poza de sus făcută imediat după promisiune- dar nu le-a acordat, de aceea și protestele înnoite mai vehemente. Păr E Tănăsescu nu este cea mai bună sursă de inspirare, de multe ori vorbește și fără să cunoască bine subiectul- de ex despre cipul RFID și bioetică- în răspăr cu păr Valica. Nici alierea cu ziarul Adevărul nu-i face bine deoarece într-o anumită măsură îi dă credit acestuia.
Deci dacă păr Ciprian ar fi ținut ceea ce a promis, focul ar fi rămas stins în acea etapă. Dar nu, a mers mai departe, la Sf Sinod aducând motivul plecării la eretici, ceea ce n-a fost cazul- ar fi și greu, ca 3,4 sau 8 mireni să-i facă pe ceilalți câteva sute, mii de enoriași, plus preotul ca să treacă la te miri ce asociație nici măcar religioasă. Se pare așadar, că soluția tot la episcopie se află, iar pt viitor, unii dintre episcopii români, începând chiar cu Patriarhul, ar tb ca să se oprească în a crede, că dacă li se cântă mulți ani pt arhiereul și stăpânul nostru, ei chiar sunt stăpâni peste noi. Nu! Stăpânul este Unul singur- Iisus Christos- iar ei sunt slujitorii Lui și ai noștri. Iar ascultarea, de care se face atâta caz aici, dar numai într-un singur sens, este numai întru Christos. Ce-i mai mult sau mai puțin nu este de la Dumnezeu, ci de la celălalt. Ca și acțiunea de dezbinare și stăpânire. Simplu.
E destul de greu ca, stand pe margine, sa poti privi lucrurile in adevarata lor lumina. Ca ele au scapat de sub control, e cert. Altfel cum ne-am putea explica decizia preotului paroh de a fi transferat la o alta parohie pentru mentinerea linistii sufletesti si inlaturarea starii de tulburare care nu-l reprezinta? Si-apoi, mi se pare destul de departe de invatatura ortodoxa ideea ca acolo “unde este preotul Vatră este şi Dumnezeu. Nu lăsaţi această biserică fără Dumnezeu.” La fel si mesajele fluturate in fata protoieriei din Focsani : „Cipriane nu uita, Vrancea nu-i moşia ta”, „Nu ne intimidaţi când ne atacaţi”, „Cipriane, chiar acu’, ia-ţi valiza şi te du” !
Cuvintele staretului Tadei : „Diavolul caută sa-i năruiască pe episcopi și preoți, căci apoi îi este lesne să îi înșele pe toți ceilalți. ”https://romicagavrila.files.wordpress.com/2015/04/fac89ba-necunoscutc483-din-parohia-sfc3a2ntul-andrei.pdf sunt folosite in contextul in care undeva mai sus, printre primele randuri se mai spune ca “Suntem conștienți că și prin
această publicare reacția va fi aceeași, dar este important ca credincioșii să vadă
realitatea din prisma explicațiilor noastre și să aibă un punct de vedere
corespunzător și nu impus de către anumite personalități publice ce prin statutul
lor cred că ceea ce rostesc reprezintă adevărul și oamenii trebuie să le accepte
ca și un adevăr absolut.”
Or, sa banuiesti de inselare pe cei care vad altfel lucrurile, mi se pare destul de grav.
Intreaga asa-zisa carte cuprinde multe lectii pilduitoare pentru cei ce au alta parere fata de cea a autorului. “Tot ce va rămâne, pe final, răpuși de ura arhierească, este să ne închinăm unei alte Patriarhii. Dacă BANII sunt cei care dictează drumul credinței, îi vom
plăti, dar nu Arhiereului (!!!) ci justiției și unei alte Patriarhii pentru a ne închina tot
lui Dumnezeu.”
Nici nu este de mirare ca se vorbeste de schisma.
https://romicagavrila.files.wordpress.com/2015/04/fac89ba-necunoscutc483-din-parohia-sfc3a2ntul-andrei.pdf
Mirela, o sa ma uit cu atentie, chiar devin curioasa. Tu aduci elemente noi, care nu apar in articol.
Roman sf in toata regula:
Oferim presei un comunicat adresat Arhiepiscopiei:
„IPS Ciprian este un maestru al dezinformării și manipulării. Dânsul poate să arunce asupra preotului Vatră Giorgică tot ce vrea, pentru că acesta nu are voie să facă declarații publice atât în presa scrisă sau în televiziune cât și celor din jurul său. Așa a gândit BOR și Sfântul Sinod că pot conduce Biserica mai ușor fără a avea opoziții ca urmare a luării unor decizii importante privind starea sufletească a poporului și neamului acestuia.
IPS Ciprian are dreptul să spună orice, să mintă și să împroaște cu noroi. Preoților li s-a luat dreptul de a vorbi și chiar de a gândi. Altădată, ei reprezentau elita țării care, au umplut închisorile comuniste. Acum ei tac pentru că li s-au făcut reguli aspre și pot să piardă totul vorbind. Nu putem crede că un om, de cultura și studiile dumnealui, poate gândi că oamenii nu pot observa și înțelege unele lucruri de acum vizibile chiar cu ochiul liber. Ar trebui să fie realist, căci noi, încă credincioși, am dovedit că suntem o forță în sensul bun al cuvântului. Încă nu au fost inventate legi prin care să se pună pumnul în gură oamenilor și atunci lovesc în cei ce nu se pot apăra. IPS Ciprian nu înțelege că Biserica este Trupul lui Hristos și oamenii sunt Mădularele și dacă suferă un Mădular suferă tot Trupul, adică toată Biserica. Dânsul dovedește egoism și invidie față de preoții de mir, că au familie și copii și sunt împliniți și fericiți. Că sunt sufletiști și au harul de ai face pe oameni să se apropie și să-și iubească duhovnicul și să stea în mijlocul oamenilor 24 din 24 de ore, dar dânsul? Nu-i iubește pe preoții care se fac iubiți de oameni și mai ales pe cei care au cu ce se înfățișa la Judecata lui Dumnezeu. Nu suportă ideea și gândul că un preot poate avea atâta susținere și lovește cu cârja arhierească vrând să scape de cel incomod, mergând pe deviza: ”Dezinformează și cucerește” ”Dezinformează și caterisește” ”Dezinformează și afurisește” Știm că iubirea arde doar pe demoni. Nu-i de ajuns că a învrăjbit preoții între ei și ia făcut trădători de frate; acum vrea să-i învrăjbească și pe oameni împotriva preoților așa ziși cu ”păcate grele”. Dacă o ține tot așa s-ar putea să-i iasă. Treziți-vă oameni buni!!! În viața călugărească, ascultarea este să te dedici întru totul lui Dumnezeu. Călugării sunt îngerii Domnului pe pământ. A fi preot de mir este altfel. Trebuie să fie familist, loial soției și un tată adevărat copiilor săi. Porți grijă permanentă credincioșilor cărora le ești duhovnic, dar în același timp, porți grijă față de familie. 67 Probabil IPS n-a crescut într-o familie care să-i ofere dragostea de care avea nevoie. A fost la penitenciar să ducă daruri oamenilor de acolo, să rezerve locuri pentru ei sau pentru noi, dar credincioșilor și enoriașilor Parohiei Sf Nectarie și Sf Andrei nu le-a putut aduce un cuvânt de mângâiere și să le pună în suflet puțină dragoste. Ce e dragostea??? Credința în Dumnezeu este o credință a păcii și a dragostei. În duminica ce a trecut, așteptând ca de fiecare dată o mângâiere, am primit umilința sugrumării sufletelor noastre. Nu mai îngăduim astfel de derapaje, nu vor putea să ne înfrângă sufletele încă o dată pe gheața asta care s-a format între noi. Vom fi mai tari , mai puternici în credință și astfel nu o să ne-ntoarcă sufletele cu roțile în sus și să ne exileze în șanțul existenței noastre”.
S-a ajuns pana la a i se recomanda IPS Ciprian intr-un memoriu “Rugăciunea Sfintei Tereza a Pruncului Isus pentru preoţi, pe care este bine să ve-o însuşiți ca și noi de altfel şi s-o spunem cât mai des din toată inima, cu toată credinţa şi dragostea: O Isuse, veşnic şi mare preot, primeşte-ţi preoţii în adăpostul inimii tale, acolo unde nimeni să nu le mai poată face nici un rău. Păstrează nepătate mâinile lor care ating în fiecare zi preasfântul tău trup. Păstrează nepătate buzele lor care sunt înroşite de preasfântul tău sânge! Păstrează neprihănite şi curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei tale preoţii! Fă-i să trăiască în dragoste şi fidelitate faţă de tine şi apără-i de contactul cu lumea cea stricată! Dă-le lor, împreună cu puterea de a transforma pâinea şi vinul, şi puterea de a transforma inimile. Binecuvântează faptele lor cu roade îmbelşugate şi dăruieşte-le apoi coroana vieţii veşnice! Amin.
Incredibil. Se pare ca “adevarul absolut” este foarte impaciuitor cu multa lume si nevoi…
Conflict de autoritate? Nu cred. Conflict de valori? Da. De ce a ingaduit Dumnezeu ca el sa ia amploare si sa iasa la suprafata in detalii nebanuite in cartea domnului Gavrila, indragostit pana peste cap de propria ortodoxie? Nebanuite sunt caile prin care Dumnezeu lucreaza in viata oamenilor. Concluzia dupa lectura cartii este una amara si un semnal de alarma totodata fata de idei, ganduri, gesturi, reactii carora le suntem tributari in virtutea unui reflex mai mult sau mai putin mostenit, dar care nu are nimic de-a face cu invataturile Bisericii.
@cristian ,
daca nu sunteti troll , atunci va rog sa va “reconfigurati” modul de referinta : nu cred ca de “pr. Ciprian” ati vrut sa scrieti , ci de IPS Ciprian . Indiferent de ceea ce aveti in gand , este vorba despre un ierarh al locului si datoria dvs. de credincios ortodox , va obliga sa folositi termenii potriviti .
@Mirela ,
faptul ca dati un link in plus sau ca citati din niste articole aparute in mass-media locala , nu va face cu nimic mai informata , credeti-ma pe cuvant si iertati-mi interventia .
Faptul ca pr. Vatra a ajuns la aceleasi concluzii cu IPS Ciprian , ar fi trebuit sa stinga definitiv conflictul . Continuarea lui se datoreaza DOAR mandriei , orgoliului fara capat al celor implicati , inconstienti de faptul ca democratia nu are nici un punct comun cu ortodoxia ( asa cum bine explica Doroteea ) . Societatea civila si mass-media doresc enorm sa se continue circul acesta , iar dragii nostri frati din Focsani , exact asta nu inteleg . IPS Ciprian a lasat poarta dialogului deschisa permanent ( pastrand , binenteles , decenta impusa de distanta care ne separa , mireni si ierarh ) , in timp ca fratii excomunicati au cautat permanent , ca in judecatile lumesti , driblarea verdictului . “Ne cautam dreptatea” ! clameaza excomunicatii . Unde , oameni buni , voi care va declarati , in continuare , ortodocsi , unde vreti sa gasi dreptatea ?! Oare nu vreti sa va indreptati spre vreun tribunal de la Haga sau spre vreo institutie de la Bruxelles ?
Vorbiti despre o cantina sociala : este clar ca acolo , nu putea sa functioneze asa ceva . Conditiile nu o permiteau , s-ar fi putut ajunge la probleme si complicatii de ordin sanitar-veterinar care ar fi afectat extrem de grav episcopia .
Fratilor ,
lumea intreaga sta pe un butoi de pulbere din cauza unor dorinte nesabuite dictate de orgoliile noastre . Vrem ca , peste tot , totul sa se intample conform ego-ului nostru . ACUM si AICI si PENTRU MINE sunt cuvintele de ordine . Amintiti-va ca nu acum si nu aici , ci ACOLO si cand va socoti El de cuviinta , ne asteapta Hristos si vom vedea atunci daca am lucrat dupa voia noastra sau dupa voia Sa .
Nu cred in ruptul capului ca IPS Ciprian , doreste unitatea arhiepiscopiei doar pentru hatarul sau personal ci pentru niste motive extrem de bine intemeiate , care au in vedere tocmai binele arhiepiscopei . Haideti sa nu vorbim , vorbe , caci pret de vorbe vom lua .
Daca noi , cei ce avem pretentia unui statut de cunoscator in ale ortodoxiei , ne avantam asa in aprecieri zvacnite si fara de cumpatare , ce pretentie sa mai avem de la “ceilalti” ?
Va rog din suflet , iertati-ma !
@fane:
Nu am vorbit vorbe si nu am abordat chestiunea asa, aruncandu-ne aiurea. In primul rand, nu l-am atins cu nimic pe IPS Ciprian. Insa problemele sunt reale, unele le cunoastem ceva mai direct, nu ajutam pe nimeni daca tinem ochii larg inchisi.
@fane,
1. Nici nu era aceasta ideea, ca as fi sau nu mai informata eu. Ci ca lucrurile sunt ceva mai nuantate.
2. Am citit mult mai multe articole, decat cele citate, care au aparut in presa locala (deci o presa mai la curent cu aceste ascpete). Faptul ca am citit si am aflat ceva mai multe, arata tocmai, ca sunt putin mai mult informata (cu cat aflii mai multe, cu atat inseamna ca esti informat, prin definitie).
E adevarat, in Biserica se merge pe ascultare. Dar dreptate vom gasi cu totii, intotdeauna, la Bunul Dumnezeu (aici sau pe lumea celalta).
Pai a ajuns saracul, ce poate sa faca, atat timp cat trebuie sa faca ascultare, caci nu-i asa nu putem vorbi de democratie in ortodoxie (iata!), si deci trebuie sa se supuna unei hotarari chiar daca aceasta ar fi una nedreapta. Mirenii au totusi ceva mai multa libertate de exprimare decat clericii, si daca constata ceea ce li se pare a fi o nedreptate, unii isi exprima indignarea sau macar dezaprobarea. Democratia nu are a face cu ortodoxia. Dar dreptatea are sau nu are, oare, de-a face cu ortodoxia?! Toti preotii trebuie sa ii dea ascultare unui ierarh, dar ierarhul nu are si el o anumita responsabilitate, macar in fata lui Dumnezeu, pentru masurile pe care le ia? Ce dreptate este in a lua parohia unui preot care a muncit de la zero pentru ea, si sa o dai altcuiva? Sau mai rau, sa il muti de acolo (decizia initala la care a renuntat dar care a starnit spiritele). “Fericiti facatorii de pace” – spune Domnul. Nu era de la sine inteles ca acest lucru va starni conflicte intre episcopie si enoriasi? Cum se respecta aceasta porunca a Domnului, luand astfel de decizii?
“Continuarea lui se datoreaza DOAR mandriei , orgoliului fara capat al celor implicati” – Nu, ci se datoreaza nerespectarii promisiunii ierarhului de a-l repune in functia de parhoh pe preotul respectiv. Cat priveste chestiunea orgoliului celor implicati, ar putea fi valabila nu doar una din partile implicate. Ma indoiesc, avand in vedere circumstantele, ca una din partile implicate are dreptate absoluta, si cealalta deloc. E adevarat ca unii au exagerat cu protestele si au si fost pedepsiti pentru asta, dar adevarul este ca toti cei din parohie au fost mahniti si nemultumiti de decizia ierarhului (si nu e nimic nefiresc in asta, mereu se intampla asa in astfel de situatii).
Daca unii aproba orice decizie a ierarhilor, oricat de nedreapta sau chiar abuziva ar fi, fara macar sa puna un semn de intrebare, e treaba lor, dar sa “urechezi” pe altii care incearca macar sa priveasca lucrurile obiectiv, sau sa inteleaga si punctul de vedere a celeilalte parti implicate, spunand ca se avanta “in aprecieri zvacnite si fara de cumpatare” (desi cei care au tinut partea episcopiei au fost mult mai vehementi), mi se pare cam mult. Bine ca nu se dau excomunicari si aici…
Din punctul meu de vedere, un ierarh trebuie sa slujeasca comunitatii pe care o pastoreste, nu sa o conduca cu mana de fier, luand decizii care sa ii nemultumeasca pe credinciosi, si eventual sa ii indeparteze de Biserica. Nota bene: aceasta nu este o apreciere zvacnita.
@admin,
comentariul meu nu te viza absolut deloc , dar…
de ce nu vreti sa priviti problema asta ca pe una particulara , una care poate fi rezolvata tot particular ? de ce credeti ca toate aceste comentarii din pozitii mai mult sau mai putin subiective pot face vreun bina ? ne- am obisnuit sa chibitam pe orice tema si , iata , ni se pare ca avem dreptul sa o facem oricum si indiferent de geadul de cunostere al problemei .
@mirela,
apelati la un lant al slabiciunilor pentru a va informa dar aveti pretentia de a relata meciul de la fata locului , ceea ce nu se intampla. Eu macar joc pe terwn propriu cat de cat .
si de unde ati tras dvs. concluzia ca turma poata sa- l traga de maneca pe pastor ? sunteti in eroare tocmai din cauza gulasului prtodoxie-democratie. Separati-le si veti vedea ce iese.
Ascultarea preotului de ierarh este un lucru complet , constient asumat de preot si este dificil pentru noi , mirenii , sa – l concepem macar . Noi , cu proteste , cu motiuni , cu majoritate peste minoritate , cu de-astea . De ce vreti sa ne amestecam in probleme strict clericale ? pr. Vatra i s-a spus de nenumarate ori sa renunte la buisness dar lui si altora le-a fost mai drag banul decat ascultarea . In timpul asta , episcopia (carw a investit intr-o fabrica de lumanari) nu vindea nimic din produsele sale in intreg judetul Vrancea pentru ca toate parohiile se aprovizionau de la magazinului pr. Vatra cu lumanari produse in fabrici clandestine fara legatura cu episcopia si biserica . Acesta a fost punctul declasator al conflictului care apoi a parcurs o etapa de mari framantari pe diverse teme fara ca vreodata pr. Vatra sa aiba vreo deschidere spre conciliere , ridicandu-i si implicandu- i si pe credinciosi intr – un razboi personal pe care el si prezbitera il au cu IPS Ciprian .
Restul sunt povesti .
Si daca n-ar fi atat de simplu de rezolvat problema…
Intrebarea este , insa , se doreste rezolvarea sau se doreste satisfacerea ego-ului ? mai meditati va rog .
@Mirela:
Oare cati dintre noi putem spune ca am stins patima mandriei? Ea e prezenta in viata noastra sub atat de multe forme incat uneori cu greu o putem recunoaste. Insa aici e vorba despre mandria de a fi ortodox “adevarat”, cu multe cunostinte, ostil oricarui sfat, schimbari sau invataturi. Or, capatul acestui drum este reintrepretarea in maniera proprie a invataturilor Bisericii, lucru l-a care s-a si ajuns deja.
Ce folos ca suntem toba de informatii si citate biblice pe care le folosim dupa bunul plac, daca, atunci cand Ierarhul afirma ca este nevoie de cateheza, sarim imediat ca arsi si replicam ca nu noi, ci Ierarhul are nevoie de cateheza! Si asta se face intr-o adresa catre Patriarh!
Cand ai timp, citeste cartea domnului Gavrila si vei vedea cum cocheteaza cu ideea muceniciei ortodoxe in toata tarasenia asta. Are dreptate admin in nota sa cand spune ca ar trebui preluat subiectul in media ortodoxa nu pentru popularizare, ci pentru evidentierea greselilor fara de voie, tocmai (culmea!) din pricina catehezei.
Cum altfel se poate interpreta cererea adresata IPS Ciprian de a li se restitui Sf.Antimis, cel de dinaintea numirii Ierarhului, pe motivul ca ei, oamenii parohiei l-ar fi platit? Ce sa faca cu el? Sf.Antimis se schimba odata cu numirea unui nou ierarh, el reprezinta un fel de investitura a preotului pentru a sluji Sf.Liturghie.
Cum ar trebui vazut de catre cineva din afara scandalului momentul in care IPS Ciprian vine la Sf.Liturghie iar credinciosii ies cu totii din Biserica la venirea lui in semn de protest, raman afara pe toata durata slujbei, urmand sa revina apoi dupa multe rugaminti ale preotului pe care afirma ca-l apara? Ce au nesocotit ei aici? Nu cumva pe Dumnezeu? Poti oare sa te mai mandresti dupa asta isprava? Nu fac ei oare cumva tocmai un mare deserviciu preotului pe care il sustin?
Cum poti tu oare sa scrii Patriarhului defaimandu-ti Ierarhul? Asa cred ei ca se rezolva lucrurile? In ce lumina il pun pe parimtele pe care-l lauda sus si tare? Nici nu-i de mirare ca s-a delimitat de actiunile lor. Puteau foarte simplu si cinstit sa prezinte faptele in sine si nu judecati de valoare. Sunt convinsa ca ar fi avut mult mai mult de castigat astfel.
Spre stiinta domnului Gavrila, Sf. Nectarie nu a “sfarsit datorita urzelilor si uneltirilor”.
Din pacate, asta este tocmai “fata necunoscuta din parohie” , iar in lumina asta excomunicarea nu mai pare deloc o masura pripita, mai ales ca ea este reversibila prin recunoasterea greselii si renuntarea la ea. De fapt, se pare ca asta este si scopul. Fireste ca o mare raspundere au si cei din Arhiepiscopie in sensul ca ar trebui sa discute cu calm si punctual situatia in sine, aratand unde si de ce s-a gresit. Ma tem ca altfel, doar ramanand la pedeapsa data si asteptand recunoasterea unor greseli facute din nestiinta si ispita mandriei disimulata in aparator ai ortodoxiei, se poate ajunge la consecinte nedorite. Pentru ca ispitele ulterioare care vin din judecarea si denigrarea preotilor nu sunt deloc unele usoare care pot fi trecute cu vederea.
da , cauza este pur manageriala, administrativa si interna iar excomunicarea a fost efectul refuzului mirenilor de a recunoadte autoritatea IPS Ciprian. Gandind in termeni de mireni , daca la un loc de munca , unui director i se contesta autoritatea dar nu se accepta o analiza introspectiva din partea contestatarilor , cum credeti ca va reactiona managerul ? Ce mesaj ar percepe toti cei care asista la acest show ? Oare nu cumva cei 3 s-au autoexcomunicat in momentul in care au contestat o autoritate a carei schimbare nu le sta in putere ? Cine ar trebui sa se ocupe de problemele manageriale ale eparhiei daca nu ierarhul ? Nu vedeti ca contestatarii mai au un pic si vor contesta “pe toti si pe tpate ” ?
Nu inteleg de ce trebuie pusa in discutie o comparatie fortata cu cazul unora care se pretind a fi in biserica dar nu mai au nimic in comun cu ea in afara botezului . Pai unii ca acestia nu pot fi excomunicati pentru ca … nu exista:-)
Da , este o mare greseala ca massmedia patriarhiei nu a expus si disecat cazul , la fel cum nu a existat o informare- dezbatere nici in bisericile din eparhie , lucru pe care multi l-su interpretat ca o ascundere a gunoiului sub pres sau ca parte a rupturii dintre cler si mireni , despre care am mai vorbit aici , mult mai importanta decat cea dintre ierarh si preoti.
In concluzie , ada cum bine conchidea doroteea la inceputul unui comentariu :mult zgomot pentru nimic.
Cred ca este bine sa nu fim partasi la transformarea unor probleme administrative interne ale unei institutii in probleme de ordin general ale societatii si sa-i acordam credit IPS Ciprian in rezolvarea situatiei . Nu cred ca convine nimanui ca orice “gigel” sa isi dea cu parerea despre ceea ce se intampla in bucataria sau sufrageria dvs.
@fane,
Trebuia sa fi spus ca sunteti de-al casei si detineti mai multe informatii pe subiect, ca sa ne luminati si pe noi.
Nu am tras aceasta concluzie absolut deloc . Ar fi fost bine sa cititi ceva mai atent un comentariu inainte de a aduce critici…
Episcopia nu este ‘sufrageria’ proprie a unui episcop, ci este o
incredintare spre administrare (
temporara) a ceva ce apartine Bisericii.
Nu cred ca s-a suprimat dreptul la o opinie, mai ales ca este un subiect si o masura care a socat pe multa lume.
Pt fane: păr. Ciprian este o adresare conformă uzanțelor în Biserica Ortodoxă, fie că-i vorba de un preot sau de un episcop. Deci mai puțină grabă în a da sentințe.
Apoi nu văd, ca mădular al Bisericii, că tb ca să-mi fie indiferent, dacă alte mădulare (3) suferă, adică sunt excomunicate. Nu este o afacere internă a unei episcopii, ci ne privește pe toți ortodocșii. Mai ales dacă evenimentul a avut loc numai din motive manageriale.
Deci atitudinea păr Ciprian față de preoți și iată și de mireni nu este singulară în cadrul membrilor Sf Sinod. Viziunea conf căreia episcopul este stăpânul peste eparhie este greșită și situația în care se află BOR în prezent este datorată în parte și acestei atitudini. Și nu de ieri, de azi!
Desigur că păr Ciprian ar tb ca să rezolve problema apărută acolo, dar nicidecum pe șest, ci sub privirea atentă a tuturor celor care țin la Ortodoxie. Nu este de ici de colo să excomunici 2-3 persoane după ce 2-300 de ani această posibilitate nu a mai fost tradusă în fapte!!! ”Mult zgomot pt nimic”??? cele 3 excomunicări???
Încă o greșeală: nu se susține comparația unui episcop cu un director de firmă! Directorul în firmă are sarcina de a conduce prin ordine în rețeaua ierarhică, episcopul însă tb ca să fie slujitorul tuturor, mai întâi; hai să ne aducem aminte de ceea ce le-a spus Mântuitorul celor doi frați apostoli când au dorit ca să primească locurile din dreapta și stânga Mântuitorului! Desigur că transmite și episcopul ordine, dar nu precum un guvernator sau director, ci în dragoste și în Adevăr.
P.S. Referitor la trasul de maneca al pastorului, totusi oamenii pot sa isi expuna un pct de vedere, sa faca cerere (protestul e totusi de evitat), sa intre in audienta. Sper totusi ca nu sunteti de parere ca nu are voie nimeni dintre cei pastoriti miste in front, sa nu cracneasca, avand un vedere ca nici episcopul totusi, oricare ar fi el, nu este infailibil. Mai ales ca unii se mai intampla sa sufere de. boala puterii (vorbesc la general acum). Deci trebuie ca turma sa dea ascultare, dar asta nu inseamna neaparat ca un episcop are intotdeauna dreptate.
@cristian ,
ati cerut vreodata iertare cuiva chiar fara sa fiti dvs. vinovatul , doar pentru a stinge un conflict ? Daca , da , atunci va explicati usor si singur cat de simpla este rezolvarea situatiei excomunicatilor : IPS Ciprian a spus ca daca isi vor cere iertare , se vor putea intoarce in Biserica . Simplu , ca buna-ziua . Cu ce va afecteaza pe dvs. acestea ? Sau vi se pare de neinchipuit ca cei 3 , sa-si ceara iertare ?
@mirela ,
tot nu vreti sa pricepeti ca s-a facut din tantar, armasar si s-a ajuns de la o problema interna de ordin administrativ , la ditamai dinamita manuita de mandria diavolului ! Vi se pare ca problemele de acest tip tewbuiesc expuse spre aprobare/dezbatere publica ?
@admin ,
ne puteti ajuta cu ceva trimiteri spre materiale din care sa rezulte autoritatea ierarhului locului ? Pentru ca din cate am eu habar , ierarhul are putere deplina de decizie pe raza eparhiei pe care o pastoreste . Are in subordine niste comisii si inspectori care ii prezinta rapoarte , dar deciziile ii apartin . Daca gresesc , va rog sa ma iertati si sa ma indrumati spre lamuriri . Cred ca ajutorul vostru poate fi lamuritor , ca sa nu ne mai dam cu presupusul , facand paralelisme si presupuneri bazate pe “frumusetea” democratiei .
@fane
Arhim. Zaharia spunea aici http://corortodox.blogspot.fr/2015/03/arhim-zaharia-zaharou-despre-zidirea.html :
Ascultarea nu este totuna cu disciplina. Disciplina este proprie omului cazut, supus stricaciunii, insa “ce este nascut din trup, trup este” si “nu foloseste la nimic” (cf. Ioan 3, 36; 6, 63). De aceea omul trebuie sa faca un “salt” de credinta si sa patrunda in taina ascultarii. Impunerea din afara a disciplinei duce la inegalitate, nedreptate si dezbinare, si se insoteste de o anumita raceala a inimii atat a celui care impune disciplina, cat si a celui care se supune ei. Ascultarea, insa, presupune o relatie intemeiata pe rugaciune. Cuvantul lui Dumnezeu poate atunci sa se nasca in inima smerita a celui care ii primeste pe oameni ca un parinte, precum si in inima celui care asculta. In ascultare nu este nicio urma de cruzime. Disciplina presupune respectarea unor forme pur exterioare si a unui fel de a gandi pur omenesc, in vreme ce ascultarea cauta in inima instiintare de la Dumnezeu. Disciplina le ingaduie celor puternici sa-si mentina stapanirea supra celorlalti, iar cei slabi sunt dati pierzarii, insa acest proces al “selectiei naturale” nu are cum sa reflecte adevarata biruinta a Crucii. Calea ascultarii, insa face ca fiecare credincios, oricat ar parea el de “neinsemnat”, sa se uneasca in chip desavarsit cu Trupul lui Hristos. Si nu trebuie decat sa-si puna toata nadejdea in Crucea Domnului pentru ca inima lui sa dobandeasca plinatatea harului.
Care vrea sa conteste cuvintele Parintelui Zaharia, avand in vedere cazul de fata, e rugat sa vina cu argumente la fel de puternice.
Pe de alta parte tot asa cum unui copil nu putem sa-i cerem sa aibe gandirea unui om adult, tot asa nu poti sa ai pretentii nici de la niste credinciosi de rand sa aibe intelepciunea de a se comporta ca un crestin familiarizat cu inalta randuiala a Bisericii. Ei stiau una si buna, ca isi vor preotul inapoi, aproape de ei, insa au cerut destul de stangaci lucrul acesta. S-au uitat si ei imprejur, in societatea democrata din care fac parte si, prin mimetism, au luat si ei ce au vazut de acolo. In cazul asta ce trebuie facut? Oare daca ii excomunicam pe ei se desecularizeaza Biserica?
@corina ,
nu si dvs. , va rog !!!!
repet pentru a nu stiu cata oara : decizia de excomunicare trebuia sa aiba rolul de a-i trezi , de a le da de gandit pentru a se pocai si a-si cere iertare . Nimeni , bag mana-n foc , nu se astepta , ca mintea de mirean sa se indrepte spre alte organe/organisme/institutii/puteri pentru a rezolva problema cand , de fapt , trebuiau sa spuna un simplu ( dar din inima ) : ma iertati .Punct.
Mirela, acum am apucat sa citesc mai atent toate trimiterile. Nu vad ca aduc ceva nou esential, .
Sunt de acord cu tine cand spui ca ascultarea nu presupune o reducere la tacere a credinciosilor. Ascultarea, dupa mine, este in primul rand a preotului, dar credinciosii este, sa zicem, firesc sa isi exprime punctul de vedere. Conteaza enorm CUM o faci, dar e firesc. Sa-ti zic sincer, in unele cazuri mi se pare ‘suprafiresc’ a nu ti-l exprima si a inlocui exprimarea cu rugaciunea, nelasand mania sa iti intineze inima, si apeland la Dumnezeu sa foloseasca El una din metodele Lui minunate si elegante de rezolvare a situatiilor, mai ales cand miza este aceea de a determina un ierarh sa revina asupra deciziei lui. Sigur, pot sa fie si cazuri de alta natura, in care in joc sa fie chiar valorile credintei noastre, erezii sau lucruri de-astea, si atunci se poate impune xprimarea clara. Dar aici nu e cazul, aici a fost vorba de o decizie – neplacuta – dar administrativa, atat. Ce vreau sa zic este ca eu, sincer, vad in RUGACIUNE si ASCULTARE niste TAINE foarte adanci (stiu ca nu figureaza printre cele 7, sper sa nu comit o greseala cand numesc rugaciunea ‘taina’, vreau sa zic ca e ceva nevazut care intra in joc: dialogul nostru cu Dumnezeu prin care Il investim sa intervina EL in rezolvarea unei situatii. Pt ca Dumnezeu nu intervine daca tu nu ai nevoie de El, nu intervine cu forta). ASCULTAREA, iarasi, mi se pare o taina foarte adanca, in sensul ca e mai greu de inteles cum `opereaza` ea decat in cazul rugaciunii. Eu am observat in viata mea ca oamenii care au usurinta asta de a se supune, fara sa dezvolte in inimile lor resentimente, au un har, efectiv, unic. Stiu ca in Acatistul Par. Porfirie este mentionat la un moment dat un episod din viata lui, in care a iesit pe fereastra pentru ca asa i-a poruncit parintele lui duhovnicesc. Iar acest parinte i-a mai si spart o pasare mica pe care o facuse din lut (el fiind copil). Si scrie acolo ca aceasta scultare, fara murmur, l-a facut pe el sa dobandeasca har de la Dumnezeu. Pt ca in ascultare, pe de-o parte, sufletul se smereste (repet, daca nu exista bombaneli interioare, nu ma refer la o ascultare aparenta, ci la una autentica, ce nu osandeste), si pe de alta parte el se lasa in mana Domnului, ceea ce ‘obliga’ si ‘induioseaza’ pe Dumnezeu, cum spune par. Paisie. Si, mai mult, el dovedeste o fantastica iubire de aproape, pt ca nu il judeca desi este afectat. BREF: oamenii astia as putea sa bag mana in foc ca ar fi rezolvat mult mai multe daca i-ar fi vorbit de la bun inceput ierarhului pe un ton firesc, explicativ, NU revendicativ, iar apoi ar fi facut ascultare si rugaciune, lasand chestiunea in mana Domnului.
Revenind. In primul rand, nu puitem vorbi aici de o ignorare a cererilor credinciosilor. Ei nu au vorbit la pereti, este nedrept sa spunem asta! Chiar si din articolele postate de tine rezulta un lucru necontestat: TOCMAI pt ca s-a tinut seama de cererile lor, parintele s-a intors la parohie. Cat priveste faptul ca nu s-a intors pe post de paroh, mi se pare nu doar un MOFT, dar si o ingerinta a credinciosilor in prerogativele ierarhului. In primul rand, scopul FIRESC al credinciosilor este sa isi vrea preotul inapoi CA DUHOVNIC! Un duhovnic, asa e, e greu de inlocuit. PESTE ASTA, intram in zona CAPRICIILOR, a exceselor. Ce le pasa lor ca preotul nu e paroh?? Nu i-a fost interzis sa slujeasca, se pot spovedi la el in continuare…care e problema?? Poate ca in ratiunile ierarhului a fost tocmai o smerire a preotului, poate ca decizia este utila sufletului sau, habar n-am. Cata vreme pe plan extrerior credinciosii NU SUNT CU NIMIC AFECTATI DE ACEASTA RETROGRADARE, a o contesta – desi ei si-au atins scopul: intoarcerea preotului – este pur si simplu O SUBSTITUIRE IN ROLUL IERARHULUI! Ceea ce e erezie in toata regula!!
Erezie mi se pare si sustinerea ca daca preotul a fost cel sub auspiciile caruia s-a ridicat Biserica, atunci ea ii apartine!! E o enormitate! Biserica nu e vila personala, si nu o ridic ca sa ma instalez in ea! Ea e lacas de rugaciune si cinstire a Domnului, Lui ii este inchinata, si usa ei trebuie deschisa tuturor! Ctitorii nu fac decat sa contribuie la o lucrare care nu le apartine, sa ne intelegem! Daca vin cu astfel de pretentii, sa ridice o Biserica dupa care sa decida ei cine inttra in ea si cine nu, cine slujeste in ea si cine nu, incalcand astfel canoanele care attribuie altora, mai intelepti, astfel de decizii, e grav, e f f grav! Bate lejer in erezie! Pat hai sa zicem ca se instituie regula asta peste tot. Atunci inseamna ca ierarhii ies din schema, credinciosii decid, sau daca se supara pe deciziile ierarhului, ierarhul trebuie sa se supuna! Nu se poate ca tu sa nu observi ce se ascunde in asta! Pai in cazul asta are dreptate ala cu gluma cu catedrala Mantuirii Neamului: ia sa isi ceara toti dividendele inapoi cand se supara si se retrag! ca Biserica pare a fi un fel de srl din perspectiva asta!
Acesti oameni nu si-au vrut doar duhovnicul si preotul inapoi – ceea ce e firesc, indreptatit – acesti oameni l-au vrut inapoi pe post de autoritate! Ceea ce deja devine de neinteles! care e treaba lor?? Nici macar nu i-au dat o sansa noului preot! O ascultam pe una din femei intr-un clip la care faci tu trimitere. Limbajul ei era ceva de genul: ‘aa, daca vrea preotul M (cel nou) sa fie SLUGA parintelui, atunci da, poate sa vina’. Wow!!! Ce limbaj! Ce pretentii! Ce razvratire! Si mamzelele din jur scuturau aprobator din cap, cu un aer numai crestinesc nu!
In al treilea (4-lea, care o fi) rand: faptul ca s-au impartit enoriasii nu e nimic aiurea, dupa cum ai vazut si tu, e conform statutului Bisericii. iAsta nu inseamna ca unii intra in Biserica doar cand slujeste un preot si ceilalti cand slujeste celalalt, evident! In comunicat se specifica de altfel ca fiecare isi alege duhovnicul si ca preotii vor sluji impreuna, iar credinciosii sunt rugati sa ii ajute sa se inteleaga si sa nu creeze dezbinare. Deci asa-zisa ‘repartizare’ este probabil o banala si clasica impartire de sarcini, pe zone, cand e vorba de sfestanii sau lucruri de-astea.
Sigur ca mutarea preoti,lor de colo-colo nu e o mare fericire, dar nu e nici o practica atat de noua. In vietile preotilor importanti vezi adesea astfel de deplasari, traseul lor este de regula sinuos. Nu se poate pune problema ca ‘vine un alt preot si ‘se bucura’ de Biserica ridicata de primul. Preotul nu ‘se bucura’ de nimic, el, pur si simplu, e chemat sa slujeasca oamenilor! Nu conteaza care oameni, de oriunde ar fi ei si oriunde il trimite destinul, prin mai-marii lui. Repet, aici ierarhul a luat o decizie cu caracter administrativ, nu s-au pus probleme de credinta/ecumenism saui mai stiu eu ce. Deci mai bine iti expui punctul de vedere, dupa care rogi si lasi pe Dumnezeu sa aranjeze lucrurile, ca stie El ce face, si daca te-ai dat pe mana Lui nu te lasa balta. ASTA e spiritul Bisericii. Contestatiile juridice si declaratiile de independenta – asta e spiritul lumii.
Nu mai vorbesc de limbajul, tonul, modul de a pune problemele! Din link-ul postat de tine rezulta ca in momentul de fata ncii unul din preoti nu se mai simte bine acolo. Țațele astea – ca nu pot sa le spun altfel, de purtat se poarta ca niste țațe! – i-au innebunit pe amandoi, nu-i lasa sa se inteleaga, trateaza lucrurile CA SI CUM AR FI O COMPETITIE intre ei! S-a intrat intr-o spirala a bsurdului!Pt ce? Pt ca au ramas fara duhovnic bietii oameni? NU. Ci pt ca duhovnicul lor nu ocupa locul 1 in organigrama!! E absurd. E o falsa problema. E neesential. E nimic in balanta cu nevoia de bunavoire, pace, blandete si acceptare reciproca, dincolo de functii si de intaietati.
Cat despre excomunicare, mi se pare importanta o precizare de principiu, dincolo de partile din conflict.: ex-comunicare inseamna, prin definitie, O EXCLUDERE DIN COMUNITATE. Nu o sa exclud din comunitate un ateu, pt ca el n-a fost nciciodata acolo! Iar greselile de aici sunt f f grave: prima consta in pretentia de a impune ierarhului ‘structura organigramei’ Bisericii; a doua: aceea de a nu permite preotilor nou-veniti sa isi faca treaba si, astfel de a crea si intretine o dezbinare inutila in Biserica si adistruge unitatea ei Prima insemna nerespectare a canoanelor si contestare a autoritatii bisercesti, a doua inseamna schisma si sabotare a misiunii preotesti. Nu e suficient de grav? Astea chiar sunt fleacuri? ‘Fleacurile’ astea au bataie lunga…
Cu cantina aia treaba nu e clara. Din ce spun muierustile alea nu intelegi nimic, si oricum nu e credibil. Deci, nu cred ca ne putem pronunta. Cu jandarmii – a fost o greseala dupa mine.
Discursul lui IPS Ciprian mi s-a parut f rezonabil, mai ales ca vine dupa ce a cedat si le-a ttrimis preotul inapoi. Nu cu funda rosie cum au vrut ei, ci cu funda albastra. Discursul enoriaselor revoltate – mi se pare strident, agresiv, rusinos, defaimator. insultator la adresa ierarhului si a noului preot. Barfe ieftine, mahalagisme. Pretentii irelevante.
E foarte normal ca Biserica sa ceara preotilor o minima loialitate si sa sustina vanzarea propriilor lumanari, f f normal! Multi au impresia ca Biserica traieste cu aer. Cum ar fi sa ma angajez la firma X, si in paralel sa-mi fac propria firma la care sa vand produsele firmei Y, concurenta angajatorului meu?? Pai ar fi concurenta neloiala. Plus ca una e ca Patriarhia sa isi asigure veniturile astfel, alta ca un popa sa faca pe afeceristul. Daca asta stau lucrurile intr-adevar, chiar nu se vede ca e degradant?
Am scris un roman :), eu stau rau cu sintezele, iar la ora asta… In fine, sper ca s-a inteles
@enkidu ,
aveti idee despre veniturile obtinute de biserica si caile (deloc usoare) de a le obtine , tocmai pentru a putea sa desfasoare inclusiv actiuni sociale ( si nu putine , dar slab mediatizate si de aici necunoasterea lor ) ? Vi se pare normal ca un bisnitar ( in sensul propriu al cuvantului ) sa obtina venituri enorme , producand lumanari din diverse deseuri care prin fumul emanat distrug picturile si toate celelalte bunuri din biserica , in timp ce biserica produce lumanari din ceara de albine , la un pret modic , ajutand astfel si apicultorii prin achizitiile facute ?
Acum vi se mai pare hilara povestea ?Sau din pricina laturii administrative o veti considera si dvs. nesemnificativa ? Daca si acum , poate alaturati acesteia si aspectul care deocamdata este pur teoretic , al eliminarii subventiilor personalului clerical m cazz in care , biserica va trebui sa se autogospodareasca. Parca suna altfel , nu ? Iata , unii se gandesc si la aceste aspecte si se pregatesc in consecinta . Iertati tonul , dar mi se pare ca ma lovesc de o incrancenare si lipsa de intelegere aidoma celor din restul mass-mediei …